2,322 matches
-
și amară a cetății stăpânite de turci l-a facut pe Miron Costin să scrie cu mâna tremurândă de durere, că „"s-a întunecat cetatea Tighinei"”. În rezultatul celor trei războaie ruso-turce ea a trecut în stăpânirea Imperiului Rus, generalii țariști găsind de cuviință că e foarte potrivită pentru cazărmile soldățești. De prin anul 1812 sau mai bine zis din a doua jumătate a secolului al XIX-lea cetatea Benderului, căzută pradă unei alte puteri străine, care se călăuzea de cunoscutul
Cetatea Tighina () [Corola-website/Science/317016_a_318345]
-
Epir și Tesalia (articolul 15). Strâmtorile Bosfor și Dardanele urmau să fie permanent deschise pentru nave neutre, atât pe timp de pace, cât și pe timp de război. Marile puteri nu au fost satisfăcute de acest tratat, prin care Imperiul Țarist și-a extins influență în Balcani și Caucaz, cerând și obținând o revizuire prin Tratatul de la Berlin, la Congresul de la Berlin din 1878. Șerbia și Grecia se temeau că înființarea Bulgariei Mari ar putea destabiliza regiunea; un număr semnificativ de
Tratatul de la San Stefano () [Corola-website/Science/317041_a_318370]
-
Italia, stilul bizantin poate fi exemplificat prin bazilicile Bazilica San Marco din Veneția, "San Paolo fuori le muri", "Santa Maria Maggiore". În țara noastră, influențe bizantine putem găsi la Mănăstirea Curtea de Argeș. Arhitectura bizantină ortodoxă va fi răspândită și în Rusia Țaristă, căreia îi vor fi adăugate elemente stilului rusesc. (vezi Catedrala Sfântului Vasile din Piața Rosie, Moscova). Arhitectura romanică, primul stil arhitectural uniformizat din vestul Europei, care a precedat prăbușirea Romei, a fost una predominant ecleziastică, reflectând dominația bisericii medievale. Bisericile
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
acestuia, iar acei cazaci care fuseseră declarați fugari de pe moșii au primit ordin să se întoarcă la stăpânii lor. În 1720, cazacii s-au revoltat, opunându-se ordinelor de reîntoarcere pe moșii a fugarilor și de numire directă de către autoritățile țariste a liderilor locali. În 1723, revolta cazacilor a fost înăbușită în sânge, liderii acesteia au fost executați, iar autoguvernarea abolită definitiv. După acest moment a urmat scindarea dintre conducerea militară a cazacilor și cazacii de rând. Dacă primii doreau garantarea
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
în atacurile împotriva Hanatelor Kokand, Buhara, sau Hiva. Cazacii au ocupat regiunile cu cele mai bune pășuni și au intrat în conflict cu cazahii, ale căror răscoale le-au reprimat în mod violent. Nu este de mirare că în timpul campaniiilor țariste din Asia Centrală, cazacii de pe Ural au asigurat cele mai numeroase efective ale trupelor imperiale ruse. În cultura cazacilor mai dăinuiesc câtece despre faptele de arme din timpul cuceririi Tașkentului și Kokandului. Una dintre străzile din Uralsk/Oral mai poartă încă
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
patruzeci de cazaci s-au mai reîntors la casele lor. După eșecul acestei expediții, guvernatorul general al Astrahanului, Vasili Nikitici Tatișcev, a luat inițiativa plasării unor garnizoane de-a lungul frontierei cu Hanatul Hiva. Cazacii au reușit să convingă guvernul țarist să le permită să păstreze regiunea Iaik sub controlul lor, angajându-se în schimb să construiască din fonduri proprii fortificații de-a lungul frontierei, pe care tot ei să le încadreze cu trupe. Cazacii au construit fortificații și posturi avansate
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
sub comanda lui M. G. Cerniaev, iar mai apoi, sub comanda von Kaufman, au participat la cucerirea orașului Buhara în 1873. Cu toate că au participat în mod activ la campaniile din Turkestan, cazacii de pe Ural nu au fost scutiți de represiunile țariste. Atamanul Nikolai Verevkin, cu același zel cu care și-a condus cazacii în luptă în 1873, i-a biciuit pe cazacii de rit vechi în 1874, când aceștia s-au opus serviciului militar obligatoriu. Cazacii au participat la ultimele acțiuni
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
27 februarie 1938) de către autoritățile sovietice care, în acea scurtă vreme, au dat prioritate răspândirii comunismului în toată România asupra revendicării Basarabiei ca teritoriu fost rusesc. În restul timpului, « moldovenismul » a fost, pînă în zilele noastre, principala pîrghie a politicii țariste, sovietice și ruse în teritoriile din răsăritul Prutului și față de România, sau față de revendicările romanicilor dinafara acesteia. Astfel, « ul » țintea facilitarea procesului de rusificare a românofonilor dintre Prut și Nistru, pe principiul "„Divide et impera”" („desparte și cucerește” sau „dezbină
Moldovenism () [Corola-website/Science/317276_a_318605]
-
care s-a reîntors sub protecția Moscovei, cei mai mulți au rămas sub controlul liderului anti-srus Korst Hordiinko. Doar după moartea acestuia în 1733 a fost posibilă reînceperea procesului de preluare a controlului ținuturilor căzăcești de către ruși. Fricțiunile dintre cazaci și conducerea țaristă s-au mai redus, iar cazacii au negociat o scădere a autonomiei lor pentru a-și păstra privilegiile. Cazacii ucraineni care nu trecut de partea lui Mazepa l-au ales ataman pe Ivan Skoropadski, unul dintre „polcovnicii’ (coloneii) anti-mazepiști. Skoropadski
Cazaci zaporojeni () [Corola-website/Science/317515_a_318844]
-
pe tron. În atmosfera tulbure în care familiile boierești se luptau între ele neîncetat, clasele de jos se revoltau orbește iar armatele străine au reușit să ocupe Kremlinul din Moscova, numeroși ruși au ajuns la concluzia că doar acceptarea absolutismului țarist poate asigura ordinea și unitatea în Rusia. Timpurile tulburi au cuprins un război civil, în care luptele pentru tron au fost complicate de mașinațiunile complicate ale facțiunilor boierești rivale, intervenția puterilor vecine, Polonia și Suedia și numeroase răscoale populare. Falsul
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
în 1631. Printre rezultatele infuziei de noi idei în Rusia a fost introducerea stilului baroc în arhitectură, literatură și iconografie. Incorporarea Ucrainei a deschis și numeroase canale ale comerțului cu occidentul, iar numărul vizitatorilor străini în Rusia a crescut. Curtea țaristă s-a dovedit foarte interesată în tehnologia occidentală avansată, în special în cazul aplicațiilor militare. Spre sfârșitul secolului al XVII-lea, influențele ucrainene, poloneze și vest europene au determinat slăbirea culturii tradiționale ruse și, cel puțin la nivelul elitelor, au
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
sat locuiau doar 24 familii, iar în decursul anului 1814 numărul familiilor în sat s-a mărit până la 106. În anul 1814 a fost construită o bisericuță din lemn. La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Barta făcea parte din Ocolul Cahulului a Ținutului Ismail . În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul
Barta, Reni () [Corola-website/Science/317799_a_319128]
-
zile cetatea este cucerita de invadatori (14 iulie). Cetatea Chilia este stăpânita de otomani până în 1812, când, odată cu cedarea Basarabiei (partea de est a Moldovei, cuprinsă între Prut și Nistru) în urmă războiului turco - rus dintre anii 1806-1812, catre Imperiul Țarist, urmează destinul provinciei respective, cu excepția perioadei 1856-1878, cănd Basarabia de sud este reîntoarsă Moldovei (după Unirea din 1859, în componență României). Urmele vechii cetăți pot fi văzute în localitatea Chilia din regiunea Odesa, Ucraina. Cetatea este în ruine, complet abandonată
Asediile cetății Chilia () [Corola-website/Science/317839_a_319168]
-
a alfabetizării mai ridicate, de peste 50%, în fiecare an aproximativ 30 de elevi din familiile căzăcești fiind trimiși să studieze la diferite universități, cea mai ridicată rată din toate regiunile rurale ale Rusiei. Pe de altă parte, conflictele cu administrația țaristă erau numeroase. În timpul domniei lui Alexandru al II-lea, reformele sale au împărțit Linia Caucazului prin crearea unui nou oblast independent - Stavropol. Această nouă formațiune administrativă a fost colonizată cu țărani, iar pământurile atribuite acestora au fost luate cu forța
Cazaci din Kuban () [Corola-website/Science/317819_a_319148]
-
1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Cairaclia (Cairaclâe) făcea parte din Ocolul Izmailului a Ținutului Ismail . După războiul ruso-turc, începând din anul 1821 s-au stabilit aici familii de imigranți bulgari din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei
Cairaclia, Ismail () [Corola-website/Science/317996_a_319325]
-
ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit stabilirea în sudul Basarabiei a coloniștilor de diverse etnii. Fiecare familie a primit de la stat 60 ha teren cu drept de transmitere către moștenitori, fiind scutiți pe 50 de ani de toate impozitele și de serviciul militar obligatoriu
Sărata () [Corola-website/Science/318013_a_319342]
-
an mai târziu, la Sărata. Werner și-a lăsat marea avere comunității germane care, printre altele, a construit în 1844 o școală, denumită ulterior "Școala Werner". Aceasta a fost prima școală de pregătire a profesorilor de limba germană din Imperiul Țarist și singura de acest fel din Basarabia. Lindl cu carisma sa și cu numărul mare de credincioși - în Germania, Sankt Petersburg și Basarabia veneau până la 10.000 de oameni să-i asculte predicile - a avut, de asemenea, și dușmani. Ei
Sărata () [Corola-website/Science/318013_a_319342]
-
dar tot sub ascultarea Patriarhiei Constantinopolului. În anul 1589 Mitropolia Kievului își proclamă independența față de Patriarhia Constantinopolului și își mută reședința la Moscova, unde se autointitulează Patriarhia Moscovei. În același timp, cnezatele scindate ale Rusiei se unesc și formează Imperiul Țarist Rus, cu capitala la Moscova, ce devenise noul centru al ortodoxismului și se autointitulează "A treia Romă" . Biserica Ortodoxă Rusă începe o expansiune spre Răsărit, pe tărâmurile Siberiei, fiind sprijinită de către țarii (împărații) Rusiei, care se considerau moștenitori direcți ai
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
XVIII-lea și al XIX-lea. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de-al XX-lea, date fiind prosperitatea economică a cazacilor, statutului privilegiat de care se bucura casta lor militară și a conservatorismul lor politic, regimul țarist i-a folosit ca forțe polițienești și pentru suprimarea mișcărilor revoluționare, în special în perioada 1905 - 1907. După izbucnirea revoluției din Rusia din 1917, elitele cazacilor au adoptat o politică ostilă sovietelor muncitorilor, țăranilor și soldaților, în vreme ce cazacii săraci au
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
când mulți credincioși de rit vechi au venit din Rusia pentru a scăpa de reforma liturgică introduse în Biserica Rusă de Patriarhul Nikon al Moscovei. În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, Estonia a făcut parte din Imperiul Țarist Rus, fiind cucerită de Țarul Petru cel Mare. Un mare număr de estonieni, în special țărani, s-au convertit la ortodoxie în speranța obținerii de pământ. S-au construit numeroase biserici ortodoxe. În 1850 a fost înființată Eparhia de Riga
Biserica Ortodoxă Estoniană (Patriarhia de Constantinopol) () [Corola-website/Science/318178_a_319507]
-
expansiunea a Imperiului Rus în teritoriile controlate până atunci de Imperiul Otoman și Imperiul Persan. (Vedeți și Războiul ruso-persan (1804-1813) și Războaiele ruso-turce). După cucerirea zonei de către ruși, mai multe națiuni caucaziene și-au unit mișcările de rezistență impotriva stăpânirii țariste, ceea ce a dat naștere la Războiul Caucazului. Printre primii lideri ai rezistenței popoarelor caucaziene s-au numărat Șeik Mansur și Ghazi Mollah. Șamil a fost prieten din copilărie cu Mollah și a devenit discipolul și consilierul acestuia. În 1832, Ghazi
Imam Șamil () [Corola-website/Science/318226_a_319555]
-
1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Cișme făcea parte din Ocolul Chiliei a Ținutului Ismail . După războiul ruso-turc, începând din anul 1812 s-au stabilit în sudul Basarabiei familii de imigranți bulgari din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai
Cișmeaua-Văruită, Bolgrad () [Corola-website/Science/318241_a_319570]
-
ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând din anul 1812 stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat
Calceva, Bolgrad () [Corola-website/Science/318244_a_319573]
-
intrat în componența noului stat România (numit până în 1866 "Principatele Unite ale Valahiei și Moldovei"). Instalarea administrației moldovenești în sudul Basarabiei a dus la nemulțumiri în rândul coloniștilor bulgari, ale căror agitații s-au desfășurat cu banii și sprijinul Imperiul Țarist . Deși statul moldovenesc și apoi cel român păstrase toate drepturile coloniștilor bulgari și găgăuzi așezați după 1812 de administrația rusă, deși fusese aprobată prin lege înființarea de școli primare de limbă bulgară, a unei biblioteci și a unei tipografii la
Calceva, Bolgrad () [Corola-website/Science/318244_a_319573]
-
ruso-română.. În urma Tratatului de pace de la Berlin din 1878, România a fost constrânsă să cedeze Rusiei sudul Basarabiei. La începutul secolului al XX-lea, satul avea 2.278 locuitori și 350 de case . Mulți săteni au fost concentrați în armata țaristă și au participat la războiul ruso-japonez din 1904-1905, la Primul Război Mondial și la Marea Revoluție din octombrie 1917. În ianuarie 1918, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice. După Unirea
Calceva, Bolgrad () [Corola-website/Science/318244_a_319573]