16,092 matches
-
a Arhivelor Naționale, Fond școala generală Filipeni, dosar 1/1906, fila 32. ////// Scena și pățania o știu de la tatăl meu care o aflase chiar din gura celui pățit, instructorul de partid. * Acest subcapitol a fost scrisă pe baza observațiilor proprii, întărite de studierea unor lucrări de referință: Mircea Eliade, Istoria credinșelor și ideilor religioase, Vol. III, Editura Științifică, București, 1992; Romulusă Vulcănescu, Mitologia română, Editura Academiei RSR, București, 1985; Pompiliu Poghirc, Satul din Colinele Tutovei, Editura Științifică, București, 1972; Zaharia N.
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
nu-i dădeau nicio atenție. Pe de altă parte, opinia publică românească era sensibilă și dornică de o schimbare și nu era prima dată când românii noștri se aliau cu rușii. Pe plan extern, poziția URSS, în cadrul coaliției antifasciste se întărea continuu, pe măsură ce obținea noi victorii și se apropia de Berlin. După lovitura de palat din 23 august 1944, armata română a participat, alături de trupele sovietice, la eliberarea propriului teritoriu, apoi războiul i-a dusă pe români în Ungaria și Cehoslovacia
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
l-a scris și sufletul celor care l-au citit, l-au trăit și l-au visat. Ori de cîte ori o carte Își schimbă proprietarul, ori de cîte ori privirea alunecă pe paginile ei, spiritul său crește și se Întărește. Cu mulți ani În urmă, cînd tatăl meu m-a adus aici pentru prima oară, locul acesta era deja bătrîn. Poate că la fel de bătrîn precum orașul Însuși. Nimeni nu știe cu siguranță de cînd există, sau cine au fost cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
n-am să te las să-ți amintești nimic din cele Întîmplate. N-am știut ce să răspund. Tata Își Întoarse privirea, ca și cînd ar fi căutat ceva În văzduh. Priviri sau tăceri, ori poate pe mama, ca să-i Întărească vorbele. Uneori mă gîndesc că am greșit cînd i-am dat ascultare. Nu știu. — E totuna, tăticule... — Nu, nu-i totuna, Daniel. Nimic nu mai e la fel după un război. Și da, e adevărat că au existat mulți oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și futurologi) l-au descris, în general, tot ca pe o prelungire naivă a propriului lor prezent. Astfel, pe la sfârșitul secolului al XVI-lea, cu toții pronosticau că apariția în Europa a caracterelor mobile de tipar nu vor face decât să întărească pozițiile celor două puteri dominante pe atunci, Biserica și Imperiul; tot așa, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, majoritatea analiștilor nu vedeau în mașina cu aburi decât o atracție de bâlci care nu putea schimba cu nimic caracterul agricol al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
dorință de a trăi liber și că poate rezista cuiva mult mai puternic decît ea. De altfel, este pentru prima oară când Occidentul rezistă unor invadatori veniți din Orient. Ordinea economică suscită de îndată interesul a numeroase popoare. Ea se întărește mereu, iar valorile sale capătă contur. în vreme ce în Israel profeții le anunță dezastre iminente, în 444 î.e.n., Pericle, șef incontestabil al Atenei, face din metropola elenă o mare putere militară, economică și culturală; timp de douăzeci de ani, aici înfloresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
de vize americane anual îsunt deja înregistrate opt milioane de candidaturi, dintre care 1,5 milioane din Orientul Mijlociu). Peste douăzeci de ani, populațiile hispanică și afroamericană vor fi aproape majoritare în Statele Unite. Elitele lor și cele venite din Asia vor întări forța Americii. Dacă tendințele actuale vor continua, populația americană va trece de la 281 milioane în 2000 la 350 milioane în 2025, iar acest aflux demografic va fi suficient pentru a explica de la sine prelungirea evoluției înregistrate în cadrul „inimii” celei de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
în care statele sunt tot mai slăbite, agonizează și chiar devin volatile, al negării dreptului și a impunității pe care le va implica hiperimperiul, se vor dezvolta două noi categorii de întreprinderi: întreprinderile-pirat și cele relaționale. Primele care se vor întări vor fi întreprinderile pe care statele nu vor mai fi în măsură să le interzică: prezente încă de la începuturile Ordinii economice, întreprinderile-pirat își vor vedea piața lărgindu-se. Unele vor exercita activități licite fără să respecte totuși toate legile îmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
suav, să îngreuneze plecarea celor ce se retrag, dacă nu chiar, mai grosolan, s-o împiedice total. Ne găuresc cauciucurile mașinilor, spunea unul, Înalță baricade pe paliere, spunea altul, Blochează lifturile, sărea un al treilea, Pun silicon în încuietorile automobilelor, întărea primul, Ne sparg parbrizele, opina al doilea, Ne agresează când punem piciorul afară din casă, avertiza următorul, Îl rețin pe bunic ca ostatic, suspină un altul în așa fel încât te făcea să crezi că inconștient dorea acest lucru. Discuția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
reuși o închidere care se vrea totală decât prin construirea unui zid de jur împrejurul capitalei, un zid de netrecut făcut din plăci de ciment, socotesc că de vreo opt metri înălțime, evident ajutat de sistemul de senzori electronici deja existent și întărit prin atâtea bariere de sârmă ghimpată câte vor fi socotite necesare, sunt ferm convins că pe acolo nu va trece nimeni și, dacă nu spun nici o muscă, permiteți-mi această glumă, nu e atât pentru că muștele n-ar putea trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
rău - Dirk își băgase în cap ideea că nevastă-sa ține la Strickland și cu geniul lui pentru gafe mai mult ca sigur că o ofensase, așa că pentru a-l supăra poate că-și dăduse și ea osteneala să-i întărească bănuielile. Uite ce este, i-am zis, hai să ne întoarcem la atelierul tău. Dacă te-ai făcut de râs trebuie să te smerești și să-ți ceri iertare. Mie nu mi se pare că nevastă-ta e genul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Împartă de băut oamenilor, atunci când se ajunge la destinație. Astfel, echipajul i-a urmat În aceeași prăpastie, șopti Dante. Să Încercăm mai degrabă să aflăm câte ceva despre corabie. Se uită În jur. În fundul cabinei, fixat de perete, era un scrin Întărit cu benzi de fier. Forțând cu vârful dăgii, smulse capacul din țâțâni. Înăuntru se afla un caiet Învelit În piele. Probabil jurnalul de bord. După o privire sumară, Îl vârî și pe el În traistă. Duhoarea descompunerii devenise insuportabilă. Fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
vreo urmă, Însă era complet goală. Un miros subțire de ceară Îi pătrunse pe nări, odată cu acela mai puternic, de gogoașă de ristic, al cernelii. Acolo, Înăuntru, se aflau Înainte niște scrisori, pe care asasinul le luase. Această ipoteză era Întărită de o pată Întunecată dintr-un colț al traistei, lângă un fragment dintr-o pană de scris distrusă. În cufăr se mai găseau o riglă din alamă și un compas. - Cheamă-l pe hangiu, zise către bargello. În scurt timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
capitulul unei mânăstiri. Sau aula unui nobil tribunal. Sau curtea unui rege barbar. Era, În schimb, doar locul unde se aciuise taverna lui Ceccherino. Rușinea Floenței. Pe fațadă, Între cele două coloane centrale, se deschidea o ușă joasă și largă, Întărită cu piroane și benzi de fier. Prin crăpăturile largi, jos și sus, transpărea o luminozitate unduitoare, ca și când Înăuntru ar fi fost aprinse mai multe focuri. Dante Împinse canatul ușii și intră. Se așeză pe un loc liber de la masa cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
vede țărmul mării. În plină lumină de Miazăzi. Castelul de la Santa Maria al Monte. Tremurând, bătrânul se ridicase, urmărit de privirile tuturor. Se apropie de peretele din fund, unde erau aliniate niște rafturi pline cu foi Înfășurate și cu lăzi Întărite cu benzi de fier. După ce umblă la Încuietoarea unei asemenea lădițe, scotoci Îndelung Înăuntru, apoi se ridică iar cu un aer triumfător, arătându-le un fascicul de pergamente prăfoase. - Iată-l! Ochii Îmi sunt obosiți, Însă memoria mea e Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
știm. - Se pare că umila mea persoană face obiectul unui studiu atent din partea servitorilor lui Bonifaciu, șuieră poetul. - Servitorii lui Bonifaciu sunt servitorii Bisericii. Păstorii poporului lui Dumnezeu. Și ca atare călăuzesc cu blândețe turma care se Încrede În ei, Întărită În certitudinea credinței, și alungă lupii care ar vrea să masacreze această turmă pentru a-și satisface lăcomia. Cât despre dumneata... continuă el, ridicându-și mâna cu inelul Într-un gest de amenințare. Cât despre dumneata, de multă vreme faptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
din orașul lui. - Ai zis de două persoane care ar conviețui În mine... - Oh, ai dreptate. Pentru că, pe nepusă masă, tânărul acela plin de sentimente nobile cu câțiva ani În urmă pleacă la Paris să studieze. Dar, În loc să se Întoarcă Întărit În cunoaștere și În Învățătură, iată că dispare dintr-o dată. Iar În locul lui apari dumneata, messer Alighieri, omul care ești acum. Celălalt. - Celălalt? - Un altul, care, potrivnic oricărei sale obișnuințe și Împotriva adversității sale declarate față de vulgaritatea plebei, o apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ei avea gust de somn și de miere. Dante se lăsă În voia sărutului cu voluptate, Încercând să stingă surâsul acela care Îi răsărea mereu În fața ochilor. Respirându-i suflarea, Începu să Înlăture vălul subțire care Îi acoperea sânul. Sfârcurile Întărite de excitație se Întinseră către el, slobozite din apăsare. Când Începu să slăbească voalul care Îi strângea pântecul, Amara Îi apucă mâna, cu o forță neașteptată, oprindu-l. Apoi se ridică Încet-Încet În picioare, ținându-l mereu la distanță cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să tacă, studiindu-l. Poetul simțea cum Îi crește enervarea În fața atitudinii lui. - Dimpotrivă, sunt sigur că, În proiectul vostru, exista ceva Încă și mai perfid. Cel care a conceput planul voia ca trucul să fie descoperit, pentru ca asta să Întărească În mintea dușmanilor voștri convingerea că au de-a face doar cu niște pungași de doi bani. Am căzut și eu În capcană, Însă numai pentru scurt timp. Ochii lui Monerre scânteiară. - Și acum, care Îți sunt convingerile? murmură el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Înnebuni. Dorea să fie alături de oameni, de oameni, de cineva Întreg la minte, prostuț și bun. A zăcut așa, nemișcat, fără să-și dea seama de trecerea timpului. Simțea cum i se reliefează venele fierbinți pe frunte, iar teroarea se Întărise ca un Înveliș de ghips. Simțea că pătrunde din nou prin crusta subțire a groazei și că abia acum poate distinge amurgul de umbre din care pleca. Evident, adormise iar. Și-a revenit În simțiri abia după ce a plătit nota
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
e Mircea cel Bătrân, un bătrân atât de simplu, după vorbă, după port, și așa am ajuns proletar, am învârtit cimentul douăzeci de ani, și nici aici nu m-am concentrat, că-l furam și nu știu cum se făcea că se întărea tot. Da oricum n-aveam ce să fac cu el, furam și eu, așa, să nu fiu fraier. Gândurile mele sunt întrerupte de un zgomot de sticlă spartă. Zdrang zing clang clang cling. Doamne, dă să nu fie whisky-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
naturală e cea mai importantă. Mariana n-ar fi mers atât de departe încât să spună că frumusețea interioară e de ajuns, dar frumusețea naturală da, e altceva! Apropiindu-și buzele de degetele lui Mișu, Mariana văzu ceva care-i întări niște bănuieli dureros reprimate. - Porcule! - Nu, doamna Popa, stați liniștită, e televizorul. Bine, îi zic că v-a distrus viața - și de algocalmin. Săru’ mâna. Mișu puse receptorul jos și se uită cu ochii lui albaștri până în sufletul Marianei. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
având mâinile ocupate cu halterele, se aplecă spre microfon. - Bine ați venit la MaxiBar. Eu sunt Halterofilul din Vitan, dar cred că știți asta, ha, ha, ha! - Ha, ha, ha, se auzi un ecou din primul rând. - Ha, ha, ha, întări sala. - Eu, Halterofilul din Vitan... - Ha, ha, ha! repetă din primul rând Horațiu, alias Romeo. - Ha, ha, puse Mișu punct, ușor iritat. Deci, v-o prezint pe soția mea... - HA! HA! HA! se ridică heruvimul, folosindu-și vocea până la limita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Baby, take off... Mariana, cu un zâmbet chinuit, începu să tragă în sus de bluzița Dolce&Gabanna, arătând un sutien roșu cu paiete. - Și acum v-ați adunat cu toții să priviți cum își pierde sufletul o femeie! - Și-l pierde, întări nea Ovidiu. - Nea Ovidiu, povestește-le cum a fost cu halterele! răcni Horațiu. - Mariana, nu te opri din dans! spuse Mișu. - Gabrielescu, let’s... se trezi Smith. - Yes, hâc! se prăbuși Gabrielescu. - Camera 1 pe fată, camera 2 pe bețiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
a tufelor de trandafiri. I se păruse. Dar această părere îi aduse aminte Contesei de drumul pe care o pornise, de responsabilitatea pe care o avea față de acest suflet, de misionariatul care nu face diferențe între oameni. Amintirea Maicii îi întări doar convingerea că da, aspectul fizic nu contează prea tare. Și nu pentru că nu știa cum arătase Maica Tereza în tinerețe, ci pentru că asta, într-adevăr, nu conta. * Mariana murea încet de rușine, refuzând să mănânce. Lângă ea, doamna doctor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]