4,649 matches
-
jumătate. Am Înghețat, gândindu-mă că trăsese vreo aluzie. Dar nu făcuse decât să glumească. Cât despre Ed, avea un cap Îngrijit. Părul, atât cât Îl avea, Îi era dat pe spate. Avea o față brutală, agresivă. Nările Îi erau Întunecate și fioroase și bărbatul se tot Învârtea În jurul meu, ridicând scaunul și ascuțindu-și briciul. ― Taică-tău te-a lăsat să-ți porți părul așa? ― Până acum. ― Aa, deci bătrânul te pune la punct În cele din urmă! Ascultă-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mă pot opri, și am văzut cum ieșeam din oraș și o luam prin tunelul amețitor, cu lumini galbene, care ducea spre New Jersey. Am intrat În subterană prin stâncă, având peste noi fluviul murdar și peștii Înotând În apa Întunecată de deasupra dalelor curbate de beton. La un magazin al Armatei Salvării din Scranton, nu departe de stația de autobuz, mi-am căutat un costum. M-am prefăcut că fac cumpărături pentru fratele meu, deși nu m-a Întrebat nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
doi Îs mai escroci ca toți. Pun pariu că nu-s buni dă nimica! La toate acestea am răspuns cu hohote de râs, bucuros să fac parte din alianța Împotriva lumii ipocriților și a legiuitorilor. Când a Început să se Întunece, Scheer a tras la un restaurant. Eu mă temeam că va fi prea scump, dar el mi-a spus: ― În seara asta fac eu cinste. Înăuntru era aglomerat, fiind un local popular, iar singura masă liberă era una mică, de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
grăsime pe nicăieri, numai oase, fără șolduri. Dar nu era posibil... și doctorul spusese despre Callie că era... și de ce nu pomenise nimic de cromozomi... și cum putea să fie adevărat? Așa curgeau gândurile mamei mele și mintea i se Întuneca și scânteierile Încetau. Și după ce se gândea la toate acestea, Tessie se gândea la Obiect, la prietenia mea strânsă cu Obiectul. Își aminti ziua când fata aceea murise În timpul piesei și cum dăduse buzna În culise și mă găsise Îmbrățișând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Noaptea Tessie dormea cu Întreruperi. Din cauza panicii, se tot trezea. Dimineața făcea patul, dar după micul dejun se ducea uneori să se Întindă din nou, lăsându-și papuceii albi aranjați frumos pe covor și trăgând jaluzelele. Orbitele ochilor i se Întunecaseră, iar venele albastre de la tâmple Îi pulsau vizibil. Când suna telefonul, simțea că-i plesnește capul. ― Alo? ― Nici o veste? Era mătușa Zo. Tessie se dezumfla. ― Nu. ― Stai liniștită. O să apară ea. Vorbeau un minut și apoi Tessie spunea că trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
anii 1940 ceața Îi ascundea pe acei marinari și ceea ce făceau ei de concetățenii lor. Dar ceața Încă nu-și terminase treaba. În anii cincizeci a umplut capetele celor din generația Beat precum spuma de pe cappuccino. În anii șaizeci a Întunecat mințile generației hippie precum fumul de marijuana care se ridica din bongurile lor. Iar În anii șaptezeci, când a ajuns acolo Cal Stephanides, ceața ne ascundea, pe mine și pe prietenii mei, În parc. În a treia mea zi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
una dintre nopțile noastre roz. Aveau loc foarte des, În funcție de temperatură și de nivelul poluării din aer. Când În aer erau suficiente particule, lumina de pe pământ era captată și rflectată Înapoi și Întreg cerul Detroitului devenea roz bombon. Nu se Întuneca niciodată În nopțile roz, dar lumina nu se asemăna nici cu lumina zilei. Nopțile noastre roz străluceau de la luminescența brută a schimbului de noapte și a fabricilor funcționând nonstop. Uneori cerul devenea aprins, ca Pepto-Bismol, dar cel mai adesea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
seara asta și ai face și mai bine dacă ai face o vizită prin cancelarie după ce ieși de aici. Foarte interesant... foarte! Ultime cuvinte? zisei nedumerit. Întocmai. E timpul să pleci, iar eu să fac de asemeni. Acuși se va întuneca și tu ai treabă de făcut. Te caută prietenii, Corvium, iar prietenii sunt niște lucruri atât de rare în ziua de azi... Ai face bine să-ți faci rost și de niște gărzi de corp. Nu te mai întoarce, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Fiecare dintre cei pe care-i ții în mintea ta îți influențează gândurile. Ai timp și răbdare până să-i controlezi pe ei și pe tine așa cum trebuie. Am coborât și noi lăsând în urmă cerul ce începea să se întunece din ce în ce mai mult la orizont, căci norii începeau să se îndrepte amenințător spre soare. Se apropiau de el ca un iris, în cercuri, din ce în mai strâmte, din ce în ce mai sufocante, ca un cerc de rechini ce se strâng precum lațul în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
geam în seara asta pentru imperiul al cărui dor îl duc. Începuse să ningă și mai tare. Se uita de câteva momente în capătul străzii la un punct pe care nu-l vedeam. Deodată, începu să răsară un corp verde întunecat printre fulgii de zăpadă jucăuși. Se apropia din ce în mai mult până când am putut să-i observ turela. Era un tanc! Era urmat de două camioane, iar acestea erau urmate de un al doilea tanc. Și cum am observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
omorau totul în fața lor și reușeau acest lucru cu extrem de mare ușurință și eleganță, iar în spatele său îl putea zări din când în când pe Corvium cum se apropia hotărât de poziția sa, Govar intră în panică. Mintea i se întunecă și frica îl cuprinse fără prea mare greutate. Împăratul tăia totul în jurul său și nu era deloc incomodat de ocazionalele gloanțe care treceau prin el ca prin aer. Îl zări pe Govar cum se târâia ca un vierme printre cadavre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de serile petrecute bând bere ieftină și fumând țigări la colț de stradă. Altora le era dor de fotbalul pe care-l jucau pe terenul cartierului. Minorității, căci exista una, îi era dor de bătăile care se încingeau pe aleile întunecate dintre blocuri. Și le era dor de toate astea pentru că știau că nu se vor mai întâlni cu ele prea curând. Locul în care vor ajunge avea să fie total diferit față de cel pe care l-au părăsit. Doar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
tribunalului oameni pe care eu, personal, i-am considerat după aceea, la apel, nevinovați. N-am cunoștință de astfel de lucruri, se apără speriată Livia. La asta nu s-a gândit. Bate în retragere, dez orientată. — Ceea ce nu înțeleg, se întunecă Augustus și mai rău la chip, e cum nimeni n-a avut până acum curajul să-l acuze pe nenorocitul ăsta de calomnie, ca să-și primească în sfârșit pe deapsa pe care o merită. O sfredelește pe Livia din priviri
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
for, iar aristocraților, ca să nu se plictisească, să li se ofere șansa de a-și etala talentele literare și de a-și ocupa timpul. Da, stăpâne, un fel de cenacluri, reia neliniștit libertul. Nu-și dă seama încă dacă norul întunecat de pe fruntea îm pă ratului îl vizează sau nu. — Prostii dintr-astea, se grăbește să adauge, sperând că a di buit părerea lui Augustus. Nici o reacție din partea principelui. Tatonează cu grijă te renul. — Toți citesc din scrierile lor, dar - din
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
acum îl acuzi că s-a îndrăgostit. Fulcinius își deșartă sacul fără să mai aibă timp să se gân dească la consecințe: — Sunt adresate copiilor lui Germanicus! Sprâncenele bătrânului se unesc într-un nod neguros. Tot chi pul i se întunecă. Cu mâinile împreunate la spate, pornește încetișor spre celălalt capăt al grădinii. Niciodată nu i-a plăcut prietenia dubioasă dintre Libo și nepotul Liviei. Chiar și Agrippina i-a mărturisit îngrijorarea ei. Are dreptate. Este întotdeauna periculos când doi nemulțumiți
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în sec și reia: Există două Venere, fiecare cu dragostea ei specifică și cu adoratorii ei. Trio Fulcinius nu-și poate stăpâni un zâmbet neîncrezător. O Veneră fără agremente sexuale nu mai e Venus. Principele îi observă mimica și se întunecă la chip. Își bate gura de pomană. Și totuși, un fel de perversitate îl face să continue: — Una este Venera vulgară, la care te gândești tu și cei asemenea ție. Fulcinius roșește. Augustus nu-l bagă în seamă. — Prin ea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o avea? Vreo patru sute... Nu, ceva mai puțini. Asinia stă cuminte. Cu sufletul împăcat, Occia își lasă gându rile să umble în voie. E totuși hazliu rolul jucat de rex. Un rege de carton! Încetul cu încetul, chipul i se întunecă la loc. În realitate, lu crurile sunt mult mai complicate. Transformarea monarhiei în republică a avut loc pe cale revoluționară și nicidecum consti tu țională. În ziua în care ultimul Tarquin a fost alungat, o parte din puterea lui a trecut
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de gladiatori. Contemplă în schimb loja de la cealaltă extremitate a axei mici, spre sud, unde cu sigu ranță au luat loc prefectul Romei și cei lalți magistrați. Pufăie ostenit. — Să sperăm că nu vor fi probleme, murmură în surdină. Se întunecă imediat la chip. De când Curtius Atticus a cum părat de la principe o parte din școala de gladiatori, sunt exploatați mai crâncen decât dobitoacele. Vittelius nu s-a comportat niciodată ca un lanist. În calitate de procurator, doar gestionează afacerea în numele împăratului. Și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
binelea? se înfurie Rufus. — Parcă ziceai că-i pauză...? — O fi, dar nu pentru mine. Pusio începe să dea semne de nerăbdare. Nu mă mai amâna atâta! ridică tonul. Doar vin cu o mi siune din partea principelui, ce naiba! Rufus se-ntunecă la chip. — Indiferent din partea cui vii și ce vrei să-mi spui, tună el amenințător, vreau să fie și Vittelius de față. Este singurul de la care primesc ordine. — O să vină și Vittelius, încearcă să-l calmeze germanul. Până atunci, lasă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vă ducă mintea să identificați toți zeii voștri prăpădiți la un loc! Îi vine să se întoarcă spre Pusio și să-l întrebe: „Tu ce părere ai? Nu adaugi și tu la ghiveciul ăsta încă o zeitate?“ Dar se stăpânește, întunecat la chip. Inconștient sau nu, adulatorii ăștia de două parale folosesc singurul mijloc pe care-l au la dispoziție pentru a descâlci cât de cât ghemotocul încâlcit al politeismului lor blestemat. Observă privirea severă a lui Vittelius la adresa lui. Se apucă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ne vom apăra împotriva morții, ci prin virtute și glorie. Nu i-a scăpat semnificația vestimentației Agrippinei. S-a făcut frumoasă pentru el. Este felul ei de a-i mulțumi pentru aventura lor intimă de azi-noapte. Se apropie de ea întunecat la chip. Agrippina îi întinde obrazul, cum face în fiecare dimineață. În timp ce o sărută, simte mușcătura șarpelui răutății. Îi șoptește la ureche, în timp ce încearcă să și imprime pe față o expresie tandră: — Ți se simte subsuoara. Trăsăturile femeii se crispează
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a apucat frica, nu cumva să-l pâ rască apoi careva și să fie acuzat că uneltește împotriva lui Augustus. Se foiește neliniștit. Mai e ceva care-i apasă conștiința, deși nu-și dă bine seama ce. Chipul i se întunecă. Prostit de băutură, a făcut și el o mărturisire destul de apăsătoare pentru reputația sa, dacă va ajunge la urechile cui nu trebuie. Într-un elan sentimental, stimulat cu siguranță de vin, i-a mărturisit lui Nerva că îl consideră cel
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dau voturile lor? Bătrânul își dă seama de ridicolul situației și își mușcă buzele îmbufnat. Tiberius Nero adaugă dezinvolt: — Mă comport așa pentru a înlesni oricui posibilitatea de a mă întâlni și de a-mi vorbi fără nici o opreliște... Se întunecă brusc la chip. Ultimele cuvinte îi rămân în gât. Un gând sumbru l-a făcut să-și dea seama că nu face altceva decât să salveze aparențele unei libertăți muribunde. Totuși, încă mai ține la idealurile sale. Se întoarce spre
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mitologia greacă devenind invulnerabili în urma botezului în foc (Triptolemus). Gerilă își evidențiază meritele, utilizând un limbaj popular, presărat cu proverbe („Ei apoi! Vorba ceea: Fă bine să-ți auzi rău”). Acumularea tensiunilor negative are ca și consecință mânia, care le întunecă rațiunea, Gerilă acționând prin răcirea fizică, dar mai ales spirituală, care restabilește echilibrul în fața încercărilor interioare. În continuarea drumului său, feciorul întâlnește ocazia de a-și exercita încă o data unicul atribut eroic și anume convertirea unor ființe iluzorii, fragmente ale
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
care oamenii încercau să le ascundă. Ura faptul că în rarele ocazii când era întrebat cu ce se ocupă - altfel, în majoritatea cazurilor, toți erau mult prea absorbiți de ei înșiși ca să se mai intereseze de oricine altcineva -, li se întunecau fețele de plictiseală când le spunea că era reporter la Kilburn Herald. Ben n-a încercat niciodată să-și ascundă locul de muncă pentru că nu avea de ce. Era, și încă este destul de sigur pe el și are destulă încredere în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]