KorAP: Find »[drukola/base=țigară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...81 82 83 ...659 >

16,458 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

unul singur replici sau scene care Îl impresionau. Sala Îl urma docilă dar și oarecum descumpănită, căci arareori gusturile lor coincideau. Era Însă greu să nu te supui unuia care Își făcuse educația teatrală la București și care știa câte țigări Benson&Hedges fuma Ciulei la o repetiție sau unde Își făcuse armata Iulian Visa ori Bogdan Berciu. Avea optzeci de ani și nu urcase Încă pe o scenă adevărată. Zâmbi. Crezuse că acolo ajung doar cei aleși, ființe pasionale și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Precum aiurea așa și la noi Femeile sunt luptătoare Se zice Eu n-am observat Poate n-am pătruns destul În câmpul de luptă ars De soare cu puțină vegetație Mai mult iarbă Ai fumat și tu din ea În țigări De ziar, cum altfel, după război Viața era grea Iar ziarele gemeau de victorii. Poemul ar fi continuat Dar nevasta bătută de necaz A vecinului de cartier a strigat A câta oară Înecată În sânge? Dacă tot nu publici Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Înainte, asemenea șahiștilor de clasă, cum pe vremuri era și Grațian. Înțelegea Însă În același timp că Iolanda trăise starea de acum a lui Petru, cu o seară Înainte, În Restaurantul Gării vechi unde o zărise intrând să-și cumpere țigări, În drum spre casă, dusă pe gânduri, singură, Înfrigurată. Astăzi Însă era cu totul altă femeie: vie, caldă, energică, tandră sau ironică, voluntară sau bovarică și toate astea se văzură Într-o plimbare de zece minute. Cu un necunoscut... În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Nu auzi Însă nici un zgomot, ci doar alunecare scurtă a unui chibrit pe banda abrazivă a cutiei, urmată imediat de „dumnezeii”... Or fi chibrituri de Gherla, Își spuse Petru. Zgomotul se repetă, de data aceasta fără dumnezei. Petru răsuflă ușurat. Țigară sau pipă? se interesă el politicos. Și curios. Kent. Am primit un cartuș Întreg. Atenție de la un client. Petru tăcu, lăsând astfel omului de dincolo să-și savureze primele fumuri. Și cum v-ați hotărât? Întrebă Petru Într-un târziu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
cursul zilei. Când Între cei doi părea să nu fi rămas loc decât pentru un sărut grăbit, Eleonora scoase din buzunarul cojocului ei de oaie un Snickers pe care Îl plimbă mai Întâi, provocator, sub mustața poștașului, ca pe o țigară de foi Partagas, apoi, cu o Încetineală ce nu avea nimic de-a face cu frigul de afară, Îi scoase ambalajul. Poștașul deschise gura Înainte chiar de a-i fi adusă ofranda. Din pricina gerului, aerul cald Îi Îngheță Între buze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
cutanate. Trupul lui Janis era sensibil ca o bandeletă de turnesol: când albastră În mediu bazic, când roșie În mediu acid. Seara Îi găsea tot În pat, unul lângă altul, umezi și catifelați ca ciupercile după ploaie, fumând din aceeași țigară, bând ultimele picături de Teacher's dintr-o sticlă cumpărată de Klaus de la un shop de hotel, și ascultând la nesfârșit același cântec al lui Janis Joplin, Cry baby. S-au despărțit, aproape de miezul nopții. Nu s-au mai văzut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
naționalitate, sex, convingeri politice sau religioase. Bătrânii vor fi Înmormântați pe gratis. Sunt dispus să Îngrop tot orașul. La o adică și țara, dacă e nevoie. Ce-ți poți dori mai mult? Urcă În mașină binedispus și Își aprinse o țigară. Trase adânc În piept fumul acela cald și otrăvit după care tânjise o noapte Întreagă, apoi expiră prelung dând și celorlalți cu mărinimie ceva din căldura sufletului său, care moleși pe loc chelnerii Înghesuiți cuminți pe scaunele din spate. Brândușă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
acela cald și otrăvit după care tânjise o noapte Întreagă, apoi expiră prelung dând și celorlalți cu mărinimie ceva din căldura sufletului său, care moleși pe loc chelnerii Înghesuiți cuminți pe scaunele din spate. Brândușă vru să-i ofere o țigară și lui Marcovici, dar acesta ținea Între dinți, ca de fiecare dată când dorea să impresioneze, o pipă olandeză pentru care avea un stoc de Clan dinainte de '89. Rezerva trebuia să Îi ajungă până la sfârșitul vieții. Brândușă coborî geamul portierei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
aceeași cugetare Încurajatoare: „La toți ne vine rândul” cu variațiuni: „De asta nu scapă nimeni” și sceptic-optimista „De aiasta nu tare mulți scapă”, formulată se pare spre știința tuturor de cetățeanul Tibor Netza din satul Lăpușel, Maramureș, pe când fuma o țigară pe acoperișul casei sale, lângă câteva țigle sparte de grindină, pe care avea de gând să le Înlocuiască În aceeași zi. Câteva case mai Încolo, prin vocea tremurată a preotului, un mort Își lua iertăciunile de la toți cei dragi. De la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

solidă care putea ceda sub mine, și la faptul că puteam să fiu tras în adâncul apelor. — Mmm, mmm-mmmm. O mână mi se așeză pe umăr. Șșș, făcu o voce de fată, aproape în spatele urechii mele. Am înghețat. — Mai fumezi țigările alea mentolate oribile? Nu. Nu, eu... Mă bâlbâiam fără să gândesc. Nu, nu mai... — Ei, acum o să fumezi una. O altă mână se ivi din spate și-mi împinse o țigară aprinsă în gură. 16 Ludovicianul Mirosul puternic și înțepător

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
fată, aproape în spatele urechii mele. Am înghețat. — Mai fumezi țigările alea mentolate oribile? Nu. Nu, eu... Mă bâlbâiam fără să gândesc. Nu, nu mai... — Ei, acum o să fumezi una. O altă mână se ivi din spate și-mi împinse o țigară aprinsă în gură. 16 Ludovicianul Mirosul puternic și înțepător de țigară mă scoase din starea de panică precum o palmă. Mâna de pe umăr mă strânse ușor. — Bun, șopti vocea de fată. Stai nemișcat și ascultă. Uite ce-o să se întâmple

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
mentolate oribile? Nu. Nu, eu... Mă bâlbâiam fără să gândesc. Nu, nu mai... — Ei, acum o să fumezi una. O altă mână se ivi din spate și-mi împinse o țigară aprinsă în gură. 16 Ludovicianul Mirosul puternic și înțepător de țigară mă scoase din starea de panică precum o palmă. Mâna de pe umăr mă strânse ușor. — Bun, șopti vocea de fată. Stai nemișcat și ascultă. Uite ce-o să se întâmple. După ce o să număr până la trei, o să alerg în cealaltă parte a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
alerg în cealaltă parte a camerei și o să iau unul dintre scaunele alea, apoi o să-l folosesc ca să sparg una dintre ferestrele din cealaltă parte a secției. O să vii cu mine, luând în drum și laptopul lui Nimeni. Ai priceput? Țigara îmi ridica fuioare de fum în ochi. Am strâns din pleoape și am încuviințat. — Bine. O să trebuiască să alergi cât de tare te țin picioarele. Ai grijă să intri și să ieși repede din lumina lămpii. Aleargă fără să te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
braț și-am alergat spre rămășițele lui. Ce faci? Haide, aproape am scăpat aproape am scăpat aproape am scăpat... M-am lăsat la pământ și am început să arunc bucățile mai mari de dictafon în geanta de piele, tresărind din pricina țigării care încă-mi ardea în colțul gurii. Am împrăștiat fumul albastru și-am cercetat rapid semiîntunericul din jurul meu. Mi se păruse că văd ceva, ceva întâmplându-se cu dalele din celălalt capăt al secției, capătul din care veniserăm. Am sărit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
niște bufnituri zdravene și niște clefăituri înfundate. Iarba udă și pământul îmbibat de apă săriră în lături când vârfurile bocancilor mei, genunchii și mâinile întinse se afundară în cratere de noroi rece, aspirant. — Să n-o pierzi, zise vocea fetei. Țigara îmi căzuse din gură când aterizasem și zăcea, scoțând rotocoale de fum, în iarba noroioasă, udă. Am ridicat privirea. — Și începe să faci ce ți se spune, zise ea, sau te las în urmă. Se întoarse și o porni pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Și începe să faci ce ți se spune, zise ea, sau te las în urmă. Se întoarse și o porni pe peluza lungă într-o alergare susținută. M-am ridicat în picioare, mi-am șters mâinile de jeanși, am luat țigara, am așezat-o cu grijă între buzele uscate și am tras de câteva ori din ea pentru a nu se stinge. Agățându-mi pe mână geanta de piele a lui Nimeni, am luat-o în pas alert peste peluză după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
să întoarcă ochii, și cuvintele trecură pe lângă mine repezi și scurte, într-o suflare de vânt. Am cuprins-o cu brațele, găsindu-i mijlocul subțire, dar ferm sub jacheta mare de camuflaj. M-am adăpostit după ea pentru a împiedica țigara să-mi arunce scântei portocalii în ochi. Geanta lui Nimeni țopăia incomod la îndoitura brațului meu. — Mai e acolo? M-am întors. La mai puțin de cincizeci de metri în spatele nostru și ținând pasul, idei, gânduri, fragmente, frânturi de poveste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
mâna dreaptă. — Aproape - patruzeci de metri? — Aprinde-o, numără până la doi și las-o să cadă. Mi-am scos brațul drept de după mijlocul ei și m-am aplecat în față, spre ea, pentru a-mi menține echilibrul înainte să scot țigara din gură. Ținându-mă bine de motocicletă cu coapsele, am adus vârful portocaliu în contact cu fitilul undeva deasupra ochiului meu stâng. Fitilul se transformă într-o scânteie roșie, fumegândă, iar eu am mijit ochii, ținând tubul la distanță în spatele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
față și gesturi. — Probabil că la asta se reduce tot, mda. Credeai că sunt altcineva? Nu, am zis. Apoi: Nu știu. — Hmm, zise el. Mă gândeam eu că așa ceva trebuie să fie. Se sprijini din nou de capota jeepului. — O țigară? — Nu, mulțumesc, nu fumez. Ceva îmi trecu fulgerător prin minte - Scout spunând: „Mai fumezi țigări din-alea mentolate?“ Și mai multe întrebări așteptându-și răspunsurile. Cum vrei, zise John. O să pleci de la noi mâine, atunci? M-am sprijinit de mașina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Nu, am zis. Apoi: Nu știu. — Hmm, zise el. Mă gândeam eu că așa ceva trebuie să fie. Se sprijini din nou de capota jeepului. — O țigară? — Nu, mulțumesc, nu fumez. Ceva îmi trecu fulgerător prin minte - Scout spunând: „Mai fumezi țigări din-alea mentolate?“ Și mai multe întrebări așteptându-și răspunsurile. Cum vrei, zise John. O să pleci de la noi mâine, atunci? M-am sprijinit de mașina de lângă a mea. — Mda, de unde știți? — Te-am văzut întorcându-te cu fata aia azi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
ăla de mașină. — Da, am auzit. — Ei bine, Ruth recunoaște un luptător atunci când îl vede. E o femeie curajoasă. — Da, am spus din nou, neîndoindu-mă deloc de asta. John miji ochii și dădu aprobator din cap, apoi își fumă țigara în liniște o vreme. — Sunt multe feluri de lupte pe lume, zise el într-un târziu, dezlipindu-se de mașină. Și nu-i treaba noastră în care ești tu implicat. Să știi doar că dac-o să vrei vreodată să te întorci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
zise el într-un târziu, dezlipindu-se de mașină. Și nu-i treaba noastră în care ești tu implicat. Să știi doar că dac-o să vrei vreodată să te întorci aici, la noi, o să fii binevenit. Tu și motanul tău. Stinse țigara sub talpă și o porni înapoi, spre hotel. — Mulțumesc, am strigat în urma lui și el ridică din mers o mână, ca pentru a spune oricând. Când m-am întors în cameră, Scout era deja în pat, dormea. Se ghemuise bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
cele din urmă locul știrilor locale. Atunci, Scout spuse bu, după care începu din nou să răsucească butoanele. — Mai am o întrebare, am zis. — Da. De unde știi atâtea lucruri despre mine? — Intuiție feminină. — Datorită intuiției știi că obișnuiam să fumez țigări mentolate? — O, asta... Dădu radioul mai încet și expiră zgomotos, nu era tocmai un suspin, ci mai degrabă sunetul pe care-l scoate cineva care se apucă de-o treabă grea. Am așteptat. — Ce trebui să ții minte este că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
o groapă de smoală. Comitetul de Explorare a Ne-spațiului ține evidența tuturor celor cu care a avut de-a face și a multora dintre cei cu care n-a avut. Dacă ai aruncat fie și numai un pachet de țigări în timpul uneia dintre aventurile noastre subpământene, informația asta se află în arhivele lor, undeva. Într-o cutie de sticlă, probabil, prevăzută cu o etichetă de identificare. Ceva din ceea ce spunea făcu un vechi reflector industrial să se aprindă în cotloanele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Stăpânește-te. Oricum, ce-o să faci? N-o să te uiți? Am tras din nou cartea spre mine și am deschis-o cu băgare de seamă. Paginile erau uscate și îngălbenite, murdare pe margine și emanau un miros de fum de țigară și unsoare organică, de pe degete. Am sărit peste o introducere lungă și prolixă și am găsit cuprinsul. Autorul, acest Victor Helstrom, își împărțise peștii insoliți pe categorii. Peștii din adâncul oceanului 4 Peștii din lacurile Scoției și celelalte zone neștiute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]