49,940 matches
-
i-a dat șansa de a converti toți acei "nu" ai săi într-un "da" revoluționar. Revoluția, plus faima dobândită pe scene au devenit pentru Maiakovski fuga sistematică de moarte, de propria slăbiciune omenească, care ieșea la suprafață în nenumăratele, întotdeauna penibilele și istericele lui istorii amoroase. A făcut cadou propria moarte dușmanilor revoluției: albgardiștilor, popilor, chiaburilor. De aici fervoarea lui de gâde poetic, dusă până la sadism. Și-a sugrumat propriul cântec de dragul supraviețuirii, avea nevoie de răzvrătire, de strigătul poetic
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
și în jurul atracției modelelor. În fond, mi s-a părut că am învățat după '90, separat și împreună, încet-încet, să fim uniți. Nu doar spiritual. Mi s-a părut că am reînvățat să ne acceptăm diversitatea. Sub aura modelelor noastre. Întotdeauna ticăloșii, comuniștii, cei care sînt legați prin lichelism, prin trădări, prin vine de tot felul știu să rămînă, orice ar fi, umăr la umăr. Încă o lecție dură pe care am trăit-o după 1989, și, cu prisosință, în ultimii
Apel către modele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11956_a_13281]
-
instaurat un pact al uitării pe care politicienii l-au crezut necesar pentru reconcilierea dintre spanioli și pe care au vrut să-l extindă în toate domeniile. Dar literatura se construiește cu memorie. Mă refer la literatura autentică. Iar aceasta întotdeauna reușește să se impună. Prin temele abordate, primele dumneavoastră romane ar putea fi considerate semnale de alarmă care avertizează asupra unor probleme grave din societatea spaniolă actuală. A existat o receptare, un ecou în acest sens? Nu știu. Eu mă
Interviu cu Julio Llamazares - "Pentru mine poezia este fundamentală" by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11986_a_13311]
-
curios că în romane am utilizat persoana întîia (și la fel procedez și în următorul meu roman), deși nu eu sînt naratorul (excepție făcînd Scene de film mut), iar în cărțile de călătorie, unde sînt într-adevăr eu, naratorul vorbește întotdeauna la persoana a treia. Probabil că este așa pentru că în romane încerc să mă cufund în psihologia naratorului-personaj, în timp ce în cărțile de călătorie încerc să mă distanțez, așa cum de altfel procedez și față de ceea ce văd. Oricum, nu sînt foarte sigur
Interviu cu Julio Llamazares - "Pentru mine poezia este fundamentală" by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11986_a_13311]
-
ro) sînt enumerate mai ales abrevieri; "te deranjează vorbitul în jargoane și prescurtări? " (computer-games.ro). Unii par a atribui eticheta jargoane (păstrîndu-se mai aproape de definițiile mai vechi ale termenului) în special împrumuturilor la modă, ostentate din snobism: "prefer să folosesc întotdeauna un țigănism ca mișto, gagică etc. decât să bag jargoane ridicole precum cool, trendy, job" (clubliterar.com). Oricum, jargoanele și argourile sînt cel mai adesea calificări echivalente: "având în vedere că ești locat(ă) departe e foarte posibil să nu
Argouri și jargoane by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12006_a_13331]
-
de vorbă de duh, în fumul țigarei prietene contra ofului și singurătății, cu veșnicii Gheorghe Dinică și Ștefan Iordache. A lansat albume, a cântat în spectacole fără număr, i s-a oferit „mierea” străinătății, dar n-a primit-o, rămânând întotdeauna acasă pentru că vechea muzică românească s-ar ciocni devastator, de civilizația vestică. Și-apoi, nici dorul de familie nu l-ar lăsa în pace! Cântecul și dragostele lui Nelu Ploieșteanu nu-și pot schimba casa, deoarece acasă pentru ele, în
NELU PLOIEŞTEANU. SERI BOEME de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382695_a_384024]
-
o rumoare pe lângă o întreagă lipsă a încrederii de sine - când persoana proprie ar conta prea mult, ba datorită constatărilor proprii că n-ar prea avea valoare, trebuie musai să o submineze pe aceia a unei alte femei... Bârfa e întotdeauna cea mai la îndemână pentru o așa ‘frumusețe’, hmm... mai rău este că vizează pe cea mai bună prietenă, poate chiar mama... Frumusețea, în general, pleacă din interior, exteriorul fiind o copie fidelă a ceea ce există acolo în inima fiecărei
CE E FEMEIA? ..DAR, FRUMUSEŢEA (FARMECUL) EI? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382663_a_383992]
-
pe săturate Din vinul și din pâinea frântă, Eu știu că jertfa mea e sfântă, Ca dragostea ce-o port la sân, Dușmanii tot flămânzi rămân! De ziua mea ce să le spun? Tu, Omule, fii drept și bun, Iubind întotdeauna, iartă Pe cei ce te lovesc în soartă... NU AM SOMN Nu am somn și dacă n-am, nu-i bai! Nici îngerii nu dorm acum în rai, Afară-i noapte și prin bezna deasă Nu-mi dă pace muza
POEME DE PE MUNTE de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382730_a_384059]
-
al republicii. Urmare acestor măsuri, în toate întreprinderile, rusofonii au reacționat energic și s-au organizat operativ în partidul „Edinstvo” refuzând să învețe limba română și să vorbească românește. O experiență amară, pentru noi, românii, eliberați de sub jugul cuceritorilor, care întotdeauna au pretins că noi am fost înapoiați, iar ei au fost eliberatorii noștri din starea de incultură și subdezvoltare. De aceea, acțiunile rusofonilor au fost viguroase pe toate planurile. Pe plan propagandistic au umplut librăriile cu volume rusești și chioșcurile
ÎNTRE TRĂDARE ŞI PATRIOTISM de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382720_a_384049]
-
din cuibul tău Dar taicule, eu n-am întinerit Și pentru toate, să nu-ți pară rău Asemeni ție, o să-mi vină rândul Să-l văd pe-al meu fecior zburat în zări Ideea-n care azi ne poartă gândul Întotdeauna lasă loc la întrebări Suntem departe, dar ne știm aproape Prin mine circulă sânge de tată În timp, noi vom muri, dar mii de ape Nu vor spăla din doruri niciodată De-aceea eu te rog să nu fii trist
DOR DE TATĂ de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382772_a_384101]
-
că nu are răspuns la întrebările încuietoare? ”, gândi ea. D-l profesor Toia o avertizase asupra acestui aspect. Verificase cursul pentru studenți pe care urma să-l publice domnul Toia și trebuia să îl ducă urgent. Acasă la profesor, ca întotdeauna, o întâmpină mama acestuia: - Mi-ar plăcea o noră ca dumneavoastră, îi spuse femeia Cameliei. Dar fiul meu este cu treizeci de ani mai în vârstă. Dacă ați dori, însă, dumneavoastră ... Camelia nu-i răspunse, ca și cum nu ar fi fost
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]
-
revistă ca rezolvitor. Ca să obțin punctajul, în clasa a V-a, trebuia să rezolv și probleme de clasa a Vl-a. Ca urmare am învățat singură „Geometria” de clasa a Vl-a, dintr-un manual adus de mama, de la școală. De fapt, întotdeauna am fost cea mai bună la matematică din clasă, și la școală, și la liceu, dar mai ales la facultate. Examenele la disciplinele matematice le luam cu note maxime, fără efort, în timp ce aproape toți colegii mei susțineau de trei-patru ori
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]
-
învățat-o de la bunica, care era de această naționalitate. La întoarcerea la Universitate, Camelia vorbi cu Ioana. Nu știa că această conversație va fi începutul unei prietenii. Camelia era exagerat de bună și politicoasă, dar fetele și femeile o invidiau întotdeauna atât de tare, încât nu putea să aibă o prietenă. Găsise acum o fată la fel de frumoasă și de inteligentă, care o admira și nu o invidia. Camelia se gândi la spusele lui Confucius, pe care le citise întâmplător: „Să nu
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]
-
mult te iubesc, spuse a nu știu câta oară. A fost nemaipomenit de plăcut. Ce zici, după o scurtă pauză, cât să mai sărutăm și buzele paharului cu superbul vin al gazdei tale, îmi mai oferi un supliment? - De ce nu? Întotdeauna îți stau la dispoziție cu toată dăruirea de care pot da dovadă, scumpa mea, spuse el zâmbind. Referință Bibliografică: CAT DE MULT TE IUBESC.... - ROMAN - CAP. III / Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1530, Anul V, 10 martie
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]
-
pacea sfântă o găsește, Dacă bea din Apa Vie, în viață propășește. Toți își pot spune părerea, dar dreptatea n-o dețin, În dreptate, adevărul, doar în Domnul e deplin, Nu te-ncrede-n sentimente, inima-i înșelătoare, Nestatornicia duce-ntotdeauna la pierzare. Dacă-n umbletul prin lume omul n-are pe Cristos, Nu ți-l fă nicicând tovarăș, căci te va atrage-n jos, E o lume de fantasme tot ce face și visează, Tu fii ferm, nu te abate
BINECUVÂNTAT E OMUL de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382808_a_384137]
-
Marfa și banii va spune mult, viitorimii, despre începutul circulației drogurilor la noi, post '89, despre zorii mafiei, despre atmosfera capitalismului incipient în România. Apartament de bloc, parter, "butic" amenajat în balcon, o mamă muncită (Luminița Gheorghiu, "de acolo" ca întotdeauna) pe post de întreprinzătoare bună la toate, un tată care cară, zelos, din baie, din cadă, navetele puse la răcit (Costică Drăgănescu, într-o formă cinematografică de invidiat), și un băiat "bazat", care face aprovizionarea și adună bani pentru un
Care marfă? Care bani? by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16020_a_17345]
-
afilierii la Europa Centrală! Nu pot decât să mă bucur! Probabil că astăzi altul ar fi fost destinul României și alta consistența buzunarului românilor dacă n-am fi pierdut zece ani în bâjbâială, prostie, iresponsibilitate și rea-credință comunistoidă! Ca mai întotdeauna, mintea președintelui a venit la loc atunci când nu se mai găsește nimeni să-l creadă. Un grup de intelectuali au scris, începând cu 1990-1991, despre importanța aderării României la "formațiunea Vișegrad". însă pe atunci prezidentul era prea ocupat să se
Svejk, precursorul lui Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16027_a_17352]
-
Orwell, la Theodor Hertzka, Zamiatin și Hesse, pentru a-i menționa doar pe cîțiva). S-ar putea obiecta că Mircea Opriță forțează puțin nota atunci cînd izolează nuclee utopice avant la lettre (adică în scrierile anterioare Utopiei lui Morus), dar întotdeauna el identifică exact punctele de acroș ("acroșajele utopice"), cu o acribie exemplară. În ansamblu, studiul reușește să concretizeze cu succes intențiile autorului de a realiza nu numai o istorie, dar și "o tipologie și chiar o estetică a discursului utopic
Critica și experiența cotidiană by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16029_a_17354]
-
femeie. 2. Îmi pare că Florența este cel mai narcisist oraș din lume. E chiar și mai speculativ decît Veneția, cea - prin definiție - speculară. De aceea, în pofida aparențelor, Florența e orașul ce se lasă, cu cele mai multe reticențe, descifrat. Am fost întotdeauna fascinată, aproape pînă la obsesie, de o sculptură de Cellini, despre care nu se prea vorbește. Este, după părerea mea, cel mai frumos din exponatele - zeci dintre ele, minunate - de la Palazzo del Bargello din Florența lui natală. Se numește "Narcis
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
nu vedem decît un ghizd abia schițat. Poate că, din rîu - un mal. Nu cred că e o întîmplare sau o neglijență faptul că Cellini nu decide în ce fel de apă și oglindă îl vedem pe Narcis reflectat. Căci întotdeauna mitul a cuprins și claritatea de cristal - concentrică și statică - a apei din fîntînă, dar și curgerea - mereu reînviată și mereu aceeași - ce, de la începuturi, caracterizează orișice izvor. Și, poate, tot de aceea, personajul, care nu există altundeva decît în
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
dar mai ales în felul de a vorbi. Gîngăvea zgomotos, dîndu-și despre orice părerea cu aceeași siguranță, abia ascultîndu-și tovarășul. Apoi cuvintele erau urît alese. Făcea mereu aceleași greșeli și, cu toată bunăvoința, nu putea să se dezbare de ele. Întotdeauna își termina astfel fraza cu cîte un "parole d'honneur". Spunea "miniuțios" pentru minuțios și cuvîntul, lovind așa de tare, părea întrebuințat la orice frază. Și, de fapt, îl spunea des. I se atrăgea atenția totdeauna asupra pronunției greșite. Provocînd
Proustianul Anton Holban by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16033_a_17358]
-
muzeele pe care le vizitase, și pe o etajeră (cu ce ocazie?) partituri după opere italienești, Lucia de Lamermoor sau Traviata. Mai avea colecționate manuale școlare și mersul trenurilor, pe care își pusese darnic, la diferite pagini, parafa. În bufet, întotdeauna, ceaiul cel mai scump, vinul cel mai bun, mierea cea mai curată, fructele cele mai apetisante. Întotdeauna îl găseam la masa de scris. Cîteodată, cu lupa identifica o scriere pentru tribunal, altădată făcea diferite schițe ale unei noi șepci de
Proustianul Anton Holban by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16033_a_17358]
-
de Lamermoor sau Traviata. Mai avea colecționate manuale școlare și mersul trenurilor, pe care își pusese darnic, la diferite pagini, parafa. În bufet, întotdeauna, ceaiul cel mai scump, vinul cel mai bun, mierea cea mai curată, fructele cele mai apetisante. Întotdeauna îl găseam la masa de scris. Cîteodată, cu lupa identifica o scriere pentru tribunal, altădată făcea diferite schițe ale unei noi șepci de liceu sau un nou aranjament al numărului pe mînecă și altădată lucra la ilustrarea aritmeticii de clasa
Proustianul Anton Holban by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16033_a_17358]
-
cu siguranță va constitui o lectură plăcută. Tehnicile prozei optzeciste se estompează și se umanizează în acestă carte pînă la a deveni invizibile, ceea ce rămîne la vedere fiind un roman recomandabil oricui. Există bineînțeles inegalități pe parcursul lui, comicul nu e întotdeauna reușit, numele personajelor sînt obositoare. Dar naratorul, care ne spune în final, cu o poantă luată parcă din Diderot, că nu știe încotro se îndreaptă personajele sale, e un narator simpatic și care știe de fapt foarte bine ce face
Umor și metafizică by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16065_a_17390]
-
Popescu știe să fie și nuanțat, știe și să laude atunci cînd dă bine să n-o faci, dar tocmai atitudinile sale pozitive n-au prea trecut testul selecției în volum. Imaginea lui cruntă de pe ecranul televizorului mi-a amintit întotdeauna de o poveste a lui Andersen în care o oglindă drăcească se spărsese și cei cărora le intrase un ciob în ochi vedeau lumea iremediabil urîțită. 2. Reperele culturale ale omului comun sînt: Eminescu, Caragiale, eventual Barbu. Dar nu mai
Scriitorul deghizat în jurnalist by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16095_a_17420]