6,958 matches
-
Doamne cât aș vrea să le sfârtec privirile nevăzute. Cât aș vrea să le sfarm până la ultimul scâncet, libertatea de a mușca adânc, inimile curate... de a le îmbălsăma, de a le atinge cu coasa adevărului falsitatea, atât de murdar așternută drept ninsori... Și Doamne câte insinuări ale șerpilor valorilor, transformate în bici umed, peste sufletele neștiutoare, în căutarea unui drum, a unicului drum... Doamne, stinge-mă sau lasă-mă să-nvăț primii pași, de după apocalipsa sufletului. Mai lasă-mi o
ÎNTR-O ZI... de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344475_a_345804]
-
spre lumină altfel... înseamnă că am visat doar ambalajul prețios al unui zbor fără aer, fără alb surprins clandestin în curcubeul miez al punctului fierbinte al infinitului... La fel... Pasărea iubirii o voi opri odată cu sunetul muzicii sferelor, cu notele așternute grațios în filmele depuse cu grijă în cutia cu zvonuri... Între pumni o voi lua și-o voi strânge încet, încet, până la strigăt... O voi arunca apoi spre cer. De va zbura, de-și va aminti deplinul zbor, va însemna
ÎNTR-O ZI... de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344475_a_345804]
-
pune-i cununa de frunze în timpul meu!/ Mă-nverzesc lângă tine ... ” (Răspunsuri). Găsim în aceste versuri „umbra” lui Holderlin, esențe complexe ale gândirii aflate în căutarea adevărului metafizic. Structura angelică este evidențiată chiar de titlul volumului „Îngerii urcă la cer”. „așterne în calea mea frunze,/chiar dacă sunt uscate,”... Natura este mediul ideal, fundalul suplu care contribuie la stările de reverie. În sânul naturii sufletul se află mai aproape de cer, de armonia universului - comunicarea cu Divinitatea având toate drumurile deschise. Vrăjită de
INGERII URCĂ LA CER , de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344479_a_345808]
-
spirituale. Reîntoarcerea spre sursele originale este adânc încrustată în fiecare gând: „m-aștepți răbdător/ cu tava plină/ mănânc pe săturate/ din margine de cer/ umbra unui înger/ sprijină ochii obosiți/...” (Și seara are haină) Absorbită de mirajul după „paradisul pierdut”, așterne pe hârtie cuvinte cu valențe de o rară frumusețe, cuvinte ce aduc în fața cititorului nostalgia poetei după timpul când „ulciorul de lut” nu pusese stăpânire pe spiritu-i „îngeresc”: „iubirea o înalț în ochi/ brațele le întind spre desăvârșire/ tu-mi
INGERII URCĂ LA CER , de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344479_a_345808]
-
mult alb!/ Deschid ochii larg să-i văd chipul,/ respiră...” (Vârful peniței), încercând astfel să nu lase loc „vidului existențial” să pună stăpânire pe clipa prezentă - „drumul ei mă va ademeni în somn / într-un jar nou născut/ luminii/ îi aștern la picioare un preș alb/ îi pun nume de fruct/ peste care așez suspinul/ ... ” (Stai, stai lângă mine). Fantezia atinge culmi înalte de manifestare. Suspinul după iubirile ce și-au pierdut candoarea și frumusețea este silențios, abia auzit: „te văd
INGERII URCĂ LA CER , de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344479_a_345808]
-
lipiciose, ce vor să se agațe de mine, cum s-a agățat patima durerii nebune... Văd, Doamne cum arzi aripi negre ce fâlfâie-mprejurul meu în vârtejuri. Și... văd, Doamne, acum văd ! cum le preschimbi în petala luminii, pe care mă așterni în boare de rouă cu miros de primăvară. OBOSEALĂ TÂRZIE Am venit de departe pentru această oră târzie să-ți cumpăr taina cu umbre arse pe buzele tale din care mai răsar trandafiri pe chipul globului rostogolit în aceeași veșnică
DIN VOLUMUL 101 POEME de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344503_a_345832]
-
izvorul secat din lacrima toamnei? Sunt amurgul înnourat de-acele ploi îndelungate? sau doar o ancoră legată de cer și aruncată-n oceane?! Dar și mai mult de-atât aș vrea să știu ce ferecă porțile dinspre Tine? CLIPA Se-așterne ceasul înserării, iar rememorarea pătrunde tiptil în mine... și în timp; aducerea-aminte se grăbește, ca nu cumva să uit ceva. Și vine, vine precum fulgerul clipa -, clipa când trebuie să dau socoteală: când, fără remușcare, memoria îmi propune, acum: „Jocul
DIN VOLUMUL 101 POEME de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344503_a_345832]
-
fata fratelui meu, nu m-ar fi stârnit, relatându-mi o teribilă împrejurare prin care a trecut, recent, un dus-întors peste granița vieții, întâmplare menită să-mi trimită limpezimea minții într-un vârtej al uluirii, poate că n-aș fi așternut aceste rânduri pentru care multă vreme am tot stat în cumpănă. Mă temeam să nu stârnesc ironia sau stupefacția unor prea realiste capete, deoarece nu s-au putut închega răspunsuri în perimetrul verosimilului. Întrebările pe această temă au rămas fără
CE E DINCOLO DE GRANIŢA VIEŢII? de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344520_a_345849]
-
ce ești! Nici nu-mi mai găsesc de multe ori cuvinte, De sunt printre oameni,îngeri sau morminte, Printre pomi în floare sau cruci mucegăite, Împarați ai clipei sau suflete spoite... S-au deschis in față-mi tainicele porți. Se-aștern înainte-mi mii și mii de morți Care luând răsplată,jalnic tânguiesc Visul dat risipei - traiul omenesc. Țipete prelungi adânc mă înfioară, Râsete și plângeri,răcnete de fiară... Mă așteaptă văd și-o prietenă veche : Zeea Libitina cea fără pereche
DIN VĂI DE LUMINĂ de CRUŢI CRISTIAN în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344534_a_345863]
-
strălucire: Prag pus peste moarte,prag sub nemurire! Ale unei lumi mii de înțelesuri Cu un singur gând poți sa le împresuri. Clipa unei taine subtil se arată: Taina unei clipe-i veșnicia toată. Un covor de raze luminând se-așterne Spre împarația altei lumi eterne. Drumul mi-l arată aici zeul iubirii, Flori aruncă-n zbor asupra-mi, valchirii, Surâzând mă poartă-ncet către Valhalla Spre a-mi vindeca dorul de tine,boala Ce-mi pătrunse-n suflet și în
DIN VĂI DE LUMINĂ de CRUŢI CRISTIAN în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344534_a_345863]
-
amândoi cu noaptea „în cap”, la pescuit pe baltă. Totul era pregătit. Undițe, momeli, umbrelă contra soarelui, gustări pentru micul dejun, grătarul pentru prânz și mai ales ceva rece, pentru a contrabalansa temperatura externă față de cea internă. Moskvici-ul s-a așternut la drum, cu multă bucurie, în răcoarea dimineții. Se auzea torsul motorului, iar din radio se transmitea o muzică languroasă, de dragoste. Aveam o mașină cu patru faruri și radiocasetofon luat de ocazie, dar bine întreținută. Drumul nu a fost
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
A fost o nebunie! Mulțumesc, iubitule! Nu știam că asemenea senzații se pot trăi pe o pătură, la umbra unor pini, în mijlocul naturii - am completat eu, trăgându-mi sufletul după atâta efort. Câteva minute de liniște și revenire binefăcătoare se așternuseră peste cuibușorul nostru din mijlocul naturii, în care zăceam amândoi zdrobiți de profunzimea iubirii depline. - Da, a fost ceva deosebit... nu voi putea uita asta și voi rămâne cu amintiri plăcute din vacanța de pe litoral - constată Miruna cu glas șoptit
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
și cu multă pasiune: mugurii unei noi iubiri. Chiar dacă afară era o după-amiază însorită și plăcută ca temperatură, în apartamentul meu a fost o atmosferă glaciară, căci în aer plutea spaima că, odată cu plecarea Mirunei, o pată neagră se va așterne din nou peste existența mea. Acestea erau fantasmagoriile unui om, care nu a avut prea multe cadouri de la viață. Acum întâlnisem căldura unei femei care intrase în cele mai temătoare străfunduri ale sufletului meu și care, cu tandrețe și migală
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Orizont > Ganduri > MOMENTUL...DĂRUIT Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Prima zăpadă s-a așternut pe fața ridată a pământului... După o noapte rece cu un cer minunat, plin de stele sclipitoare, străzile au îmbrăcat în zorii zilei veșmânt de gheață, arătând ca o oglindă uriașă în care se privește... soarele. Privesc acest tablou minunat
MOMENTUL...DĂRUIT de DOINA THEISS în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344525_a_345854]
-
oglindă uriașă în care se privește... soarele. Privesc acest tablou minunat, zămislit parcă de un pictor...nevăzut, care a așezat zâmbetul strălucitor al soarelui peste micile viețuitoare de pe pământ, dăruindu-le căldura razelor sale; mai jos, pe pământul obosit a așternut cu pensonul fermecat, o nea albă, pufoasă, care sclipește la fiecare mângâiere a soarelui... Este un tablou plăcut privirii; prima zăpadă, așternută peste noapte, se arată atât de albă, lumina soarelui atât de caldă...și trandafirii mei din grădină sunt
MOMENTUL...DĂRUIT de DOINA THEISS în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344525_a_345854]
-
al soarelui peste micile viețuitoare de pe pământ, dăruindu-le căldura razelor sale; mai jos, pe pământul obosit a așternut cu pensonul fermecat, o nea albă, pufoasă, care sclipește la fiecare mângâiere a soarelui... Este un tablou plăcut privirii; prima zăpadă, așternută peste noapte, se arată atât de albă, lumina soarelui atât de caldă...și trandafirii mei din grădină sunt atât de frumoși! Le privesc petalele roșii, care strălucesc în toată splendoarea culorii lor purpurie... peste albul imaculat al zăpezii... Din păcate
MOMENTUL...DĂRUIT de DOINA THEISS în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344525_a_345854]
-
de soartă, abia atunci gândim cu tristețe la timpul acela în care eram sănătoși și în care nu dădeam importanță prea mare acelor clipe sau lucruri mărunte, trăite și întâlnite în cale... Desigur că toate aceste gânduri pe care le aștern aici, nu sunt noi și desigur că majoritatea dintre noi cunoaște toate aceste aspecte scrise de mine... Ceea ce m-a determinat să scriu aceste rânduri a fost soarta tristă de care a avut parte un tânăr de douăzecișitrei de ani
MOMENTUL...DĂRUIT de DOINA THEISS în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344525_a_345854]
-
și necaz, ci sentimentul de gingășie și liniște...acea gingășie primară. Poeziile sale par mai degrabă niște scrisori cum apar în antichitate, scrise pe aripile de fluture, sau cele din evul mediu, scrise pe frunza de arcan, peste care se aștern fulgii de nea. Mărturisirile din poeziile sale, sunt niște trăiri, trăite ca în scrisorile de dragoste; ele nu sunt mărturisiri de păcate, ci mărturisiri de dorurile pe care nu i le știe nimeni, trăite într-un univers agreabil, protejat uneori
POETA CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ PREZINTĂ EMILIAN MARCU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 685 din 15 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344573_a_345902]
-
copiii lor, neexistând responsabili cu consilierea, l-a trezit pe tata să fugă după Moașă. Agitația mea am transmis-o tuturor celor din casă trezindu-i degrabă, dar de data aceasta bucurându-se toți. Emoțiile mari și vânzoleala s-au așternut repede peste coșurile cu ouă roșii, peste cele cu colaci din făină albă ca neaua, peste pâinile mari rumenite, coapte în cuptor ori țest, însemnate de Bunica Maria pe aluatul în forma pâinii, cu Prestolul, pecetea Sf. Cruci a Biruitorului
TRADIŢII ALE SFINTELOR PAŞTI PĂSTRATE ÎN SUFLETUL VÂLCEANULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347927_a_349256]
-
timpul pentru a crește profitul. Îngrășăm idolul care ne fură încet, încet, inima.Și dacă nu căpătăm ceva când se face împărțeala suntem în stare de orice. De aceea eu nu doresc nimic. Ceea ce am e deșertul. Pe el mă aștern, iar cerul înstelat îmi este învelitoare și îmi e de ajuns ceea ce am, fiindcă e de la cel Preaînalt. Când se ivesc zorile știu că El e Lumina. Când vine noaptea, întunericul mă face să cuget la Lumina Lui care se
AL TREILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347932_a_349261]
-
este alcătuit din: masă, scaune, două canapei, un dulap de culoare albastră, pictat cu flori. Tavanul are grinzi de lemn de care se puteau agăța: farfurii pictate, cucuruzi, busuioc, magheran, frunze de nuc contra moliilor. În camera dinainte, pe jos așterneau preșurile cele mai frumoase, țesute din lână în culori naturale și cu ciucuri. Casa dinapoi, camera de zi cu zi sau bucătăria este bogată în obiecte de uz casnic: soba de fontă pe care se află ceaunul, oale de lut
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347906_a_349235]
-
pe la mătușa! Știu starea voastră. Nu doresc să vă mai fiu și eu o povară! - Nu-i vorba de nicio povară, Mihăiță! Taică-tău voia să scoată din tine om, mai ales că te-ajuta și domnul Maiorescu... Raluca îi așternu masa, îi puse brânză cu mămăliguță, supă de găină și lapte dulce. Îl lăsă singur să mănânce și merse în bucătărie după treburi. Gândul ei nu mai fugea de la Mihai. Dacă va apare taică-său, iar o să-l certe! Era
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
sunt blond sau brunet, daca am "pectorali"sau mă bate vântul, nu Te interesează nimic din ceea ce aș putea face prin performanțele mele. Nu Te interesează nici macar eșecurile sau dezastrele din viața mea. Și nici succesele. Peste toate acestea Tu așterni pacea și liniștea, ca o dimineață luminoasă de duminică. Doamne, pe Tine Te interesează doar o inimă smerita, pocăita cu adevarat. Doamne, Îți mulțumesc din tot sufletul că am o valoare imensă DOAR pentru că sunt copilul Tău. Și când Ochii
OCHII CARE SE UITA PRIN MINE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348108_a_349437]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > ETERNUL NUD Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 259 din 16 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului POEZII DE AL.FLORIN ȚENE Eternul nud O plaje de azur aici se așterne, Dinspre mare bate un alizeu, Iar tu vii cu clipele eterne Și faci din mine un semizeu. Luceafărul bate la fereastră, Vântul suflă parcă dintr-un corn, Tu dispari încet în lumea ta albastră Și-un pescăruș își culcă zborul
ETERNUL NUD de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348133_a_349462]
-
2014 BuzatuParadisePines, CA Alături de Eminescu Pulbere vrăjita, de aur, Se scutură din teiul în floare, Păsări albastre zboară spre nori, Din Cer, Luceafărul coboară, Și-odată cu El, Binecuvântarea se-așează Pe tâmpla acestui popor. Și ninge... Troiene de flori Se-aștern pe pământ, Șoapte se-aud Și greieri cântând, Eminescu da mâna cu Dumnezeu... (Floarea Cărbune-15.01.2014)
ALĂTURI DE EMINESCU ELENA BUZATU – ALONGSIDE EMINESCU (TRANSLATION) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347532_a_348861]