2,408 matches
-
Unii - așa nota card. Mercier într-o scrisoare adresată clerului său - preferă ca Bisericile separate să ajungă la cea mai desăvârșită descompunere a lor, pentru ca să fie cât mai net contrastul dintre greșeală și adevăr. Ajuns la extremități, răul îi va îngrozi și va fi ceasul triumfului adevărului! Dar, ne întrebăm, oare asta este cea mai bună tactică? Este o râvnă adevărată? Și ce vom putea salva, atunci când totul va fi pierdut? Și apoi, pierderea credinței, ruinarea sufletelor creștine, este tot în
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
printre alții, de la D.R. (Popescu n. red.) și Daniel Dimitriu. Aurel Borca, 13 febr. 1981 Bună, Lucian, dragule! Înțeleg și accept laconismul tău de acum! Și examenele trebuie privite serios! Deci îți voi scrie eu mai mult! Continuu să fiu îngrozit de iarna aceasta care nu dă semne de oboseală. M-am săturat de ea ca de o crimă. Chiar și în momentul acesta ninge pantagruelic! Mi-e așa dor de nepăsare, de căldură, de culoarea verde! Pentru mine e un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Mi-am mai adus cărți, dar nu am timp să le citesc pe toate acum. Încă n-am trimis lucrările acelea la facultate, le voi trimite în aceste zile! Sînt obosit și nu pot face nimic serios. Prostia unora mă îngrozește, nu știu uneori ce să fac, cum să mă apăr!? Și frigul ăsta insuportabil! Bine c-ai primit ORIZONT-ul! Mă bucur că Țeposu (Radu G. n. red.) a scris de tine! N-am citit, n-am cum! În prozo-harababura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
erau energici și gălăgioși. Grupul de copii ,,atingea toate recordurile energiei zgomotoase și ale impertinenței”. Sălile Palatului ajunseseră ,,hipodrom pentru mica și nestăpânita herghelie”. Seara, Marele Voievod Mihai se întorcea la locuința mamei și-i povestea isprăvile zilei. Principesa ,,era îngrozită de influența pe care rău crescuții săi tovarăși o aveau asupra plodului regal”, relatează Manoilescu. Canoanele educative ale aristocrației englezești, în care fusese crescut până atunci Mihai, au fost încălcate și înlocuite cu ,,originalele concepții” ale regelui Carol al-II-lea, dar
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
ministru al Agriculturii și Domeniilor în guvernele țărăniste din 1930-1931 și 1932. C. Argetoianu scrie că, atunci când regele Carol voia să-l sperie pe Mihai, îl amenința „acum chem pe Potârcă”. Era o amenințare cu efect, căci tânărul Voievod era „îngrozit de aspectul fioros al burtălăului de Virgil Potârcă”, văzut adesea pe culoarele Palatului Regal. 15 noiembrie. La deschiderea Parlamentului, ,,Regele apare în Cameră în noul veșmânt albastru. Lângă dânsul prințul Mihai, foarte serios și cuminte în uniforma de la Dealu”. 29
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
mama stă pre mult în apă, fără a mai sta pe gânduri, am venit în baltă, s-o ajut. Chiar am reușit să scot multă cânepă la mal. Deodată însă, fără voia mea, am scos un țipăt care le-a îngrozit și pe femeile ce erau și ele la baltă. Mama s-a speriat, m-a luat de mână și m-a condus pe prund. S-a uitat atentă la mine și-a văzut că, pe piciorul stâng, erau vreo trei
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
băieți mici, s-au jucat cu chibriturile și neștiind cum să procedeze, flăcările la început binefăcătoare și cuminți, au devenit uriașe și distrugătoare. Focul dezlănțuit a devenit incendiu care a ars casa până la temelie. La întoarcere, sătenii mei au fost îngroziți. Bucuria lor a fost însă fără margini, când au văzut băieții sănătoși, în viață. Cei care i-au salvat au fost: Iftemie Ciotău, Nicolaescu Vasile (Mocica), Grigoraș Toader (Chiron). Aceștia au pătruns printre căpriorii în flăcări înăuntru și învelindu-i
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
anul ocupației ruso-comuniste (1940-1941) erau prea vii în memoria lor, pentru ca cei care aparțineau anumitor clase sociale sau categorii de cetățeni înstăriți, ce puteau ușor intra în „atenția” N.K.V.D.-ului și activiștilor comuniști (în cadrul luptei de clasă), să nu fie îngroziți de ce li se poate întampla și să aleagă calea grea a pribegiei. Din nefericire, la scurt timp după stabilirea refugiaților în cadrul județelor din România ce le fuseseră repartizate, țara a fost ocupată și ea de trupele rusești (august 1944). Organe
12 SEPTEMBRIE 1944-SEMNAREA CONVENŢIEI DE ARMISTIŢIU CU U.R.S.S.. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1670]
-
În parte În alăturata broșură. Pr. P. Vasilcovschi, autorul refugiat din Transnistria prin 1936 este un conștient misionar, un cunoscător al pastorației și un prezicător de cele ce vor fi, față de cum suntem. Perspectivele viitorului deduse din stările prezente ne Îngrozesc. Iată ce ne spune autorul În ultimele pagini, după ce arată cum trebuie să se facă pastorația. (p. 20). Sprijină apoi afirmările sale pe cele Întâmplate În Rusia. (p. 21). Arată apoi cum bolșevismul n-a izbutit În Polonia deoarece clerul
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
veche și ne udăm cu lacrimi perna odihnei pentru grija răspunderii față de cele constatate. Îngrijorat de o așa stare pastorală și misionară, ne străduim pentru convingere și atenționare apostolică Încă de la venirea noastră la cârma acestei eparhii care ne-a Îngrozit inconștiența și starea anarhică. Căutăm mereu să verificăm situația religioasă și substratul moral la preoțimei. Am plecat și În Lunea Paștelor a.c. când s-a prăznuit și Sf. Gheorghe În vizite canonice pe malul Prutului, iar sâmbătă și duminică (8
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
ale fraților lor creștini din această parte a lumii. Plătiseră și ei, ce-i drept, un tribut sângeros. Istrul oglindise În apele lui atâtea fărădelegi la Semlin, lângă Belgrad, și cărase la vale atâtea leșuri, Încât până și soarele se Îngrozise. Așa povestea Hermann. „Cei care au fost hoți să devină soldați. Cei care au fost soldați cu simbrie să fie iertați de păcate.“ Așa proclamase papa Urban În fața unei mari mulțimi de oameni, la Clermont. „Nu cred că o să mi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
o minte atât de ageră, nu știai că ținta iubirii tale e de neatins ca și soarele de pe cer? Vai, vai, de câte nebunii e În stare tinerețea!“ Părintele Bernhard le povesti ce vorbise cu ducele cel tânăr. Conrad fusese Îngrozit. Își Îndrăgea mult atât ne poata, cât și prietenul. După părerea lui, amândoi se găseau Într-o situație fără ieșire. — Părinte Bernhard, sunt peste măsură de Întristat, spusese el. Ce să zic? Oricum ar fi, pentru cei doi tot rău
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
prințese. Fără să-și dea seama, se aplecă și sărută ușor buclele Întunecate aplecate asupra mâinii ei. Apoi, cu o voce pe care nu și-o recunoștea, adăugă: — Pentru domnia ta nu sunt un ideal Îndepărtat și de neatins, domnule Bodo. Îngrozită de Îndrăzneala ei, Își smulse mâna din cea a bărbatului și cu toată durerea din gleznă, fugi cu repeziciune, lăsându-l pe Bodo pradă unei fericiri nesperate. Această scenă și-o amintea acum Adelheid, simțind pe buze atingerea buclelor parfumate
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
fără Întrerupere clopotul cel mare și, Împreună cu eremitul, așteptau pe părintele Bernhard pentru a hotărî amănuntele Înmormântării. Meșterii zidari Începuseră deja să pregătească În biserică gropnița. Vestea se răspândise ca flăcările unui incendiu În toată mânăstirea și călugării se strânseră Îngroziți În biblioteca cea mare. Ducele fusese foarte iubit, un stăpân bun și generos, care copleșise mânăstirea cu daruri și privilegii. Mai mult, chiar În acele timpuri când viața unui om nu avea Însemnătate, asasinarea mișelească a unui cap Încoronat era
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
foc de sus, ca să ne pârjolească pe toți, de-a valma. Căci nici unul nu e mai bun decât altul! Până și pruncii cresc și făptuiesc fărădelegi...“ * * * Sus pe ziduri se auzeau zăngănit de arme și blesteme cumplite. Oamenii Îi priveau Îngroziți pe cei doi cavaleri care-și trăseseră săbiile, Încrucișându-le. Toți se Întrebau uluiți cum de prietenia lor sfârșea Într-o ură atât de cumplită. Vrei să ne spânzure pe amândoi? țipă Adalbrecht, după ce tocmai parase o lovitură furioasă a
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ultimul, pentru că le funcționau farurile și stopurile. Parcurgeam cea mai urâtă parte a traseului; pe mine, pedalatul în beznă fără să văd gropile drumului, fără să pot aprecia distanța până la pereții tunelului 53 pentru o minimă orientare, efectiv m-a îngrozit. M-am dezechilibrat, era să și cad, îmi tremurau mâinile pe ghidon, dar n-am zis nimic, știindu-i pe copii mai în față. Ieșirea din tunel era momentul fericit al zilei. Așa credeam atunci, neștiind ce avea să urmeze
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
de piatră pe care o trecea deasupra rufelor de pe zolitor și aceasta, cu timpul, devenea din ce în ce mai mică. Dar nu știam care sunt elementele componente ale săpunului, cum și din ce este el făcut. Așa că nu-i înțelegeam pe oamenii aceia îngroziți de teamă. Vasăzică ei credeau că omul se poate metamorfoza în... săpun? Chiar îmi era ciudă pe ei că nu au atâta minte și nu judecă logic și normal. Nu?? Păi omul e făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și îndurerată, vrând să mă întrebe cu ce greșise față de mine, de ce am schilodit-o și am lăsat-o fără un ochi? De ce i-am sluțit și i-am desfigurat chipul? Pruncul se strânsese și mai mult la pieptul Mamei, îngrozit de actul profanator pe care tocmai îl comisesem. Gestul meu incriminator și incalificabil a trecut neobservat de membrii familiei. Doar eu am receptat dureros și desfigurat de groază privirea Sfintei Fecioare, îndreptată cu o incredibilă milă și iertare spre trupul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
sacoșa cu pâine și mâncare pentru copilași. Da. Era bucuroasă. Copiii erau sănătoși, cuminți și ascultători. Aveau ce mânca. Era liniște și pace. Spre dimineață, în zori, zâmbetul mamei s-a metamorfozat brusc în groază, iar copiii înspăimântați se trăseseră îngroziți în spatele mamei pentru a fi apărați, protejați, salvați. Ce se întâmplase? Din "rânduiala" Ta, Doamne, veniseră "lupii" înarmați cu pistoale-mitralieră să pedepsească pentru păcatele și fărădelegile lor "oile" Tale. Și-i voi arunca pe ei în cuptorul cel de foc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
șase copilași. Neamțul nici nu terminase de răspuns femeii, că mama și apăruse în ușa vagonului, cu Bebi de mână. Sabina! Doamne, Dumnezeule, de unde ai apărut? De unde ai aflat? Cum? Rozinka! Rozinka! Liniștește-te! Nu pot, nu pot, Sabina! Mă îngrozesc! Ai auzit? Ne duc în Siberia! Ne vor face săpun! Auzi? Auzi?! Copiii mei! Copiii mei dragi...! Nu mai pot, nu... Calmează-te, Rozalia, vino-ți în fire, că sperii pruncii și te îmbolnăvești și tu. Ce faci?! Oprește-te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
păcate, boema se bucură de un nemeritat prestigiu la noi. Între restaurant și bibliotecă, scriitorul român alege de cele mai multe ori viața între halbe și sticle de votcă. Nu sunt un sfânt, nici măcar un ins cu vocație monahală, dar sincer mă îngrozesc să constat că nenumărați confrați pot fi găsiți cu regularitate la restaurant sau la cafenea. E adevărat, la restaurant se consolidează gloriile, acolo se fac alianțe și coterii. În ținuturile noastre, spiritul de gașcă e covârșitor. Mulți cred că de la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
zeci de alte variante. Aceasta deoarece dispecerul fiecărui destin este hazardul, începând cu faptul hotărâtor că nu ne putem alege părinții. Dar soția noastră nu putea fi alta? Dar meseria? Dar orașul în care trăim, strada, casa etc.? Te și îngrozești când te gândești câte alte proiecte... trecute ai ratat, de câte alte curriculum vitae fundamental deosebite te-a despărțit un dram de nenoroc, o întâlnire inoportună, un argument în minus, un pahar în plus... Sunt la vârsta când suspenzi întrecerea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
spioni' care să activeze și după ieșirea din închisoare, dar apoi recunoaște că: 1. Rechizitoriul 'uită' să menționeze dacă Păvăloaie a fost sau nu torturat în aceste camere și se concentrează doar asupra activității sale de agresor de la Gherla. Mă îngrozesc de ceiace am făcut, căci un om normal nu putea face acele acte criminale și odioase, decât un legionar criminal, descreerat, înnebunit, deformat, animalizat, fără nimic omenesc în el, educat de criminala organizație legionară putea să facă. Mihai Livinschi s-
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
faptul că s-a bătut și să nu-l implice pe Constantin Ionescu, pentru ca el să poată continua acțiunea la Gherla. Cât despre motivele care l-au determinat să se alăture acțiunii, recunoaște voalat în anchetă că torturile l-au îngrozit și i-au dat de înțeles că va trebui să dea informații oriunde se va afla. A fost executat în urma procesului deținuților. Traian ('Macă') Popescu Născut în București pe 27 august 1923, Traian Popescu a absolvit Facultatea de Construcții din
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
era dotat cu multă inteligență și voință. Mă bucuram de el și speram că-l voi vedea devenind un om de nădejde. Acum am încercat să vorbesc cu el. Cum m-a privit și ce mi-a spus m-a îngrozit pur și simplu. Ăsta nu mai e om, e o fiară, măi! Nu știu cine a putut să-l transforme pe el așa de profund. Să vă feriți, să nu cădeți în mâinile lui, că vă zdrobește. Datele despre contactele lui Eugen
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]