10,960 matches
-
sper că nu miroase urât”. Am deschis ușa, iar băiatul a exclamat, din nefericire cât se poate de audibil pentru toată lumea: „Hai că nu miroase urât!” Ceva mai târziu, după ce ne înveselisem bine datorită căldurii, a intrat un călător cu înfățișare modestă care, negăsind nicio masă liberă, mi-a cerut permisiunea de a se așeza în fața noastră. Brusc, am înțeles că și la alte mese oamenii nu se cunoșteau, dar mâncau firesc împreună, discutând sau ascultând un cântec (la graniță de
Francezul bătrân: „În România e anarhie, pe toți îi doare în cot!” Răspunsul francezului tânăr mi-a mers la inimă () [Corola-blog/BlogPost/338657_a_339986]
-
cum ar trebui ea să fie, Patria tuturor și pentru toți”. Guicciardini ne dezvăluia latura tristă a patriotismului: “Tot ce a fost în trecut și e și în prezent, va fi și în viitor; căci se schimbă doar numele și înfățișarea lucrurilor, astfel încât cel care nu are ochiul străbătător nu le recunoaște, nici nu știe să tragă învățăminte sau să judece plecând de la asemenea observație. Toate cetățile, toate statele, toate regatele sunt pieritoare; fiecare lucru, fie prin însăși firea lui, fie
Națiunea, eterna iubire… () [Corola-blog/BlogPost/339971_a_341300]
-
venit fața mea, somnoroasa. Mi-a deschis. Tu ai încuiat? Nu. Eu m-am sculat acum. Și totuși, ușa a fost încuiata. Soția era plecată. Cine a incuiat-o? Există în Noul Testament pasaje care sugerează că Iisus își poate schimba înfățișarea. Că apare, si dispare. Dacă el poate, există probabilitatea că aceeași favoare să îi fie făcută și Adversarului. Într-o competiție fair-play. Ce cred că merită atenție, este ce face fiecare dintre îngerii albi, sau negri, cu această favoare. Și
Liviu Florian Jianu: Poarta uitată. Editorial de actualitate () [Corola-blog/BlogPost/339278_a_340607]
-
vestimentară subliniind linia unui corp ideal.) -A.S.: Privindu-vă, îmi dau seama că așa erați pe când noi, elevele de liceu, vă admiram, pline de visuri, căci erați o întruchipare a frumuseții aduse la cote absolute. Suplă, înaltă, cu o înfățișare caldă și cu părul acela revărsat, care vă sublinia misterul, erați o întruchipare a ceea ce înțelegea Goethe afirmând că “etern-femininul te-nalță-n tării. “ Ce alte roluri au urmat? -D.S.: Am jucat și în spectacolul Trei surori de A.P.
O vedetă a scenei de teatru, Dorina Stanca. Interviu realizat de Anca Sîrghie () [Corola-blog/BlogPost/339239_a_340568]
-
câte una pentru fiecare păr alb. Hoinărești pe străzi știind că ești nebun, posedat, fiindu-ți clar că toate aceste chipuri reci, indiferente, sunt ale gardienilor tăi. Aici, toate granițele se șterg și lumea ți se revelează sub adevărata ei înfățișare de groaznic abator”. Romanul este liric, savuros, plin de comparatii ingenioase și neașteptate, de visări cu ochii deschiși, de metafore uluitoare care te fac să recitești anumite pasaje de zeci de ori, ca pe niște poezii. Și chiar dacă lumea se
Henry Miller: Tropicul Cancerului. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339276_a_340605]
-
ca un șoarece care scapă din încă o capcană. Timp de jumătate de secol am participat la eticheta complicată a Curții, cu toate detaliile ei meticuloase. Sunt precum un tablou din galeria de portrete imperiale. Când stau așezată pe tron, înfățișarea mea e grațioasă, plăcută și calmă.” „Imparateasa Orhidee este o ocheada imaginară aruncată în lumea intrigilor din Orașul Interzis, o carte despre puterea și violența sexului, despre loialitate și trădare, despre ultima și mult ponegrita împărăteasă a Chinei.” (The Guardian
Anchee Min: Impărăteasa Orhidee. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339280_a_340609]
-
părea luminată de razele stelelor, ca Madona însăși. Își reproșează deschis, ca să audă toată lumea, inclusiv iubita care-l dezamăgește, că s-a autoiluzionat că poate el schimba natura femeii iubite. Madona este blândă, fața îi este acoperită de raze blonde, înfățișarea aceasta sublimă este în acord cu sufletul, pe când, în cazul celei pe care o adoră, indiferent ce i-ai adăuga, dintre atributele sfinte, supraomenești, acestea nu se potrivesc naturii ei interioare. Inima îi este stearpă, adică nu poate iubi, e
Mihai Eminescu: Venere și Madonă. Poem interpretat de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339300_a_340629]
-
nici un sunet, așa cum era obiceiul. Tinerele femei stăteau cu spatele lipit de perete, nemișcate ca niște stânci, și așteptau, dacă era nevoie toată ziua și toată noaptea, până ce ea le dădea vreun ordin sau le cerea să iasă. Cu o înfățișare calma, Safiye continua să se uite pe fereastră, cu privirea fixată, în aparență, pe apele roz-cenușii. În sinea ei, dintr-un vechi obicei și folosind acel misterios al șaselea simț care părea să-i ofere capacitatea să vadă fără să
Katie Hickman: Poarta coliviei. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339294_a_340623]
-
la fermă împreună cu soția și fiul lor, Adam. După moartea prin sinucidere a soției, Cyrus se recăsătorește cu fiica unui fermier vecin, care dă naștere unui alt fiu, Charles.Firea celor doi fii este diametral opusă, la fel ca și înfățișarea lor. Adam este un copil fragil și sensibil, fără prea multă putere, spre deosebire de Charles, voinic, care va avea o statură puternică, atletică. În copilarie, cei doi sunt legați de o afecțiune bazată pe mila lui Charles față de Adam și de
John Steinbeck: La răsărit de Eden. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339290_a_340619]
-
avut de-a-lungul vremilor Românul, fie plugar, fie păstor, se pote închipui după ceea ce se vede și azi: la numai câteva zeci de kilometri de Bucureștii rivalizând în lux și risipă cu metropolele cele mai ariviste, întâlnești niște amărîte așezări cu înfățișarea aproape neolitică — satele și cătunele românești. Contrastul acesta e mai elocvent decât volume întregi de istorie. Între sat și oraș a fost și mai persistă pretutindeni un antagonism, la noi însă parcă mai viu și mai accentuat. Pentrucă orașele noastre
Liviu Rebreanu: Laudă țăranului român. Discurs de primire la Academia Română () [Corola-blog/BlogPost/339319_a_340648]
-
ai, se va anula în moarte, în timp ce, până aici, el în vârste se va fi amplificat, precum și frământările presupuse de el. După traversarea morții și a porției de eternitate, spiritul tău va reveni în altă viață pe Terra, sub acea înfățișare pe care o vrea ambiția ta prezentă...” (p.85). Conform teoriei despre inconștient a lui Freud avem trei instanțe Sinele, Eul și Supraeul, fiecare dintre ele având o parte inconștientă mai mare sau mai mică. Sinele sau Id-ul se
Dan Ionescu: Imposibilul extaz. Cronică, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339478_a_340807]
-
în prima etapa a călătoriei sale, regele Menelaos. Rătăcindu-și calea de întoarcere după războiul troian, Menelaos caută să obțină o îndrumare de la “Bătrânul mării, Proteus”. Acest “fidel slujitor al lui Poseidon” avea capacitatea de a-și schimba după plac înfățișarea și Menelaos trebuia să se lupte cu el zădărnicindu-i metamorfozele, până când îl silește să-i răspundă. Tânărul Dedalus încearcă în mod asemănător să-și stăpînească aici gândurile în curgerea și metamorfoza lor continuă. Partea a II-a Rătăcirile lui
James Joyce – Ulise. Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339466_a_340795]
-
epocă, Venus în blănuri, de Leopold von Sacher-Masoch (“inventatorul” masochismului ca perversiune sexuală), din episodul Noaptea Valpurgiei din Faust-ul lui Goethe și mai ales din Psychopatia Sexualis de psihologul și “expertul” în asemenea chestiuni Krafft-Ebing. Transformările rapide ale statutului și înfățișării personajelor, schimbarea abrupta a locului acțiunii, violențele de limbaj - și de situații - ar încerca să sugereze amețeala (și oboseala) personajelor, care au trecut prin libațiuni repetate în cursul vizitei la maternitate (și după aceea la un bar apropiat) precum și obsesiile
James Joyce – Ulise. Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339466_a_340795]
-
Gabriel Chifu, Horia Bădescu, Dinu Săraru, Carmen Firan, Constantin Zărnescu, Florea Firan, Gabriel Coșoveanu, Paul Aretzu, Jean Băileșteanu, Constantin Stan, Ion Hobana. Cartea se deschide cu un interviu pe care Nestor Vornicescu, academician și cărturar, rămas în memoria noastră „cu înfățișarea monahului păstor de suflete”, l-a acordat autorului în ianuarie 1990. Problemele discutate sunt despre „ce a însemnat credința întru Hristos, credința ortodoxă în această parte a lumii”, despre scrierile interlocutorului, despre faptele sfinților creștini și despre scrierile patristice ale
Mircea Pospai: Convorbiri de după-amiază () [Corola-blog/BlogPost/339547_a_340876]
-
debutat publicistic în 1970, în ziarul Teleormanul literar, cu poezia „Euforie”, iar editorial, în 1975, cu ciclul de poeme „Hohotul apelor”, în „Caietul debutanților”, Editura „Albatros”. Așa începe să dea lucrului, aparent comun, un sens înalt, încrederii răbdătoare o altă înfățișare a visului tăinuit al daimonului, devenind eul propriului eu. De aici și până la „Testament în Alfabetul Tăcerii”, antologie de autor (1975 - 2013), apărută în 2013 la Editura Tipo Moldova, Colecția OPERA OMNIA, Poezie contemporană, totul prinde contur sub ochiul și
RADIOGRAFII LIRICE. Cronică, de Prof. Dr Nicoleta Milea () [Corola-blog/BlogPost/339489_a_340818]
-
Gabriel Chifu, Horia Bădescu, Dinu Săraru, Carmen Firan, Constantin Zărnescu, Florea Firan, Gabriel Coșoveanu, Paul Aretzu, Jean Băileșteanu, Constantin Stan, Ion Hobana. Cartea se deschide cu un interviu pe care Nestor Vornicescu, academician și cărturar, rămas în memoria noastră „cu înfățișarea monahului păstor de suflete”, l-a acordat autorului în ianuarie 1990. Problemele discutate sunt despre „ce a însemnat credința întru Hristos, credința ortodoxă în această parte a lumii”, despre scrierile interlocutorului, despre faptele sfinților creștini și despre scrierile patristice ale
Mircea Pospai: Interviuri ca la carte. Recenzie de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339540_a_340869]
-
Cele mai valoroase lucrări pe care le-a dat talentul de prozator al lui Slavici sunt din domeniul nuvelisticii, iar cele șase volume de nuvele, primul intitulându-se Novele din popor - 1881, au contribuit la progresul literaturii române în direcția înfățișării realiste a vieții sociale, prin evocarea procesului de formare a micii burghezii rurale și prin crearea unor personaje reprezentative care ilustrează anumite principii morale. Despre Novele, Mihai Eminescu scria că „exprimă fondul sufletesc al poporului nostru“. CONCEPȚIA Ioan Slavici considera
Variante Bacalaureat rezolvate. Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339509_a_340838]
-
care fuma, să trag și eu câteva fumuri (p.70-73). Conu Jorj avea în făptura lui uriașă de ogar rusesc o atare măreție încât nu m-a mirat că maiorul Enoiu chiar s-a și ținut de făgăduielile date. În înfățișarea conului Jorj era o fălnicie aș zice imperială atunci când se ridica în picioare cu cei doi metri și ceva ai lui, cu vocea-i de bas profund, cu ochii-i mari albaștri, ușor migdalați tătărește, frumos ca un Perun gata
Haralambie Grămescu: Pactul cu diavolul (1994) () [Corola-blog/BlogPost/339597_a_340926]
-
într-un „veșnic fals și-ntr-o continuă închipuire”. Viața ca paradă nu este viața tuturor. Cultul aparenței și al banului aparține doar unora. În general, se reține că există două însușiri „care-l diferențiază pe un om de altul: înfățișarea fizică și caracterul”. Se desprinde, am spune, că identitatea are o componentă de suprafață și o alta de adâncime. Fundamental este a fi caracterul. Elementele sale esențiale sunt: „idealul de viață”, „adevărul”, „cât de departe am ajuns în cunoaștere”, cinstea
JEAN BĂILEŞTEANU: Jurnal de caractere şi stiluri existenţiale, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339617_a_340946]
-
picioarele în cădere și nu mai avea să fie niciodată om întreg”. Mihai Antonescu își reconstruiește mediul cu unele componente capabile să returneze narațiunii în sine, din plasa înclinațiilor de sancționare a personajelor negative, ca Slavici în roman, verosimilul faptelor. Înfățișările concrete ale efectului de contrast - aspectul vegetal dintre primăvară și vară, pământul cu umbre discrete, podul casei, colivia, sertarul cu scrisori, taverna etc., evocă limita dintre ficțiune și realitate. Unele personaje au dimensiunea propriului hobby, altele „intră” în carte cu
Opinii despre veşti incerte () [Corola-blog/BlogPost/339681_a_341010]
-
Lucrari > PRECARITATEA ISTORIILOR LITERARE DE LA NOI Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 312 din 08 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Precaritatea istoriilor literare de la noi -Eseu- de AL.FLORIN ȚENE Pentru George Călinescu istoria literară și critica sunt “ înfățișări ale criticii în înțelesul cel mai larg “. Istoria literară înglobează și critica propriu-zisă ca pe o uvertură indispensbilă ce pregătește marea “sinfonie“. Așa că nu există nici o deosebire esențială între istoria literară și critica literară, ci între o istorie exterioară a
PRECARITATEA ISTORIILOR LITERARE DE LA NOI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340731_a_342060]
-
a condus până în casa scării, Adriana a intrat cu grabă în camera sa și s-a aruncat pe pat râzând. Își bălăbănea copilărește picioarele și se întreba ce anume are acest băiat de se face așa de repede plăcut? În afară de „înfățișarea agreabilă”, destul de evidentă pentru oricine, i se părea că „este altfel decât mulți băieți. El este mai matur, mai logic și cu mult bun simț”. Dar, cel mai mult, îl vedea ca fiind mai omenos decât toți foștii ei colegi
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 509 din 23 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340685_a_342014]
-
scris în limba slavonă următorul text: ,,În zilele noastre, în care ( ... ) (a fost) martirizat ( ... ) din cauza ( ... ) și capul meu a fost tăiat, ca o piatră ( ... ) în prăpastie. Astfel ( ... ) a căzut, căci capul meu l-au tăiat”. Sfântul Ioan Botezătorul are o înfățișare ascetică, trupul este longilin, întrevăzându-se mai mult structura osoasă decât cea musculară. Vestimentația, atent realizată, sugerează volumele corporale oarecum neglijate. Siluetele și figurile personajelor au o atitudine solemnă, chiar gravă și intensă trăire emoțională, interiorizată. Ana Dobjanschi reia ipoteza
NECESITATEA UNUI MUZEU SĂTESC de GEORGE BACIU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340721_a_342050]
-
PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Lucrari > PRECARITATEA ISTORIILOR LITERARE DE LA NOI Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 260 din 17 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Precaritatea istoriilor literare de la noi -Eseu- Pentru George Călinescu istoria literară și critica sunt “ înfățișări ale criticii în înțelesul cel mai larg “. Istoria literară înglobează și critica propriu-zisă ca pe o uvertură indispensbilă ce pregătește marea “sinfonie“. Așa că nu există nici o deosebire esențială între istoria literară și critica literară, ci între o istorie exterioară a
PRECARITATEA ISTORIILOR LITERARE DE LA NOI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340815_a_342144]
-
Dagan. Doar că, nici după șase luni, într-o zi ca toate celelalte, negustorul Noam se trezi cu Dagan la tarabele bazarului, cu un chip foarte nefericit, de nerecunoscut. - Ce e cu tine, scumpul meu prieten, Dagan? Ce e cu înfățișarea asta a ta exprimând atâta spaimă? Ce s-a întâmplat? - Frate Noam, sunt un om ruinat... Am pierdut tot !! - Cum așa? Nu-mi vine să cred !! - Nici mie, doar că acum am realizat : eu și familia mea suntem în mare
NEGUSTORUL DIN NINIVE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341004_a_342333]