3,744 matches
-
de pe peron, care-mi priveau foarte bănuitori hainele). Am așteptat zgribulit acceleratul de Lucknow, sorbind ceaiuri multe și încercînd să reconstitui de la început escapada mea. Erau lacune de ceasuri, de nopți, și golul acesta din memorie mă obseda. Dacă am înnebunit? mă întrebam. Îmi porunceam să nu mă gândesc la nimic. Totul va trece, totul trece, mi-am spus, (De atunci am învățat eu refrenul acesta, care mi-a ajuns mai târziu un adevărat leitmotiv al vieții mele.) În Howrah eram
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o partidă bună, dar acum se știe aproape tot... Cine are s-o mai ia? Și, totuși, nu vor s-o gonească. Maitreyi țipă întruna: "De ce nu mă dați la cîini? De ce nu mă aruncați în stradă?!" Eu cred că a înnebunit. Altminteri, cine ar fi făcut una ca asta?... Sunt ceasuri de când mă gândesc. Și nu pot face nimic. Să telegrafiez lui Sen? Să scriu Maitreyiei? Simt că a făcut asta pentru mine. Dacă aș fi citit scrisorile aduse de Khokha
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de mână. N-am fost eu! Poate am fost posedată de un alt spirit, adăugă căutîndu-i privirile. Și pentru că nu știa ce să-i răspundă, și șovăia, mîngîindu-i mâna, Veronica își plecă obosită capul. - Mi-e teamă că am să înnebunesc, spuse. Erau găzduiți într-unul din cele mai luxoase hoteluri din Delhi, oaspeții guvernului indian. Ca să se evite fotografii, gazetarii și îndrăzneala curioșilor, grupul întreg lua masa într-o sufragerie rezervată exclusiv lor, și bine păzită. În fiecare zi vizitau
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sperând să se îmbarce într-un taxi, și depărtîndu-se de hotel, să se plimbe pe străzi. Dar o ceată întreagă îi aștepta la ieșire. Au fost siliți să se întoarcă, fugind, sub protecția polițiștilor. - Mi-e teamă că am să înnebunesc, repetă din nou când ieși din ascensor. A doua zi reuși să stea de vorbă cu un gazetar american care încercase zadarnic să-i însoțească la Gorakhpur. Îi făgădui, în exclusivitate, un lung interviu și alte materiale inedite dacă vor
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
noi. Oh da, acum simțea aceeași plăcere ca înainte, același extaz după care tânjea atât de mult. Zi de zi trecea, dozele creșteau, nevoia de bani era tot mai avidă, iar datoriile erau peste tot. Dorința acută a dozei o înnebunea tot mai tare, iar corpul ei se ofilea încetul cu încetul. Din ochii ce înainte râdeau acum puteai vedea doar cum curge întuneric. Zâmbetul îi apărea din ce în ce mai rar pe buze. Stările euforice și lipsa de somn au făcut să apară
Cum ne pot afecta drogurile. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by STRUŢĂ RALUCA, DEACONESCU MIHAELA () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2024]
-
le trecea dintr-o parte într-alta să-și astupe chelia. Își irosise anii cei mai buni, se întorsese aproape de bătrânețe... — îți spui c-am mai auzit io d astea ! Și-ți spui de unde : de la Cristidoaia... Că ce mă mai înnebunea de cap, și ce se mai ruga, vino și la mine, madam Delcă ! Vino, te rog, și la mine și nu mă ocoli ! Că ce-mi place să stau cu dumneata, cum stai cu Ivona și cu madam Ioaniu ! Și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
poate să treacă și o săptămînă fără să o folosească. Întoarce-te puțin În timp și vino pînă aici, la alimentara din colț, să vezi cum cazi din paradis și-ți rupi gîtul, Împreună cu turma de pinguini cu ochi lucioși Înnebunită de așteptare... așteptînd ceva, orice cu un aspect comestibil... chiar nu-ți mai amintești?... ORICE care poate ajunge În stomac, care mai păstrează un aproximativ aspect de hrană pentru oameni... niște zgîrciuri, parizerul ăla scîrbos, margarina aia ca un săpun
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu un aspect comestibil... chiar nu-ți mai amintești?... ORICE care poate ajunge În stomac, care mai păstrează un aproximativ aspect de hrană pentru oameni... niște zgîrciuri, parizerul ăla scîrbos, margarina aia ca un săpun... are gust de săpun... Ai Înnebunit? Nu-ți mai amintești ghearele de pui... copitele de porc? Ai uitat celebrii adidași de porc? Ai uitat că astea sînt singurele „alimente“ pe care le mai găsești În magazine? Cu greu, abia dacă, doar stînd la niște cozi infer
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
efort pe care nimeni și nimic nu ne Încurajează să-l facem. Trăim cu unica imagine a acestui personaj care e În stare să vorbească ore În șir lucruri absurde, În timp ce foarte mulți oameni Îl aplaudă ore În șir, speriați, Înnebuniți de foame, trăind Amenințarea. Ne-am născut direct În brațele lui, am crescut cu el deasupra capetelor și acum sîntem numai buni să-l slujim, pentru noi e un fenomen aproape cosmic, Statul, Partidul, Mama, Tata, Frica și Întunericul, oficial
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Toată lumea discută cu toată lumea, dar cînd am trecut noi, ca niște autentici răniți de război, s-a făcut o clipă liniște și cîțiva au Întors capul. De ce fac treaba asta? Pentru că sîntem militari? SÎnt un pic paranoic, toată situația ne Înnebunește. Nu știm nimic. Flecăreala lor e destul de vagă, nimeni nu spune ceva anume. Totuși, la un moment dat se aude o voce care zice că a primit un telefon din București de la o rudă care stă lîngă Parcul Cișmigiu. L-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
repetat doar cuvintele altcuiva. — Ale cui? — Oh, n-are importanță. — Ale cui? — Ale doctorului. — A, vasăzică te-ai dus să-l vezi pe doctor în legătură cu mine. Nu, l-am întâlnit întâmplător la Brian. — Și i-ai spus: „Bărbatu-meu a înnebunit și aș vrea să-l văd închis într-un ospiciu“. — Termină odată cu aiurelile astea! — Aiureli, la asta mă reduci tu pe mine! Sunt o marionetă, mă transformi într-o păpușă de cârpă și mă vârî în buzunar. Ești atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lucrul ăsta îl va face mai bun.“ — L-am dojenit, continuă Stella. I-am spus un anumit lucru care l-a înfuriat foarte tare. Și atunci a pierdut controlul asupra mașinii. — Se înfurie cu prea mare ușurință. — Aseară, George era înnebunit, ca o vulpe hăituită. — Totdeauna-i așa, și totdeauna va fi așa. Și, într-o bună zi, o să meargă prea departe. Dacă o să se întâmple așa ceva, va fi mai bine pentru el. — Vrei să spui că se va căi? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
s-ar fi dus la Diane, ar fi fost în stare să și plângă în camera ei, ținând-o de mână. Exista în George ceva care nu era el însuși, ceva plăpând, chiar patetic, un mic animal oropsit, care-l înnebunea cu scâncetele lui. Dacă ar fi putut, ar fi ucis animalul acela slab și speriat. Ca să se înarmeze împotriva lui, își concentra întregul resentiment pe care-l purta omenirii, întregul său simț de injustiție cosmică, întreaga ură împotriva vrăjmașilor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de angelică, nimic nu-i lipsește! Doamne, dac-aș fi eu din nou tânăr, dac-aș fi liber și tânăr, așa cum n-am să mai fiu niciodată! Oare ar trebui să-i dau ghes lui Tom? Nu, categoric nu, aș înnebuni dacă Anthea mi-ar fi cumnată. Dacă n-o pot avea eu, mai bine să dispară! Nici nu vreau să știu că există. Blestemată fie, blestemat fie totul! Și afurisita mea de slujbă e în pom, și încă nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
timp de două săptămâni. Va fi nevoie de mult mai mult de atât. Tom își spuse: „E nebun, e complet zărghit. E scrântit și totuși nu e scrântit“. Imobilizat de privirea filozofului, Tom avea senzația că el era cel care înnebunise; simțea nevoia să se ridice brusc, să se ducă la John Robert și să-l atingă. — Eu trebuie să plec înapoi la Londra și... și să studiez... spuse Tom. Nu pot să fiu... vă gândiți la un soi de guvernantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
om puternic și capabil; el respecta oamenii puternici și capabili. Mai târziu, însă, s-a pomenit că începe să fie gelos pe Pearl, resimțea existența ei ca o barieră între el și Hattie; simțământ otrăvitor, care se dezvolta în el, înnebunindu-l. Ideea cu Tom ținea, într-un anumit sens, de aceeași necesitate a lui John Robert, deși, firește, era cu totul altceva. John Robert știa, de câtăva vreme, că perioada în care o putuse ține pe Hattie în cușcă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în mâini, dar ochișorii negri-albăstrui se uitau cu inteligență conștientă drept în ochii lui George. Acesta din urmă își spuse: „Nu mă pot cățăra îndărăt pe stâncă ținându-l pe Zet într-o mână. Și-apoi ei trebuie să fie înnebuniți. Cum o fi ajuns drăcușorul ăsta până aici? Trebuie să fac ocolul stâncii și să înot până la plajă. Dacă mă țin pe lângă mal, evit curentul“. Nu-i venea ușor, obosit și înfrigurat cum era, să înoate cu o singură mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
începi cu lucrurile mărunte? May ce părere mai are? Ea e de părere că trebuie să-mi plănuiesc, cu foarte multă grijă, un viitor fericit. Știi, uneori gândul fericirii mă torturează. Casa asta de aici miroase a fericire și mă înnebunește. Câteodată visez că sunt fericită. Și în acele momente e ca și cum George nici n-ar fi existat vreodată, ca și cum ar fi fost ras de pe fața pământului. Atunci de ce să nu-l razi pe George din mintea ta? — Dumneata m-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de nedrept și de condamnabil. Dar dacă mă supăr pe el și-i scriu o scrisoare furioasă, dacă-i scriu orice fel de scrisoare, pentru că oricum i-aș scrie tot am s-o dau în bară, după aceea am să înnebunesc de părere de rău. El e cel care mă interesează, mă interesează ce gândește despre mine. Poftim, uite la ce-am ajuns!“. Tom încerca pentru prima oară în viața lui (avusese mare noroc că fusese scutit până acum) acea înnegurare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ani de zile se străduia să-i atragă atenția lui John Robert, să provoace o întâmplare neprevăzută, care să stabilească un soi de „legătură“ între ei, George visa să „ocupe“ gândurile lui John Robert. Filozoful era conștient că ceea ce-l înnebunea pe George era răceala calmă cu care îl trata, faptul evident că John Robert nu numai că nu se sinchisea de el, dar nici măcar nu se gândea vreodată la el. Această tactică, dusă la îndeplinire fără nici un efort, nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sau descoperiri. Tom ar fi vrut să rostească un cuvânt potrivit, care să-i exprime afecțiunea, pentru că lumina de pe fața fratelui săi îi reînsuflețise brusc întreaga afecțiune pentru George. În același timp, se întrebă dacă nu cumva, până la urmă, George înnebunise de-a binelea. — Dragul meu George. — Cară-te, Tom. Șterge-o! Întinde-o de aici! Într-o secundă, deși lumina radiată de fața lui nu suferise nici o eclipsă, degetele lui George se înfipseră ca niște gheare aprige în umerii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
rău că m-am purtat așa monstruos. Dar îmi pare bine că te iubesc și că ți-am spus-o. Mă chinuie îngrozitor, dar sunt fericit. Nu te duce la Papuc, nu mă lăsa iar singur, nu mă lăsa să înnebunesc chiar acum, imediat. Te rog, dăruiește-mi măcar ziua de azi. Ăsta a fost motivul, întrebă Hattie, pentru care ai vrut să mă mărit cu Tom McCaffrey? — Da. — Da. — Bine, rămân cu dumneata. În dimineața de vineri, Tom pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
covor cu Zet și cu Adam, ciuli la un moment dat urechile. Alex spunea: — Nu știu, zău, ce se întâmplă cu orașul ăsta în ultima vreme. Micul Poznaș care a luat-o razna, farfurii zburătoare, ajungi să crezi că, periodic, înnebunim cu toții. Probabil că-i ceva care are de-a face cu druizii sau cu romanii sau cu zeii aceia păgâni, sau mai știu eu cu ce. Și de la bun început am simțit eu că fetele alea două de la Papuc fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui Adam, care era încă trântit cu Zet pe covor. George se așeză lângă sobă. Fața lui rotofeie avea acea expresie de radioasă exaltare care-l făcuse pe Tom să se întrebe, cu două seri înainte, dacă fratele lui nu înnebunise. — Ce rost are să-i pui lui George întrebări, spuse Tom. O să ne răspundă numai prin minciuni și nu-l condamn. Nu-l condamni? strigă Brian întorcându-se spre Tom. Brian era, indiscutabil, furios la culme, dar se controla. Mă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
rog, fusese lipsit de ea, dar era o pierdere pe care ar fi putut-o accepta, considerând-o temporară. De ce oare povestea lui Alex despre Hattie despletită, alergând prin grădină și încercând să pătrundă în Papuc pur și simplu îl înnebunise? Acum, nici măcar nu se mai gândea la Hattie cea reală: imaginea aceasta a fetei despletite care alerga prin grădină părea să fi uzurpat, din mintea lui vrăjită, ființa ei reală. Șocul lui Tom avea de-a face, în parte, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]