3,115 matches
-
deosebire!” „Înțeleg”, zise Belbo. „Dar nu credeți că toate astea-s puțin cam obscure pentru cititorul obișnuit?” Camestres aproape că sări de pe scaun. „Dar e absolut indispensabil. Cine ar Înțelege aceste secrete, fără pregătirea prealabilă necesară, s-ar prăbuși În Abis! Chiar și făcându-le publice Într-un mod Învăluit eu Înfrunt niște riscuri, credeți-mă. Eu evoluez În domeniul adorării Fiarei, dar Într-un mod mai radical decât Crowley, o să vedeți paginile mele despre congressus cum daemone, prescripțiile pentru obiectele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
unor puțuri fără fund, simți frig În oase și aproape că percepi mirosul gazului de mină. Scara unu pe unu. Bâjbâiam printr-o galerie secundară, exasperat că nu revedeam lumina zilei, când am zărit, aplecându-se pe marginea unuia dintre abisurile acelea, pe cineva care mi se păru cunoscut. Fața lui nu-mi era străină, cenușie și plină de riduri, cu părul alb, cu privirea de bufniță, dar simțeam că Îmbrăcămintea trebuia să-i fie altfel, ca și cum l-aș fi văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
zonă, că ne-am ales un Dumnezeu ca un șef mafiot cu sirenă” (Viktor Pelevin, Mitraliera de lut) Cosmin I Cosmin se încolonează perfect în valul de mulțime care se scurge din măruntaiele stației Piața Sudului. Scara rulantă scoate din abisul metroului zeci de oameni, îi varsă chiar lângă tarabele cu banane și ciuperci, chiar lângă florăria acoperită de coroane funerare împletite din garoafe albe și negre. Urcând disciplinat spre lumină, ochii blânzi, de cerb, ai lui Cosmin privesc în gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
écart-ul dintre centru și periferie va fi unul uriaș. Când zona periferică a trupului meu îmi va deveni inaccesibilă, când prietenii și dușmanii îmi vor da de veste despre sfârcurile mele, despre sexul și buricul meu, sufletul va tremura în abisul cărnii mele. Îl voi pe chema pe Leo să-mi fotografieze sexul și coapsele cu marea lui cameră digitală. Nu, nu mă tem de durere, de riduri, de bătrânețe. Iată, sunt o viitoare femeie-balon și curând voi pluti înspicată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nu ne căcăm pe noi. Matematic, poți demonstra cu rigurozitate existența a Ceva, fără a fi necesar să-i explicitezi și Forma, bifează Fratele, minuțios. Sau, în concluzie, precum zicea însuși Cantor: "O mulțime, mi-o reprezint ca pe-un abis!" Genial! Splendid! Fascinant! Ebluisant! Formidabil spus! Dar, să ținem cont și de reversul medaliei. De faptul că el a jonglat prea mult și prea intens, pe marginea prăpastiei paradoxului, până și-a dat drumul în ea, cu capul înainte. S-
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
trâmbițele, cupele, ca și pecețile care vor trebui să fie rupte! Căci Răul a dospit, a ros, a copt, în suflete, peste epoci și peste locuri, ca un uriaș abces otrăvitor, himeric, pe cale să pleznească și să scufunde lumea în Abis. Prăsila necurată, Antichristul, s-a născut, în cor de vaiet și decântece și nu așteaptă decât prilejul de a fi hrănit cu sânge omenesc, pentru a crește falnic, într-o noapte. Prinții trufași ai legiunilor demoniace, își înalță, rând pe
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
produce Haosul. Așa se zice... Da, dar nu numai! se insinuează Fratele, după Dănuț, din nou. Sub sephirele Ketter, Hokmach și Binah (care alcătuiesc Triada, ceea ce reprezintă, oarecum, o alternativă gnostică la Treimea sau la Trinitatea noastră creștină), deasupra Planului Abisului, pe Arborele Sephirotic, mai există o sferă, o sephiră latentă, fără număr, denumită Daath' , a Cunoștinței, care străbate simetric în necunoscut, în Umbră, în Qliphot, care este opusul Arborelui Vieții! În Regatul demonilor, al spaimelor și al Sephiroților malefici... Precum
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și el atacul în cavalcadă, și-și desfoaie aripi de pasăre-fregată, interpunându-se pe traiectoria Morții călare, pe curs net de coliziune cu iuțeală fantastică. Avocatul strânge tare din pleoape! Când le deschide, Moartea și Îngerul se prăbușesc încleștați, în Abis. Vino, Stăpâne, giuvaerule al lumii, vino! Adu-le slujitorilor tăi prea plecați, bucuria întunecată a rușinii și a patimei...! De surpriză, Fratele se poticnește de tija unui felinar metalic, pentru candelă și se lungește pe sol, julindu-și amarnic bărbia
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
tîrîndu-mă pe sub aceleași furci caudine ale rușinii și urii și singurătății. Sigur, se spune că scriitorul pierde cu fiecare vis povestit câte un cititor, că visele plictisesc într-o povestire, fiind doar o metodă comodă și învechită de punere în abis. Rareori, într-adevăr, un vis este semnificativ pentru celălalt, în plus, scriitorii uzează câteodată de contrafaceri, construiesc visul la calibrul cerut, care să reflecte și să ordoneze realitatea difuză a povestirii, așa cum, dacă pui un capac de stilou în mijlocul unei
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de spus. De fapt, până în noaptea când am visat ceea ce vreau să vă povestesc, am fost convins că nu există nimic în viața mea care să merite să fie scos la lumină. Deci nu încerc să fac o punere în abis, ci vreau doar să iau lucrurile de la început, pentru că sânt convins că, și în viață, și în ficțiune, începutul dă tonul și în nebunie; îmi amintesc cum a început s-o ia razna un fost prieten al meu. A venit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
2010 Textul de față propune patru studii având ca tematică comună reverberațiile transcendenței ce punctează insular și carismatic complexitatea ontică a mundaneității glisată pe extensia imanentului. Transcendența ca finalitate a voinței ascensiunii mistice sub spectrul sacrificiului de sine, transcendența drept abis ultim întemeietor dincolo de pulsațiile exterioare ale subiectului, abis ce se relevă în străfulgerări celui care respinge demonizarea sinelui evitând alunecarea propriei introspecții în falsități orgolioase, transcendența ca imperiu izbăvitor ce se deschide, prin ferestrele forate în imanent, spre tragedia suferințelor
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ca tematică comună reverberațiile transcendenței ce punctează insular și carismatic complexitatea ontică a mundaneității glisată pe extensia imanentului. Transcendența ca finalitate a voinței ascensiunii mistice sub spectrul sacrificiului de sine, transcendența drept abis ultim întemeietor dincolo de pulsațiile exterioare ale subiectului, abis ce se relevă în străfulgerări celui care respinge demonizarea sinelui evitând alunecarea propriei introspecții în falsități orgolioase, transcendența ca imperiu izbăvitor ce se deschide, prin ferestrele forate în imanent, spre tragedia suferințelor umane, transcendența drept astru al sacralității templului iată
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
își pregătește eul de sfâșierea finală dintre spirit și trup se simte cuprins de cosmicul unei stări indefinibile. Este ca și cum fiecare particulă a ființei sale spirituale se desprinde și plutește în căutarea unei noi regrupări care să permită saltul spre abisul altor lumi. Această stare îl introduce în solitudinea funebră ce-și va atinge apogeul odată cu pasul înstrăinării și proiecției dincolo de viață. Finalitatea vieții și singurătatea morții sunt extreme ontice, surveniri răsturnate în raport cu entuziasmul naiv al ființării întru cotidian. Deși este
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
nedreptății drept constante prime ale vieții umane terestre, este profund estompată și, ulterior, proiectată în eclipsa impusă de adevărul unei dimensiuni superioare. Această dimensiune este, în perspectiva celui atins de clarviziunea mistică, transcendența. Viziunea sa descoperă inexprimabila măreție a copleșitoarelor abisuri divine. Prin fereastra epifanică deschisă de transcendență strălucește imperiul unei lumi în care infinitul întinderilor și al cantității își condensează ne-măsura devenind o veșnicie a substanțelor de conținut. Survine aici imaginea fragmentară a unei dimensiuni în care eternitatea se
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
relativitatea cauzei se transmite ontic efectelor sale. Astfel, cauza primară a prezenței plăcerii sau suferinței corporale este însăși existența trupului. Acestei cauze-condiții i se adaugă cauze secundare și factori determinanți. Transcendența oferă, în schimb, extazul infinit al spiritului proiectat spre abisuri nesfârșite. Comparația se rezumă, în esență, la conștientizarea insignifianței paradigmei corporale a existenței umane în raport cu cea eliberată de greutatea metafizică a materiei. Aderarea la imperativele transcendenței, desprinderea chemărilor trupului de cele ale spiritului se dovedește, în acest context, o etapă
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Rezumativ, până acum secvențele care au fost evocate în ordinea succesiunii lor drept constituiente ale saltului spre absolutul dimensiunii spirituale sunt: chemarea adresată ființei umane de către transcendență, asumarea acestei chemări, survenirea în tensiunea sufletului a incandenscentei dorințe pentru saltul spre abisurile divine, revelația insignifianței așezării în freamătul istoric ireversibil raportată la descoperirea veșniciei sublimului transcendent și fundamentala reînnoire, resurecție apocaliptică la nivelul conștiinței individuale. Aici apare respingerea adeziunii la iureșul de senzații ce reverberează în fiecare particulă celulară a trupului, refuzul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și efortul sacrificant al luminării lor desăvârșirea individuală întru transcendent nu și-ar atinge apogeul rămânând asemeni unei rostuiri neterminate. Fără dragostea pentru autentica valoare întru spirit a semenilor prăbușiți în mareea pierzătoare de efemerități și motivații relative ascendența prin abisurile ce se ascund învăluind imanentul ar semăna cu un metafizic zbor întrerupt de puternicii curenți ai orgoliului și admirației pentru propriul sine. În ierarhia spre și întru transcendent, dincolo de actul renunțării se întind imensitățile ontice ale sacrificiului pentru ceilalți sub
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
autentic. O astfel de mască poate înșela vigilența de suprafață a unei conștiințe ancorate în fluctuațiile instabile ale naivității interioare. Dar oare, nu asistăm aici la o înșelare de sine pentru cel înveșmântat în vălul amăgitor al răutății viclene? Întunecarea abisului pe care l-a deschis celuilalt nu îl va răpi într-un mod agonic și neașteptat pentru conștiința sa convertită beznei spirituale? Cum privește ateul ca pribeag în umbra zeului absent experiența răutății focalizate spre paradigma celuilalt? Ce înseamnă pentru
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
oglindă el își perindă vederea prin câmpiile unui peisaj al înfrângerii celorlalți, al neutralizării impulsiunilor de personalitate ale acestora. În tensiunea întâlnirii cu semenii, răutatea eului negativ ia în derâdere, zâmbește larg și necruțător asemeni unei prăpăstii ce-și deschide abisul spre a răpi distrucției spectrul altor prezențe umane. În această dialectică trepidantă, spiritul celui înveninat de răutate se proiectează invidios și distructiv spre ceilalți pentru a reveni la sine mai avansat în crisparea glacială a respingerii binelui. Paradoxal, el urcă
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
așadar, această imagine ne gândim, în primul rând, la suma ipostazelor în care trăsăturile chipului respectiv se grupau și reorganizau mereu oferind noi aspecte ale feței în funcție și în raport de trăirile interiorității, de combustiile și reechilibrările ce animau abisul sufletului amintit aici. Acest cumul care își centralizează componentele asemeni unui portret dinamic ne apare așezat la moartea celui drag, lângă chipul părăsit de spirit al acestuia. Dualitatea celor două imagini ne induce sentimentul și conștientizarea adâncă a unei pierderi
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
al consumării noastre ontice se relevă mai autentic prin sunetul său decât prin chipul cadranului încifrat. Anunțarea acustică a trecerii timpului se poate dovedi aici mai aproape de sensul și scopul succesiunii clipelor decât indicațiile vizuale. Orbul vede mai profund în abisul temporalității. Cel lipsit de putința mersului se va așeza pe orice drum drept un autentic călător fiecare plecare și întoarcere fiind aventuri de imprevizibil, obstacole și posibile întârzieri. În alergarea prin mobilitatea cotidiană, cel neatins de suferințele deficiențelor trupești nu
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și gestul celuilalt, el înaintează descoperind profunzimi ale spiritului acestuia, profunzimi pe care, cel mai adesea, cuvântul le opturează, rostirea învăluind și nu relevând aici. Prin această înaintare și cunoaștere luminatoare el apelează transcendența iar prin zăbovirea în alunecarea spre abisul ei își inaugurează asumarea transcendenței. Tot astfel, când gestul și expresia feței nu sunt citite ci utilizate pentru a exprima, pentru a fi spiritul din spatele lor citit, transcendența este asumată nu ca plan spre care se tinde ci ca unul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
opozitive bine-rău drept unul dintre principiile remise imanentului ca axiomă de persistare și înaintare în existență. Fără această dialectică, mundaneitatea efemerității umane ar fi aici de neconceput. Dar cel ce îndură suferința de ordin spiritual intuiește în agonia sa fremătândă abisul care se deschide în transcendență susținând acest principiu al dualității active dintre bine și rău, fluxul ce poartă axioma ciocnirii negativului de pozitiv ca întemeiat și izvorând întru transcendență. Aici chiar recunoașterea exclusivă doar a imanentului, postularea acestuia prin respingerea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
întru temporalitate. Vindecarea sau exilarea suferindului este aici pentru cotidianitate un demers ce vizează propria vindecare și automenținerea în sine și pentru sine. Prin acest demers posibilitatea destabilizărilor în interiorul mundanului de zi cu zi, al spargerilor metafizice ce trimit spre abisul unui dincolo absolut este redusă considerabil. Primejdia înălțătoare a transcendenței este astfel proiectată dincolo de orizontul cotidianului ce percepe suferindul și drama sa drept o eroare funcțională în propria dinamică, o alterare ontică insulară ce trebuie remediată sau exclusă definitiv. Cotidianitatea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
dinamică, o alterare ontică insulară ce trebuie remediată sau exclusă definitiv. Cotidianitatea vulgului mundan este astfel menținută iar suferinței umane nu îi este acordată recunoașterea sa drept una dintre experiențele fundamentale prin care omul se deschide transcendenței și își asumă abisul acesteia întru final. Ratarea sesizării valențelor profunde ale îndurerării contribuie la amplificarea și continuitatea situării lumescului cotidian în naivitatea unei percepții de suprafață, lipsită de profunzime a complexității existențiale. Dar această poziționare superficială a cunoașterii, această evitare și ocolire trepidantă
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]