2,648 matches
-
cel puțin odată cu întemeierea Moldovei. Așezarea a fost rând pe rând centrul unei uniuni de obști sătești libere, capitală a unei formațiuni politice prefeudale, pe unde, potrivit tradiției, au trecut, venind din Maramureș, și Dragoș descălecătorul și Bogdan I (1359-1365), întemeietorul Moldovei. Istoricul Dimitrie Onciul afirma: "„Voievodatul Câmpulungului a fost, după tradiție, primul centru al descălecătorilor din țara vlahilor de peste munți.”" De aici, cât și din alte surse, Teodor Bălan conchide că: "„Voievodatul câmpulungean a fost primul centru politic al descălecătorilor
Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/297008_a_298337]
-
influență a elementelor constituente ale acestor două religii. Mai este numit și „Buddha Dharma”, ceea ce înseamnă în limbile sanscrită și pali (limbile textelor antice budiste) „învățăturile Celui Luminat”. În prezent, istoricii fixează această dată în 560 î.Hr. Veridicitatea istorică a întemeietorului budismului, Gautama Buddha (623-543 î.Hr., după tradiția budistă din Birmania și Thailanda; 560-480 î.Hr., după istoricii moderni), este confirmată de majoritatea cercetătorilor din zilele noastre în pofida vechilor teorii din trecut care îl considerau pe acesta mai degrabă un personaj mitologic
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
dispărut azi). După un popas lung de un an, venețienii trec prin ținuturile tanguților (populații tibetane din nord-estul podișului) și pătrund în Kai-Ping Fu, reședința de vară a marelui han Kubilai (1214-1294), nepotul de fiu al lui Genghis Han și întemeietorul dinastiei Yuan (1280-1368). Această reședință se afla la nord de Hanbalâk (Beijing). Cei trei italieni au intrat în slujba lui Kubilai-Han și au rămas în China din 1275 până în 1290. Se întorc la Veneția pe mare, urmând ruta maritimă care
Marco Polo () [Corola-website/Science/296812_a_298141]
-
Ankara, fost Angora, a rămas centrul economic cel mai important al Republicii Turcia. În timpul antichității grecești și romane orașul s-a numit Byzantion, iar după 11 mai 330, s-a numit un timp Noua Romă, dar imediat a preluat numele întemeietorului său, împăratul roman Constantin I cel Mare, numindu-se "Constantinopolis" sau pe scurt, Constantinopol, adică "orașul lui Constantin". Mult timp a fost numit de cuceritorii turci Istanbul, dar pe plan internațional a păstrat numele de Constantinopol. Abia începând cu 28
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
secol, Constantin cel Mare s-a lăsat impresionat de poziția strategică a orașului de pe Bosfor și l-a transformat în noua sa capitală, la 11 mai 330 e.N. Noua Romă a primit curând numele de Constantinopol-is, după numele noului său întemeietor. Printr-o așezare predestinată noua capitală s-a suprapus tot peste șapte coline, ca și Roma. Printre alte foarte multe acțiuni de ridicare a noii capitale la un nivel demn de cel imperial, Constantin a extins și înfrumusețat "Hipodromul". Rămășițele
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
cneji de Ciortea au fost înrudiții cu celebrul cneaz din Banat, cneazul Baciu. Nu se știe din ce motive dispar cnejii de Ciortea la sfârșitul secolului al XIV-lea, căci la sfârșitul acestui secol ei nu mai apar în documente. Întemeietorul familiei Ciortea este Iacob de Ciortea. Se mai cunosc și Nicolae fiul lui Iacob de Ciortea cu fii săi Ioan, Matei și Caterina de Guuez care s-a căsătorit cu Dominic de Guluez fiul cneazului Baciu. În documente Ciortea apare
Ciortea, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301076_a_302405]
-
trebuie amintită și existența fabricii de bere, care prima dată este menționată în anului 1728. Vechea fabrică de bere s-a găsit nu departe de moara Seydl, chiar sub stînca, linga Biserica Romano-Catolică, unde și astăzi se văd ruinele ei. Întemeietorul fabricii de bere și a dinastiei Fischer a fost Johann Fischer cu soția sa Victoria Fitz, care a moștenit fabrica de bere în anul 1818 de la familia Iranyosi Knobaluch. Fiul său, Michael George Fischer, a rezidit fabrica de bere pe
Ciclova Montană, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301075_a_302404]
-
au fost primii stabiliți aici. Există în zonă exemple de așezări noi, numite omonim celor de origine, ca în cazul localității Siliștea, com Valea Argovei, ce ținea legătura sentimentală și onomastică de apartenență cu Săliștea Sibiului, locul de origine al întemeietorilor satului. O legendă toponimică locală, favorizează atribuirea întemeierii vetrei satului unor păstori „de la munte”. „"Se spune că pe aceste meleaguri, cu mulți ani în urmă, s-ar fi stabilit o păstoriță venită de la munte, pe care o chema Ana. Ea
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
în special prin Legea pentru împroprietărirea însurățeilor pe moșiile statului (după 12 februarie 1879- 18 împroprietăriri; în 1880- 12 împroprietăriri; iar în 1882- 129 împroprietăriri[3]), drept pentru care, până în ziua de azi, multe familii își trag numele de la „strămoșii întemeietori”: "Gavrilă, Jerlăianu, Bucur, Radu, Alexandru" și au amplasamentul imobilelor pe „locul vechi de moștenire” prin divizarea lotului construibil originar". "În timp foarte scurt se constată o explozivă creștere a populației noii localități, fapt vizibil prin prisma faptului că în 1888
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
pe agricultură, realitate, ce în ultimele două decenii ce au premers căderea comunismului, i-a pricinuit și decăderea. Loturile de teren cu care au fost împroprietăriți primii locuitori, suprafețele agricole enorme ale proprietarilor locali, au permis buna dezvoltare individual-familială a întemeietorilor, amintind doar în treacăt că în 1888 trăiau în Valea Mare și Valea Rusului circa 1500 săteni, dar au creat premise favorabile și pentru acțiuni edilitate îndrăznețe- ca de pildă, înălțarea bisericii (1893), a primăriei (1896)[1], a școlii (1903
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
cercetări marine din România, aflat în administrația Universității „Al. I. Cuza” din Iași. Prof. Ioan Borcea, a fost fondatorul stațiunii. Stațiunea s-a făcut cunoscută în primii ani de activitate prin numeroasele lucrări publicate mai ales de prof. Ioan Borcea, întemeietorul ei și de o serie de colaboratori sau elevi ai săi, ca: Constantin Motaș, Eugen Macovschi, Mihai C. Băcescu, Sergiu Cărăușu, Adriana Antoniu-Murgoci, Eugen A. Pora, Radu Codreanu, Petru M. Șuster, Mihai Constantineanu și alții. După 1970, stațiunea a aparținut
Stațiunea Biologică Marină Agigea () [Corola-website/Science/301148_a_302477]
-
întreprinzătorii), care tranzitau cu mărfurile lor numeroase și variate. Satul Bădeni aparține comunei Scobinți, fiind așezat pe ambele maluri ale Bahluiului. Este un sat vechi, fiind atestat încă din secolul al XV - lea(1436), al cărui nume provine de la un întemeietor, Bade. După mărturia lui M. Costăchescu, denumirea așezării s-ar trage de un oarecare Badea: „numele satului Bădeni ar veni de la o legendă, care spune că pe șesul Bahluiului era o luncă, iar locuitorii din satul Zagavia își trimiteau oile
Bădeni, Iași () [Corola-website/Science/301258_a_302587]
-
Suceava. Cartierele doi și trei au fundal de argint și conțin o frunză verde de gorun, care fac referire la satul Goruni, parte a comunei. Modul dublat de așezare al elementelor pe stemă face referire la numele comunei, provenit de la întemeietorul acesteia, Toma (în limba greacă însemnând "geamăn"). De asemenea, scutul este timbrat de o coroană murală de argint, cu un singur turn.
Comuna Tomești, Iași () [Corola-website/Science/301313_a_302642]
-
de depistarea falsurilor sigiliare precum și de conservarea și restaurarea lor. Sigilografia apare în perioada medievală ca o necesitate de a putea autentifica documentele originale de cele falsificate. Astfel, în lucrarea sa, "De re diplomatica" (libri VI) din 1681, Jean Mabillon, întemeietorul diplomaticii, prezenta și importanța sigiliilor pentru validarea actelor. În secolul al XVIII-lea apar o seamă de cataloage și albume sigilografice, realizate de către colecționari pasionați, în care erau reproduse diverse sigilii sau matrițe sigilare, însă cel care fundamentează sigilografia ca
Sigilografie () [Corola-website/Science/301416_a_302745]
-
sa "Schițe de sigilografie românească" (1891) are meritul de a fi deschis șirul preocupărilor pentru sigiliile cu stema unită a Moldovei și Țării Românești și de a fi introdus și la Universitatea din București noțiuni de sigilografie, iar Constantin Moisil, întemeietorul științei moderne, vede în sigilografie "sora numismaticii". În secolul XX, sigilografia românească devine tot mai importantă, atât pe plan intern cât și extern, mulți cercetători aducând în prim plan importanța și necesitatea studierii peceților în cunoașterea istorică. Printre numele mari
Sigilografie () [Corola-website/Science/301416_a_302745]
-
cele 10 Caiete, legate împreună spre a forma un singur volum. Structura inițială a periodicului prezenta o sistematizare în patru părți: Publicația urma ca organizare modelul revistelor franceze renumite ale timpului și a fost inițial finanțată din fondurile proprii ale întemeietorului acesteia, Constantin Hamangiu. În urma decesului fondatorului Constantin Hamangiu (1932), coordonarea revistei a fost asigurată de Gheorghe Popescu-Docan, la rândul său consilier la Înalta Curte de Casație și Justiție. Instaurarea deplină a regimului comunist în România a dus la curmarea, în
Pandectele române () [Corola-website/Science/301427_a_302756]
-
regelui Maximilian al II-lea al Bavariei. Ulterior, a ajuns președintele Academiei de Științe a Bavariei. În ultimii ani de viață a fost suferind, și a murit pe 8 aprilie 1873 la München, unde a fost înmormântat. Liebig este considerat întemeietorul chimiei pentru agricultură. Cea mai cunoscută invenție a sa a fost extrasul din carne, care îi poartă numele. Tot el a descoperit cloroformul, primul gaz folosit de medici ca anestezic în cursul operațiilor. În 1851, a descoperit un procedeu practic
Justus von Liebig () [Corola-website/Science/300067_a_301396]
-
siturile care promovează tezele protocronismului. Potrivit istoricilor Constantin C. Giurescu și Dinu C. Giurescu faptul că numele "Basarabă" ar însemna în limba turcă veche ,părinte cuceritor” sau ,părinte stăpânitor”, că este de origine cumană și că a fost purtat de întemeietorul Țării Românești, nu este ceva neobișnuit. Ei afirmă că în privința numelor de persoane, "constatăm în toate timpurile și în toate țările influențe străine foarte puternice”, chiar o modă, și că astfel se explică alegerea acestui tip de nume, Basarab fiind
Dinastia Basarabilor () [Corola-website/Science/300123_a_301452]
-
la Cluj un parc destinat mișcării sportive a tinerilor. Parcul sportiv Iuliu Hațieganu, aflat pe malul Someșului și cu o suprafață de 25 ha, a fost dedicat memoriei unicului său copil, mort la numai 8 ani. În prezent poartă numele întemeietorului său. Odată cu instaurarea comunismului, noua situație politică l-a afectat atât pe Hațieganu, cât și colaboratorii săi, mulți fiind concediați sub pretextul unor așa-zise judecăți „populare”. În 1985, sărbătorirea centenarului nașterii lui Iuliu Hațieganu, a fost interzisă de autoritățile
Iuliu Hațieganu () [Corola-website/Science/300208_a_301537]
-
educațională multiseculară. Școala unitariană din Trascău / Torockó a funcționat de la începutul secolului al XVII-lea pâna la începutul secolului al XX-lea. În secolul al XIX-lea, printre elevii ei s-a numărat și George Bariț care avea să devină întemeietorul presei românești din Transilvania. În prezent, în localitate funcționează o unitate de învățământ de stat, cuprinzând ciclul primar și ciclul gimnazial. Localitatea este mai cunoscută pentru patrimoniul antropic, bogat și variat, decât pentru patrimoniul natural. O bună parte a patrimoniului
Rimetea, Alba () [Corola-website/Science/300269_a_301598]
-
un vareg (viking) pe nume Rurik și-a așezat reședința în Novgorod, după ce a fost ales conducător comun al mai multor triburi slave și finice, pe la 860, după care și-a extins autoritatea și asupra Kievului. Cronica îl desemnează ca întemeietor al Dinastiei Rurik. "Povestea anilor care au fost" spune: "La anul 6367 (859): Varegii de peste mare primeau tribut de la ciudi, slavi, meriai, vesiani, krivicii..." "La anul 6370 (862): [Ei] i-au împins pe varegi înapoi dincolo de mare, au refuzat să
Rusia Kieveană () [Corola-website/Science/301537_a_302866]
-
puse sub atenta supraveghere a poliției. Spionii poliției au fost infiltrați peste tot. Revoluționarii, chiar și cei bănuiți numai, au fost trimiși cu miile în lagărele de muncă din Siberia. Acestea au fost condițiile în care Mihail Bakunin a devenit întemeietorul anarhismului rusesc. El a părăsit Rusia în 1842 plecând în Europa Occidentală, unde a devenit un membru activ al mișcării socilaiste. După participarea al Revolta din mai de la Dresda din 1848, el a fost închis și trimis în Siberia. A
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
documentare în care este menționat numele satului Peteritea, ungurește "Petoret, "în secolul al XV-lea sunt semnalate de Coriolan Suciu. În acea peioadă, Peteritea era o așezare iobăgească, iar variantele de nume și lista anilor preluate după aceste atestări sunt: Întemeietorul satului ar fi fost un anume Peter - Racz, la început ar fi avut denumirea “"Câmpul lui Peter"” și ar fi aparținut de "Cetatea Ciceu." Corneliu Mirescu în lucrarea “Țară Lăpușului” spune: Caracterul românesc al satelor îl vădesc voievozii și cnezii
Peteritea, Maramureș () [Corola-website/Science/301584_a_302913]
-
-lea, în codrii din aceste părți încep să se stabilească călugări. Astfel aducem la cunoștință existența schitului Doroftei, unde existau chili din piatră. Acest schit a dispărut, nemaipăstrându-se urme, dar localnicii susțin faptul că acest Sfânt Părinte (Doroftei) este întemeietorul comunei. Singurul lucru ce se păstrează până în zilele noastre este o curce ridicată în amintirea părintelui, cu înscrisuri în chirilică. Se spune că în jurul acestui schit au început să se stabilească români din Transilvania, care cereau adăpost călugărilor, astfel formându
Comuna Lapoș, Prahova () [Corola-website/Science/301686_a_303015]
-
și slugile boierului. Cu timpul s-au adăugat și alte case formând un sat cu aproximativ patruzeci de familii. Numele de "Crâng" și l-a luat de la pădurice, apoi s-a schimbat în "Sătuc". Satul Loloiasca - numele lui vine de la întemeietor, "strămoșul care bătuse părul, Loloi. Mai întâi i s-a spus "Loloiești", adică "țărani urmași ai lui Loloi" și apoi "Loloiasca"-nume prin care se desemna proprietatea. Referiri la această localitate se întâlnesc în documentele din 1550, 1568, 1625, dar
Comuna Tomșani, Prahova () [Corola-website/Science/301746_a_303075]