2,545 matches
-
faptului că eram plătit onorabil pentru munca pe care o depuneam. Motivul divorțului meu de marele comerț cu amănuntul: uit să cer o carte de fidelitate unui cuplu de elvețieni la 50 de ani, care se duc și mă reclamă șefei de tură. Cu ură mă reclamă. Sunt étranger (străin), iar greșeala acestuia cântărește de două ori mai mult. Picătura care a umplut paharul, pe lângă aerul condiționat care îmi paraliza gâtul, bipăitul continuu pe care-l auzeam și noaptea în somn
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de Filologie s-au descurcat așa. Și nici n-o să-mi smulg părul din cap din cauză că am pierdut ore-n șir povestind de-a fir a păr, într-un fel de birou-depozit, Cel mai iubit dintre pământeni, Shogun și Vraciul șefei de la rotiseria „Cocoșul“. Istoriseam ce istoriseam, apoi extrăgeam ideile principale, caracterizam personajele, desprindeam câteva citate despre dragoste bune de ținut minte și de plasat într-o discuție, plăteam ce era de plătit fără bacșiș, după care plecam acasă în triumf
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
am încercat să-l imit: cu punctualitatea știu sigur că am reușit, cu claritatea explicării numai foștii mei elevi pot spune. Am fost ultima generație de studenți care a dat examenul de stat după patru ani. Colegii m-au ales șefă de promoție, cu toate că la banchet încă nu împlinisem 20 de ani. La repartiție, am ales un sat în apropierea părinților, în final ajungând profesoară la fostul meu liceu, unde am rămas până la plecarea din țară. Ai pomenit de faptul că
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
să-l văd pe bunicul și, la scurtă vreme, ai mei m-au mutat în gazdă. La mutare a contribuit poate și faptul că frustrarea că nu puteam învăța și scrie devenise atât de mare, încât îi trăsesem o palmă șefei de cameră, o fată cu un an mai mare, foarte leneșă și gălăgioasă de felul ei. O avertizasem regulamentar, e drept, de două ori, dar până la urmă o pocnisem, lăsând-o complet uluită. Nu neapărat pentru că fusesem impardonabil violentă, ci
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Iași, o secție de păpușarimarionetiști. În 1990 a fost fondator al specializării Arta actorului mânuitor de păpuși și marionete, în cadrul Universității de Arte „George Enescu“ din Iași. Între 1990-1992 a fost profesor universitar în cadrul Universității de Arte „G. Enescu“ Iași. Șefa Catedrei Secției de păpuși și marionete a susținut cursuri și lucrări practice la disciplinele: Antropologie teatrală, Teorie și practică în construcția regizorală a unui spectacol. A format 17 promoții de absolvenți actori-păpușarimarionetiști, care au completat trupele teatrale din toată țara
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
când a primit Palme dOr pentru Trafic (în 2004 !). între timp, șezusem umăr lângă umăr la o bere, pe terasa unui bistro din Cannes și nu-mi reproșase nimic... (“i încă o informație, mai curând comică, din culisele CNC : șefă peste comisia de rating a filmelor a fost numită o jună figurantă de la Național, care-și face o teză de licență despre... Eugen “erbănescu ! Pas de mai spune ceva.) 12 ianuarie. împreună cu Ioana Pârvulescu, mă duc la emisiunea lui Florin
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
cu degetul arătător, apoi se depărtează. Îi place s-o facă pe supăratul, și asta de cînd a ascultat la radio un scenariu radiofonic de-al meu. Am fost un prost că ți-am povestit cum m-am certat cu șefa, mi-a spus Vlad a doua zi. Ai pus în scenariul tău toată cearta, mai ales vorbele șefei. Era păcat, i-am zis, să rămînă nefolosite așa perle. Atunci s-a jurat că nu mai vorbește cu mine pînă nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ascultat la radio un scenariu radiofonic de-al meu. Am fost un prost că ți-am povestit cum m-am certat cu șefa, mi-a spus Vlad a doua zi. Ai pus în scenariul tău toată cearta, mai ales vorbele șefei. Era păcat, i-am zis, să rămînă nefolosite așa perle. Atunci s-a jurat că nu mai vorbește cu mine pînă nu mă las de scris și-o repetă ori de cîte ori ne întîlnim. De fapt, răceala dintre noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pînă a terminat țigara și a băut cafeaua, pregătită de Gabriela, de fapt, pentru mine. Mi-a făcut plăcere discuția cu el; văzuse destule spectacole la teatrul din localitate și cumpărase majoritatea cărților apărute în ultimul timp. Soția lui e șefă de serviciu în pavilionul administrativ, și-n goana lor de-a găsi corespondențe în realitatea combinatului, mulți au presupus că de familia Marinescu ar fi fost vorba cînd unul din personajele mele striga într-un scenariu: "El, șef de secție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
serviciu în pavilionul administrativ, și-n goana lor de-a găsi corespondențe în realitatea combinatului, mulți au presupus că de familia Marinescu ar fi fost vorba cînd unul din personajele mele striga într-un scenariu: "El, șef de secție; ea, șefă de serviciu; acuși vor stăpîni uzina". Evident, mie, care scrisesem scenariul înainte de a-l cunoaște pe Marinescu, îmi venea să rîd. Chiar și Don Șef crede asta. Am intrat o dată în birou la el cu niște hîrtii la semnat cînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
interior 80. La interior optzeci mi se spune să revin, că "tovarășa Oprișan a ieșit din birou". Închid și trag o înjurătură. Ori poate că, nervos cum sînt, întîi înjur și-apoi închid. Important e că am dat de urma șefei de lot care a primit comanda de lucru la stația de separare. Normal ar fi fost să-mi dea ea un telefon și să ia legătura cu mine, că doar scrie pe comandă numărul meu de telefon. O cheamă Oprișan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mea ca amintirea unei mari iubiri, redeșteptată mereu cînd simt parfum de regina nopții, ori văd un strat cu flori. Ce faci, barbarule?! strig lui Tomiță, văzîndu-l cum rupe flori de pe crengile magnoliei, aruncîndu-le grămadă într-o cutie de carton. Șefa Serviciului protocol mi-a mai cerut vreo zece cutiuțe, îmi răspunde Tomiță, continuînd să jupuiască pomul de flori. De ce vă uitați așa la mine?! se miră el. Să las florile aici, pe crengi?! Nu... Chiar moș Toader, ba și tehnicianul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mei mă cunosc ca atare, poți să scrii cuvînt cu cuvînt ceea ce știi despre mine. M-ai întrebat de mai multe ori de ce m-am retras din munca de cercetare. Știi de ce? Din orgoliu și furie. La începutul unui an, șefa madam Matei și cu Chirilă, amîndoi așezați în fotolii, mă cheamă și-mi spun: "Tovarășe doctor-inginer Petre Graur, anul acesta nu mai avem nici o temă de cercetare pentru dumneata. Dacă vrei, poți rămîne ca inginer de laborator la vreuna din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
tine un refugiu în clipele negre. Vorbe, Mihăiță, surîde el neîncrezător. Poți să nu mă crezi, Petre. Dar eu am principiul meu: cînd vreau să știu ce s-a mai întîmplat în sectorul alimentar, de exemplu, îi dau întîlnire unei șefe de magazin, care mă place. Cred că înțelegi: un pahar, o sărutare... Aduc vorba în treacăt despre... Ei dă-o naibii, nici chiar așa! Îmi vinzi tocmai mie povești literare?! Un exemplu e chestia cu Popescu... Asta ți-o poți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
trebuie să te înfurii... Spune pentru ce-ai venit, lasă periuța. Formele pentru munca în acord la filamente, îi spun, întinzîndu-i hîrtiile. Semnează-mi că poți asigura desfacerea. Întîi să faceți cît pot eu vinde. Da' nu eu semnez astea; șefa mea... Aia care are șapte clase primare și trei mii pe lună? întreb. Nu, precizează Liliana. Are trei mii opt sute, dar cu penalizare, că are doar liceul, și-acela făcut cu ușile închise, să nu se audă că "inima are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Ce glumă! Eram elevă la zi cînd s-a spus acest "adevăr" științific la un examen de Anatomie. Cît au fost de bine închise ușile, prostia tot s-a auzit... Ești grăbit? Oarecum. Atunci, stai aici. Mă duc eu la șefă, că dacă te duci tu, trebuie să faci anticameră vreo jumătate de oră, sau măcar să stai vreo douăzeci de minute în picioare pînă răscolește ea un dulap, căutînd un dosar, să ai timp să cugeți cît de mare este ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
tovarășul director general. S-a ridicat în picioare, a luat formularele și le-a semnat stînd aplecată. Abia după ce mi le-a înapoiat a îndrăznit să se așeze. Mulțumesc Lilianei și ies înfuriat că nu m-am dus personal la șefa Serviciului desfacere, să văd și eu bîlciul. Nu știu de ce, dar am în mine sămînță de scandal și asta nu e bine. Nu e bine pentru că nu e în firea mea să fac scandal probabil că-n privința asta sînt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cred că nu mi-ar fi stat rău deloc cu cască, ce zici? Dimpotrivă, o asigur eu, încercînd să-i potrivesc mai bine casca pe cap, încet, să nu-i stric pieptănătura. Sînt sigur că ați fi fost o neîntrecută șefă de șantier. Mîna doamnei Teona se ridică spre cască, ezitînd o clipă în aer, în speranța întîlnirii cu mîna mea. Observ ezitarea, desfac palma și-i cuprind în ea mîna: e sigură și încordată. Ridic cealaltă palmă și-i alint
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
dori să fac eu orice treabă, ca ție să-ți rămînă tot timpul pentru pagina albă... Ar fi investiția cea mai rentabilă pe care ar putea-o face o femeie ca mine... Căci și-așa... vremea să ajung o "neîntrecută șefă de șantier" a trecut, surîde doamna Teona, ridicîndu-se și ea de pe scaun, lunecîndu-și din nou palmele peste coapse, de data asta cu o mișcare mai lentă, ca și cum ar fi vrut să-și lase toată durerea din palme pe luciul fin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să reiasă din scrisoare că am fost colege; știi, să nu existe suspiciuni, continuă Cristina pe tonul ei sever. Poate că, întorcîndu-mă la serviciu..., de-acolo, pe cale oficială... Perfect, draga mea! exclamă Brîndușa. Trimiți o scrisoare oficială, din partea ta ca șefă de secție a întreprinderii unde lucrezi. De rest mă ocup eu. În atenția cui trimit scrisoarea? Știu eu... A directorului general... Ba nu, că el e foarte prins; trimite-o în atenția secretarului de partid. Mă uit lung spre femeia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
eu, simplu inginer tehnolog, ce pretenții pot avea de la subalternii direcți ai lui?! Nu e oare "normal" ca inginerul-șef al Zonei Întîi să-l imite în comportament față de subalterni?! Să-l facă de două parale pe Don Șef, iar șefa Serviciului desfacere să-i trateze pe toți cu "sulfat de sictir" vorba Lilianei?! O, voi, șapte ani de-acasă, plus alți cinșpe-douăzeci de ani de studii, atunci cînd e cazul!... Pentru directorul general, ca și pentru mulți alții de aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
la C.A.P. abia aveau țăranii din sat unde să facă zile-muncă. Udam florile noapte de noapte, ziua dormeam pe plajă iar de mâncat, nașul Ion aducea întotdeauna sufertașul plin cu de toate; cică avea grijă de florile de sub fereastra șefei de la Cantina 3, o femeie mândră și frumoasă, dar nici nașul Ion nu era mai prejos; doar tata era mai înalt și mai frumos decît el în tot satul Sânzieni. După anul întîi de facultate, am revenit să lucrez pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
am certat în sala de consiliu. Mi-a spus ceva Iordache. Ai acuzat-o de incompetență, nu? Într-un fel... De ce? Ai turnat gaz pe foc, Mihai. Și-așa, ea nu te avea la suflet. În șaptezeci, cînd ea era șefă de secție, i-ai făcut praf o propunere de invenție; se chema "rezervoare de recuperare"... Rezervoare de recuperare?! Al ei era studiul ăla?!! mă mir eu. Vlad clătină îndelung din cap. Eu rîd încet, ștergîndu-mi nasul cu mîneca hainei de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pe poarta aceea mare, tradițională... Dragostea pentru mine, sau mai bine-zis dragostea cu mine, o transformase: nu mai era orgolioasă. Era simplă, naturală, își recunoștea limitele, o pasiona meseria, avea întotdeauna cîte o idee bună, pentru că ea (mai era încă șefă de secție) căuta să rezolve anumite situații dinăuntrul lor, nu venea cu aere de superioritate. Dragostea noastră luase proporții. Brîndușa ajunsese la momentul cînd aștepta să-i spun că imediat după ce-și termină divorțul mă căsătoresc cu ea. Visa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
a gîndit la mine cînd m-a invitat să-i fac vizite, cînd m-a reținut la cină, cînd m-a oprit după cină..., cînd mi-a dat a înțelege că n-o deranjează dacă...?!... Ba mai mult: fiindu-mi șefă, mi-a înlesnit și unele avantaje la serviciu... I-ar fi convenit a naibii să rămînă totul așa, o aventură! Știu că ea ți-a dat telefon. Prea s-a interesat în ultimele zile de tine... Acum a apucat-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]