198,372 matches
-
Academiei. Despre el, pe care generația '80 îl va fi cunoscut, mai mult ca sigur, în reeditarea îngrijită de Ștefan Borbely la Editura Dacia (1981) - a reapărut, proaspăt, la Polirom, prefațat de Simona Popescu - Mircea Cărtărescu scrie, în Postmodernismul românesc, așa: În miezul trandafirului virtual cu atît de multe și de întrolocate petale se află o divinitate postmodernă." De discutat dacă e postmodernă, și dacă o fi divinitate sau demon nou, cum crede eroul, Călin Adam, că trebuie să descopere scriitorul
Un om obosit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10512_a_11837]
-
Alături sînt stufurile de lemn cîinesc și stufurile de liliac alb, de liliac albastru. Sus, trandafirii, sub boltă." O suavitate carnivoră își poartă amenințarea prin acest potpuriu vegetal. La fel, dulce și totuși imposibil de atins, de strivit, de trăit, așa încît să-i simți zeama crudă a experiențelor, e viața din roman. O viață cu chirie, din odaie în odaie, din femeie în femeie, mai bine zis, din copilă în copilă. Ceea ce nu va să zică trai de berbant, culegător de flori
Un om obosit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10512_a_11837]
-
cu lăcrămioare demi-veștejite, într-o sticluță ca de doctorie și, întredeschisă, o cutie cu fondante. Să iei, să nu iei? O greață de tinerețe care știe că-și pierde timpul, și n-are cum se apăra, te face să refuzi. Așa, Călin Adam rămîne să-și vadă de cale, în derivă, izgonit tot timpul din interioare și silit la o permanentă ascundere în interior. El, cel mai obosit dintre călătorii fără bilet de întoarcere.
Un om obosit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10512_a_11837]
-
mie un sfat, acesta ar fi: mai multă generozitate cu asemenea oameni. Nu e nimic mai trist decît să-ți cunoști Ťdușmaniiť. Nimic mai tragic decît spectacolul unor vieți ratate. Oamenii aceștia au și ei dreptul la ură, nu este așa? Unii au visat în tinerețe să ajungă Ťfilosofiť - și au naufragiat în cafenea și în calambur. Alții au vrut să fie scriitori - și au sfîrșit curînd în cea mai tristă gazetărie. Am cunoscut și eu cîțiva dintre acești glorioși ratați
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10505_a_11830]
-
beneficiat de "ajutorul frățesc" oferit cu generozitate de Armata Roșie concursurile în învățământul superior se făceau în respectul criteriilor și standardelor instituite de universitățile europene de tradiție. Abateri și abuzuri, dacă întâmplător se produceau, erau excepție, și nu regula dominantă. Așa se face că universitățile românești ajunsese să se bucure de un real prestigiu european în perioada interbelică. Regimul comunist a dat totul peste cap: instrucțiunile transmise în 1948 de la Moscova impuneau eliminarea din învățământ a profesorilor care se bucurau de
Despre titlurile academice by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10506_a_11831]
-
Cu cât numărul acestora e mai mare, tinzând spre maldărul de informații adunate sârguincios, cu atât profilul istoricului pare mai prăfuit, fără aderență la realitatea înconjurătoare și la spiritul viu al literaturii. Erudit la modul inutil și doct până la plictis: așa ne apare, multora dintre noi, cercetătorul bibliotecilor și arhivelor, condamnat parcă la abundența detaliilor într-o specializare îngustă și la o factologie uscată în tomurile pe care le scrie. Nu neg că există destui asemenea cercetători, onești (și folositori într-
Farmecul istoriei literare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10513_a_11838]
-
săvîrșirii fărădelegii, ci poate doar să împiedice repetarea ei. Dacă pedeapsa ar putea repara complet răul făcut, anihilîndu-l pînă la stadiul în care lucrurile ar sta ca și cum răul nu ar fi fost săvîrșit, atunci dreptatea ar fi cu adevărat posibilă. Așa însă, pedeapsa este măsura punitivă prin care răului i se răspunde cu aceeași măsură: printr-un alt rău. Orice pedeapsă e rea pentru cel care o îndură, dar fără ea răul în lume nu ar mai putea fi stăvilit. Și
Capcanele dreptății by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10518_a_11843]
-
urmărește o iluzie (cu deplină puritate morală și seninătate imaginativă) sau cel ce o conștientizează? Spuneați, la un moment dat, că el este "un om profund serios, hotărât să creadă în iluziile lui mai mult decât în realitate". Dacă este așa, vă recunoașteți în figura și comportamentul cavalerului de la Mancha? - Oho, câte probleme! Și ce probleme! Să le iau pe rând. Sunteți, oare, chiar convins că personalitatea lui Don Quijote este "magnetică" pentru lumea de azi? Sunteți sigur că "publicul" (și nu
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
Aurora și Noaptea, m-am ținut după un grup masiv de americani cărora ghidul le dădea explicații. Vă rog să mă credeți, ofereau un spectacol care merita văzut. Când ghidul le-a lămurit turiștilor americani că Il Pensieroso e numit așa deoarece "personajul stă pe gânduri", toți au înțeles subit "sensul" operei și au dat, aprobator, din cap. Dar nici măcar "dictatura celebrității" nu poate bloca stupiditatea și confuziile în care se complace lumea de azi. Vă mărturisesc că mă aștept la
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
lumea de azi. Vă mărturisesc că mă aștept la orice după ce am urmărit inepția televizată, importată la noi de TVR, sub denumirea, locală, de "Mari români". Acum, nu mai susțin că România e o țară "atipică". De ce ne-am considera așa? În Anglia, "publicul larg" a decis că "marii englezi din toate timpurile" sunt, în primul rând, prințesa Diana și fotbalistul Beckham. Bietul Shakespeare a ocupat (cu greu, probabil) unul din ultimele locuri în top. În Olanda "marele olandez" Cruijf (o
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
de tabără, nici "romantismul" care ne era insuflat. Cineva m-a sfătuit să înghit cretă și să alerg o jumătate de oră după care să mă prezint la cabinetul medical și să mă plâng că am probleme cu inima. Și așa am făcut. Habar n-am dacă doctorul a bănuit ceva. Fapt e că mi-a dat scutire medicală și am plecat a doua zi de pe șantier, fără nici o remușcare. Așadar, pe vremea când eu studiam hărțile Spaniei pentru a mă
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
Liiceanu, iar Traian Băsescu va lansa cărțile lui Traian Ungureanu. Pur și simplu, printre bucureșteni s-a aflat că Bookfest e altceva decît precedentele tîrguri de carte din Capitală și oamenii au venit să se convingă cu ochii lor că așa stau lucrurile. Și din cîte am observat, n-au plecat dezamăgiți.
Cine a confiscat tîrgul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10526_a_11851]
-
nu a fost semnalată așa cum s-ar fi cuvenit în 1996". "Papă al textualismului românesc", cum l-a denumit cineva, se socoate un urmaș nemijlocit al corifeului Junimii, un întemeietor: " Dincolo de reluarea bătăliei pentru estetic ce fusese tranșată - ca să zic așa - încă din timpul lui Maiorescu, nu s-a petrecut nimic demn de a fi semnalat (...). O schimbare esenețială - estetică și epistemologică - o constituie doar apariția textualismului". Și, în paralel, succesorul de drept al Călinescului: "La noi, după G. Călinescu, nu
Un muschetar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10514_a_11839]
-
opinia d-sale (și aci intervine superbia reducționistă), în perioada actuală, "în pofida tuturor așteptărilor, nu am fost martorii unor polemici reale, deoarece lipsește pregătirea filosofică și metodologică pentru a se întreține niște dezbateri consistente pe problemele esențiale ale literaturii". Chiar așa? Și, contrazicîndu-și propria remarcă asupra "polemicilor emblematice", care pun față-n față numele unor protagoniști ai diverselor orientări, consideră că încă "nu s-a schimbat mentalitatea ceaușistă ce promovează primatul liderismului în orice domeniu și în literatură, aceiași lideri de
Un muschetar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10514_a_11839]
-
etc, la care se adaugă aditivi alimentari din belșug. Recomand consumatorilor să consume pâine neagră, pâine integrală și pâine graham, realizată numai din cele 4 tipuri de ingrediente (făină neagră/făină integrală/făină graham, apa, drojdie și sare), deoarece numai așa pot beneficia de substanțe minerale (calciu, fosfor și fier), fibre, vitamine din complexul B (B1, B2 și B6) și vitamina PP. Totodată, le sugerez să cumpere pâine numai după o atentă verificare a ingredientelor, a termenului de valabilitate și să
96% din pâinea feliată nu respectă rețeta tradițională! [Corola-blog/BlogPost/94235_a_95527]
-
clădit el cuibul. Valabilă e deci și reciproca: cine-și face vatră într-un loc în care se poate legăna cu gândul la fericire, poate să-l declare patrie, botezându-l cu numele generic al celei căutate prin Odissei: Itaca. Așa s-a întâmplat cu și cu Fundația Ithaca din Altea, creată de un poet belgian entuziast, pornit să traducă și să răspândească-n lume poezia bună, de oriunde ar veni ea. Nu doar memoria îmi este tulburată, ci și sufletul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94265_a_95557]
-
în suflet” este atestat documentar. În această ordine de idei, degeaba spun niște Săftoiu Adriana sau Blaga Vasile și alții ca ei că nu mai au nici o relație cu Băsescul. Nașul le este în suflet. Îi bântuie. Îi posedă). Încât, așa-zisele sale dezvăluiri sunt adevărate manipulări. Care, cum au observat corect unii, adăugă o doză mare de spaimă și neîncredere colective (iar amalgamarea spaimei și a neîncrederii înseamnă panică colectivă). De fapt, acestea sunt adevăratele mize ale manipulării unei întregi
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94282_a_95574]
-
pe acel petec de pământ ce colcăie de istorie. O barcă, cu veșnicul nea Grigore la vâslă, câteva clipociri de apă și iată-ne pășind dintr-o lume în alta, dintr-o istorie prezentă într-una ce-și așteaptă prezentul... Așa am fost tras într-o aventură pe care n-am s-o pot uita niciodată și care, pentru eternitate, se numește „Păcuiul lui Soare”. Un imperiu de istorie, istorie plină de romanitate și de tristețe... Aici se vine ca la
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94288_a_95580]
-
de Severin domn, și de amândouă părțile de peste toată Dunărea până la Marea cea mare și cetății Dîrstorului stăpânitor”, se referea la „Cetatea Durostorului”, adică ceea ce câteva secole mai înainte s-a numit „Vicina”, măreția Bizanțului în acest colț de lume. Așa a ajuns, având la bază probe arheologice incontestabile, să creadă și să postuleze ideea cum că aici ar fi existat o formațiune prestatatală românească, condusă de Terten, fiul lui Dobrotici. Iar cea mai solidă probă o constituie miile de monezi
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94288_a_95580]
-
ar putea umple două secole de istorie nescrisă, cât două pietre de hotar. Și parcă pentru a le feri de cei care au abjurat de la blazonul lui Mircea del Bătrân, Dunărea le-a ocrotit, trăgând valuri-valuri, aurul nisipului peste ele... ... Așa am găsit în acea zi de toamnă „Păcuiul lui Soare”. Era mohorât și trist de părăsit, înghițit cam cinci șesimi de ape. Speriat de forța furiei lichide, se cocoțase, parcă, un pic pe o bucată de pământ. Mi-a făcut
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94288_a_95580]
-
de ferit de indiferența omului care, de la o vreme, s-a transformat în agresivitate. N-au fost puțini cei care s-au gândit la salvarea sa, la transformarea acestui Păcui într-o oază de demnitate. S-au avansat, cel puțin, așa știu, propuneri îndrăznețe, printre care, implantarea unui baraj în apropiere pentru a îndepărta apele din albia actuală a Dunării, unde se află, de fapt, cetatea; amenajarea unui șantier național al tineretului sau adăpostirea a ceea ce este acum la suprafață sub
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94288_a_95580]
-
și-n gospodăriile individuale, iar cheltuielile se amortizează ușor”, ne explică profesorul Dan Voiculescu. Utilă și stimulativă „Ideea întâlnirii a fost foarte utilă și eu și copiii ne-am dori să se repete. A fost stimulativă și pentru copii, pentru că așa au reușit să-și pună în valoare munca și cunoștințele acumulate la clasă”, conchide profesorul Dan Voiculescu. Elevii de la CN „Al. Ioan Cuza”, preocupați de viața în spațiu Colegiul Național „Al. Ioan Cuza” s-a prezentat la atelierul practic, organizat
„Dialogurile tinereţii”, 2013, la CN „Costache Negri” [Corola-blog/BlogPost/94299_a_95591]
-
prin urmare, un model, pentru că această relație s-a constituit în timp, printr-o chimie socială și religioasă sofisticată, în care intră, deopotrivă, tradițiile, istoria locală, gradul de religiozitate al populației, influențele externe sau pecetea confesională. Referința apodictică la un așa-numit „model european“ în gestionarea relațiilor Stat-Biserică este deci un abuz, iar acceptarea ei tacită este o altă manieră a laicatului de a rămâne timorat și defensiv (fie că este vorba despre icoanele din biserici sau de o legislație specifică
Despre cine suntem noi astăzi, cum (mai) suntem noi astăzi ortodocşi şi în ce (mai) credem noi, românii de astăzi – din perspectiva şi în viziunea sociologului român Dan Dungaciu… [Corola-blog/BlogPost/94287_a_95579]
-
este „iluzia neutralității“. Libera cugetare a reușit să impună ideea că a vorbi din afara religiei înseamnă neutralitate, iar toți care „sunt cu Biserica“ sau „cu popii“ sunt viciați iremediabil și inapți să-și depășească propriile prejudecăți. „Soluția“ liberei cugetări sună așa: dacă ești religios trebuie să-ți menții religia privată, să nu îți exhibi, impudic, prejudecățile în spațiul public. Altminteri spus, ți se cere să te comporți ca și cum religia nu are nicio importanță pentru tine! Credința ta - axială și constitutivă pentru
Despre cine suntem noi astăzi, cum (mai) suntem noi astăzi ortodocşi şi în ce (mai) credem noi, românii de astăzi – din perspectiva şi în viziunea sociologului român Dan Dungaciu… [Corola-blog/BlogPost/94287_a_95579]
-
într-o democrație este un loc de comunicare liberă, unde toate vocile trebuie lăsate să vorbească, toate au dreptul să urce pe scenă, iar decizia vine în urma argumentelor și „agreement“-uri rezonabile, fără - în niciun caz! - recurgere la forță. Cam așa sună o definiție consacrată. Spațiul public este deci locul unde se poate obține consens (sau nu) prin acțiuni discursive. Se aude vocea mireanului din România în acest spațiu? Contează ea? Cum am încercat să sugerăm mai sus, nu. Sau prea
Despre cine suntem noi astăzi, cum (mai) suntem noi astăzi ortodocşi şi în ce (mai) credem noi, românii de astăzi – din perspectiva şi în viziunea sociologului român Dan Dungaciu… [Corola-blog/BlogPost/94287_a_95579]