2,766 matches
-
când nicio prezență umană nu era prin preajmă, bărcile lipsite de veșnicii îndrăgostiți dormeau și ele la marginea lacului, legate, cu vâslele înăuntru, iar cele câteva chioșcuri de unde îți puteai lua o gustare dulce, un corn, o bragă sau o înghețată erau închise și arătau ca niște cutii de chibrituri de la distanță. La Monte Carlo, pe insulă, luminile erau de mult stinse, când Cristi trecea pe lângă restaurant. Foarte rar mai prindea la câteva mese niște tablagii sau șahiști împătimiți rămași peste
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
tolăniți amândoi în camera media, urmărind un DVD cu American Psycho. Când m-a târât în bucătărie privindu-mă neîncrezătoare, am insistat: „Student la masterat, iubito. Masterat“. (Când Jayne și cu mine ne întâlneam în anii ‛80 era obsedată de înghețată - uneori exagera, de cele mai multe ori nu.) Fiindcă nu doream ca Jayne să dea ochii cu el în seara asta, trebuia să rezolv tranzacția rapid - deși toată casa era acum scăldată într-o lumină intens violetă, încât putea foarte ușor să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fusesem în mașina aceea cu Aimee Light. Credeam că eram chiar eu tipul din mașină, cu Aimee. Când am reușit să disting ceva pe ecran: o flotă de vehicule aeropurtate era ancorată în spațiu. După film am urmat programul obișnuit: înghețată dietetică servită la una dintre mesele unui bistrou, un joc de laser în pavilionul jocurilor electronice, apoi Sarah a vrut să mergem la magazinul Abercrombie and Fitch, unde am răsfoit catalogul în timp ce cu cealaltă mână țineam celularul, sperând să sune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
gata rulate și înainte să-mi dau seama ce se întâmpla, m-am pomenit că le aprindeam. Nu eram un fan al marijuanei, dar am fost plăcut surprins, recunoscător pentru apariția ei: restul serii urma să fie infinit mai lung - înghețata cu fructe proaspete și luările de rămas-bun interminabile, urmate de înspăimântătoarele promisiuni ale unei alte cine - și, fără să fiu narcotizat, somnul părea imposibil de îndepărtat. După prima rundă m-am prăbușit pe unul dintre șezlongurile așezate într-un anume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
întins aici corturile și standurile. Nu este un târg de carte propriu-zis, ci un „iarmaroc” al întâlnirilor și al șuetelor între amici. Sigur, sunt expuse cărți și se expun poeții înșiși, dar locurile cele mai căutate rămân terasele cu răcoritoare, înghețată și bere. Am fost repartizați cu toții, scriitorii din Trenul Literaturii, la diverse corturi, unde ar fi trebuit să evoluăm, dar până la urmă scenariul se schimbă și ne adunăm în jurul unui podium aglomerat cu microfoane și stații de amplificare, așteptându-ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Mai întâi mâncăm la o cafenea numită Soleanka. Felul întâi e chiar „soleanka” - o fiertură destul de acră, din care abia dacă gust. Conducătoarea grupului achită consumația cu niște bonuri ștampilate. Ne întreabă dacă mai dorim ceva - încă o porție de înghețată, o cafea? - pentru că ne mai putem permite. Biblioteca, la intrare, arată ca o fabrică de armament. Suntem verificați pe o listă de către omul de serviciu, îmbrăcat în civil, e drept, dar care are obligații de pază. Urcăm la etajul doi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de a publica pe Beniuc și pe alții contra avizului „conducerii de partid”! „Ocupam” o cameră spațioasă ce se încălzea cu o sobă de teracotă, unde diminețile (nu foarte devreme!Ă, când mă sculam, apa de băut din cană era înghețată (într-unul din ziduri se afla, de altfel, o fisură prin care, cu puțină îngăduință, puteai privi afară...Ă și Mama mea, curajoasă, venea pe jos din Calea Șerban-Vodă, unde avea o cameră într-un apartament comun, trăgea pe mână
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de a refuza orice „muncă” în afara celei care „îmi era destinată”, un orgoliu în discrepanță aproape totală cu o vreme socială în care străduința milioanelor este de a-și găsi un loc de muncă, un loc, o muncă pregătită și „înghețată” încă înainte ca ei să-l ocupe, s-o adopte, „înghețată” încă înainte de nașterea lor. Deoarece Nietzsche vrea o „muncă” ca o trăire-tip ce revine mereu, esențială, deci de neocolit și fatală unui caracter, și, doar prin aceasta „el
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
un orgoliu în discrepanță aproape totală cu o vreme socială în care străduința milioanelor este de a-și găsi un loc de muncă, un loc, o muncă pregătită și „înghețată” încă înainte ca ei să-l ocupe, s-o adopte, „înghețată” încă înainte de nașterea lor. Deoarece Nietzsche vrea o „muncă” ca o trăire-tip ce revine mereu, esențială, deci de neocolit și fatală unui caracter, și, doar prin aceasta „el” devine „caracter”, are dreptul de a avea un destin. Și „pasiunea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dovedești tărie. Ai contractat pentru întregul menuu. Selle de mouton aux pommes de terre nouvelles ale cărei ultime preparații se fac pe-un rechuad, à la française, pe-o măsuță, alături de tine. Bună și asta: merge. Asperges cu sos flamand. Înghețată cu fructe. În sfârșit, căpșune și caise. După aceia o cafea filtru. La urmă un cognac din preajma anilor 1850. Cognacul acesta are o mică poveste. Bucătărie franceză fină, specialitate pescării aceasta e renumele restaurantului Bagatelle. Cine-i patron aici? întrebăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Amsterdam de multă vreme. Am mai mâncat și altă dată la acest restaurant și am stat de vorbă cu domnul Tocilă. Trimitem, prin garçon domnului Tocilă vorbă că dorim să-l vedem. Și cătră sfârșitul mesei noastre, când suntem la înghețată, apare. Un om mărunțel, uscat, smead, cu ochii vii și foarte negri. Ras și îmbrăcat corect. Vechi chelner și om al meseriei. Ne bucurăm, am însă îndată o deziluzie. D. Tocilă deși are nume așa curat, vorbește o limbă românească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
trăia în acel moment. De ce a lăsat-o Traian Băsescu pe mama sa la Basarabi, nu se poate preciza. Probabil, să se ocupe de o afacere în domeniul alimentar. Doamna Băsescu, mama președintelui deținea o mică unitate comercială de distribuit înghețată. Cu locuința asigurată, familia pusă la adăpostul zilei de mâine, a putut să-și exercite funcția de ministru al transporturilor cu mult zel. Nu i-a împieducat pe mineră să vină în București, pentru a protesta, și a-l da
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nenumăratelor baruri, restaurante, cofetării, patiserii și magazine cu toate produsele posibile ce și le-ar dori mai ales un turist. Lângă un perete, un tânăr cântă cu toată ființa lui la acordeon; are talent. îl admir savurându-mi prăjitura și înghețata. Sunt însă deranjat din momentele mele de fericire de o femeie înaltă, plină cu față de româncă și nu m-am înșelat asupra etniei căci vorbește românește. Vrea să-mi dea contra-cost un pachețel de șervețele. în gând mă întreb dacă
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
liniștit, până îți mai scad durerile picioarelor. Apoi, încet, te gândești că trebuie să manânci ceva, fie că ai în rucsac sau să ieși în localitate la un magazin, la un bar sau la un restaurant. O bere rece, o înghețată sau un pahar cu vin devin un deliciu. Și i-am observat pe pelerini cât de destinși și mulțumiți sunt în fața unor astfel de bunătăți. Unii se mulțumesc să mănânce un sandviș, în spaniolă bocadillos, alții merg la restaurant. Dar
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
fi muiat. Da' aiasta numa' pentru ticăloși direptate s-ar chiema. Di bunu' Dumniazău aiasta mă scârbește Bocetu-mi prea slab El îl găsește. Nu, bunu' Dumnezeu nici nu-i, Chiar dac-așa-i scris... Trei zile de martie senine și-nghețate a tot strigat până când bocetul ei nu mai spunea decât iiiih. (Și în celelalte colibe din Zuckau, Ramkau, Kokoschken, când cuiva îi murise de foame cineva se striga: ihhhh...) De asta nimănui nu-i păsa. Socul a înmugurit de parcă n-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Zoe Romniceanu și Didina Cantacuzino. Sub pretextul că la Pasărea mormântul mamei-mari Kretzuleasca amenința cu ruina, dobândise Didina un Ausweiss pentru mănăstire. Trăsura le era încăr cată cu tot felul de provizii pentru noi, printre care o șerbetieră imensă cu înghețată de cafea într-un hârdău cu gheață. Noi râdeam, dar eram foarte mișcate de această pomană prietenească pentru sufletul bunicii. Toată mănăstirea mâncă din ea cu mare poftă, mai ales că era o căldură strașnică. Binecuvântările maicelor au atras, desigur
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
seara mă aflam ca și acum pe peronul Gării de Nord îndreptându-mă spre casă. Plecasem cu acceleratul de Vatra Dornei, schimbasem trenul în Pașcani unde aveam legătură după aproape 4 ore. Ajuns acasă nu am mai apucat să-i dau mamei înghețata pe care o cumpărasem în drumul spre casă. Mama era așa cum o lăsasem, singură în camera ei, dormind, după cum părea întru-un somn foarte adânc. Nu am vrut s-o trezesc, știam că de obicei noaptea nu putea dormi din cauza
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
ingrediente erau invers proporționale cu prețul - deh! ultima șansă, la gară - mai să-mi fie smuls din mână de un copil de o etnie incertă sub jeg, răsărit ca din pământ; n’ați pățit așa ceva cumpărând un suc ori o Înghețată? Și, apoi, În tren, alții, până la Buzău. Dar ce e real și ce e fals În toate acestea, mai precis În ceea ce se vede? Desigur, există oameni necăjiți. Și ei trebuie ajutați. Dar cum să-i deosebești de “salariații” de la
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
când făceam naveta, toate gagicuțele venea după mine să m-audă ce vorbesc. Fi-miu, la fel, deștept foc. Hai să vă zic. Se duce la tac-su’ mare, bă, am auzit că ai luat pensia. Nu sari c-o înghețată, ceva? Și dacă a văzut că ăsta e scârțar, i-a luat pălăria s-a pișat în ea și i-a trântit-o la loc pe cap. Să fiu albastru! Ce povestește Marian aud vag. Bașii îi prind mai greu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Să-i duc ceva de la altcineva pentru o terță persoană. Ați înțeles. Aveam o afacere, o combinație. Și acel cineva stătea la etajul opt al unui bloc. Blocul avea interfon. Eu, când am ajuns în fața blocului, aveam în mână o înghețată. Înghețata avea și cacao, și vanilie. O nebunie. Probabil și E-uri avea. Înghețata. Despre ea vorbim. Despre bloc deja ați aflat că avea opt etaje. Așa că povestea de aici trebuie să înceapă. Spun convențional „să înceapă“, nici o poveste nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
-i duc ceva de la altcineva pentru o terță persoană. Ați înțeles. Aveam o afacere, o combinație. Și acel cineva stătea la etajul opt al unui bloc. Blocul avea interfon. Eu, când am ajuns în fața blocului, aveam în mână o înghețată. Înghețata avea și cacao, și vanilie. O nebunie. Probabil și E-uri avea. Înghețata. Despre ea vorbim. Despre bloc deja ați aflat că avea opt etaje. Așa că povestea de aici trebuie să înceapă. Spun convențional „să înceapă“, nici o poveste nu începe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
afacere, o combinație. Și acel cineva stătea la etajul opt al unui bloc. Blocul avea interfon. Eu, când am ajuns în fața blocului, aveam în mână o înghețată. Înghețata avea și cacao, și vanilie. O nebunie. Probabil și E-uri avea. Înghețata. Despre ea vorbim. Despre bloc deja ați aflat că avea opt etaje. Așa că povestea de aici trebuie să înceapă. Spun convențional „să înceapă“, nici o poveste nu începe și nu se sfârșește undeva. Mă rog, să zicem că începe cum stăteam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
avea opt etaje. Așa că povestea de aici trebuie să înceapă. Spun convențional „să înceapă“, nici o poveste nu începe și nu se sfârșește undeva. Mă rog, să zicem că începe cum stăteam io jos, la rădăcina blocului, și mâncam pașnic din înghețată. Nu puteam urca așa, lingând din cornetul ăla. Mâncam. Nimic deosebit de semnalat până aici. Era o zi superbă. Trebuie să mă credeți, n-aveți încotro. Pe cuvânt, o zi care făcea toți banii. Doar că, la un moment dat, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
splendidă, știu că mă repet, dar chiar așa era. Pe cuvânt. Și io mă uitam lung la babă. Iar ea privea cu reproș la mine, ca și cum îmi făcea o concesie că nu mă dădea imediat pe mâna poliției. Mâncam din înghețată pașnic, aplicat și, la întrebarea mea dacă am față de Râmaru sau de Pablo Escobar, baba a început să bâjbâie. S-a încheiat mai bine la capot, mi-a studiat apoi geanta în care putea descoperi, Doamne ferește, câteva hartane de prunc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
un cartier urât de blocuri urâte, a văzut în mine un posibil criminal. Când nimeni nu era în stare să-mi dea o identitate, când toți bâjbâiau, ea era pe cale să aibă o certitudine. Eram un criminal. Care mânca o înghețată cu vanilie și cacao. Iar dincolo de asta nu s-a mai întâmplat ceva demn de povestit. Ba nu, a mai fost un episod. De ăsta era să uit. Era inevitabil, pentru că atunci când trebuie să strângi bani ca să scoți o carte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]