5,437 matches
-
pași domoli, cei doi păcurari se îndreptară spre umbra alesă. Vitele flămânde smulgeau fără alegere iarba crudă, mestecând-o sumar și înghițind-o cu nesaț în burdihanele veșnic nesățioase. Vițeii, ca niște plozi neastâmpărați, cu cozile ridicate, alergau în jurul lor întrecându-se în zbenguieli și din când în când căutau la ele pentru a mai suge lapte din ugerul golit de curând. Dorința lor era zadarnică fiindcă în loc de îngăduință, acum erau împinși cu piciorul de maicile lor, pentru ei o atitudine
LA UMBRA UNUI FAG ROTAT de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359972_a_361301]
-
pentru purici. Aceștia - adică puricii, care nu erau puțini pe acele meleaguri - începuseră a comanda în ultimul timp, porcoave imense - nici unul, spunea raportul, nu comandase mai puțin de nouăzeci și nouă de ocale - pe care și le agățau de picioare, întrecându-se astfel frenetic, în executarea de salturi spectaculoase spre tăriile cerului. Iar eu încălecai pe-o șa... Nu! Nu mai merge sfârșitul ăsta arhaic... Povestea mea e una modernă, deci are nevoie de un final modern... Ceva de genul: „Iar
POVESTE de LIVIU GOGU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360066_a_361395]
-
fie noaptea. Visam fiecare buton în parte, iar baremul de realizare a unei transmisii în timpul cel mai scurt îl îmunătățisem cu aproape două minute, fiind dați exemplu la panoul „Soldatul” ca grupă fruntașe în poligonul forțelor aliate, care ne vom întrece în măiestria conducerii rachetelor spre țintele inamice. O altă latură a existenței acestui mare colos în plin deșert, cu mii de militari, l-am dezlegat cam după două săptămâni, căci fiecare dintre ei aveau fericirea lui, uneori permanentă, alteori sporadică
EXPERIMENTUL DIABOLIC (2) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360004_a_361333]
-
INSTITUȚIA NUMITĂ CAFENEA Autor: Adrian Grauenfels Publicat în: Ediția nr. 1867 din 10 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Instituția numită cafenea Instituție indispensabilă în epoca modernă cafeneaua devine locul de întâlnire și socializare a intelectualilor europeeni. Toate capitalele continentului se întrec în a oferi publicului atras de mirajul cafelei o nouă dimensiune: oportunitatea discuției literare, politice saufilosofice. Este locul unde ideile zboară și sunt prinse în capcana minții. Timp de 200 de ani câteva cafenele devenite celebre au folosit de cuib
INSTITUŢIA NUMITĂ CAFENEA de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360142_a_361471]
-
admite că a stat în cafenea împreună cu niște complotiști. Café de la Paix O altă cafenea celebră se află la intersecția Boulevard des Capucines cu piața Operei. A fost proiectată de arhitectul Alfred Armand care alege pentru interior un decor floral întrecut poate numai de cel al Operei Garnier aflată pe diagonala pieții. Cafeneaua s-a bucurat de faimă, reputația este imediată încă de la deschiderea din 1862. Servea clienții Grand-Hotelului vecin, în anul 1867 pe vizitatorii marii Expoziții Mondiale din Paris. Lista
INSTITUŢIA NUMITĂ CAFENEA de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360142_a_361471]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > CAMPANIA CORBILOR Autor: Angelina Nădejde Publicat în: Ediția nr. 1400 din 31 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Pricepuți să vândă vise, se încaieră în vorbe. Cu țara așezată pe taraba ruginită de neputința noastră, se întrec licitând iluzii. Lingușitori, purtători de boli, răspândesc ciuma zilelor noastre. Paiațe vii, cu suflete bolnave, luptă pe un câmp întunecat de ceața orgoliilor; Cu sloganuri expirate, purtând la piept blazonul cârdășiei și înarmați cu săgeți otrăvite de minciună, se bat
CAMPANIA CORBILOR de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360212_a_361541]
-
zilei din ce în ce mai mult cu ceara topită, care se scurge încet dar implacabil pe caldarâm, ca o aluzie subtilă la sângele vărsat. Copiii aleargă de la unul la altul cu un glob de ceară în mâini, adunând cât mai multe picături și întrecându-se să compună unui bulgăre cât mai mare. “Mingile” de ceară se păstrează în casă de pe un an pe altul. Alți penitenți poartă în spate câte o cruce grea și își târăsc picioarele în lanțuri care le rănesc gleznele. Explicația
SEMANA SANTA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1204 din 18 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360184_a_361513]
-
casa aceea albă cum se pierdea între pomii seculari ce o apărau de uitare. Am înțeles că acolo se află un monument al iubirii. Ce noroc au avut acești oameni, mă gândeam mergând spre ieșire ! Norocul de a fi iubit,,,întrece orice noroc pe care soarta ți l poate oferi într o viață! de anghel zamfir dan, Referință Bibliografică: O legendă nordică a iubirii / Anghel Zamfir Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2223, Anul VII, 31 ianuarie 2017. Drepturi de
O LEGENDĂ NORDICĂ A IUBIRII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359774_a_361103]
-
lumina razelor calde ale soarelui primăvăratic. După ce ieși din grădina cu pomi fructiferi și arbuști proaspăt tunși ,o lua pe poteca șerpuita ,pe unde se juca când era mică ,atunci când venea în vizită la mătușa ei și pe unde se întrecea cu Aongus, fiul Radellei în competiția curajului spre abisul padurii.Casa lui Elisabeth era așezată mai la periferia orașului Wigen ,un orășel micuț din nord-vestul Angliei.Astfel că,după ce ieșeai din aglomerația comercianților ,se făcea un drum drept prin mijlocul
KARON CAP 2 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359777_a_361106]
-
de concubinaj cu Andrei. De asemenea nu mai avea nici bucuria și seninătatea ei de altădată, iar în acele clipe fața ei era îndurerată, iar el se simțea atât de neputiincios în fața acelei situații, și avea impresia că îl depășea, întrecea tot ce el cunoștea despre viață. Monica în timp ce mergea alături de fratele ei cu greu își stăpânea dorința de a se întoarce singură la Andrei, însă se temea pentru că în ultimul timp îi mai dăduse câteva palme, și apoi îi era
ÎN LUMINA UNEI DIMINEȚI DE APRILIE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359963_a_361292]
-
tăi face inima mea să bată ca un clopot vestind sfârșitul lumii... Și ochii tăi, oglindindu-se în ochii mei par smaraldele bijutierului ce și-au găsit lăcașul în montura sufletului meu... Frumoasă mea, de ce roua florilor nu-ți poate întrece strălucirea ochilor și nici o floare nu-ți poate egală frumusețea zâmbetului? E poate pentru că , căutându-și sălaș iubirea și-a găsit cuibul în trupul tău, lăsându-ne pe noi lupi flămânzi să-i adulmecam doar urmele pașilor și să-i
IUBITEI (EU STIU CA DOAR AUZUL ...) de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359597_a_360926]
-
Articolele Autorului Carnagiu la Gettysburg (ÎI) E ca-ntr-un turnir medieval medieval Disputat în câmp deschis Și mustind de roadele pământului Îmbibat de sânge cu iriși Smulși brutal din orbite îngrozite Un turnir în care nimeni nu se mai întrece Cu nimeni o alergare cavalereasca Cu onoruri și reguli prestabilite Respectate sau nu și în care Nici măcar nu se mai mimează Încleștarea doar se ucide Se hăcuie pe capete nimeni Dinspre fundal de liziera Ascunși în firidele de cremene Și
CARNAGIU LA GETTYSBURG (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359634_a_360963]
-
făcute, a demarat în forță și a ajuns la apartamentul său în timp record. În dimineața următoare era unul din cei mai mulțumiți oameni de pe stradă. A plecat la serviciu pe „scurtătură”, adică prin parcul în care muzica simfonică se întrecea cu trilurile păsărelelor ascunse prin frunziș. Lăsase mașina în parcare, socotind că-i prinde bine mersul pe jos. Nu regreta. Întregul traseu i s-a părut mult mai atrăgător. Avea impresia că nu a văzut niciodată ceea ce observa acum: case
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359659_a_360988]
-
însăși fiind <<încoronarea virtuțiilor feminine>>.( ibid.) Nu mai puțin strălucitor este și chipul Icoanei sorei sale dragi: „Gorgonia era o arcă plină de hărnicie, de pudoare și de înțelepciune; era realizatoarea celor mai înalte virtualități ale făpturii și destinului nostru, întrecând prin frumusețea puțin comună a sufletului său majoritatea femeilor. Gorgonia era sinteza prin excelență a celor mai frumoase calități omenești... Neîntrecută în cântarea psalmilor, cu predispoziții intelectuale deosebite ea și-a făcut din căsătorie un monument de laudă, prin felul
MĂRTURISITORI DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359098_a_360427]
-
festivalul usturoiului, ci, prin CEL MAI LUNG POEM COLECTIV, care s-a scris vreodată, destinat a fi prezentat comisiei Guiness Book, ca atare. Zis și făcut. Un mănunchi de creatori, la care s-au adăugat alții și alții, și-au întrecut condeiele pentru a alcătui acest uriaș edificiu, care, ridicat pe verticală, ar întrece orice zgârie nori. Deja versurile sunt monitorizate, din sută în sută și afișate pe site, așa încât, se știe la orice oră, la al câtelea vers s-a
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 475 din 19 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359174_a_360503]
-
vreodată, destinat a fi prezentat comisiei Guiness Book, ca atare. Zis și făcut. Un mănunchi de creatori, la care s-au adăugat alții și alții, și-au întrecut condeiele pentru a alcătui acest uriaș edificiu, care, ridicat pe verticală, ar întrece orice zgârie nori. Deja versurile sunt monitorizate, din sută în sută și afișate pe site, așa încât, se știe la orice oră, la al câtelea vers s-a ajuns. Sau, acest poem scris pe șosea ar măsură zeci de kilometri distanță
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 475 din 19 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359174_a_360503]
-
festivalul usturoiului, ci, prin CEL MAI LUNG POEM COLECTIV, care s-a scris vreodată, destinat a fi prezentat comisiei Guiness Book, ca atare. Zis și făcut. Un mănunchi de creatori, la care s-au adăugat alții și alții, și-au întrecut condeiele pentru a alcătui acest uriaș edificiu, care, ridicat pe verticală, ar întrece orice zgârie nori. Deja versurile sunt monitorizate, din sută în sută și afișate pe site, așa încât, se știe la orice oră, la al câtelea vers s-a
CONTINUITATE DE SPIRIT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 475 din 19 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359173_a_360502]
-
vreodată, destinat a fi prezentat comisiei Guiness Book, ca atare. Zis și făcut. Un mănunchi de creatori, la care s-au adăugat alții și alții, și-au întrecut condeiele pentru a alcătui acest uriaș edificiu, care, ridicat pe verticală, ar întrece orice zgârie nori. Deja versurile sunt monitorizate, din sută în sută și afișate pe site, așa încât, se știe la orice oră, la al câtelea vers s-a ajuns. Sau, acest poem scris pe șosea ar măsura zeci de kilometri distanță
CONTINUITATE DE SPIRIT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 475 din 19 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359173_a_360502]
-
țară cu dorul, sau, mai exact, cu dorința de afirmare a personalității zămislite în spațiul doinei, spațiu ondulat mioritic-în accepția lui Lucian Blaga - între deal și vale, cu voința a ceea ce Mircea Eliade numea „aflarea de sine” nu te poți întrece fără compromitere. A fi compromis înseamnă a fi viu, tânăr, harnic, neliniștit cu ochii fascinând a țintă, cu pumnii strânși, cu genunchii palpitând în așteptarea semnalului de fugă.(...) Compromiterea e rezultanta celor două linii cardinale de forță din câmpul magnetic
OCTAVIAN CURPAŞ ŞI EXILUL ROMÂNESC de CRISTINA MARIA NECULA în ediţia nr. 482 din 26 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359181_a_360510]
-
rece cristalină Coborâtă din colină Cu ulciorul adusă-n casă... Moș Pătru octogenarul, Toată viața a adus De la izvorul de sus Apa-n râuri cu ulciorul. Stă ulciorul plin de viață Cu-apa-n cristalinu-i viu, Că nici vechiul profiriu N-o întrece în dulceață... Nu întreb care-i secretul Și nici care e motivul, Că moș Pătru longevivul Urcă-n pas ca tineretul... În parcela de sub munte Lângă apa de izvoare, Zilnic stau fără dogoare Vechi stejari cu lată frunte... Din ulciorul
APA CRISTALINĂ de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340277_a_341606]
-
Autorului Mă-nalaț în zbor reînviind avântul. Ce aripi albe fâlfâie ! Extaz. De nu aș adormi.Să rămân treaz, să nu-mi sărute sângele pămăntul. Jur împrejur sunt mii de curcubeie pe care cântă păsări albe-n cor, invidioase că le-ntrece-n zbor unul ce-a stat o viață prin bordeie. Și ce superb mi se înalță cântul care nu-mi dă o clipă de răgaz. Mă simt clocotitor și par viteaz de când în mine iar e viu frământul. Prefac în
ZBOR de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340282_a_341611]
-
pe când Dumnezeu, dimpreună cu greu definibila Sa creație, omul, pare a fi trimis cu intenție în câmpul arid al uitării, ca și cum locul Lui ar fi dintotdeauna acolo, printre rotocoalele negre de fum ale vestitelor ruine ale lumii... „De câte ori marginile inimii întrec pe ale lumii, de atâtea ori intrăm în moarte de prea multă viață.”, scria, în 1936, Emil Cioran. Despre Om - privit ca centru fundamental al micului univers terestru, unde își are sau nu sălașul chinuit -, se pot spune multe, mai
CADAVRUL DIN DEŞERT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340367_a_341696]
-
simt în natură ca în leagănul copilăriei și au ochi să vadă și urechi să audă, pot pătrunde miracolul înfloririi, pricep armonia în care trăiesc albinele în zilele calme, scâncetul frunzelor în căderea lor spre foșnetul pașilor sau șuierul vântului întrecându-se cu gerul să-i smulgă babei cojoacele. Printre toate acestea, mai spun multe și celor răi, împietriți la suflet, celor care-s încâlciți la minte și trăiesc fără teamă de Dumnezeu. Fiecare cuvânt, fiecare vers, fiecare fotografie, poartă în
UN CĂLĂTOR, PRIN VIAŢĂ TRECTOR... de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340489_a_341818]
-
alerge dimineață de dimineață, împreună cu câinii săi, iar la vreo două luni după aceea, în timpul unei curse de vreo 15 kilometri, a văzut cum câinii nu mai pot ține pasul cu el. „Și m-am gândit așa: Măi, dar dacă întrec doi câini, hai să mă duc și la o competiție”. În mai 2012 a participat la primul maraton din viața lui, în Munții Ciucașului și de atunci nu s-a mai oprit. „În timpul alergărilor lungi, am descoperit în mine fețe
„Nu aveai nevoie de motivație ca să te ridici de jos. Dacă rămâneai jos, mureai” () [Corola-blog/BlogPost/338220_a_339549]
-
a jucat destul și e timpul să citească. Dobândirea unei discipline a muncii este esențială și poate fi mai importantă decât rezultatul în sine. Unii copii ilustrează fidel fabula „Iepurele și broasca țestoasă”. Ei sunt precum iepurii talentați și sclipitori întrecuți de broaștele consecvente și disciplinate. Cea mai mare dezamăgire pentru un profesor este să întâlnească un astfel de elev talentat și inteligent, care nu își valorifică potențialul, nu este atent în clasă pentru că „poate recupera el”. Și pentru că i s-
Să nu ne transformăm copilul într-un asistat. Despre gândirea la plural: „Mâine începem școala” () [Corola-blog/BlogPost/338374_a_339703]