5,591 matches
-
dintre credincioșii năpăstuiți care se zbăteau în neputința în care i-au împins evenimentele, porneau la drum, la părintele lor duhovnicesc să-și spună durerile și amarul. Aici toți erau primiți cu multă căldură sufletească de către bunul lor ierarh, care, învăluindu-i în privirea lui caldă, îi asculta pe toți. Personal, vlădica Nicolae Colan a avut de îndurat multe umiliri în acei ani de izbeliște, timp al provocărilor, al învinuirilor, al urii, al încălcării demnității umane. A înfruntat urgia vremii, purtându
OMAGIUL MITROPOLITULUI NICOLAE COLAN de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342218_a_343547]
-
încuibat subteran în sufletul românesc, e parcă și el structurat de orizontul spațial, înalt și indefinit ondulat. (Lucian Blaga - Trilogia Culturii, Spațiul Mioritic) Numai atunci când am auzit soneria telefonului, (Liszt în cea mai duioasă formă electronică), am perceput tăcerea ce învăluise habitaclul. Curgerea exterioară realiza un spectacol de teatru autentic pentru interior, la semafor un țânțar arătos plutea, ascuns de o frunză uriașă, pe o suprafață lichidă a ferestrei laterale - Bee Movie în cea mai directă propunere regizorală. „Ce interesant! Poate
DEALURILE DIN SYDNEY de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341737_a_343066]
-
semenea moment matinal, se mai facea curățenie în fața mea și se realiniau comorile ascunse ale nopții. În Agora, luminile mai ardeau degajate, ceața acoperea lucrarea lor mistică, copiind realitatea încă adormită. Din interiorul ei, părea o cetate dură și cenușie, învăluind albastru acoperișurile acvatic asumate. Un celular suna răgușit, o tânără asculta mesajul transcenent al aparatului inert și clădea imagini fugitive ale afacerii nerezolvate. Mă apropiam de cafenea cu gândul la ziua care începuse primar și anatomic, nereușind, așadar, să dezvăluie
EL ALUMNO de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341763_a_343092]
-
s-au întors cu zâmbet de paradă, Iar pomii - o modestă mărturie. Alt soare pe orbită se înscrie, Și soarele cu luna în rocadă. Cu vulturul cu aripi larg întinse, Neobosit în tainice ocoluri De multe gânduri și visare ninse, Învăluie nenumărate stoluri De dorul pentru cei plecați cuprinse În mitice eliptice survpoluri. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Survoluri / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 314, Anul I, 10 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor
SURVOLURI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341793_a_343122]
-
în valorile spirituale și morale, pe care se fundamentează orice societate pe dimensiunea omului și atentă față de binele comun. Ție, cerească Mamă a Speranței, îți încredințez mai ales familiile și tinerii, care sunt viitorul iubitului popor al României”. Harul divin-omenesc învăluie, în mai dreaptă, înaltă judecată, identificarea și recunoașterea ortodoxiei românești: „Cu acest pelerinaj am dorit să aduc un omagiu poporului român și rădăcinilor sale creștine, coborând, conform tradiției, din lucrarea evanghelizatoare a Apostolului Andrei, fratele lui Simon Petru”; „Recurgând la
DUBLĂ CANONIZARE LA VATICAN: PAPA IOAN PAUL AL II-LEA ŞI PAPA IOAN AL XXIII-LEA AU FOST TRECUŢI ÎN RÂNDUL SFINŢILOR de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1216 din 30 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341810_a_343139]
-
Ca tine iarnă! Mă ningi iarnă cu ploaia se stele care cade de-a valma pe pământ, albești gânduri și visele mele s-ascund sub nea ca un legământ. Și timpul care trece peste mine albește clipele în zborul lor, învăluie zarea cu suspine și iar simt fiorul durerilor ... Ca tine iarnă, albă sunt și eu cu anii adunați în plete, cu gânduri despletite mereu și iubiri care se pierd discrete. Referință Bibliografică: Ca tine iarnă! / Mariana Ciurezu : Confluențe Literare, ISSN
CA TINE IARNĂ! de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341925_a_343254]
-
nepereche flacăra ce arde în pieptul de român, poezia sa în rime nu e deloc veche cum spune acum orice nebun... El a ars intens pe altarul strămoșesc prin viersul cu dulce grai românesc. Numai Eminescu-i rază sublimă, îmi învăluie subtil, trupul din tină și-mi dă în ochiul interior, lumină. Referință Bibliografică: Doar Eminescu / Elena Lavinia Niculicea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1110, Anul IV, 14 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Lavinia Niculicea : Toate Drepturile
DOAR EMINESCU de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341920_a_343249]
-
genunchi, după ajutor. Și atunci strigăm că amară-i viața pe care o trăim în teritoriul dăltuit, încă de la naștere, spațiului nostru vital. Întunericul domină atât amnarul cât și amarul când neputința omului, de a vedea cu ochiul minții, este învăluită de cenușiul întunecat al suspinului: Dacă ești tu însuți, înainte de toate tu însuți, dacă ai rădăcinile adânc împlântate în viață, în concret, nimic nu te poate atenua, nimic nu te poate rata.[3] Pentru Univers, omul a fost o grea
AMNARUL ŞI AMARUL GÂNDITORULUI PERPETUU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341879_a_343208]
-
rugau pentru ca Dumnezeu să facă un miracol și să-i redea vederea. După un timp, într-o frumoasă zi de florar, când Constantina ieșise iar în pădure, rătăcind printre tufele înflorite de afin, o voce blândă, ca șoapta unui înger, învălui ușor întreaga poiană: "Să te speli în fiecare dimineață pe față și pe ochi cu roua florilor de afin, iar când se vor coace, să le mănânci fructele, apoi să te rogi Celui de Sus pentru vederea ta. Și, mai
OMUL SI PRIETENUL MEU EMIL PARAU de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341876_a_343205]
-
aștepte prea mult. După doar câteva minute, cam la vreo 50 de metri distanță, un ciopor de căprioare ieșea agale în luminiș, înviorându-și parcă ochii în adierea dimineții. N-au apucat să meargă prea mult. Un bubuit asurzitor a învăluit tot muntele, risipindu-se apoi într-un ecou macabru. Niciodată nu va uita ecoul ăsta îngrozitor, sunetul ăsta al morții. Acolo, la 50 de metri distanță, zăcea răpusă o căprioară. Când a ajuns lângă ea, tocmai își dădea duhul. Icnea
OMUL SI PRIETENUL MEU EMIL PARAU de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341876_a_343205]
-
locului povesteau că li s-au ivit în cale, într-un loc din muntele Straja, numit Pârâul Crucii, fel de fel de năluci îmbrăcate în uniforme militare din primul război mondial. Apăreau după ploaie, aproape în același loc, și erau învăluite într-o pâclă care se risipea imediat după ce vedeniile dispăreau. Emil Părău era fascinat de toate întâmplările astea. Curând, avea să afle că tocmai în locul acela, la Pârâul Crucii, muriseră în primul război mondial sute de soldați români. Iar că
OMUL SI PRIETENUL MEU EMIL PARAU de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341876_a_343205]
-
am trezit în brațele doamnei Georgeta Minodora Resteman. Era un vulcan în erupție! Etna ar fi fost invidioasă să-i audă vocea gâtuită de emoție, dar puternică, plină de entuziasm, prin care lava plină de metafore era zvârlită până departe, învăluind, în necazul lor, băncile comerciale din Cipru cu o „Corolă de lumină vie”, cu „Descătușări”, „Rătăcite anotimpuri” și „Poeme pentru un vis”! Era fericită. Tocmai se descătușase de emoțiile ce păreau să o sugrume la București înainte și în timpul lansării
SURPRIZĂ LITERARĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 810 din 20 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342238_a_343567]
-
năvala amintirile, prima iubire (în clasa a doua, eram îndrăgostită de degețelele colegului de bancă, rozalii și cu pernițe), apoi visele de fată „la mama acasă”, prințul din vis, fiorii primei îmbrățișări și ai primului sărut, pe banca din parc, învăluiți de mirosul teiului în floare... L-am înțeles pe poet, iar acesta a reușit să aducă la suprafață, din subconștient, amintiri de mult uitate, dar dragi mie... Simt o stare de liniște sufletească și adorm. Mă trezesc peste un sfert
STAREA POETICĂ-INTROIECŢIE ŞI PROIECŢIE de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342297_a_343626]
-
dau cât mai mult din ce pot da, fiindcă simt tot mai acut cum timpul îmi cere vamă când mă las amăgită de lentoarea scurgerii clipelor. Din umbra porții înserării, întorc privirile spre semenii mei rămași în urmă și îi învălui cu același zâmbet pe care optimismul mi l-a așezat pe față. Simțind că mă apropii de această poartă, am fost atrasă mai mult ca altădată de fiorul infinitului aflat dincolo de granița pământescului vieții noastre și în acest volum am
LILIACUL ÎNFLORIT LA POARTA ÎNSERĂRII (CUVÂNT ÎNAINTE) de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/342278_a_343607]
-
ceva din zona incertă dintre a fi și a nu fi posibil. Deși misterul acesta te atrage la orice vârstă, el întotdeauna îți dă fiori reci prin inimă și-ți încrețește fruntea. Problemele de acest gen, oricât ar fi de învăluite în mister, tot m-au atras și m-au îndemnat să mă încumet și să scriu despre ele, deoarece pe unele le-am trăit aievea, iar altele au fost semnalate prin mărturisiri indubitabile făcute de martori în al căror cuvânt
LILIACUL ÎNFLORIT LA POARTA ÎNSERĂRII (CUVÂNT ÎNAINTE) de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/342278_a_343607]
-
Și tot ceea ce de atâtea ori simțise a fi colorat cu tonuri de neliniște și revoltă, când îi părea că alunecă printr-o bulboană a timpului căruia nu i se putea cu nici un chip împotrivi, i se releva dintr-o dată învăluit într-o neverosimilă liniște. Recunoștea senzațiile trăite în copilărie, atunci când însoțită de tăcutul dar nelipsitul ei tovarăș de joacă, soarele ce o urma pas cu pas, își încerca puterile străduindu-se să așeze nisipul în fel și fel de forme
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
răscolește căutându-mă nerăbdător unde ești mă tot întreabă șuierându-mi pe la urechi subțire unde sunt mă mir observându-mi în sfârșit prezența ascunsă de soare sub frunza lată de brustur și în absența oricărui răspuns cu susuru-i catifelat mă învăluie tăcerea totuși urechea încă se ciulește în așteptarea foșnetului cu care negreșit o să reîncolțească începutul. Referință Bibliografică: TIMPUL / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 748, Anul III, 17 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Tania Nicolescu : Toate
TIMPUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342381_a_343710]
-
peșteră și se pregătea să plece în sat să mai mănânce niscaiva oameni. Fetele săriră în picioare și alergară curajoase spre monstru. Cabramatta aruncă pe el pământul, Parramatta apă, iar Coolangatta, semințele de eucalipt. Dintr-o dată semințele de burumarri încolțiră, învăluindu-l și repede se transformară în tulpini viguroase de eucalipt. În câteva minute colosul de dragon fuse, aproape în întregime, acoperit de verdeață și copaci uriași ale căror rădăcini îl sufocau... Muntha începu să plângă și să promită fetelor, că
AYEYE DAGUL ATYEYE de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 801 din 11 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342267_a_343596]
-
grija celor neajutorați, ne îndemni, cu delicatețe, să luăm parte (uneori doar cu un click - să se adune voturi!) la dezinteresata facere de bine, să ne unim lacrima cu cel cunoscut doar din poveste... Tot tu... Un sentiment cald mă învăluie ori de câte ori încep să caut printre amintirile din prezent chipuri ale luminii. Nu e greu deloc să-mi pun întrebarea: O știi pe prietena mea? - Ce întrebare? Cine n-o știe? - o recunoști după obiceiul de a sădi ghiocei nu numai
DRAGA MEA PRIETENĂ de TITIANA DUMITRANA în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342432_a_343761]
-
petece de pământ. Câte o sămânță, dusă de vânt, a dat roadă și s-a înălțat acolo un cocotier, sau orice altceva, de un verde crud. Ici, colo, câte un turist liniștit își face plimbarea zilnică sau își lasă trupul învăluit de arșița zilei, ca apoi să și-l răcorească în apa oceanului. O egretă se plimbă și ea plictisită pe nisipul umed, iar singura muzică pe care o poți asculta este a superbului cor format din valurile înspumate și ciripitul
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CALATORIE) 2 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342422_a_343751]
-
petece de pământ. Câte o sămânță, dusă de vânt, a dat roadă și s-a înălțat acolo un cocotier, sau orice altceva, de un verde crud.Ici, colo, câte un turist liniștit își face plimbarea zilnică sau își lasă trupul învăluit de arșița zilei, ca apoi să și-l răcorească în apa oceanului. O egretă se plimbă și ea plictisită pe nisipul umed, iar singura muzică pe care o poți asculta este a superbului cor format din valurile înspumate și ciripitul
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CALATORIE) 2 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342422_a_343751]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > SEVA RĂDĂCINILOR Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 321 din 17 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Eu te-am găsit pe tine în gând muză înaltă, arc de lumină. O să-ți învălui chipul cu sufletul meu ca pe o rugă în cuvinte la cer. O strălucire vibrantă în ochi, întrecere de cai, primenire de efort, fragede revărsări de ființe prin flori ademenesc al ierburilor covor, peste fața zgrunțuroasă a pământului. Nu te
SEVA RĂDĂCINILOR de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342522_a_343851]
-
ne îndrepta direct spre Sala „Cartea Românească”. - Coane! Iată ce scrie Tudor Arghezi despre mine! Și, cu glasul lui baritonal, îmi citi din prefață catalogului: „Delicat în nuanțe și splendori fragile, meșterul nostru ne povestește tainele culorilor văzute pe dinăuntru, învăluite în borangic”. Am tăcut. Cuvintele îmi vuiau în urechi. Ajunși la Sala amintită, am intrat. Un val de culori se revarsă peste noi. 46 Zambaccian reținuse deja un tablou intitulat „Noutățile zilei”. Mie îmi plăcuse un peisaj de pe malurile Senei
URMEAZĂ GARA DE NORD! de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342520_a_343849]
-
ci de la Ființă,(Martin Heidegger-Brief uber den Humanismus în Wegmarken,Frankfurt am Main,1967,p.160),în pofida elanului umanist care îl inspiră aprioric.Nostalgia după esența anistorică a omului provinde și din sentimentul de teamă pe care filosoful îl ridică,învăluindu-l în coaja angoasei,la rangul de stare metafizică esențială.Frica nu este un sentiment elementar, empiric, limitat, care intervine la apariția unui pericol concret,ci,spune filosoful,este o tulburătoare stare sufletească indeterminată,care semnalizează omului,la nivel metafizic
NOSTALGIA LUI HEIDEGGER DUPĂ ESENŢA ANISTOROICĂ A OMULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342506_a_343835]
-
proprii, prilejul unei schimbări sau înnoiri a minții, a unei înaintări în credință, a transcenderii rațiunii prin taină. Iar câștigul rezultat, în pofida aspectelor dramatice ale situației în sine, nu este deloc minor. De aceea, personal cred că totul e cumva învăluit în iconomia divină și situațiile fără ieșire sunt și ele în același registru dialogic, un dat ce ne întâmpină cu un sens, mai mult sau mai puțin ascuns, un dat care ni se adresează și cere un răspuns, o atitudine
PUTEREA CUVANTULUI INTERVIU CU SCRIITORUL FLORIN CARAGIU de VICTORIŢA DUŢU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342491_a_343820]