2,273 matches
-
ar permite acest lucru"394. Iubirea, legătură libidinală: acesta este cimentul lor, factorul lor de agregare și de vitalitate. Biserica are conștiința acestei stări ea prezintă comunitatea creștină drept o vastă familie. Credincioșii sînt frați întru iubirea de care e însuflețit Chistos, iar el însuși sau reprezentanții săi fac, în schimb, mărturia aceleiași iubiri. În raport cu fiecare creștin care alcătuiește mulțimea, el joacă rolul unui frate mai mare: îl înlocuiește pe tatăl fiecăruia dintre indivizii mulțimii. Tocmai acest fapt îi unește pe
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
, foaie politică și literară apărută la Iași la 1 iulie și la 1 septembrie 1867. Primul număr nu s-a păstrat. George Pavlov redacta această publicație cu ambiția de a însufleți viața literară națională și de a grupa intelectualii capabili să participe la dezvoltarea „muvementului literar”. Cuprinde versuri de V. Pogor, Leon Negruzzi, N. Pruncu, G. Crețeanu și de colonelul Nicolae Ceaur Aslan. Ultimul traduce actul I din tragedia Fedra a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288577_a_289906]
-
a recăpătat adevărata semnificație în perioada următoare. Ea a constituit un moment de maximă afirmare a națiunii române. Acțiunea militară a avut ca suport un puternic efort material al diferitelor categorii sociale, concretizat în subscripții benevole și ofrande, ea fiind însuflețită și imortalizată de cei mai de seamă cărturari ai vremii. Trebuie să subliniem în mod deosebit că sprijinirea luptei pentru independență nu sa limitat numai la vechea Românie; Un sprijin activ a venit și din partea românilor bănățeni, bucovineni, și transilvăneni
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
Toiba, Badea Huștiuluc ș.a. sau în volumul Cum a fost odată (1911), el încearcă reconstrucții narative ale unui spațiu multietnic, acela al Bucovinei de Nord. Sunt evocate vechi sate răzeșești (Horodnic), târguri pitorești (Rădăuți, Storojineț) sau orașul Cernăuți, toate localități însuflețite de amestecul populațiilor, în care românii majoritari și, împreună cu ei, șvabi, polonezi, ruteni, evrei, veniți după 1775, trăiau în bună înțelegere. Din șirul oamenilor întâlniți în peregrinările lui sau despre care a auzit povestindu-se, locuitori ai unui tărâm ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287363_a_288692]
-
lucra această atmosferă asupra celor ce o respirau, încât forma ea însăși o legătură între ei șii armoniza pe toți pentru timpul cât dura, pe unii pentru toată viața lor. Cele mai disparate spirite sau putut întâlni și sau putut însufleți în acest contact: veselul voltairian Pogor cu sistematicul politic Carp, melancolicul Teodor Rosetti cu (pe atunci) humoristicul Iacob Negruzzi, scriitorul acestor rânduri cu militarul autodidact M. Cerchez, tra ducătorul lui Heine, N. Schelitti, cu franțuzitul M. Korné, închisul estetic Burghele
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
gândire, în această renaștere a ideilor, multe se schimbă; unele se mai în tăresc, altele se slăbesc, unele se alungă ca utopii, altele se lărgesc prin elementul teluric al patriei, toate se transformă în momentul de a fi adaptate și însuflețite pentru trebuințele reale ale poporului român.<ref id=”1”>Ibidem, p. 123.</ref> Pe acest fundal al adaptării ca alternativă la inovația intempestivă, Constituția de la 1866 este un reper ale cărui potențialități nu au fost epuizate. Invitația maioresciană evidențiază utilitatea
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
se adresează doar inteligenței și nu inimii, autorii de tratate le folosesc atunci când trebuie să trezească conștiința credincioșilor față de îndatoririle lor religioase, în vederea observării meticuloase a unor precepte. Rigiditatea disciplinei care domnea în armata imperială romană și sentimentul datoriei, care însuflețea soldații, se pretau foarte bine pentru a fi citate ca mijloace de convingere și de stimulare, pentru aceia care duceau o viață de comunitate firească, dar și celorlalți creștini, care aspirau la o viață religioasă cu adevărat desăvârșită. Simplificarea învățăturii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și în finalități. Paul a fost chemat îndată la apostolat, iar aceiași misiune a primit-o sau cel puțin a simțit-o și Cornelius, deși într-o altă manieră. Acesta se poate vedea în entuziasmul și bucuria care l-a însuflețit precum și din insuflarea dumnezeiască ce l-a pătruns. După ce a primit botezul, a cerut să fie dat și celor din familia sa, prietenilor săi apropiați, soldatului cucernic și celor doi slujitori care au mers să-l cheme pe Petru, pentru
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
limbile lor materne. Dintre aceștia vreo 3.000 s-au botezat într-o singură zi, iar într-o alta vreo 5.000, pentru ca mai apoi să stăruie împreună în învățătura apostolilor și în împărtășire, în frângerea pâinii și în rugăciune. Însuflețiți de zelul neofiților, soldații abia reîntorși în patrie, sub impulsul și indicațiile Apostolilor Petru și Paul, s-au reunit și au săvârșit convertiri (fiind centurion, Cornelius a istorisit probabil experiențele sale religioase și celor de la curtea imperială), constituind acea Biserică
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cu un regim de renunțări și supuneri, considerăm că primii creștini romani erau în cea mai mare parte soldați, funcționari ai statului, servitori ai curții imperiale și ai familiilor aristocratice, care duceau și în comunitățile lor simțul datoriei ce îi însuflețea și spiritul docilității care îi unea. Ba chiar Apostolul însuși, prin îndemnurile și învățăturile sale morale, ne dă de înțeles că se adresează mai ales celor care au trăit sub o anumită disciplină, pentru că normele sale se potrivesc foarte bine
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
la pietatea tradițională a cultului păgân și la adorația principilor, ca reprezentanții pământești ai divinităților cerești. Prezența creștinilor în armată a fost văzută ca un obstacol insurmontabil în calea actualizării acestui plan. Anterior acestor evenimente, observarea spiritului religios al majorității însuflețea soldații pentru a lupta cu eroism, alimentându-le virtuțile războinice. E foarte posibil ca atât Galerius cât și Maximian și mai apoi Dioclețian să fi observat, sau cel puțin să fi fost informați, de faptul că noua religie, creștinismul, moleșea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de intuiție și de experiență, două calități înnăscute esențiale pentru oricare bună guvernare. Dacă ar fi fost un profund analizator al conștiinței timpului său și-ar fi dat seama că două lucruri insurmontabile îi împiedicau planul: noul spirit creștin care însuflețea lumea și trezirea conștiinței naționale a diferitelor popoare, supuse de mai multe secole de către Imperiul roman, care se dezvoltau în egală măsură cu expansiunea creștinismului. Soldații creștini nu aveau nici un entuziasm pentru un bărbat atât de excentric, ale cărui virtuți
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
sunt ale unui eminescianizant, mergând până la pastișă. Unde inspirația se mai primenește e în contact cu „cântările poporului”, cu doinele și baladele, al căror spirit îl asimilează cu o destul de exactă intuiție (Doine oltenești, 1896). O poftă de viață îl însuflețește aici, nestăvilit, pe trubadurul singurătății, risipindu-i melancolia. A mai scris (sau a tradus) fabule, iar în 1910 și-a tipărit o plachetă de Epigrame. Proza - nuvele, schițe, povestiri, e lipsită de relief (Proză, 1907). Ca autor dramatic, e mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285960_a_287289]
-
prin unghiuri obtuze este procedeul cel mai liniștit de a schimba orientarea liniilor. Imaginea iese din perioada de liniște și de somnolență și obține o mișcare blândă care animă compoziția. Scoase din starea statică, elementele încep să se anime, se însuflețesc și mișcarea începe să se simtă. Dacă despre întâlnirea liniilor în unghi drept știm că dă naștere echilibrului perfect, o desfășurare a lor în spațiu dă naștere unei mișcări cu un alt caracter, cu structură arhitectonică imaginară, surprinzătoare. Atunci când cel
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
Maiorescu în Beția de cuvinte. Neglijabil este S. ca autor dramatic. Comedia Influinția morale (1869) își propune să ia în râs mascarada alegerilor. În vorbirea personajelor sunt elemente ce prevestesc limbajul caragialesc. Elanuri generoase întru iubirea de neam și țară însuflețesc o piesă ca La Plevna! (1878). În urma raportului elogios al lui Ion Ghica, volumul Dramatice (1879) primește laurii academici. Mai pot fi menționate câteva prelucrări (Hagi Eni de la Galatz, Femeiușca dracului, în colaborare cu Matei Millo). Iubitor de drumeție, S.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
violență va avea și importante consecințe pentru formele de comunitate politică ce sunt pe cale de a apărea în centrele industriale ale lumii. Sfârșitul războiului dintre marile puteri poate avea efectul de a slăbi rigiditatea frontierelor lor politice și de a însufleți un val de revolte subnaționale, deși noul val al terorismului antioccidental poate complica lucrurile în această privință, încurajând statele să își solidifice granițele și să aibă pretenții mai mari în ceea ce privește loialitatea cetățenilor. Dacă războiul a fost atât o forță de
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
aspirațiile puternice ale cuiva. Altfel spus, simbolul devine purtătorul unui sens intim al persoanei, de regulă al unui sens afectiv deosebit de important. Din această Învestire decurge apoi și acea convingere În virtutea simbolului respectiv de a putea realiza dorința care-l Însuflețește sau aspirația cu care este Încărcat. Evident că, pe măsură ce Învestirea este mai mare, adică nevoia de realizare a dorințelor noastre este mai intensă, credința În realizarea obiectului dorinței de moment prin mijlocirea simbolului ales este mai mare (nu suntem aici
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
transformăm. Fără această eliberare de interdicții este imposibil să fii atent la acest obiect de o mobilitate infinită care este textul literar, cu atât mai mobil cu cât face parte dintr-o conversație sau dintr-o dezbatere scrisă și este Însuflețit de subiectivitatea fiecărui cititor și de dialogul său cu ceilalți. O atenție care implică dezvoltarea unei sensibilități deosebite, pentru toate posibilitățile pentru care devine germen În aceste cazuri. Dar, În egală măsură, e cu neputință, fără această sondare prealabilă a
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
se va naște decît în clipa în care cei de pe scenă și cei din sală se vor sili împreună la efectul de transparență, citind unii într-alții. Dan Nasta Revista "Teatrul" Cenaclul Dramaturgilor În lectură: "Calul verde" de Constantin Popa Însuflețită de schimbul de opinii, ședința de lucru a Cenaclului dramaturgilor, din luna aprilie, a căpătat o notă mai originală. Prilejul l-a oferit, desigur, piesa lui Constantin Popa, actor al Teatrului Național "Vasile Alecsandri" din Iași, intitulată Calul verde. Lectura
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Barth “glorificarea experienței interioare” și dacă exterioritatea, așa cum apare ea de pildă În La Pensée du dehors a lui Foucault nu Înseamnă altceva decît nebunia și adevărul unui subiect destituit În dimensiunea sa socială pentru pregnanța celei vital-individuale : aceeași viziune Însuflețește uneori discursul lui Bogdan Ghiu, acest foucaultderridabaudrillard român (vezi textul publicat În numărul 224 al Observatorului cultural). Avangardele artistice de pe continent au luptat mult Împotriva democrației, visîndu-l noaptea pe Hegel și simțind În ea sfîrșitul artei, cu tot atîta Înfrigurare
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
fie nevoie de acțiune - acest sartrian substantiv - pentru redresarea ei. Obiectele sînt atît de vii, la Deville (personificarea lor este poate un pod Între scriitura flegmatică franceză și cea optzecistă românească, congenere), Încît ele, printr-un procedeu invers celui romantic, Însuflețesc ființele: palmierul din Havana, În Femeia perfectă, un hamburger, În Le Feu d’artifice. Apoi, protagonistul - un dezrădăcinat - părăsit apoi de Margot, nevasta de care-și amintește cu duioșii retezate spartan, doldora de cultură generală de concursuri televizate, născut la
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
în artă, după cum vom vedea, astfel de forme pure servesc unor scopuri utile, mai ales celui de a susține ordinea vizuală. Expresia artistică are totuși nevoie de forme profund dinamice. Dacă trebuie să descrie experiența umană, acestea trebuie să fie însuflețite. Aici avem din nou noroc. Deși imaginile optice proiectate pe retina ochiului nostru au aceeași fermitate statică a obiectelor ale căror suprafețe le reflectă, nu putem spune același lucru despre duplicatele lor obținute electrochimic de sistemul nervos. Acestea sunt mult
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
O latură a poeziei merge pe linia tradiționalistă a inspirației, poetul reproduce toate notele caracteristice satului: apar casa,copilăria, dezrădăcinarea, mitul strămoșilor, integrate organic în existență; mai mult, poetul nu concepe să-și continue existența în afara răsunetului lor intim: "Mamă,/ însuflețește-mi amintirea/ pentru drumul de acum/ tot ce-i al meu/ trebuie să vină la matcă/ cred că-i eroare să te lași risipit." Poetul cântă Ardealul a cărui viață îl copleșește. "De patru ani tot vine din Ardeal/ să
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Ioanei Diaconescu și note proprii: "Adagio pietrelor și mărăcinilor,/ Adagio fiului; și-a maicii sale vină/ Fie curat ispășită de lacrima luminii/ Etern întoarsă într-un ochi senin/ După o fugă, după vânătoare/ Înalt prin pădurea de crini". Obiectele se însuflețesc și poeta se mișcă lejer, pentru că ea le-a creat: "Desenez lucruri care se trezesc/ Și se prefac în ființe adevărate/ cu glas, cu inimi și cu aripi,/ Cu părul lung împrăștiat pe spate." Uneori prea feminină și prea directă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
neterminată a lui Ion Vodă la Rășcani"). Istoria este fructul experiențelor umane, căreia poeții, măcar ocazional, îi poartă mesajele. O efigie, turnuri vechi, mănăstirile sunt contemplate și evocate cu demnitatea omului care le-a creat și care continuă să le însuflețească. Poeții se adaugă ei înșiși, se raportează analitic, separând elementele constitutive ale unei lumi dispărute și încercând să modeleze un alt ansamblu, mai apropiat de noi: "pe jos e semnul lumii, dar în văzduh/ deplâng un turn pustiu/ și-un
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]