3,167 matches
-
fereastră deschisă, începe să valseze uitînd sacaua de la spate, pielea jupuita de ham, încheieturile anchilozate de reumatism și destinul la care se resemnase". Urmează implorarea celui ce se căiește de erorile trecutului, nevoind cu nici un chip a se întoarce în "abisurile" tenebroase în care l-ar fi proiectat refuzul ființei iubite: "Dar ce mă fac eu în singurătatea mea fără nădejde? Vezi? Am lăsat capul pe braț, fruntea grea, am închis ochii să se facă din nou întuneric. Așa cum am trăit
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
de atîția ani. Și în întunericul acesta a început deodată lumină ta, ca o flacăra călăuzitoare. Cum aș putea face un pas mai departe în viața de mîine și de poimîine, fără această lumină? Mă înconjoară numai bezne și numai abisuri. Știam din ce lume m-am deșteptat. Dar cît de înfricoșător și de atroce mi-ar fi să mă întorc mîine!". În cele din urmă apare argumentul forțe al "ocrotirii" mutuale împotriva "lumii rele": Ne-a apropiat pe unul de
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
personaj modelic - în versiunea oficială; falsificat - în versiuni ,autorizate" sau în slugarnice variante apologetice ale barzilor de curte; reconstituit și reinterpretat în sens demitizator - de Penelopa; idealizat și ulterior reevaluat, dar și rectificat - de însuși Odiseu. Prin procedeul punerii în abis, aventura și eroul apar în varianta ficțională a legendei orale și totodată în varianta istoriei ,trăite" și înregistrate de Penelopa, căreia i se conferă ,efectul realului" (Roland Barthes). Prim planul narațiunii îl ocupă o a doua aventură a lui Odiseu
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
filmului. Chiar și intertitlurile și chapourile introductive sunt "redactate" în maniera ceremonios-convențională a începuturilor. Un spirit al timpului prinde regizorul în peliculă, realizînd un film despre film, precum Nuovo Cinema Paradiso (1988) al lui Giuseppe Tornatore, o sensibilă punere în abis de reflex ironic, dar nu mai puțin "dramatică". Într-un gest faustic-sublim, aproape ruinat, Leon Negrescu pătrunde în subsolul teatrului liric pe care l-a cumpărat în incinta unde se află peliculele și le dă foc. Flăcările vor cuprinde nu
Umbre mișcătoare pe pînză by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8663_a_9988]
-
O femeie iubită (Paris, Seuil, 2013), răsturnînd uriașa bibliografie a Ecaterinei a II-a pe masa, în apartamentul, în viața tînărului scenarist Oleg Erdmann, principalul alter-ego al său, care scrie scenariul unui film despre marea împărăteasă. Este o punere în abis modernă, o rețetă excelentă (a folosit-o de pildă cu succes și Christophe Donner în romanul său despre Ludovic al XVII-lea, Un rege fără viitor) pentru a oferi multă informație istorică și culturală condensată atrăgător, într-un stil decontractat
De la Sankt-Petersburg prin Leningrad și retur by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2885_a_4210]
-
își pierde și ea treptat speranța la un paradis, singurul lucru sigur este moartea. De aceea Barnes o contemplă cu teamă și neliniște, deconstruind toate consolările tradiționale, dincolo chiar de "frământarea fetișistă" proprie meseriei de scriitor. Rămânem însă pe marginea abisului zâmbind, pentru că tocmai am citit una dintre anecdotele barnesiene, în care simțul umorului îl învinge pe cel al morții. În fapt, lectura acestei meditații asupra sfârșitului se transformă într-o întoarcere către viață, către memorie ca identitate: "ceea ce îți amintești
Julian Barnes - Nimicul de temut by Mihai MOROIU () [Corola-journal/Journalistic/6937_a_8262]
-
pozitiv) atunci cînd șeriful devine personaj negativ. Citatul "răsturnat" la Titanic (țintuită în cătușe de o balustradă, Driver e salvată in extremis de Slater) ar trebui să vă aprindă beculețele: Salomon e nimeni altul decît operatorul lui James Cameron la Abisul. Incontestabila-i performanță tehnico-acvatică devine astfel explicabilă. Tot o performanță este și cel de-al doilea film al lui Simon West: dat fiind jetabilul său debut hollywoodian, pe numele lui Con Air - Avionul condamnaților (odihnească-se-n uitare), recidiva părea
Ce vă place? by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/17396_a_18721]
-
au estompat/ și genunchiul s-a ăncrâncenat/ să despice aerul" etc. Amator de "teoreticale", Mihai Ignat ași construiește parodiile introducând un dicteu automat ce pare a fi parte integrantă a tipului de scriitura ales. De aici urmează firesc punerea an abis reprezentată de ciudatul personaj numit Klein: "Tentația ăntrezăririi./ Klein/ surprins de Klein?" ("ăntrezărim" și un mare ănaintas: Mopete). Klein este eroul "poemului-travesti" - poemul care parazitează diferite texte, care ași ănsuseste textul-model preluându-i ănfătisarea. Procesul are loc printr-o poetica
Klein c'est moi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17465_a_18790]
-
între estet, dandy și flâneur. Flâneur-ul, oglindă a lucrurilor, e sedus de marele teatru al lumii - un demon intervenind în el, jucînd farse, înscenînd cu bucurie deopotrivă ascunsă și exhibată. Poate un mauvais démiurge. Oricum, el vorbește fără disperare despre abis; stă pe marginea lui și îl pipăie cu voluptate. Textul însuși e o oglindă. Calamburul, vorba de duh, Witz-ul sînt mijloace de a proiecta materia în limbaj și de a pulveriza eul. Teatrul lumii devine, astfel, un teatru al limbii
I.L.Caragiale. Variațiuni by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11772_a_13097]
-
și de expresie al comunismului totalitar. în adîncimile abisale ale firii lui, nu în idei, în argumente, în analize factuale ori în viziuni științifice trebuie căutat modelul revoluțiilor și al statelor comuniste din secolul XX. Toate par a izvorî din abisurile patologice ale unui om furios, destructiv și irațional, nicidecum din logică ideilor sale. Ar mai fi de observat un lucru: influență intelectualilor asupra vieții oamenilor a fost, în general, negativă. Și, cînd, rareori, n-au fost nocive, ideile intelectualilor au
Intelectualii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17689_a_19014]
-
aibă apoi de unde-l prăbuși estetic. Unul din reproșuri se referă la presupusa încercare a lui Rudoiu de a-și căptuși sarcasmul lejer cu profunzimi metafizice. Mă-ndoiesc însă că sub pojghița agreabilă a cărții vom găsi, la răzuire, cine știe ce abisuri. Stilul romanului apărut la Curtea Veche (ca și al celor anterioare, de la Humanitas și Cartea Românească) nu e superficial și disimulat, ci, mai simplu, superficial și autosuficient. Aici e un paradox. Sătul să mai opereze, în materie de proză, cu
Un roman de fițe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6902_a_8227]
-
C. Mihăilescu, al cărui debut, cu Perspective eminesciene (1982), e practic leat cu Grădina de dincolo (1980). Lectura alchimică a Sărmanului Dionis face casă bună cu aceea inițiatică a lui Harap Alb. Față de aceștia doi, Mircea Cărtărescu, în eseul despre abisurile psihologice ale poeziei lui Eminescu (Visul chimeric, la origine o teză de licență) schimbă deja registrul. Prima observație pe care mă simt dator s-o fac se referă la o necesară delimitare în cadrul amplului fenomen optzecist. (O delimitare extrem de fragilă
Doi eseiști, la începuturile lor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4303_a_5628]
-
douăzeci, atribuindu-i norocul de muză a lui Giorgio de Chirico și de prietenă a lui Cesare Pavese și împingîndu-și apocriful pînă la întîlnirea cu acest alter ego, într-un palazzo ruinat. Caligrafiată "în cuvinte spurcate și-n flori de abis", urbea lagunelor apare sub semnul unui absurd notificat, spre a fi mai convingător, prin simțuri. Gratuitate? Mai curînd o... supragratuitate prin tendenționismul său specific, vehement fantast, detracat cu voință, dornic de-a șoca, de-a contraria, de-a sfida prin
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
nesățioasă nimfomană mînuind atrocități (e rolul preferat): "La Cesarina mi se spune,/ sînt curtezană bătrînă cu nările azmuțite/ de bărbătuși proaspeți cu pieile smălțuite./ Către seniorii nopții rosteam vorbe deșarte,/ cînd l-am zărit pe Alois, efeb spasmodic,/ venit din abis./ Atunci pe loc lipitoare mîloasă am vrut să-i fiu,/ carnea să-i mîngîi cu un cuțit argintiu,/ gura să-i scormon ca o motăneasă oarbă,/ falangele mele pricepute să cînte la torsul lui de harpă,/ uitasem de syphalos, de
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
de 20 de ani de 12 institute de cercetare, pe parcursul a peste 500 de explorări oceanice. Noile hărți disponibile pe Google Earth, oferă "priveliști" ale culmilor vulcanilor de pe fundul oceanelor, ale canioanelor submarine care drenează resturile provenite din râuri în abisul oceanelor și zone în care cutremurele ridică pământul și declanșează tsunami-urile.
Imagini de înaltă rezoluţie din adâncul oceanelor oferite de Google Earth - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/69771_a_71096]
-
Întreg se înfățișează ca un nucleu iradiant al lirismului ce nu mai recurge la măști, la scenarii ale disimulării, recomandîndu-se de-a dreptul în substanță confesivă: „tot ce făurim în neistovite reîntoarceri // e doar o încercare de tămăduire / a unui abis / de rană // dinspre zbor, să fie, aceste întinderi / doar escala // lepădării noastre de umbre // despovărare de stîrv a inimii // dinspre un miez nicicînd adumbrit? // doamne, între sămînța arborelui / și sămînța din fructul lui / cercul se închide" (și-o clipă, într-
Aspirația spre Totalitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6529_a_7854]
-
calaveras sau still life with apples and pot of primroses în dimineața asta sunt cezanne și o pictez pe aila cu alți ochi * respir aila 24 de respirații câte una pentu fiecare absență pentru fiecare străluminare pentru fiecare senzație de abis respir aila si respirându-te mă înalț deasupra lumii sunt acum lângă mintea din mintea ta lângă ochiul din ochiul tău landscape with butterflies * aila se plimbă cu garbarek și mestecă rotocoale aburinde în camera plutitoare locuiește dzihan & kamien aila
Poezie by Gelu Vlașin () [Corola-journal/Imaginative/6946_a_8271]
-
chip programatic și ostentativ. O arată selecția metaforelor obsedante, vizibile în chiar titlurile altor cărți ale sale (Oceanul schizoidian, Călătorie spre centru infernului", Deliruri și delire", Panopticum. Tortura politică în secolul XX), dar și frecventele fraze de tipul punerii în abis. Iată, în volumul Veneția cu vene violete, una dintre acestea, în care Ruxandra Cesereanu își arogă dreptul de a fantasma întru violență, dezvăluindu-și astfel un mit personal, și anume cel al imaginarului " cum altfel decât " violent: "Veneția este pentru
IDENTITATE ȘI VIOLENȚĂ by Laura Pavel () [Corola-journal/Imaginative/12779_a_14104]
-
unic al celor ce erau vii în biserică" etc. În cel mai pur spirit baroc (baroc e însuși elementul de surpriză creat prin izbucnirea neașteptată a polifoniei în plină liturghie ortodoxă), Coralul lui Bach dezvăluie celor prezenți imaginea palpabilă a abisurilor lor sufletești, a ființei lor disociate între futile și vinovate pasiuni lumești și o idealitate conturată confuz în revelația frumosului, în forma lui supremă, muzica, a frumosului ca ipostază supremă a vieții. Episodul oratoriului din biserica Amzei aduce pentru prima
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
omenească vei vrea mâine seara în steaua vega S-ar putea spune că lirica acestui autor trăiește în afara cuvintelor ce se înșiruie în versuri. Să fie atunci ,de la musique avant toute chose"? Nu, nu se depistează o asemenea intenție. Atunci, abisuri de idei, sensuri profunde la fiecare pas? Nici asta, de ce să identificăm realizări străine de intenția artistică fundamentală? în poemele lui Mazilescu se realizează ceva propriu liricii, și anume zborul în libertate și sinceritate al trăirilor. Poetul, în genere, nu
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
devastator ce funcționează însă exclusiv la nivel și în plan lingvistic. Și e, foarte probabil, tot o expresie a dedublării. Nimeni, pînă la Augustin Buzura, și nici după el, nu a sondat atît de adînc și cu atîta curaj estetic abisurile și amploarea ravagiilor dedublării și ambivalenței ființei într-o lume ea însăși purtînd pecetea unei psihopatii generalizate. Proba acestui curaj este, în primul rînd, construirea întregului roman pe suportul unui personaj atît de ambiguu cum este Ioana Olaru, foarte transparent
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
aude vocea mai niciodată. Sfioșenia ei - lună ce mângâie cerul în asfințit. În lopețile Copii urâți ies, tiptil, din uterul nopții, târând după ei o corabie, robi la galerele timpului roșu. Strigătele lor înfundate în lopețile negre gonesc peștii-lanternă din abisurile uterului matern. Nu pot să dorm Dlui dr. N. Costovici Uneori nu pot dormi de frig. îmi aștern sentimentele dintr-o viață anterioară și încerc să dorm, mă culc pe ele. Starea asta ar putea dura un timp, de nu
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/9374_a_10699]
-
șansele unei transcrieri fără rest a stărilor sufletești, așa cum s-au cristalizat ele, în fluxul conștinței. Cine este cel care spune eu într-un jurnal? E într-adevăr instanța moral-scripturală autentică a autorului? E un alter-ego? O fantasmă venită din abisurile subconștientului? Un rol mai mult sau mai puțin autentic? O mască mincinoasă? Un supra-eu care cenzurează adevăratele impulsuri ale ființei, acordându-le credit doar celor cosiderate convenabile și eliminându-le sau cosmetizându-le pe cele neplăcute, inavuabile? Sunt câteva întrebări pe
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
larma lumii, Pe pluta noastră De tăcere, Unde tăișul, Discordanța Se schimbă-n ape De mătase, Și-atunci în jur, Adie Raiul; Iar când pășim Parcă sub talpă N-ar fi pământ, Ci numai aripi; Mă ții de mână Și abisul De ne trecut Rămâne zâmbet; Dacă acum, în întuneric, Vedem ca ziua De departe, Cât de năprasnic Va fi clarul Care ne-așteaptă După moarte? Lectura ca peisaj Vezi, scrisul e cochilia în care sună timpul, întinsă, biblioteca E-o
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9877_a_11202]
-
Fiecare experiență din trecutul acestuia se soldează În final cu o „moarte”, părând un simplu vis: „Privind În urmă, amintirea mea Îmi pare un vis amețitor. Nu pot distinge decât umbre În semiîntunericul unei nopți Înghițite de vina și de abisul trecutului... Dacă eu eram cel ce Ținea În brațe ființa asta care mi se dăruia cuprinsă de o dorință nebună, Înseamnă că azi nu mai sunt În viață”, „Privind În urmă, amintirea mea Îmi pare o poveste născocită...”). Felix Kannmacher
ALECART, nr. 11 by Andrei Pașa () [Corola-journal/Science/91729_a_92879]