2,204 matches
-
așteptat. Bătrânul Grințoiu părea un om ursuz și fără chef de vorbă, trăncăneala din ce În ce mai incoerentă a șoferului de Salvare Îl enerva, iar ironiile acestuia aruncate fără rost la adresa calității Îndoielnice a materialului din care bătrânul urma să facă țuica Îl Înfuriau pur și simplu. Nu puteai spera la cine știe ce destăinuire interesantă În ordinea care-l interesa pe Grințu, În favoarea sau defavoarea bănuielii de care-ți vorbise cândva. Ai mirosit repede că bătrânul nu știe ce cauți pe acolo, că te crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
șură. Când s-a vindecat, a crescut mai mare și mai voinic decât un câine ciobănesc. Era domesticit, blând cu cei buni și aprig cu cei răi. Avea părul sur, aspru, gât gros, picioare puternice și colții ascuțiți. Când se înfuria, scotea un scheunat subțire, ca un șuier, de care toti câinii și chiar oamenii se înspăimântau. Poate de aceea Decebal l-a numit Șuier și l-a învățat să adune vânatul săgetat de el în pădure. Odată, pe vreme de
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
echipamentul special cu glugă, costum utilizat nu de mult în războiul cu Balaurul cibernetic, și-a luat armele de luptă: mănușile electronice, mitraliera cu ultraunde și șocuri electrice, binoclul cu infraroșii, ochelarii tridimensionali 5D și umbrela care nu se deschidea... înfuriat ceru ajutorul bunicului: - Ce are stupizenia asta de umbrelă de nu reușesc s-o desfac? - Mecanismul... uneori e blocat, dar poți s-o folosești așa! - Nu, pe aerodrom e furtună și motociclul nu pornește până nu o deschid! Umbrela trebuie
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Ce să spun? îi răspunde Mortimer. Poate că are alte priorități. — Ce priorități? — Păi... poate confortul animalelor. Atmosfera fermei. — Ce atmosferă? — Uneori în viață există lucruri mai importante decât obținerea profitului, Dorothy. Nepoata se uită la el. Poate s-a înfuriat pentru că i s-a vorbit pe un ton auzit cu mulți ani în urmă - tonul pe care-l adoptă un adult față de un copil naiv -, ceea ce provoacă răspunsul ei insolent. Știi ceva, tati spunea întotdeauna că tu și mătușa Tabitha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nesuferiții veri Thomas și Henry în seara următoare, plus doi directori de la Nutrilite, furnizorul de hrană animală al grupului Brunwin. Se presupunea că discutase un meniu provizoriu cu bucătăreasa, dar el uitase complet de asta. Probabil că Dorothy se va înfuria. Lipsise trei zile: trei zile irosite, pentru că nu reușise să ia nici o hotărâre descisivă în privința căsniciei lui, deși - acum că se gândea mai bine - acesta fusese inițial scopul călătoriei. Știa cel puțin că nu va putea niciodată s-o părăsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în apartamentul meu, am oprit cuptorul și am stins lumânările. Pe urmă mi-am scos fracul și m-am întors să stau cu ea. Era atât de frumoasă... Doctorul a ajuns pe la zece și un sfert. Am încercat să mă înfurii pe el pentru că venise atât de târziu, dar mi-a fost greu pentru că s-a purtat cu amabilitate și eficiență. N-a făcut mare lucru, doar i-a ascultat pieptul, i-a luat pulsul și mi-a pus câteva întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nervoși cazul și ieșind. Îl auzi pe Hussein mormăind și plângându-se că „Tipii ăștia trebuie să se caute la cap. Tocmai au ratat ocazia de a se îmbogăți“. Mark nu răspunse. Era singura persoană din încăpere care nu se înfuriase. Banii i-ar fi fost de folos, dar îi va face la loc. Va încerca în continuare cu nemții. Cu o zi înainte, trecuse cu mașina prin Everglades spre Gulf Coast. O dimineață de mers cu mașina l-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
vorbească? Și ea a spus: Da, toată lumea știa și da, de aceea părinții lui n-au vrut niciodată să ne vorbească. Ne opriserăm din mâncat, probabil bănuiești. Mama plângea. Eu începeam să ridic glasul. Nu știu de ce începeam să mă înfurii: poate pentru că era mai ușor să fac față furiei decât oricărei alte emoții. În orice caz, am întrebat-o dacă putea să-mi spună clar cine era tatăl meu adevărat - dacă nu aveam prea multe pretenții de la ea. Și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fac parte din ea. — N-am nici cea mai vagă idee ce vrei să spui. A spus că am ochii lui: ochii tatălui meu. Nu putea vorbi decât despre o singură persoană. Mama a spus același lucru. Asta m-a înfuriat la restaurant. Chiar și Findlay a observat. A spus că erau... albaștri catifelați sau așa ceva. Și eu am crezut că încerca să mă aducă la el în pat. — M-ai pierdut, Michael. M-ai pierdut cu totul. Cine Dumnezeu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
poate adevărat că soarta este stăpînă pe o jumătate din acțiunile noastre, dar că tot ea ne îngăduie să cîrmuim noi singuri cealaltă jumătate sau aproape. Și eu asemăn soarta cu una din aceste ape distrugătoare, care, atunci cînd se înfurie, inundă cîmpiile, distrug copacii și casele, iau pămîntul dintr-o parte și îl duc în altă parte și fiecare fuge dinaintea lor; fiecare cedează în fața violenței lor fără a putea să li se împotrivească undeva. Cu toate că aceste ape sînt astfel
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
lumină, sub bușteni, cu un cârlig Înfipt În falcă. Știa că dinții păstrăvilor pot tăia suprafața cârligului. Cârligul o să se facă una cu falca. Ar fi putut paria că peștele-i furios acum. Orice animal de mărimea asta s-ar Înfuria. „Ăsta chiar c-a fost un păstrăv“, se gândi. „Cârligul Îi intrase bine. Se prinsese tare de el, tare ca piatra. Și parcă era chiar o piatră, păstrăvul, Înainte să-nceapă să se zbată. Doamne, ăsta chiar că era mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
sumele promise, ucide prea mulți suspecți de trădare, dintre care mulți sunt nevinovați... I-a decimat pe marinarii din Misenum care voiau să intre în legiuni pentru că așa le promisese Nero. Și asta nu-i tot... Avariția lui Galba a înfuriat populația obișnuită cu generozitatea lui Nero. Crede-mă, are puțini susținători. — Dar Africa? Nici legiunile din Africa nu vor fi de partea noastră - Vitellius se agită pe tricliniu. Adu-ți aminte că legatul legiunilor din Judaea e Vespasianus, idiotul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în nas. Când au ajuns la baza zidurilor, vitellienii au început să-i insulte pe othonieni. Știind că vin de la Roma, le-au zis că sunt ramoliți, inepți, îndobitociți de circ și de teatru. Othonienii erau speriați, dar s-au înfuriat și le-au strigat vitellienilor că sunt cu toții niște barbari năpădiți de păduchi. Au ținut-o așa o vreme, apoi a venit primul atac, însă foarte dezordonat. Oamenii lui Caecina erau beți, înaintau descoperiți, ne loveau cu plumbi în formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ținu strâns de mână cât timp ea îi povesti despre Valerius, care acum era un secutor faimos în arena de la Roma. Îi povesti că își învingea adversarii de fiecare dată și că nu-i omora pe cei învinși, ceea ce-l înfuria pe Vitellius. Se zvonește că Vitellius așteaptă să-l vadă pe Valerius ucis de adversarul lui, dar că asta nu se întâmplă niciodată. Și e din ce în ce mai bun, din ce în ce mai îndrăzneț... — Ce nume a luat? — Orpheus. — Orpheus... suspină Antonius. Valerius continuă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Înțeleagă și abia apoi să descrie” (și cum să Înțelegi ceva aflat Într-o necontenită cursă de viteză, nici nu vezi ce e), „trebuie să prezinte credibil ceea ce se Înfățișează Înaintea lui ca realitate americană. O realitate care stupefiază, inhibă, Înfurie, devenind pînă la urmă o povară pentru imaginația limitată a scriitorului (cursivele mele). Actualitatea ne depășește permanent talentul, civilizația lansînd asupra noastră imagini pe care orice romancier le-ar putea invidia”. Despre ce este vorba. „Este vorba de saturarea individului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
aflăm În nemernicia noastră că-i un om excesiv de sensibil, dar Într-o clipită Își Întoarce privirea spre pădurile străvechi ce ascund dușmanii nespălați de secole ce-i stau În calea devenirii cu pădure cu tot și irisul i se Înfurie instantaneu, de unde-nțelegem că o fi sensibil, Însă nu cunoaște frica, ceea ce ne pregătește pentru scena II situată pe un fundal ceresc plumburiu, de antichitate, sub care așteaptă legiunile romane ca Într-o pictură sumbră să li se-ntoarcă solul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și Întunecare ar fi În lume și-n veacul acesta, și viața oamenilor prea puțin s’ar despărți de dobitocul cel mut. Că face jupânița cea năprasnică nește În adeveriu giocuri cu cuvintele ca cu bărbații de-a giur Împregiuriul. Înfuriată pe Buduca c-a apucat el o poiată „cu fruntea Înaltă și frumoasă” s-o beștelească pă prin gazetă, Îi zice dela obraz bucă-n sus, buci În jos, dară giaba Își zguduie dicționaru’ de limbă frumoasă cinste cui te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
scene brutale, câteva șarje de poliție călăreață, o devastare a cartierului sikh din Bhowanipore, copii bătuți și femei rănite, ca să mă revolt și eu de-a binelea. Dar atunci n-am mai judecat și osândeam pe britoni fără rezervă, mă înfuria orice nouă brutalitate pe care o afiam din ziare, priveam scârbit orice alb întîlnit în tramvaie și am renunțat la tutunul englezesc, la pasta de dinți englezească, la orice lucru adus din Anglia, Nu mai cumpăram decât obiecte swadeshi sau
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
grăma’ de gîturi la viața ta. Da’ eu n-am apucat nici măcar să-mi beau cafeaua. Deci ești convins c-am tăiat gîturi la viața mea? Nu. Și nici nu-mi pasă. Nu poți să faci afaceri fărĂ să te Înfurii? — PĂi acum sînt deja furios. Și-mi vine să te omor. — Ei, pe dracu’, Îi zic, nu mai da atît din gură. Haide, Pancho, intervine cel care vorbise primul. Îmi pare foarte rău. PĂcat că nu ne poți lua, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
fi știut unde se ducea să atace a doua zi, aș fi spus că era furios din vreun motiv anume. Și cred că pe undeva, Înăuntrul său, chiar era furios, foarte furios. SÎnt o grămadă de lucruri care te pot Înfuria, și faptul că trebuie să mori fărĂ rost este unul dintre ele. Da’ mă gîndesc și că așa e cel mai bine să fii atunci cînd ataci, furios. Mai jos de creastă În ziua aia călduroasă și prăfuită ne Întorceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pentru că Întotdeauna prefera să bea asta În loc de sînge de negustor hindus. Într-o zi a refuzat să mănÎnce opt vite ale tribului masai și s-a mulțumit doar cu niște paste și-un pahar de suc de roșii. Asta Îi Înfurie foarte tare pe leii cei răi și una dintre leoaice, care era cea mai rea și nu reușea niciodată să-și curețe sîngele de negustor de pe mustăți, chiar și atunci cînd Își freca fața de firele de iarbă, Îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
din spatele casei și venise-n bucătĂrie cu o jumătate de oră mai devreme. VĂzîndu-l pe pădurar cum doarme pe podeaua verandei și sticla de whisky aproape goală pe masă, se sperie, Însă În același timp fu scîrbită. Apoi s-a Înfuriat. — Cum adică, nu-i nimic? o Întrebă pădurarul ținînd Încă urciorul În mînĂ. — Așa, simplu. — De ce? CĂ nu-i nimic de mîncare. — Da’ niște cafea? — Nici cafea. — Ceai? — Nu. Nici șuncă. Nici porumb. Nici sare. Nici piper. Nici cafea. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de gardă. Acesta, somnoros, l-o întrebat: „Ce spui? Ce strigoi, omule?” Au ieșit în curte și nu mică le-a fost mirarea când l-au văzut pe omul turmentat vorbind cu strigoiul prin ușa morgii...Atunci doctorul s-o înfuriat : „Ce-i cu zăpăcitul acela care vorbește de unul singur la ușa morgii?” „Ii un bețiv care o dat buzna peste mine.” - o răspuns portarul, zăpăcit. „Dă-l afară din curtea spitalului!” Când portarul l-o luat de umeri și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cea de-a doua zi după întoarcerea lui în Linn, primi o altă scrisoare de la Clane. Acesta îi solicita o audiență pentru a discuta "acele probleme legate de apărarea imperiului, despre care departamentele tale au strâns informații". Ce l-a înfuriat pe Tews în privința scrisorii a fost că mutația nu-i dădea nici măcar răgazul să se aranjeze după întoarcere. Era adevărat că activitatea de reculegere nu-l angaja - dar era o chestiune de politețe față de funcția pe care o deținea. Tews
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
cin' nu-l face se plictisește cînd discutăm despre sex. Zi, să te auzim cu toții, se adresează el unei fete cu nume de cartier. Tu ai fost fericită sexual? Vorbește-ne despre interesul tău sexual". E ca un raton, se înfurie reportera. Uite-l cum scormonește în gunoi. Amorul fizic ca exercițiu de democrație. Spune tot, cu ovarele pe masă. De-ar fi singurul! Nu numai Bebe Sex induce astfel de idei: frivolitate, vulgaritate. Efectul pe termen scurt: relativism moral, dificultatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]