KorAP: Find »[drukola/base=șanț & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...81 82 83 ...261 >

6,513 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900

transformîndu-ne în diavoli și monștri, și uriași, și balauri, și sălbatici, și am început să ne fugărim prin canalele întortocheate. Pe la opt seara a apărut Mendebilul. Nu ne-a venit să credem când l-am văzut apropiindu-se de marginea șanțurilor. Crezusem că va sta cel puțin o săptămână închis în casă, iar faptul că mai îndrăznea să dea ochii cu noi ni se părea de un tupeu nemaipomenit. Am lăsat baltă jocul și, de acolo, de jos, îl priveam rânjind

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
băiețel de vreo opt se apucară să-mi arate tot felul de jucării. Erau carusele care se învîrteau singure, cu avioane de tablă colorată la capetele unor sârme, un fel de vagoane de cale ferată mergând de-a lungul unor șanțuri într-o lungă tavă de tablă, un motociclist galben și vreo două păsări, toate numai și numai din tablă, învîrtindu-se și țopăind pe jos, pe parchetul lustruit. Era și o mașinuță care întorcea singură când ajungea la marginea mesei. Ne-

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
nisip de arătau ca niște prăjiturele mișcătoare, dar cu mari ochi limpezi, omenești. Ne mai jucam de-a roata, apucîndu-ne unul pe altul de picioare și rostogolindu-ne astfel, când pe spinarea ei, când pe a mea, până ce făceam numai șanțuri în bazinul cu nisip și ne intra nisipul în gură, în nări, în urechi. Seara plecam în explorare. Lângă blocul nostru din Floreasca se afla un fel de depozit, un foișor melancolic. Pe fațada lui atârnau ca niște zdrențe resturile

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909

simțeam, ci marșul acesta în întunerec începuse chiar să mă încînte, adormindu-mi oarecum gândurile și flatîndu-mă puțin, căci credeam că o fac aceasta din prea mare suferința, o fac pentru Maitreyi. Am găsit pe drum, la câțiva metri de șanț, o fântână cu acoperiș și acolo m-am oprit să mă odihnesc. Am adormit în neștire, cu capul rezemat de cască, de-a dreptul pe lespezi. Aceleași visuri, cu Maitreyi, care mă deșteptau la răstimpuri și mă făceau să tremur

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
Să-l căutăm și să-l găsim! adăugă ridicîndu-se. Îi strânse mâna și porni agale, lăsîndu-și ușor capul pe spate, ca și cum de-abia atunci ar fi ajuns până la el mireasma florii de tei. Porto de Andraitx, august 1975 ---------- Mircea Eliade ȘANȚURILE - N-are să plouă, le-am spus. Dacă ne ajută Dumnezeu și Maica Domnului, în noaptea asta o găsim. Dar eram puțini, vreo douăzeci. Lixandru, cu nepoții, Popa, dascălul, restul, multe femei. - Unde sânt ceilalți, părinte? l-am întrebat. Popa ridică

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
să nu se mai afunde în pământ. - Să nu ne mai scape printre degete, cum ne-a scăpat de Sfântă Mărie, vorbi una din femei. Iar de-o fi fermecată... - Nu e fermecată, o întrerupse dascălul. Lixandru se înălță din șanț, cu mâna pe târnăcop. - Lăsați-l pe părinte să spună rugăciunea. Popa își făcu cruce și plecă fruntea. - Ajută-ne, Doamne, s-o găsim, că sîntem prăpădiți și urgisiți. Și-au să vină vremuri grele, pârjol și foamete... Ajută-ne

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
și plecă fruntea. - Ajută-ne, Doamne, s-o găsim, că sîntem prăpădiți și urgisiți. Și-au să vină vremuri grele, pârjol și foamete... Ajută-ne Doamne... Ne închinam toți, și ne rugam. - Doamne-ajută! spuse Lixandru și îngenunche din nou în fundul șanțului. - Cu ajutorul lui Dumnezeu, o găsim în noaptea asta, spuse dascălul. Că nu e comoară fermecată. N-are flacără albastră... Lixandru scoase piatra și o așeză pe marginea șanțului. Era o piatră mare, bolovănoasă, care parcă se clătina întruna. O apucă

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
toți, și ne rugam. - Doamne-ajută! spuse Lixandru și îngenunche din nou în fundul șanțului. - Cu ajutorul lui Dumnezeu, o găsim în noaptea asta, spuse dascălul. Că nu e comoară fermecată. N-are flacără albastră... Lixandru scoase piatra și o așeză pe marginea șanțului. Era o piatră mare, bolovănoasă, care parcă se clătina întruna. O apucă dascălul cu amândouă mâinile și o dădu deoparte. Lixandru începu să răscolească din nou cu târnăcopul. Îl priveam toți ținîndu-ne răsuflarea. După câtva timp, îl auzii cum oftează

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
să răscolească din nou cu târnăcopul. Îl priveam toți ținîndu-ne răsuflarea. După câtva timp, îl auzii cum oftează. Nu-i vedeam obrazul dar îl ghiceam încruntat, amărât. - Poate n-o fi aici, vorbi Popa. Dacă ne-am întoarce fiecare la șanțurile noastre? Mai avem cinci ceasuri până la ziuă. Dacă ne ajută Dumnezeu, până în zori o găsim. Făcui semn femeilor de lângă mine să se întoarcă la șanțul lor. Era șanțul ăl nou, pe care-l începusem cu două nopți mai înainte. Pornea

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
încruntat, amărât. - Poate n-o fi aici, vorbi Popa. Dacă ne-am întoarce fiecare la șanțurile noastre? Mai avem cinci ceasuri până la ziuă. Dacă ne ajută Dumnezeu, până în zori o găsim. Făcui semn femeilor de lângă mine să se întoarcă la șanțul lor. Era șanțul ăl nou, pe care-l începusem cu două nopți mai înainte. Pornea și el, ca toate celelalte, din șosea și se îndrepta spre cimitir. Așa cum ne sfătuise Moșu. Dar femeile șovăiau. - Ia stați! șopti una din ele

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
n-o fi aici, vorbi Popa. Dacă ne-am întoarce fiecare la șanțurile noastre? Mai avem cinci ceasuri până la ziuă. Dacă ne ajută Dumnezeu, până în zori o găsim. Făcui semn femeilor de lângă mine să se întoarcă la șanțul lor. Era șanțul ăl nou, pe care-l începusem cu două nopți mai înainte. Pornea și el, ca toate celelalte, din șosea și se îndrepta spre cimitir. Așa cum ne sfătuise Moșu. Dar femeile șovăiau. - Ia stați! șopti una din ele. Parcă se aude

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
Că dacă n-o găsiți, nu se îndură Dumnezeu și nu mă ia. Și am să mă chinui așa până după Sfântul Dumitru. Lixandru, dascălul, ceilalți ne așteptau în curte. - Ce spune Moșu? întrebă dascălul. - Spune să ne întoarcem la șanțuri. Că trebuie s-o găsim... Am pornit toți după Popă, strânși unul într-altul, căci femeilor le era frică. Dormeam greu, Ilaria mă zguduia din toate puterile să mă trezească. - Au venit, șopti. Sânt nemți. - Și galbenii? o întrebai. - Jumătate

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
când s-or întoarce. Jumătate i-am ascuns sub patul Moșului. Mă frecam la ochi. Așadar, nu visasem; găsisem comoara. O găsise Ilaria, către dimineață, când nu mai rămăseseră decât Lixandru, cu nepoții și cu mine. O găsise departe de șanțul în care săpa în neștire Lixandru. - Ia veniți încoa! ne-a strigat. Mi se pare mie sau... Ne-am făcut cruce. După socoteala lui Lixandru, erau acolo, în ulcică, peste o mie de galbeni. - Nu te ridica în picioare, să

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
ghicit, și am simțit cum mi se bate inima. La începuti îmi fusese teamă de poet, crezusem că el băuse prea mult. Mă înșelam. - Domnul locotenent von Balthasar are imaginație, are fantezie, continuă celalt. Când a dat cu ochii de șanțuri, mi-a spus: "Leopold, șanțurile astea le-au pregătit pentru noi. Își închipuie c-au să câștige bătălia, și pentru că, probabil, au hotărât să nu mai ia prizonieri, ne-au săpat gropile din timp." Fără să-și dezlipească privirile de

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
mi se bate inima. La începuti îmi fusese teamă de poet, crezusem că el băuse prea mult. Mă înșelam. - Domnul locotenent von Balthasar are imaginație, are fantezie, continuă celalt. Când a dat cu ochii de șanțuri, mi-a spus: "Leopold, șanțurile astea le-au pregătit pentru noi. Își închipuie c-au să câștige bătălia, și pentru că, probabil, au hotărât să nu mai ia prizonieri, ne-au săpat gropile din timp." Fără să-și dezlipească privirile de ale mele, von Balthasar șuieră

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
au să câștige bătălia, și pentru că, probabil, au hotărât să nu mai ia prizonieri, ne-au săpat gropile din timp." Fără să-și dezlipească privirile de ale mele, von Balthasar șuieră câteva minute. Leopold tăcu, zâmbind încurcat. - Ce e cu șanțurile din marginea satului? mă întrebă von Balthasar. Cine v-a dat ordin să le săpați? Mă așteptam la întrebare, știam ce-am să răspund, și totuși îmi era frică. - Căutăm o comoară, începui. Sîntem toți oameni săraci. Pe aici, pământul

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
Ne-am hotărât să căutăm comoara și când om găsi-o, s-o împărțim frățește, creștinește. Sîntem vreo sută de familii. Dar acum s-au risipit oamenii, au fugit în munte. Am rămas puțini și merge greu. - Ce merge greu? - Șanțurile. Săpatul șanțurilor. Muncim numai nopțile. Ne cam ferim de vecini. Ne e frică de ruși. Dacă n-o găsim până ce dau rușii peste noi, n-o mai găsim niciodată. - Dar de unde știți c-o s-o găsiți? întrebă Leopold. Cine v-

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
hotărât să căutăm comoara și când om găsi-o, s-o împărțim frățește, creștinește. Sîntem vreo sută de familii. Dar acum s-au risipit oamenii, au fugit în munte. Am rămas puțini și merge greu. - Ce merge greu? - Șanțurile. Săpatul șanțurilor. Muncim numai nopțile. Ne cam ferim de vecini. Ne e frică de ruși. Dacă n-o găsim până ce dau rușii peste noi, n-o mai găsim niciodată. - Dar de unde știți c-o s-o găsiți? întrebă Leopold. Cine v-a spus

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
își puse brusc casca și mă privi din nou. Avea acum privirile reci, înghețate. - Aveam nevoie de oameni, spuse. Avem cu noi dinamită, dar ne trebuiesc și oameni. Trebuie să distruge șoseaua până la Dumbrăvi. Noi o dinamităm, iar dumneavoastră săpați șanțuri pe margini. Dar nu cum ați săpat până acum. Ne trebuiesc șanțuri adânci și largi, șanțuri antitanc. Ascultam zâmbind. Îl zărisem de departe pe Vasile și îmi venise inima la loc. - Credeați c-o să-L las fără coșciug? strigă el

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
reci, înghețate. - Aveam nevoie de oameni, spuse. Avem cu noi dinamită, dar ne trebuiesc și oameni. Trebuie să distruge șoseaua până la Dumbrăvi. Noi o dinamităm, iar dumneavoastră săpați șanțuri pe margini. Dar nu cum ați săpat până acum. Ne trebuiesc șanțuri adânci și largi, șanțuri antitanc. Ascultam zâmbind. Îl zărisem de departe pe Vasile și îmi venise inima la loc. - Credeați c-o să-L las fără coșciug? strigă el. Vasile oprise, după obiceiul lui, cu o mână în șold, și toată

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
de oameni, spuse. Avem cu noi dinamită, dar ne trebuiesc și oameni. Trebuie să distruge șoseaua până la Dumbrăvi. Noi o dinamităm, iar dumneavoastră săpați șanțuri pe margini. Dar nu cum ați săpat până acum. Ne trebuiesc șanțuri adânci și largi, șanțuri antitanc. Ascultam zâmbind. Îl zărisem de departe pe Vasile și îmi venise inima la loc. - Credeați c-o să-L las fără coșciug? strigă el. Vasile oprise, după obiceiul lui, cu o mână în șold, și toată fața i luminase: I-

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
apoi stranele, apoi ușile împărătești, apoi altarul. Când l-am văzut că urcă dinamita în clopotniță, m-am întors către Popă. - Ne-au biruit, părinte. Trebuie să ne supunem. Spune lui Lixandru să adune oamenii. Dacă tot trebuie să facem șanțurile, mai bine să ne apucăm acum, până ce nu începe ploaia. M-am îndreptat spre casă. Ilaria mă aștepta în tindă. N-o mai recunoșteam. Era ca cea mai frumoasă femeie de la oraș. Nu știam ce să-i spun. Mă uitam

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
care urcă spre noi. Poate au de gând să treacă pe la Dumbrăvi și să cadă în spatele nemților, când or începe nemții să se retragă de la Oglindești. Dar ei nu știu că au distrus ăștia șoseaua... Popa își lăsă lopata în șanț, făcu cruce și se îndreptă spre noi, călcând anevoie pe șoseaua răscolită. - Au să se împotmolească aici, spuse, au să tabere aici peste noi... Se opriseră toți din săpat, unii cu ochii la noi, la alții privind spre vale. Dar

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
muri. Dar totuși își aduce aminte. După o mie de ani, își aduce aminte... Când a ajuns în șosea, Moșu s-a oprit și a început să caute toiagul. Căuta pe marginea șoselei, acolo unde ne spusese el să începem șanțurile. Von Balthasar îl privea fermecat. - Așa se va întîmpla și cu voi. După o mie de ani de întunerec, o să vă aduceți aminte. Și o s-o luați de la început... Moșu a dat de pietrele smulse și fărâmate de dinamită, și-

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
moarte. Dar în fiecare dimineață îmi spun: Poate că aici are să se întîmple. Poate că ăsta e locul. Rămăsese cu ochii pierduți și zâmbi. Nu știam că o zărise pe Ilaria apropiindu-se. - Când am ajuns azi-dimineață și am văzut șanțurile i-am spus lui Leopold: Îmi place satul, că e în marginea crângului. Îmi place și biserica, și ar fi mare păcat daca va trebit s-o zvârlim în aer. Dar nu-mi plac șanțurile. Au ceva sinistru și inutil

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]