3,864 matches
-
fortului 13) “erau croite cam pentru 60 de oameni fiecare”. La sosirea scriitorului, erau ”cam câte 160 de oameni”; peste ”șerpărie” se înălțau cele două rânduri de priciuri pe care totă lumea stătea întinsă pe o coastă. Papadima s- a învelit și iarna cu un pardesiu salvat ca prin minune și- n momentele de liniște din aceste beciuri, a scris și Litanie în vers folcloric, din care reproducem 4 strofe citate de Marian Popa: Câte biete umbre și destine sumbre, câte
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Lică îi ură cu glas transpirat succes. Podidit de lacrimi, asudase, ca și cum cineva i-ar fi tras o palmă. PODU VECHI - Rifcă, aghibăr băț ! behăi din ușă Zeida. Zorit, bătrânul aștepta să iasă. - Ai răbdare, ai răbdare ! boscorodea madama Rifcă, învelindu-i umerii cu șalul ; îi puse în mână bățul și-l împinse afară. Zeida porni târșit, adunând picioarele și observând cu agerime ulița. Peste drum, așezat cu scaunul în ușă la „Mobilă et Chilipiruri”, domnu Lupu ședea de vorbă cu
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Îmbucătură pe care copiii lăsați În grija lor o duceau la gură, trebuind ba să dea la o parte foile de salată verde de lîngă sendvișul cu salam ca să nu facă febră tifoidă, ba să scoată poleiala În care era Învelită ciocolata, păstrînd poezia lui Campoamor care se afla Înăuntru. Julius și Cinthia stăteau acum cuminți la masă, fiecare cu un mic sendviș În mînă, Vilma era din nou frumoasă și liniștită, mătușa Susana era din nou gata să Împartă porunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și afișele care Împodobesc barul, living-ul, dormitorul și biroul, afișe pînă și de la corrida aceea pe care-ai pierdut-o, Îl readuc pe rotofeiul Romero la agreabila realitate a momentului și tocmai atunci deschide shaker-ul de argint, Îl Învelește În prosoape albe, Îl dezmiardă cu mîinile lui trandafirii ca pe un sugar Înfășurat În scutece și, nespus de mîndru, toarnă tacticos lichidul albicios și Înspumat În paharele de cocteil și anunță fericit că e gata un nou rînd de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
trînti pe scaun Închizînd ochii pînă o trece acest moment În care tensiunea Îi coborîse probabil la zero. CÎnd deschise ochii, Încasatorul era lîngă ea cu biletul pregătit și ea Îi dădu monedele pe care le scosese din fundul poșetei, Învelite Într-o basma. Închise din nou ochii dîndu-și seama că pachetul era păzit bine pe genunchii ei, avusese noroc și că pachețelul pentru domnișorul Julius era În siguranță În poșetă. Se simțea iarăși ceva mai bine, Începea să se gîndească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
avea mania de a Învîrti țigara Între buze și de a-și aprinde țigara la nesfîrșit, fiindcă tutunul se scuturase, era foarte afînat și el nu putea fuma cum trebuie; acum apucase mîna bietului Lastarria Într-ale lui, parcă o Învelise cu niște șervete umede și călduțe, iar celălalt, țeapăn și aproape spînzurat În aer, zîmbind strîmb și parcă spunînd dă-mi drumul odată, fiindcă ceva mai Încolo premierul Îi săruta mîna lui Susan luîndu-și rămas-bun și În curînd avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
spunea Cecilia era foarte sensibil, tremura de frig pentru că umbla toată ziua În chiloți de baie și era foarte slab, dar tremura și pentru că era foarte sensibil și era foarte drăguț și ea Își lua prosopul de pe umeri și-l Învelea ca să nu-i mai fie frig și cum stăteau așa de vorbă toți trei semănau cu visurile despre vremea cînd aveau să fie soț și soție, primul meu copil trebuie să fie băiat, un Manolito, bineînțeles că de față cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
coridor simțiră miros de ars. „Arminda!“, țipă Țanțoșa și toți patru dădură fuga pe scări În sus. Zăcea Întinsă pe jos, lîngă vasul cu apă și scîndura de călcat Îi căzuse pe picioare. Fierul era alături, pe jos, pe jumătate Învelit Într-o cămașă găurită și arsă. Au crezut că e o simplă amețeală, dar Îndată și-au dat seama că murise. Carlos Își scoase chipiul, Celso Începu să plîngă de frică și Țanțoșa căută cuvintele potrivite, dar nu era momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
surprind un cârd de fete trecând pe role peste pod, am crezut că, în fine, am avut o imagine! Mi-am re-evocat-o-n memorie și am cre zut că voi fi sfâșiat de nostalgie: era o vitrină cu bomboane de ciocolată învelite-n foiță de staniol, foițe roșii sclipitoare, vernil și intens violete, cu mo dele de steluțe și mici dreptunghiuri, era o femeie în fața vitrinei (purta o haină de culoare roz) și mai era ceva, lucrul cel mai enigmatic, o umbră
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
el se duse la bucătărie și-i făcu cafeaua pe care i-o aduse în dormitor, la pat. Ea simțise mirosul aromat al cafelei și se trezise, uitându-se mirată la el. Apoi își puse iarăși capul pe pernă, se înveli cu cearșaful peste ochi, prefăcându-se că doarme. Pe urmă s-a ridicat brusc și a cerut o țigară, apoi s-a dus la baie și când a revenit mirosea a parfum franțuzesc. Codrin o urmărea luându-și cafeaua. -Ce-i
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Peste câteva minute ai putea spune: Am jucat pe viață și am pierdut. M-a cuprins o stare de nervozitate pe care nu mi-o puteam stăpâni. Am întins mâna mașinal și am apucat între degete un molar dintre aceea, învelindu-l cu grijă într-un șervețel și l-am băgat apoi în buzunarul de sus al cămășii. -Mă prinseseră deja. Eram de-acum al lor. Era absurd și nu suportam ideea de a-mi se restrânge libertatea. -Va trebui să
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
lui se aprinsese de surescitare: Aș fi un îngrijitor de pui foarte bun. Dar când venea vorba despre oameni, nimeni nu prea știa ce să creadă despre băiat. În copilărie, făcuse unele greșeli: dăduse foc hambarului cu porumb, aprinzând chibrituri învelite în staniol. Fusese prins în timp ce se masturba în spatele cotețului putred de păsări. Omorâse un vițel de două sute douăzeci de kile, proaspăt înțărcat, turnându-i în mâncare un castron de medicamente de tot felul, pentru că era convins că animalul suferă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
umblau în turmă. Cu arătătoarele ude în aer, nucleul dur al intelectualității simțea deja schimbarea vânturilor dominante. Știința conștiinței avea acum nevoie de protecție împotriva abordării subțirele, anecdotice, abuzive a lui Gerald Weber. Și, în mod straniu, când strecură revista învelită în plastic înapoi pe raft, Weber se simți răzbunat. Ceva din el cumva așteptase acest moment încă de când începuse să fie ridicat în slăvi. Trecu pe lângă biroul de împrumut, o luă la stânga pe ușa principală și coborî o sută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de candoare pline când parcă ești în Paradis În țara-n care August este luna de miere și-a mirare, viața pe creste-i ca-n poveste, și îngeri bat din aripioare, iar aurul cernut din soare poieni și codri învelea, dar și prietenia care a adormit cu noi și ea. Extaz! Delir! Ce melodii umblau prin munți în gamele surâsurilor de copii când își sărută mamele! Redeșteptat, pe creste zorii jucau o zestre ca la nunți; bijuteriile comorii râdeau în
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
te duci la moarte sau dacă vii ca să scrii și tu o carte cu-astre și nimicnicii... Jertfa e un dar divin, Și-un alin, dacă te-nchini, simți din tine că se rup mici și mari bucăți de trup învelite în suspine - nfășurate în lumini... Doamne, cât de suplu sunt și de liber după ce se închid zăvoarele la întreaga pușcărie, la această veșnicie din chilie; și în liniște confrunt cel ce-am fost cu cel ce sunt și văd că
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Am răpit draperia din cătușele ei de la fereastră. Mi-a plăcut. E o tipă lungă, frumoasă, din mătase grea, de culoarea vișinei, are falduri bogate, regești, dar nu stă deloc unde o pui, e lunecoasă. Din când în când, mă învelesc cu ea. În rest - îmi scapă. Am luat apoi în grijă trei farfurii de-ale mele, pe care le plimb, pe rând, câte una, nu pe toate deodată, pe gresia din bucătărie. Una, cea cu apă, mă amețește. Apa ei
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Fati, a construit, cu ajutorul oamenilor din partea locului, o seră nemaivăzută cu pereți înalți, de sticlă și plante multicolore, aduse de-a lungul anilor de peste multe mări și țări. Dar aici, în parcul dendrologic de la Macea, când vine iarna, sătenii învelesc în cojoace arborii aduși din țările calde, ca să nu le fie frig. Parcul arborilor de la Macea conține - ceva cu totul original - nenumărate tablouri vii, alcătuite, adică, din arbori și arbuști de forme și culori diferite, aduși astfel împreună încât să
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
să fi vrut mi se încălzea condeiul și povestirea lua un caracter mai literar. Eu sunt anume de părere că istoria trebuie să scruteze spre a afla adevărul, dar că acestuia nu-i va sta niciodată rău, când va fi învelit într-o haină frumoasă. De aceea cred că, deși istoria tinde a deveni o știință, scrierea ei nu trebuie se înceteze a rămâne pe cât se va putea mai mult și o lucrare literară, și în îmbinarea acestor două caractere, stă
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
-și păstra controlul, în vreme ce fața lui Enro lua o expresie de satisfacție sardonică. Dictatorul se ridică și ieși de acolo punând piciorul pe dalele de oglinzi. Cu un surâs lejer, Enro, remarcabil prin musculatura sa, așteptă ca femeile să-i învelească trupul șiroind de apă cu un imens halat. După ce i-l luară, ele îl șterseră cu prosoape, cu mișcări viguroase. În final un halat de cameră, de culoarea părului său de foc îi fu prezentat. Îl îmbrăcă și" vorbi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
o să mă ocup de voi! le spuse ea copiilor cu o voce cruntă. Eu nu sînt moale ca mămica voastră! Ei rînjiră la ea, iar cea mică începu să chicotescă. Doamna Fleck se aplecă peste pat și gemu în timp ce-i înveli cu păturile. — Vai, Lanark, nu-mi plac deloc copiii ăștia afurisiți. Lanark le arătă pumnul și se strîmbă atît de grotesc și de amenințător la ei, că izbucniră într-un rîs zgomotos, apoi se întoarse în dormitorul lui. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îi ridică brațul, îi luă pulsul, îi săltă trupul mai sus pe saltea, apoi închise capacul recipientului suspendat. Se uită la Lanark, care stătea pe marginea patului într-o cămașă de noapte albă, și zise: N-ar trebui să te-nvelești? — Nu. Nu-i cazul. — A vorbit cu tine? — Da. — S-a recunoscut? — Da. Ce o să faceți cu el? — îl îngropăm. Ciudat, nu-i așa? Găsim căi practice de a folosi orice fel de monstru mort, dar un biet om nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și-l petrecea în patul din salonul lui. Fereastra nu mai era prilej de încîntare pentru că începuse să-i arate camere mici și înghesuite, cu oameni îngrijorați. Odată i se păru că o zărește pe doamna Fleck, vechea lui proprietăreasă, învelindu-i pe copii în patul din bucătărie. După aceea, prefera să urmărească misterioasele mișcări ale luminii printre șipcile jaluzelelor pe jumătate trase sau să asculte distrat radioul. Observă că solicitarea doctorilor varia după mesaj. „Atenție, vă rog luați aminte! Atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și ochii larg deschiși. Pielea părea umedă și-și strînse genunchii, îmbrățișindu-i și tremurînd. Lanark își scoase haina și jerseul, dădu la o parte armura crăpată și se tîrî lîngă ea spunîndu-i: — Ai face bine să te îmbraci cu astea. — învelește-mă cu ele, te rog. Nu mai șoptiți! Cer cu insistență să știu ce s-a întîmplat, zise Ozenfant. — Cred că sîntem bine, răspunse Lanark. După o scurtă pauză, Ozenfant zise inexpresiv: — Mă spăl pe mîini de voi doi. Lanark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se simțea aurit pe dinăuntru. încîntîndu-l, se lăsa încîntată și asta se reflecta în încîntări multiple care străluceau și-i înconjurau ca o aură. Trupul ei frumos și curat lucea, chiar transpirat fiind, de parcă însăși armura de argint care o învelise cîndva respira sub piele. Cînd îi spuse asta, ea zîmbi cu tristețe și spuse: Da, presupun că nurii și banii seamănă. Ne dau încredere în noi, dar tindem să nu avem încredere în cei care ne doresc pentru asta. — N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
noastre. Rima se ridică și se sprijini de umărul lui Lanark, privind amîndoi cum Noakes își desface geamantanul și pune totul pe cuvertură: o cutie de brînză cu vaci roșii și cîmpuri verzi pe etichetă o bucată mare de ciocolată învelită în foiță de staniol un pachet de curmale un salam lung de peste șaptezeci de centimetri o cutie de ravioli patru sticle negre și groase cu bere o cutie cu caise feliate o sticluță de coniac o cutie de lapte condensat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]