4,243 matches
-
încă n-are stare să doarmă. Dacă ar mai putea rezista măcar câteva ore, măcar până în zori, apoi iar păsările... Până și vechea polifonie care iese din boxele mașinii o sfâșie. O oprește, cu degete frenetice. Dar în noaptea asta înghețată și neagră de februarie, tăcerea e și mai rea. O suportă doar treizeci de secunde, după care dă iar drumul la radio. Trage de buton în sus și-n jos, încercând să dea peste ceva solid. Găsește un post și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
moartea În oraș. A doua oară cînd am Întîlnit moartea În oraș era iarnă, noapte, și lucrurile s-au petrecut astfel: Cam pe la miezul nopții, Într-o noapte de februarie, rece, liniștită și amară, cînd luna strălucea rece pe bolta Înghețată, scăldată Într-o lumină alb-albăstruie, cîțiva oameni stăteau Îngrămădiți pe trotuarul unei străzi cotite și derutante ce dă În Seventh Avenue, În apropiere de Sheridan Square. Oamenii stăteau În fața unei clădiri noi, aflate Încă În construcție, a cărei fațadă golașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
noi, aflate Încă În construcție, a cărei fațadă golașă, proaspătă se Înălța la distanță de cîțiva pași În lumina cenușie, lividă, aspră. LÎngă bordură, paznicul clădirii făcuse focul Într-un tomberon ruginit, iar acum focul strălucea, trosnea și șfichiuia aerul Înghețat cu flăcările sale și din cînd În cînd oamenii se apropiau să-și Încălzească mîinile. Pe trotuarul Înghețat din fața clădirii un bărbat zăcea Întins pe spate, iar un internist de spital, cu capetele stetoscopului vîrÎte În urechi, Îngenunchease lîngă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
lumina cenușie, lividă, aspră. LÎngă bordură, paznicul clădirii făcuse focul Într-un tomberon ruginit, iar acum focul strălucea, trosnea și șfichiuia aerul Înghețat cu flăcările sale și din cînd În cînd oamenii se apropiau să-și Încălzească mîinile. Pe trotuarul Înghețat din fața clădirii un bărbat zăcea Întins pe spate, iar un internist de spital, cu capetele stetoscopului vîrÎte În urechi, Îngenunchease lîngă el și plimba stetoscopul de colo-colo pe pieptul vînos, dezgolit, al bărbatului. LÎngă bordură era oprită o ambulanță, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o băuse, după care se prăbușise peste un maldăr de bare de fier și-și strivise capul de ele. Pata neagră se prelinsese În jos pe față și pe pămînt, dar rana nu mai sîngera decît puțin, iar În aerul Înghețat sîngele se Închega repede. Cămașa zdrențuită a bărbatului fusese sfîșiată, iar pieptul vînjos i se bomba cuprins de aceeași Încremenire de nepătruns. Nici o mișcare nu arăta că Încă mai respiră: zăcea acolo cioplit parcă În piatră, o ușoară roșeață ștearsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mîini, cu capul aplecat Înainte, privind fără să vadă, pierdut Într-o uitare a groazei. Trupul căzuse, ca o masă arzîndă de reziduuri petrolifere, pe eșafodajul de lemn menit să acopere trotuarul, apoi fusese proiectat În stradă. Impresia de tăcere Înghețată, care cuprinsese parcă toată lumea, se risipi. Mulțimea, care În oraș se naște parcă spontan, care țîșnește parcă din pămînt la fiecare nenorocire ca seminția Gorgonei, se adunase deja În locul unde căzuse omul. Se aflau acolo și cîțiva polițiști care loveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
beau o cafea bună, cum n-am băut de mult. Vara a venit și s-a dus fără să-mi dau seama și În curînd vine iarăși toamna. Și mirosul de fum din Ohio și arțarii purpurii, nopțile cu stele Înghețate, cu luna strălucitoare atîrnată În același fel deasupra miilor de străzi, alunecînd spre tăcere pe acoperișul turlei de biserică; nopți cu roți, cu șine, cu clopote, cu strigăte jalnice pe malul rîului, cu sfîrșit de vară, nopți cu ger și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
celor două femei Îi dădea cea mai intensă fericire pe care o trăise În viața lui. Le văzuse În toate nuanțele de lumină, În toate anotimpurile anului. Le văzuse În lumina aspră, golașă, cenușie, de iarnă ce scălda pămîntul uscat, Înghețat și cafeniu, și le văzuse În vraja verde și ademenitoare a lui april. Avea pentru aceste femei și pentru căsuța În care locuiau un sentiment asemănător celui pe care-l avem pentru copiii noștri, iar În timp imaginea lor ajunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
băiat. Cu fiecare secundă care trecea. Gosseyn devenea tot mai conștient de cât de idioată trebuia să pară această mică întrecere pentru privitori. Dar, bineânțeles, din moment ce împăratul era implicat, nimeni nu îndrăznea să i se opună. Așadar, stăteau cu toții acolo, înghețați, nemișcați ca și cei doi competitori. Dintre cei aproape treizeci de oameni, fără a mai pune la socoteală gărzile din spate, numai trei, deși nici ei nu făceau nici o mișcare, păreau să privească situația speculativ. Gosseyn putea să-l vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
rapid prin minte... Ar trebui într-adevăr să dau de urma băiatului... 12 Gosseyn simți pe față adierea unui vânt rece. Cât vedea cu ochii, numai vârfuri înzăpezite. Și chiar sub poalele lor, un. râu cu ape repezi și malurile înghețate. Văzu băiatul care admira cu ochi măriți peisajul. Obrajii lui palizi începuseră să prindă culoare. Putea să fie numai răceala acelui vânt care străbătea prin toată nebunia aceea și se făcea simțit la un nou nivel al realității. Multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
și se făcea simțit la un nou nivel al realității. Multă vreme, nimeni nu vorbi. - Hei, este grozav, într-adevăr, nu-i așa? Vocea de copil era plină de încântare. În timpul acesta, vântul începu să bată mai tare și mai înghețat. Gosseyn zâmbi cu amărăciune și zise: - Da, într-adevăr este... grozav. Majestatea Sa Imperială, Enin părea că nu auzea și nici nu simțea. Vocea sa deveni și mai plină de încântare: - Hei, ce faci tu într-un loc ca ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Ar fi fost interesant să vadă ce fel de soare era acela. De-acum, aerul părea și mai rece decât în momentul în care sosise. Era timpul să pornească la drum. În timp ce amândoi coborau, când pășind, când alunecând pe panta înghețată, Gosseyn Trei avu o mică discuție cu sinele său. Probabil, locul în care el - și mai înaintea lui, băiatul - ajunsese, era o zonă "fotografiată" dodecimal de Gosseyn Doi sau Gosseyn Unu; o localizare exactă pe care unul dintre ei o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
de Gosseyn Doi sau Gosseyn Unu; o localizare exactă pe care unul dintre ei o folosise în trecut într-un anumit scop. Problema era că memoria lui despre călătoriile predecesorilor Gosseyn nu părea să conțină vreo amintire despre o zonă înghețată. Memoria pe care o avea în comun cu primii doi Gosseyn nu includea tabloul unui asemenea peisaj, utilizat în vreun scop oarecare. Nu era decât un mister, desigur, nu un dezastru. În orice moment se putea hotărî să-și folosească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
care fuseseră transferați la bord de Gosseyn Doi". în schimb, îl fulgerase gândul acela despre Enin; și, într-un fel sau altul super-creierul său defectuos elaborase acele detalii secundare și-l adusese unde se afla băiatul, aici, pe această planetă înghețată. Era bineînțeles, posibil să fie chiar Pământul. Tot coborând și tot ținându-l de mână pe băiat, Gosseyn - din cauza gândului său - privea în jos și în jurul lui, cu speranța brusc renăscută. Trase cu atenție aer în piept. Aerul, deși rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
băiatului le era deja frig, nu aveau nici o șansă să poată merge o milă întreagă prin zona întunecoasă, acolo unde râul făcea o curbă. Chiar și să coboare până la malul râului părea că va fi prea mult pentru trupurile lor înghețate. Totuși, începuse să se simtă mai bine în legătură cu transferul greșit care-l adusese aici... Va trebui să învețe să controleze asta, desigur; aceste incidente trebuiau analizate și trebuia făcut ceva, dar... puștiul se aflase în această lume înghețată cu douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
acum... Focul de acolo se afla evident sub control deja, căci nu se mai vedea fum. Asta-l liniști pe Gosseyn, dar în el creștea un sentiment de disconfort pentru că se afla aici, pe malul acestui râu, tropăind pe pământul înghețat și cărând după el o creangă care abia de mai era puțin caldă, acum. Tot timpul cât merse, gândurile alter-ego-ului său se aflaseră în conflict cu propria gândire. Acolo, în spațiul îndepărtat, Gosseyn Doi se afla în mișcare. Făcuse deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
în aceeași manieră speculativă: "Până ce se rezolvă toate problemele astea, s-ar putea ca toți să avem o imagine mai clară a destinului nostru. În ce te privește, salvarea băiatului înseamnă câștigarea mamei." Continuând să meargă de-a lungul malului înghețat, într-o lume care ar putea fi Pământul, Gosseyn Trei spuse: "Haide să lăsăm deoparte viitorul îndepărtat. Mă aflu într-o situație din care vreau să ies, în primul rând pentru că picioarele îmi sunt înghețate tot mai tare, și-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Se pare că Enro a văzut-o pe doamnă și, cum nu a reușit să se căsătorească cu sora lui Patricia, a afirmat că o căsătorie între două familii Imperiale ar fi foarte folositoare pentru relațiile intergalactice." În universul său înghețat, Gosseyn nu știa clar, dacă să se simtă ușurat sau tulburat. Până la urmă, ajunse la indiferență: "Doamna Strala a fost informată în legătură cu interesul bărbatului acela pentru ea?" "Cred", veni răspunsul, "că și-a dat seama singură. După părerea mea..." În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
târziu." Hotărârea fermă din mintea sa trebuie să fi răzbătut prin anii-lumină; pentru că răspunsul îndepărtatului alter-ego veni, fără să mai fie nevoie de precizări: "Noroc, Trei". Pentru a se apăra împotriva temerii de mister, Gosseyn localiza porțiune cu porțiune solul înghețat și "fotografia" cu ajutorul super-creierului. Astfel, în orice moment din viitor, se va putea întoarce în acest loc, să-și continue drumeția. Evident, dacă asta avea să se întâmple, o să aibă grijă să fie îmbrăcat mai călduros. Transmise un ultim comentariu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
undeva prin subconștientul său. Dar fuseseră - constată el - așa de multe alte lucruri care se impuseseră atenției sale, încât, de fapt supercreierul său nu-i transmisese înțelesul. Își aminti cu întârziere că, mai întâi, îl transmisese pe Gorrold pe panta înghețată a muntelui, și de-abia apoi transmisese haina în același loc, ca un gest caritabil - nedorind ca omul să sufere de frig mai mult decât era necesar. Probabil că haina zăcea acum pe podeaua observatorului, lângă telefon, acolo, în America de Sud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
încă în mișcare, chiar dacă se apropie de punctul în care această mișcare încetează, în care moleculele se transformă în cristale și nu se mai pot găsi unele pe altele, în care apa devine gheață și nu mai curge. Un rîu înghețat nu mai e rîu. Era o sîmbătă crudă de octombrie. Purtam cămașa nouă, cu dunga albastră la înălțimea pieptului, cu un pulover obișnuit de lînă, deasupra, pantaloni scurți de lînă și încălțasem pantofii albaștri de tenis, de asemenea, noi. Un
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
cel mai bine casei noastre. Pereții camerei mele erau prea subțiri pentru sărituri, iar camera prea îngustă pentru a excuta mișcări precum moara de vînt, cu brațele. După-amiezile petreceam mult timp pe chei, privind sute de oameni alunecînd pe suprafața înghețată. Rîul devenise un cu totul altfel de loc, mai mult o sală a vreunui palat decît un peisaj. Dobîndise chiar sunetul unei astfel de încăperi: scrîșnetul patinelor în aerul uscat ar fi putut fi tocurile înalte pe marmură; era muzică
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
au apărut vînzători de castane calde și de tot felul de nimicuri nefolositoare. Munca mea la birou și chiar școala lui David nu se terminau pînă nu era deja întuneric. Numai la sfîrșiturile de săptămînă puteam merge pe apa gri, înghețată. Eram totuși așteptați în clădirea clubului de trei ori pe săptămînă. Între rastelurile pe care se odihneau bărcile, Schneiderhahn adunase o mică colecție de echipamente pentru exerciții. O masă cu o împletitură de cauciuc pe ea. Greutăți din fontă de
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
susțin că Dacia a fost cu totul deșertată de poporația ei, după cucerirea romană. Se vede că Romanii înaintaseră foarte încet până aici, pe la jumătatea văii Bistrei, deoarece îi apucă iarna, și cavaleria dacă, voind să treacă peste un râu înghețat pentru a ataca pe Romani, gheața se rupe și ea cade în apă. Capul Dacilor, deși disperat de nenorocirea întâmplată, ordonă totuși restului trupei atacul Romanilor, care erau apărați de un lagăr întărit. Barbarii lovesc în oameni cu săgeți, în
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
și dădu seama că era o haină din piele de oaie cu blana pe dos. O atîrnă de mînerul interior al ușii de la intrare, ieși pe alee și se depărtă. După o vreme, ceața deasă și rece, creierul și corpul înghețat se contopiră. Mergea învăluit de ele pe străzi, un miez amorțit de suflet, pierdut undeva înăuntru și ținut în mișcare de picioarele lui. Singurul lucru de care era foarte conștient era mîncărimea din brațul drept, și se opri de cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]