KorAP: Find »[drukola/base=înfășura & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...81 82 83 ...153 >

3,818 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695

și eu: „E totul O.K.” și mă simțisem cu adevărat în America. Nu mi-aș mai fi dorit decât să am niște gumă de mestecat în gură. Doamna Sanowsky a venit o singură dată la mine și mi-a înfășurat un fular în jurul gâtului. Prin fața mea trecuseră douăzeci și șapte de persoane cu totul. Începea să se însereze. Când tata s-a întors acasă, l-am recunoscut de departe. Am dat fuga la gard, însă tata n-a râs. Când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
fi o aventură periculoasă. Nu știi niciodată ce are de gând omul care îți vine din față, poate la fel de bine să-ți pregătească o lovitură de cuțit sau să te roage să-i spui cât e ceasul. În mașină am înfășurat bâta în pătură, am luat-o sub braț și am alergat înapoi. Ei, cum ții ditamai ciomagul pe lângă tine, ca să nu arate ca un ciomag? Încercați și voi. În sfârșit, negrii nu erau așa de antipatici și violenți cum mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652

prezenta ca să-și reînnoiască provizia. Un alt ziar, rival acerb al celui despre care tocmai am pomenit, se grăbi să califice ideea drept prostie crasă, Întrucât numai unui idiot desăvârșit i-ar putea trece prin minte că moartea, un schelet Înfășurat Într-un cearceaf, așa cum știe toată lumea, ar pleca pe picioarele ei, zăngănindu-și calcaneele pe pietrele caldarâmului, ca să pună scrisorile la poștă. Nevrând să rămână În urma presei, televiziunea Îl sfătui pe ministrul de interne să pună agenți de pază lângă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
cu propria ei mână și cu scrisul ei, un aviz În care se anunța sfârșitul irevocabil și fără drept de prelungire a unui om, fusese returnat la punctul de plecare, În această sală rece unde autoarea și semnatara scrisorii, așezată, Înfășurată În lințoliul melancolic care Îi este uniformă istorică, cu gluga dată peste cap, meditează la ceea ce s-a Întâmplat, În timp ce oasele degetelor sale, sau degetele sale de oase, bat darabana pe tăblia mesei. Se surprinde un pic dorind ca scrisoarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
jos ridicând fum la fiecare pas. Moartea e supărată. E vremea să scoatem limba la ea. Cu excepția câtorva cazuri rare, ca acelea ale acelor muribunzi cu vedere pătrunzătoare care au Întrezărit-o la picioarele patului cu aspectul clasic de fantomă Înfășurată În pânze albe sau, așa cum pare să i se fi Întâmplat lui proust, sub aspectul unei femei grase Îmbrăcate În negru, moartea e discretă, preferă să nu i se observe prezența, În special dacă Împrejurările o obligă să iasă pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
că moartea, fiind, cum le place unora să afirme, capul de pe o monedă pe care, de cealaltă parte, dumnezeu este pajura, este, ca și el, invizibilă. Nu e chiar așa. Suntem martori demni de Încredere că moartea e un schelet Înfășurat Într-un cearceaf, locuiește Într-o Încăpere rece În compania unei coase vechi și ruginite care nu răspunde la Întrebări, Înconjurată de pereți văruiți de-a lungul cărora sunt rânduite, printre pânze de păianjeni, câteva duzini de fișiere cu sertare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
nocturnă prin coridor până la bucătărie, În pacea și liniștea nopții, cu câinele care vine mereu după el și uneori cere să se ducă În curte, alteori nu. Acest bărbat trebuie să moară, zici tu. Moartea este din nou un schelet Înfășurat Într-un lințoliu, cu gluga ușor căzută pe frunte, astfel Încât ce era mai rău din țeastă să fie acoperit, dar nu merita să aibă atâta grijă, dacă asta i-a fost intenția, pentru că aici nu e nimeni să se sperie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
zborul de pe pagina deschisă, ar fi acesta ultimul lui gând și ultima imagine pe care ar avea-o fixată pe retină, nici o femeie grasă Îmbrăcată În negru anunțându-i moartea, așa cum se spune că a văzut marcel proust, nici o arătare Înfășurată Într-un cearceaf alb, așa cum afirmă muribunzii cu vedere pătrunzătoare. Un fluture, nimic mai mult decât suavul fâlfâit al aripilor de mătase ale unui fluture mare și de culoare Închisă cu o pată albă care pare un cap de mort

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685

ai uitat acasă, și răstoarnă hainele pe podea, exact ca Noga, apoi trage dintre ele bucățica aceea de material negru, pe care o îmbracă imediat. Hai, mă grăbește el, dar eu rămân culcată pe pat, cobor imediat, bine? El se înfășoară repede într-un halat alb și dispare, privesc spre ușa care încă se mai mișcă în urma voinței sale limpezi, care devine pe dată și a mea, mă ridic repede și îmi îmbrac costumul de baie, îmi verific suspicioasă trupul, apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
Se pare că toată siguranța sa, esența tuturor cunoștințelor sale adunate zi de zi de-a lungul vieții, toată mândria sa erau adunate în lacul acela de mercur dens, care urca și cobora prin tub, și eu cu prosopul jilav înfășurat pe cap ca un văl de mireasă, cu ochii aproape orbi, în ziua nunții mele, mă târăsc până la bucătărie să îmi mai iau o lămâie, mâinile mele pipăie de jur-împrejur, până ce tot corpul îmi este cuprins de o amețeală puternică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
mai e acolo, culcat pe spate, cu ochii deschiși, cu privirea ațintită înainte. Trupul său lung se micșorase, umerii i se adunaseră, părea că se apropie cu fiecare zi ce trece de dimensiunile copilăriei, iar când trec pe lângă el dimineața, înfășurată în prosop, să îmi iau haine din dulap, mă simt și eu la fel de stânjenită cum eram pe atunci, o copilă înaltă, mare, în comparație cu băiețelul acela mititel, iată-ne acum, pe măsură ce el se micșorează, eu cresc, amândoi ne întoarcem la măsurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
să îmbrac un pulover sau o haină, mai trândăvesc puțin în pat, nu trebuie să o presez pe Noga să se trezească, să se pieptene, să se îmbrace, îmi beau cafeaua încet și mă spăl liniștită, apoi intru în dormitor înfășurată în prosop, îmi iau haine, doar hainele mele au mai rămas acolo, amintindu-mi de viața de dinainte, iar el este ca întotdeauna în pat, rămășițele unei fosile din vremuri primordiale, întins pe spate, cu ochii deschiși. Într-o dimineață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
o asemenea căldură pentru nimic în lume, iar în tot acest timp mă chinuie îndoiala, de ce ne este atât de devotată, doar dacă nu cumva el chiar este foarte bolnav. Nu pare deloc bolnav, vine repede în salon, cu prosopul înfășurat în jurul coapselor ca o fustă, ea ne privește curioasă pe amândoi, îi este clar că ne-a scos din baie, dar nu părem prea apropiați unul de celălalt, asta e sigur, numai foarte curați, săpuniți, lustruiți, dar lipsiți de strălucirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
ghicitoare fără rezolvare, bătându-și joc de mine. Capitolul paisprezecetc "Capitolul paisprezece" Afară, căldura se lipește de mine asemenea unui cojoc strâmt, de care este imposibil să te descotorosești, amintindu-mi de costumul de iepure al lui Noga, care o înfășura din cap și până în picioare la petrecerile de Purim, și când încercam să o dezbrac la sfârșitul zilei, fermoarul se strica, fiind condamnată să rămână pe vecie iepuraș, ea bătea din picioare, nu sunt iepuraș, sunt fetiță, buclele ei moi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
patul matrimonial, cu Noga răsucindu-se între noi, îi mirosim trupșorul luminos, îi ronțăim tălpile picioarelor, moi și parfumate precum pâinica de Shabat, iar ea ne lovește fețele cu piciorușele ei, râzând fericită, când ajung acasă, îi privesc ostil tălpile înfășurate în șosete groase și în bocanci și ea întreabă imediat, unde este tati? Eu ridic din umeri, nu am idee, sigur a ieșit să facă o plimbare. De multe ori iese și hoinărește, își pune picioarele la lucru, se întoarce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
făcut, decât să aștept prima rază a soarelui, la răsărit mă voi strecura acolo și o voi găsi cu ușurință, mă încurajez eu, ca și când în felul acesta tot ce se întâmplase ar fi fost anulat, mă întorc în pat, mă înfășor în hainele care rămăseseră în urma sa, tremur înăuntrul lor, parcă ar fi carcasa goală a lui Udi, fierb din pricina frigului, un chibrit ars până la capăt se frânge sub talpa mea, privesc în jurul meu, îi caut oasele lungi, părul fluturând în fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
aș convinge, l-aș amenința, nu știu sigur ce anume aș face, dar ceea ce a făcut el... pentru așa ceva ar trebui închis, să își părăsească soția și fetița după atât de mulți ani. Adesea mă aștepta cu prosopul desfăcut, mă înfășura în el ca și când aș fi fost o copilă, nici nu îmi trecuse prin minte că acest lucru se va sfârși vreodată, nu mă gândisem că în cele din urmă chiar și rămășițele acestea de răsfăț îmi vor fi luate, plânsul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
mea, cu dragă inimă, numai să se facă ea bine, asta este tot ceea ce îmi doresc. Febra ei mă înfierbântă atât de tare, încât am impresia că și eu ard, pe sub pătura subțire îmi lipesc de ea frica, jurămintele, mă înfășor în dogoarea focului ei, parcă aș fi ajuns în centrul pământului, așa vom muri aici amândouă, neglijate, părăsite, pentru că fără el nu mai avem viață, ar fi trebuit să îmi dau seama de asta încă de la început, pentru că așa am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
aceasta îmi șterge singurătatea, nu o accentuează. Este plăcut să simt unduirile apei fremătând între noi, răspunzând fiecăreia dintre mișcările ei, iar în bucătărie, mama spală vasele, exact ca în diminețile de sâmbătă din casa aceea veche, imediat ne va înfășura în prosoape mari, o aud răspunzând la telefon, da, se simte deja bine, spune ea și intră în baie cu telefonul în mână, i-l întinde lui Noga cu mișcări ceremonioase, eu îmi cufund capul în apă, ca și când aș fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
mama ne face cu mâna emoționată, cu mișcări exagerate, ca și când vor trece mulți ani de acum înainte până ce ne vom revedea, Noga se sprijină de mine, fără vlagă, cu picioarele moi, singura cămașă pe care i-o lăsase el, îi înfășoară trupul ca un steag negru, semnalizând câte un pericol grav la fiecare mișcare pe care o făcea. La poarta școlii mă despart de ea, o îmbrățișez cu inima grea, ca și când aceea ar fi fost prima zi de școală, în clasa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
căldură, învolburată, cu Yael zăcând în spate, cu pruncul ei bătând la ușă, la ușa întregii lumi, eu mă lupt din toate puterile cu deschizătoarea, parcă eu aș fi portăreasa, dar astăzi nu mai am ce căuta aici, ea șade înfășurată în halatul trandafiriu, semnează formularele, renunță pentru totdeauna la copilul pe care l-a născut, și totul se întâmplă din cauza mea, totul din pricina faptului că îmi dorisem o familie. Soarele arde deasupra capului meu scoțând flăcări, am impresia că i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
abia simte pașii care îl calcă, fiind aplecat doar asupra celor care se nasc înăuntrul său, asupra viermuirii lavei care fierbe dedesubtul pojghiței subțiri, asupra vibrațiilor ușoare, vechi de milioane de ani, ale uscaturilor dornice să se unească din nou. Înfășurată în prosop, mă apropii de dulap, scot fără motiv de acolo costumul acela cu pantaloni gri, o singură dată îl îmbrăcasem, când merseserăm la spital, mi se pare că mirosul acelei dimineți a rămas imprimat în el, mirosul șocului și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
cuib înăuntrul sufletului meu. Acum sunt aproape insensibilă, numai în fața unui bebeluș în cărucior mă sperii ca și când aș fi văzut o stafie, îl privesc ținându-mi răsuflarea, acesta ar putea fi Mikha cel micuț, cel adoptat, văluri de tristețe mă înfășoară și mă ascund în spatele unei cărți sau al unui ziar, ce o fi făcând ea acum, cum se acomodează cu pierderea, iar când mă gândesc la contribuția mea la coșmarul ei, mă copleșește durerea, dar lupt cu toate puterile, prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669

așeza, fiecare la locul lui. Eram convinsă că dacă m\ încred în el, boala nu va mai apărea. Eram atât de fericită! Viața era superbă! Aveam senzația că m-a scos cineva din marea rece și furioasă, că m-a înfășurat într-o pătură și m-a băgat într-un pat cald. La doi ani după ce ne-am căsătorit s-a născut fetița mea și n-am mai avut timp de nimic. Am și uitat cu totul de boală. Mă sculam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
tupeul să vorbească despre discriminare sexual\! Eu, care întotdeauna găseam ceva de obiectat, am decis atunci să nu protestez în nici un fel și să fac cele douăzeci de găluște solicitate. În mijloc am pus prune murate și apoi le-am înfășurat în foițe de alge de mare. Și ce crezi că mi-au spus apoi? S-au plâns că cele pe care le-am făcut eu nu aveau decât prune murate în interior și nici măcar n-am avut bunul simț să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]