60,912 matches
-
Ediția nr. 2244 din 21 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Doamne lasă-mă-n Iubire Doamne lasă-mă să fiu Un veșnic îndrăgostit, Vindecat prin verde viu Prin cuvântul nerostit, Lasă-mă să fiu izvorul Ce erupe peste timp, Să așez temeinic dorul Pe o stâncă în Olimp, Lasă-mă în dorul greu Val tăcut în largul zării, Să fiu într-un vis mereu Albatros la malul mării, Doamne lasă-mă să fiu Umbră care nu cuvânta, Explodând în verde viu
DOAMNE LASĂ-MĂ-N IUBIRE de VALER POPEAN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382805_a_384134]
-
lume omul n-are pe Cristos, Nu ți-l fă nicicând tovarăș, căci te va atrage-n jos, E o lume de fantasme tot ce face și visează, Tu fii ferm, nu te abate, mergi -nainte și veghează. Nu te așeza la masa celor batjocoritori, Cei ce râd de ai săi semeni, nu sunt blânzi și iubitori, Pacea sfântă, fericirea, doar la Dumnezeu găsim, Doamne-nvață-ne iertarea, pe cei răi să îi iubim. Dacă Legea lui Yehova este-a noastră
BINECUVÂNTAT E OMUL de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382808_a_384137]
-
care se poate pescui și dribla, în care minciuna și hoția se îngrașă de la o zi la alta?... 5.Criza moral-spirituală este a cincea cauză principală a coșmarului românesc. Fiind cea mai persistentă și subtilă, poate că trebuia s-o așez în capul listei. Dar cauzele analizate nu au menirea să stabilească o ierarhie, ci un punct de vedere. De ce-i atât de importantă această cauză? Deoarece ea reflectă cu fidelitate mentalitatea individului, năzuințele și căile urmate de acesta pentru a
CARE PE CARE SAU ANGOASA ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382728_a_384057]
-
nu trebuie desprins de epoca sa. Este o eroare să-i căutăm exclusiv sîmburii lirici într-o producție care acoperă toate speciile de poezie sau să-i accentuăm sensibilitatea, cîtă este, absolut personală, în vreme ce el încerca, tocmai dimpotrivă, să se așeze pe aceeași lungime de undă cu tovarășii săi de acțiune politică și de literatură. De la Ion Pillat la Ion Negoițescu destui critici l-au citit ca pe un contemporan al lor. Dar Alecsandri nu e contemporanul nostru. Aparține altui timp
V. Alecsandri - 180, 182, 183 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16026_a_17351]
-
false, capcanele narative, duelul dintre imagine și monologul personajului principal, parabola (pro)manipulării, finalul în care ficțiunea înlocuiește, total, realitatea... Tot la toamnă o să recunoașteți cîteva momente - mici bijuterii: de pildă, profesorul înamorat dă un telefon secret refugiat în baie, așezat pe WC; " Cineva acolo sus mă iubește!", conchide el, în extaz, după convorbire; moment în care aparatul de filmat sare "acolo sus" și filmează baia ca văzută din ceruri, alungită ca un turn sacru, cu vitralii! Sau secvența mesei între
Prinț sau cerșetor by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16055_a_17380]
-
vor veni, se aude. În final, scena duelului este seacă și terifiantă. Mesele, încropite pe șantier, sînt pline de zeci de pahare de șampanie, mai mici, mai mari, metalice, reci și multe măști pe care le poartă spadasinii. Toată lumea este așezată la masă și privește, în tăcere, un duel care s-ar petrece să zicem, în sală. Parcă și-ar vedea imaginile dedublate și proiectate într-un film. Din cînd în cînd se aude un "atins!" Încet, încet, morții sînt aliniați
Hamlet sau despre moarte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16037_a_17362]
-
fost cumpărat de la vornicul Colceac, orășenii, pînă astăzi, îi păstrează numirea de Colțea". În 1847 ar fi ars de un incendiu întreg Bucureștiul, comercianții plătindu-și debitele toate către creditorii lor din străinătate. Se încearcă și o descriere a orașului așezat pe cele două maluri ale Dîmboviței, cu grădinile și dealurile sale. Se dau și denumirile unor străzi de pe vremuri, socotindu-se că erau, pe atunci, peste o sută de biserici și șaisprezece mînăstiri. În suburbii apa se aducea cu sacaua
Bucureștii din vechime by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16067_a_17392]
-
fascinat și de marile personalități ale vieții literare scandinave... Am scris în 1975 Noaptea tribadelor, despre Strindberg. Pînă atunci nu știam că pot să scriu piese de teatru. Timp de 15 ani scrisesem numai romane și eseuri. Și m-am așezat într-o zi la masa de scris și am încercat să-mi imaginez un spațiu în care se repeta o piesă de Strindberg, în prezența lui și a doamnelor lui, Siri von Essen și Marie Caroline David. Și a mers
Per Olov Enquist - "Sunt un scriitor suedez provincial" by Carmen Vioreanu () [Corola-journal/Journalistic/16058_a_17383]
-
deoarece ele mi-au dezvăluit un bizantinism șiret sub masca de bunic, ușor somnolent, arborată de Ovidiu Gherman în furtunile parlamentare: Cu siguranță, aveți în mintea dumneavoastră niște sertare. Aș fi curios să aflu în ce sertar al imbecilității mă așezați pe mine". Capodoperă de ipocrizie smerită! Evident, folosise termenul "imbecilitate", ironic, pentru a mă culpabiliza. Am intrat, însă, în "joc" și am replicat pe același ton, fără să-mi dau seama, decît prea tîrziu că intram pe un teren alunecos
Un director de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16063_a_17388]
-
închiderea trecutului", "absolut contra decomunizării", deoarece orice justiție, după o dictatură, n-ar putea fi decît "iacobină, bolșevică": "Nu pricep (...) de ce crede Adam Michnik că justiția se opune reconcilierii și invers. În mintea mea, reconciliera presupune justiție pentru a nu așeza reconcilierea pe anularea diferenței dintre vinovat și victimă. Soldații care au tras, la noi, în manifestanți sînt și ei victime, spune Michnik. De acord. Dar cei care au dat ordin să se tragă? Evident, prin justiție nu înțeleg nici răfuială
Un director de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16063_a_17388]
-
senină ca o melodie fără cuvinte, caldă și tristă deopotrivă, din care nu poți reconstitui decît sunete, cu atît mai intense cu cît îi este cu neputință gîndului s-o audă pe de-a întregul." Lîngă astfel de pasaje se așează cu ușurință altele, dintr-o epocă literară cu totul diferită, care amintesc de jocurile cu neologisme ale lui Mircea Nedelciu din prozele scurte: "De atunci, ori de cîte ori se afla în fața unei mulțimi de oameni, directorul manifesta o mefiență
Umor și metafizică by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16065_a_17390]
-
Sollers a venit, în cartea lui de o mie de pagini, după cum se vedea pe ecran, cu ideea că, în secolul XX, spre deosebire de toate cele dinainte, arta a trebuit să poarte adevărate războaie ca să se impună. De aceea a și așezat drept motto, în fruntea Elogiului infinitului (acesta e titlul: L'éloge de l'infini), cîteva cuvinte din Clausewitz. Te întrebi pe cine, dintre telespectatori, interesează dacă Picasso, Joyce ori Webern au trebuit să se bată cu opinia publică sau cu
Cartea la televiziune by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16091_a_17416]
-
P1 și intrăm în sala unde va avea loc întâlnirea cu cele două comisii de cultură ale Parlamentului. încet-încet, sala se umple. în rândul de scaune rezervat Consiliului de Administrație al TVR, un fel de bancă a acuzării, se mai așează Cristian Hadjiculea, emoționat, cu un raport de peste 300 de pagini în față, Lucia Hossu-Longin, impetuoasă, gata de luptă, Tudor Mărăscu, calm și sceptic, Irina Radu, frumoasă și roșie în obraji ca juna Rodica a lui Vasile Alecsandri, Dumitru Iuga, misteriosul
Convocare la Secția de Presă și Propagandă a CC al PCR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16093_a_17418]
-
îl remarc pe Ion Dolănescu, un bărbat scund și veștejit, cu părul vopsit în negru și cu o cravată albă. Mihai Ungheanu are aerul pe care îl avea probabil Napoleon la Waterloo. Citesc și alte nume de pe firmele de carton așezate pe mesele lungi, ca de nuntă, în fața fiecărui parlamentar: Constantin Duțu, Mădălin Voicu, Mihai Mălaimare, Grigore Zanc, Ion Solcanu, Radu F. Alexandru, Leonida Lari, Ileana Stana Ionescu, Dumitru Bălăeț, Eugen Marius Constantinescu, Gheorghe Hoha, Lia Olguța Vasilescu, Irina Loghin (în
Convocare la Secția de Presă și Propagandă a CC al PCR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16093_a_17418]
-
marcate și buzele groase, date parcă cu ruj. Se spunea că este preferatul Elenei Ceaușescu. Avea veleități de om de cultură. Și iată-l, acum, într-o comisie de cultură a Parlamentului României! Își rotește ochii prin sală și se așează lângă Mihai Ungheanu, alături de care a dus înainte de 1989 lungi bătălii împotriva scriitorilor refractari la politica culturală a PCR. La înfățișare, Eugen Florescu nu mai este ce-a fost. Dar morga de activist influent și-a păstrat-o. Există și
Convocare la Secția de Presă și Propagandă a CC al PCR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16093_a_17418]
-
denunță absurditatea poziției lui Alexandru Mironov. A votat, ca membru al consiliului, toate hotărârile importante. Cum se poate acum desolidariza de raport? Dar cine să asculte? Jocurile par făcute de mult. Intră cu întârziere în sală Adrian Păunescu și se așează în "prezidiu", lângă Mihai Mălaimare. Ion Solcanu, un Kogălniceanu despiritualizat, pune întrebări naive, dar nu chiar atât de naive în legătură cu disponibilizarea salariaților (este vorba de o mie de salariați la care a trebuit să renunțăm din cei trei mii cinci
Convocare la Secția de Presă și Propagandă a CC al PCR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16093_a_17418]
-
uită că scânteia divină rezidă în sufletul lor, sădită de către Creatorul lor; dacă nu ar înăbuși această scânteie, ei ar fi în stare să învingă țărmuririle, de ordin fizic și material, impuse de către "condiția lor umană" în care i-a așezat Creatorul lor. Lumea în care ei trăiesc, robi ai instinctelor, această lume este, în fapt, o iluzie înșelătoare. Viața însăși pe care o trăim noi aicea este un mister. Ne pregătim pentru o altă lume. Misterul misterelor ne așteaptă. Dar
Alexandru Șafran, marele rabin al Genevei - "Memoria este un act etic, și etic înseamnă acțiune, înseamnă viitor" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16053_a_17378]
-
se vadă eventuala modificare a punctelor de vedere. Faptul că primul caută să răspundă la întrebarea ce este poezia iar al doilea, din ce se compune sau cum este ea, i-a scutit pe comentatori de efortul de a le așeza în paralel. Și totuși! Inevitabil, o întrebare o implică pe cealaltă. Mai mult: între cele două abordări există diferențe semnificative, ba chiar, aș zice, înțelegeri opuse ale naturii poeziei. Problema merită toată atenția. Studiul din 1939 se încheie cu următoarea
Simbol sau "formă goală"? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16109_a_17434]
-
Paul Laurens (1924) și Amatorul de gravuri (Muzeul Național de Artă), iar în registrul spontan și alert, Portretul arhitectei H. Delavrancea-Gibory și Portretul lui Stuart Steven Brody. Acestea sunt, de fapt, și extremele viziunii sale portretistice, iar între ele se așază o plajă imensă de variațiuni. În al doilea rînd, Eustațiu Stoenescu este unul dintre puținii artiști români cu o reală circulație dincolo de granițele naționale. Înzestrarea de portretist și cunoașterea exactă a artei europene, și nu numai, a timpului, dublate de
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (IV) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16134_a_17459]
-
treabă, tre’ să faci ca Nadia Comăneci la paralele. Când să le cobor, fiindcă au un unghi care mă sperie, mă interesez dacă e mai bine s-o fac cu fața sau cu spatele. “Cu spatele”, mi se răspunde. Mă așez corespunzător și dau să cobor. “Nu, nu, cu spatele e invers”, mi se strigă. Supraviețuiesc. Mai bine moartă, decât betonist Urmează betonul. Se toarnă o șapă la intrarea în garaj și niște băieți s-au echipat cu cizme de cauciuc
Ultimul tango la… ultimul reportaj la Cațavencu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19626_a_20951]
-
Simona Tache O glumă simpatică, pe care mi-a făcut-o cadou amicul Comănescu, ca să așez sub pălăria ei toate textele despre Mircea Badea: “Trăim în România și asta îi ocupă lui Mircea Badea tot timpul”. P.S. Tot pe tema asta, a mai zis una și cititorul blogului care semnează cu pseudonimul “Concediază-ți șeful“. Cică
Trăiesc în mine şi asta îmi ocupă tot timpul by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19744_a_21069]
-
scaunele cu pricina, unde a constatat că alte persoane ne ocupaseră locurile. Nu din rea-voință, pur și simplu încurcaseră rândurile. Le-a preluat să le ducă la locurile lor, iar pe noi ne-a invitat, cu un zâmbet, să ne așezăm. În jur, era plin de familii cu copii mici, care cântau imnul Barcelonei. Lângă mine, era o mamă care-și adusese copilul de 13 ani la meci. Doar ea cu el. Puțin mai în față, era un tip cu un
La meci, în luna de miere by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19883_a_21208]
-
ca la un semn, să latre solidar cu patronul lor spiritual. 12.40 Vadim se repede urlînd și lovește cu o bîtă tricolora capul unui procuror. Apoi se calmează brusc și declară că voia să omoare o muscă ce se așezase pe fruntea omului legii. Acesta se șterge de sînge si-i spune ca nu-i nici o problema. 12.42 Bolcaș e la dentist. Își pune molari noi și, văzînd scena la televizorul din cabinetul dentistului, urlă de bucurie. Dentistul îl
Interogatoriul lui Vadim minut cu minut – Live text by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19843_a_21168]
-
nu le-am folosit niciodată. mai apare, în fiecare dimineață, fix în momentul în care încerc să mă decid cu ce să mă-mbrac. Scoate limba la mine, dintre umerașe, după care își extrage fâșâind trupul gras din șifonier. Se așează, picior peste picior, pe un fotoliu imaginar, își aprinde o țigară bleumarin, îmi suflă fumul în ochi și îmi face rânjind semn din cap: “Hai, îmbracă-te!”. Mă îmbrac, apoi îi cer tacit aprobarea. “Nțț, nasol!”. Mai încerc o variantă
Fantoma salopetei bleumarin by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19931_a_21256]
-
mulțumesc doamnei Monica Tatoiu pentru participare și îl invit în studio pe cel de-al doilea invitat al serii, (anunță cu pompă) domnul Andrei Dubaaaaan. Apare Andrei Duban, în aplauzele publicului și ale prezentatorului, dar nu are unde să se așeze. Rămâne în picioare, zâmbind tâmp, pentru că scaunul invitatului continuă să fie ocupat de Monica Tatoiu. PREZENTATORUL (finuț, dregându-și vocea) Doamna Tatoiu, mulțumim încă o dată pentru prezență. TATOIU Cu mare plăcere. PREZENTATORUL La revedere. TATOIU La revedere. Da’, ce, plecați
O seară din viaţa Monicăi Tatoiu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19969_a_21294]