2,826 matches
-
Cea mai puternică forță logocentrică, așa cum spune Derrida, stă tocmai în această muțenie a operelor de artă și eliberarea de autoritatea cuvântului stă tocmai în discursul care relativizează lucrurile, în acel discurs care se emancipează și se dezvoltă, refuzând să îngenuncheze în fața autorității reprezentate de text, sculptură, arhitectură sau pictură. Limite narative ale imaginii uniepisodice Contribuțiile care-și propun să depășească ideea unei naratologii cu afinități speciale pentru limbajul verbal și prejudecățile despre narațiunile înțelese ca artefacte exclusiv verbale, nu sunt
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
și impus voinței noastre capriciile și obiceiurile lor" -, greacă (fanariotă) "grecii ne-au poruncit și-au pătat caracterul nostru cu, în sfârșit, umbre nesănătoase" -, austro-ungară "ungurii ne-au poruncit în Transilvania și Banat"și rusească "rușii au înfrânt voința noastră îngenunchindu-ne țara" (Drăghicescu, 1996:354). Din toate acestea, cele mai puternice și grave influențe au fost, în viziunea lui Drăghicescu, cea greacă și cea turcă: "Grecii avură rolul unor adevărați paraziți care sunt atrași de mizeria unor organisme slabe. După ce
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
luptele se reiau. Dacii sunt din nou înfrânți și nobili daci, acei tarabostes, prezintă daruri împăratului și îi cer îndurare. Sleite de puteri, ambele tabere sunt de acord cu pacea. Pe o scenă, înconjurat de armată, stă Traian. Luptătorii daci îngenunchează la picioarele sale, cu armele la pământ și cu mâinile întinse spre împărat. Singurul care stă în picioare este regele dac. Ultimele scene despre războiul din 101-102 îi arată pe daci coborând din munți, pe Traian mulțumind soldaților și pe
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
alta. Nu se precizează dacă le-a aflat din ziar, la telefonul celular, sau i-au fost aduse la cunoștință cu ajutorul porumbelului sfânt, dar lucru cert este, că Iov a rămas doar cu pielea. însă având un caracter fericit, a îngenuncheat și s-a mărginit să. exclame: "Gol am ieșit din pântecele mamei mele și gol mă voi întoarce. Domnul a dat, domnul a luat, fie numele domnului binecuvântat!” (v. 21). Până aici, este înduioșător cum a procedat moșneagul cel ferm
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
ți discerne starea Mai bine ca tu însuți. Deci, te rog La sora noastră să faci drum întors, Să-i spui că i-ai greșit. LEAR: Să-i cer iertare? Îți dai tu seama-n casă cum mi-ar stă? (Îngenunchează) ,, Fata mea, recunosc că sînt bătrîn. Bătrînii n-au rost: în genunchi te rog Să îmi acorzi vesminte, pat, si blid." REGAN: Bun domn, ajunge. -S glume de prost gust. Return you to my sister. LEAR: [Rising] Never, Regan. She
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
or șo many, sith that both charge and danger Speak 'gainst șo great a number? How în one house Should many people, under two commands, La craiul frînc, ce fără zestre-a luat Mezina noastră, aș putea fi dus Să-ngenunchez la tron, tain de scutier Să cer, viața să-mi țin. La ea-ndărăt? Convinge-mă mai bine rob, vită să fiu (Arătînd pe Oswald) Acestui hîd rîndaș. GONERIL: La voia voastră, șir. LEAR: Față, te rog, nu fă să
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
-un sărac. Zîne și zei Sporeasc-o-n mîna ta. Departă-te, Zi-mi bun rămas; vreau să te-aud plecînd. EDGAR: Cu bine, dar, domn bun. GLOUCESTER: Din inimă. EDGAR (Aparte): Mă joc astfel cu deznădejdea lui, Ca să i-o vindec. GLOUCESTER (Îngenunchind): O, puternici zei! Lumea aceasta-o las, și-n ochii voștri, În pace-mi scutur marele meu chin; Dacă-aș putea să-l port mai mult far' să mă cert Cu voia voastră mare și de ne-nfruntat, Scrumit fitilul și-njosit
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Nu știu ce să spun. Și n-aș jură că asta-i mîna mea; să văd; Simt acul că mă-nțeapă. De-aș fi sigur De starea mea. CORDELIA: Șir, uită-te la mine Si pune-ți mîna binecuvîntînd. Nu, șir, nu-ngenunchea. LEAR: Te rog, nu ma lua-n rîs. Eu sînt un biet moșneag senil și prost, De-optzeci și pește, nici un ceas mai mult, Nici mai puțin; și să spun drept, Mă tem că nu-s prea sănătos la cap
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
-ți, lovit rege,-s doborîta; Eu aș putea mînia sorții s-o înfrunt. Nu vom vedea pe fiice, pe surori? LEAR: Nu, nu, nu, nu! Hai la-nchisoare; singuri Noi doi cînta-vom că în cușcă păsări; De-mi ceri blagoslovirea,-ngenunchez Și-ți cer iertare; vom trăi așa, Rugîndu-ne, cîntînd, povești spunînd, rîzînd La fluturii-aurii, vom asculta sărmani Vorbind de curte;-om sfătui cu ei Cin' pierde, cin' cîștiga, intră, iese: Vom lua asupra noastra taină lumii, Ca-ai zeilor spioni
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
pătează luciul, Trăiește. KENT: Acesta e sfîrșitul cel promis? EDGAR: Sau chipu-acelei grozavii? ALBANY: O, cazi și pieri! LEAR: Ast fulg se mișcă,-i vie; de-i așa, E un noroc răscumpărînd tot chinul Ce l-am simțit vreodat. KENT (Îngenunchind): O, bun stăpîn! LEAR: Te rog, în lături! EDGAR: Nobilul Kent, ți-e prieten. LEAR: Blestem pe ucigașii trădători toți! Aș fi putut s-o scap; acum s-a dus pe veci! Cordelia, Cordelia, stai o clipă! Ha! Ce spui
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
și, mai ales, geneza alarmantului proces al înrobirii voluntare. Convins că "acelorași mijloace/ se supun câte există", autorul romanului Geanta cu cinci fermoare susține și fortifică demersul peren al intelectualului ce duce în spate povara libertății spiritului și refuză să îngenuncheze în fața tiraniilor de orice fel. Intelectualii lui Petrovschi, "fizicieni, astronomi, cercetători, profesori, doctori, muzicieni, poeți, scriitori" devin absolut insignifianți în raport cu destinul, sunt victimele unui despot absolut, anonim și periculos, o divinitate tribală, ce poate fi și Marele Angakok, poate fi
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
o implică munca filozofului. În acest sens, se sugerează că Wittgenstein ar fi vrut să se roage, dar a fost de multe ori incapabil să o facă.68 O însemnare din 1945 pare să confirme această presupunere: „Nu pot să îngenunchez pentru a mă ruga, deoarece genunchii mei sunt înțepeniți. Mi-e teamă de destrămare (de destrămarea mea), dacă aș deveni moale.“69 4. Cum are loc ruptura cu tradiția? Asocierea strânsă a lui Wittgenstein cu Russell a fost sugerată în
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Odihnă anunță exact contrariul: neodihna. Non-fixatul, fluidul, stările labile cu analogii în regimul acvatic se îngemănează într-un topos melopeic sugerând freamătul universal: "Privește corabia sufletului tău cum pe apa / de sus și de jos migrează străină de tine, / Și îngenunche sub candela lunii și tânguie har / ca să te poți hotărî în enigmele harului" ( Pe un drum între ape). Apă și curgere (în Răpirea lui Narcis și în Cântecul pe ape al celui înecat ori în Scrisoarea din urmă), apă și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
mătasă, Așteptând să se umple cu flori, și să fiu fericit (...) Nimeni și nimic nu mă poate opri să ascut pe o piatră a casei satârul tocit Cu care tai carne suavă de fluturi ce-i visul motanilor mei, Să-ngenunchez pe podele în fața sticlelor lungi de oțet și ulei, Fără sfială plângând, și să fiu fericit... Cele șapte elegii ale Detectivului evoluează în notă parodic-romanțioasă, ironizând sentimentalismul desuet: "Ții minte orășelul acela de munte (...), / Fecioarele-aveau jartiere de pluș cu nostalgice
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Golescu ș.a.). b. Orbitoarea strălucire rusă Cam în aceleași timpuri, influența franceză a urmat în paralel o cale estică sub drapelul Rusiei... Țarii reușiseră tocmai atunci să-și afirme puterea și asupra principatelor dunărene. Napoleon I nu a putut să îngenuncheze definitiv Rusia pe câmpul de luptă, iar amintirea gloriei de la Austerlitz, Friedland sau chiar Borodino s-a pierdut în viforul iernii. Însă cultura franceză a cucerit, într-un mod desăvârșit, elitele politice și militare ruse. Un triumf din care am
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
a simțit sfârșitul aproape, și-a povățuit fiul, Bogdan cel Orb, să supună Moldova otomanilor. Decizia s-a dovedit una salvatoare pentru această provincie greu încercată de istorie. Supunerea de bunăvoie s-a petrecut la momentul oportun. Moldova nu fusese îngenuncheată pe câmpul de luptă de turci a căror putere urma să cunoască în curând apogeul sub Soliman Magnificul. Conservarea autonomiei politice interne a reprezentat garanția pentru câteva secole a integrității teritoriale și a supraviețuirii identității naționale. Turcii s-au comportat
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
sunt mai multe. Adînc. Doamne, cu cîtă cunoaștere m-ai hărăzit! Și cu cîtă smerenie! Mai milu-iește-mă, te rog, măcar cu un strop de iubire! Urcam în mine însumi spre tronul de slavă și mantia-mi atîrna ca o rugă. Îngenuncheam în răstimpuri pentru mai multă smerire. Căpătasem inel și coroană și sceptru, iar acum înaintam pe o cale de lumină spre tron. Eram eu însumi lumină și radiam. Dar sensul era lumina de dincolo de lumină. Nu una sîngerie ca amurgul
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
-i facă libații, să-i aducă ofrande. Lespedea care îl acoperă, ciuruită de pietrele azvârlite în ea, e dovada unei crunte batjocuri. După scena recunoașterii, atunci când Electra, Oreste și bătrânul învățător al acestuia pun la punct planul răzbunării, toți trei îngenunchează și bat țărâna cu mâinile, invocând duhurile pământului și pe tatăl mort, chemat de Oreste să-l ajute dimpreună cu toți cei căzuți în războiul Troiei. Eidolon-ul lui Agamemnon nu se arată, dar când Oreste îl întreabă: „Ne auzi?”, bătrânul
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Didascaliile precizează însă că marionetele se mișcă, vorbesc, râd batjocoritor, în vreme ce popicele cu cap de om doar țopăie; aceleași manechine își vor manifesta deplina supunere în fața bătrânei Sgricia, vestitoarea sosirii Îngerului ocrotitor al sufletelor din Purgatoriu, prosternându-se dinaintea acestuia, îngenunchind atunci când Îngerul, urmat de cortegiul său de suflete - și ele cu înfățișare de îngeri -, va trece prin spatele peretelui transparent din fundal. De-abia atunci când peretele va redeveni opac, manechinele se vor ridica și se vor așeza din nou pe
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
atrăgeau mai mult decât orice altceva; Cimitirul - acel „loc extraordinar” unde „oamenii se odihnesc sub pământ” și pe aleile căruia îi plăcea să alerge când era copil. Nu trebuie, desigur, uitate nici serile când, înainte de culcare, mama îl punea să îngenuncheze ca să se roage cuiva nevăzut 1.Astfel, urmele lăsate în memorie poartă deopotrivă semnul atracției față de lumea reală (mama, ființele apropiate, goana prinpădure etc.) și față de latura ascunsă, misterioasă a lucrurilor față de: prezența invizibilă a lumii existente dincolo de real, o
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
printre crucile și pietrele peste care se așternea zăpada, fotografiind coșciuge mizere, Întocmite din cutii de ambalaj, picioare aliniate lângă gropi deschise, lopeți de gropari puse grămadă peste bulgări Înghețați de glod negru. Și, când o biată femeie În doliu Îngenunchease În fața unei gropi recent astupate, cu ochii Închiși și Îngânând ceva ca o rugă, Olvido apelase la ajutorul românului ce le servea de interpret. Neagră-i noaptea unde dormi acum, tradusese acesta. Se roagă pentru fiul ei mort. Faulques o
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
-l neîncetat printre firele de păr care Îi cădeau libere, ude de lapovița care Îi luneca pe față, cu fusta ridicată până În talie, deschizând larg picioarele, cu un deliberat amestec de supunere și sfidare impudică, pe când el, Încă impecabil Îmbrăcat, Îngenunchea În fața ei și, tumefiat de frigul nopții, Își apropia gura de Întunecata convergență a pulpelor ei lungi și perfecte, În centrul căreia pulsa, caldă, nespus de dulce, delicios de umedă la atingerea buzelor și limbii lui, carnea splendidă a femeii
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cu o viteză de 1/125, și obiectiv de 50 de milimetri. Un munte cu vârful nins, abia Întrezărit În ceață, servea de fundal scenei principale: trei milițieni druzi În clipa când urmau să fie executați de către șase falangiști creștini, Îngenuncheați la trei metri de victimele lor, cu puștile deja la ochi, pentru tragere. În fața lor, druzii, legați la ochi, doi În fundal, deja loviți de gloanțe, cu hainele cutremurate de impact (unul aplecat peste pântec și cu genunchii Îndoiți, altul
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
care ocrotește femeia Înainte de a-i Întoarce spatele și a trece peste propria-i linie de umbră - se Întorsese spre Olvido și Îi spusese stop, stop, indicându-i cu gesturi energice să rămână unde era. Ea se supusese fără proteste, Îngenunchind cu camerele foto În geantă, pironind cu privirile ostașii care mergeau mai departe și profesorul care urca dealul Împreună cu băieții ce lăsau capul În jos, albi la față și cu ochii ieșiți din orbite În lumina ambiguă a dimineții; și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
din care curgea firicelul roșu care Îi păta o coadă, curgea pe obraz până la gât și la gură, apoi dădea ocol ochilor Întredeschiși, pironiți pe iarbă și pe bulgării de pământ răscolit, pe care se Întindea o baltă de sânge. Îngenuncheat lângă ea, cu camerele foto atârnându-i de gât, asurzit și buimac din pricina detunăturii cu care sărise În sus mina din apropiere, pe când geaca și pantalonii femeii se Îmbibau cu roșu-Închis În partea de trup care era În contact cu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]