43,150 matches
-
furtună. Atunci striga lozinci iluzorii, acum iluzia poartă cizme, boandă, căciulă de miel; iluzia are piele și sub piele curge ceva tulbure; pe semne, inima îi este mâlită; pe semne, noaptea întunecă izvoarele sau poate cineva mușcă adânc, adânc din absență, mușcă până ce spurcă și cea mai vagă intenție de așteptare. Starea de om liber i s-a sfârșit într-o primăvară de mai. Era duminică, înfloreau castani pe dealul Copoului. La mijlocul parcului, o poartă din fier forjat, șotronul s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ignoră, inimă nu o ia în seamă, mintea o trece cu vederea. Face tumbe în sânge și, Doamne, cum mai apasă și, Doamne, cum mai sufocă. Suprema durere se cheamă dor și, Doamne, cum nicio iluzie nu-i poate plomba absența. Atunci, în decembrie, unghiile mâinii drepte i-au fost smulse la tocul ușii, arcadele sparte, palmele arse cu țigara, clavicula stângă dislocată, 3 coaste fisurate. Acum, încătușat de un scaun metalic, cu picioarele înțepenite în beton, cu umerii răvășit într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în vis, Carul Mare nu a observat semaforul lui Dumnezeu. Prima jumătate a sângerat sub Steaua Polară, cealaltă, cu necurăție, pătează scutece. Când iubești, nimic din ce-i al tău nu-ți aparține și nimic din ceea ce primești nu-ți întregește absența. Nici un handicap nu-i mai apăsător decât un suflet pe jumătate gol de sine însuși, pe jumătate pustiu de nimeni. Libertatea în doi a ținut cât o revărsare timidă de nori, apoi noapte, imensă noapte, continuă noapte... întunericul era ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să trag obloanele, când singurul meu bilet de vacanță este în buzunarul Fecioarei? 72. Un zgomot ca de trezire a fiarelor s-a auzit la capătul holului. Până sub unghii, până sub gene, până sub tâmplă, glasul lacătelor deschise străfulgera absența. Cu un ultim efort, a încercat să privească spre ușă. O umbră lichidă, cu un foarfece de curățat via, decupa părticele de libertate. Gratiile, o țesătură de corzi putrede: cele încarnate în inima deținutului sunt verzi, cele semănate în zid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fiecăreia mai rămâne loc neocupat. Un uriaș a călcat înaintea mea sau poate pășesc cu inima, cu pustiul din inimă pășesc. S-a ridicat din nou în picioare, și-a suprapus tălpile cizmelor în semne, același spațiu al nimănui definea absența ca pe o cangrenă în trupul unei cruci. Nedefinirile paralele extirpau aparențele: Încă mai sunt urmă, Doamne, subțire umbră, tot mai subțire! Zăpada nu o pot falsifica, nu mă pot așeza ermetic într-o cruce, mereu mai rămâne loc pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
umple nelocuirea din mine cu decupaje dintr-un puzzle al cimitirelor săpate în cer. În jurul pomului, grădinarul, toamna, adună mușuroi de pământ, fierarul modelează fierul potcoavelor după amprenta îndepărtărilor, pâinea crește în vatră cât e foamea de mare; în jurul omului, absența adâncește gropi. Of, Dumnezeule, până și apa, după ce-și înghite înecații, sporește în burțile scoicilor! Până și focul Da, doamne! focul, ce l-am pus în biserică descleia sfinții de pe catapeteasmă și îi lăsa slobozi să țopăie deasupra flăcărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
resuscita memoria. Retrospecția proiecta perspective pentru o moarte în doi timpi. Milioane de fotografii suprapuse camuflau aparența. Pe un scaun din metal, cu picioarele fixate în beton, cu spătarul rupt, în fața a două urme proiectate tot mai adânc, Petru justifica absențe: Moartea în afara sângelui este mai curată decât moartea sângelui, moartea în afara cărnii este mai curată decât moartea cărnii, moartea în afara oaselor este mai curată decât moartea oaselor. Ochii umezi nu sunt ochii milei, ai îndurării, ai cerșirii; ochii umezi sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
se deseacă în 60 de particule, particulele țin evidența respirațiilor, bătăile inimii dau pulsul pădurilor. (Fuga în timp nu justifică nici măcar pauza dintre două silabe.) Iubesc unii atât de mult dimensionarea nimicului, încât se confundă până și cu intervalele dinte absențe: viața consemnată în file de calendar, pe o carte de identitate, într-un registru de stare civilă; viața criptată pe o copertă, într-o monografie a frunzei, pe o cruce. Nimic nu rămâne în afara cifrei: jucării, cărți, virginități, verighete, boli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
am știut că și în grădinile tale e toamnă. I-a fost sete. Întunericul este mai mult decât asfințit de soare. Întunericul se lasă decupat de locuire precum pământul cimitirului, nici o unghie mai mult, nici o sămânță mai puțin. Întunericul absoarbe absența, o digeră și o scuipă în uterul nopții. Sfinții Anthoniți dormeau ziua, pentru că noaptea era păcat să închizi ochii. Dumnezeu nu îngăduie o noapte ascunsă în altă noapte, precum un sâmbure în alt sâmbure. Rugăciunea se întâmpla doar când atingi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ales, rogu-te, nu-mi judeca lașitatea de a rămâne în afara chipului tău! Am trecut pragul casei tale, Doamne, precum Lazăr a patra zi în afara mormântului. Să mor în lume, să mor în tine, nicio diferență. Ignoranța sfinților motivează identic absențe în sticla cu lapte, în icoană, în lemnul crucii. Am revenit a(casă,) în biserica asta pustie. Nemișcarea coboară din zid peste mine și devin una cu lutul, și devin bulgăre de humă frământat de palmele tale a doua oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
însă, fără vocația de principe, între "împrejurări favorabile, norocoase" și "însușirile personale", Machiavelli pune mereu accentul pe acestea din urmă. Prevalenta lor în strălucirea princiară, ca necesitate absolută, i-a iritat, nu o dată, pe regalii cititori ai Principelui, complexați de absența unor astfel de însușiri și care nu aveau altă îndreptățire decît ereditatea sau cruzimea. Or, după Machiavelli, ereditatea nu dă merite și nici cruzimea nu aduce glorie. Dacă acest cod al comportamentului princiar s-ar fi rezumat doar la capitolul
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
este garantul cel mai sigur al înfloririi republicilor, disprețul religiei este cauza certă a ruinei lor. Nenorocire pentru statul în care teama de ființa supremă nu există! el trebuie să piară, ori să fie susținut prin teama față de principe în absența religiei..." (Discorsi, 1,11). Genială previziune, împlinită, asupra statului totalitar. Lenin, ori nu citise Discorsi, cînd a dictat demolarea bisericii, ori s-a substituit zeului, cînd nu era decît un simplu muritor. De s-ar fi rezemat pe biserică și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
nu pot fi disociate fără a se pierde coerența ansamblului. Este cât se poate de sigur că modurile de funcționare și de organizare a vieții economice și sociale vor fi în armonie cu structurile demografice, ceea ce nu înseamnă, pentru moment, absență a conștientizării și a reformelor. Impulsul ce-ar trebui dat acestora ar putea veni de altfel de la situația din străinătate, autoritățile dorind să păstreze pentru Europa un loc în ierarhia națiunilor. Capitolul III Demografia locului de muncă Orice vârstă ar
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
care se percepe în principalele concluzii: există țări bogate și țări sărace pentru că țările bogate investesc mult mai mult și au o creștere demografică mai mică decât țările sărace (capitalul pe cap de locuitor și productivitatea muncii sunt mai ridicate); absența progresului tehnic face ca creșterea economică pe termen lung să tindă spre zero din cauza randamentelor descrescătoare ale capitalului. Progresul tehnic este cel ce permite menținerea productivității marginale a capitalului constantă și care garantează o creștere a producției pe cap de
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
nedurabile (și deci imposibil de stocat), ar trebui, pentru a supraviețui, să producă până la sfârșitul zilelor sale, orice economisire legată de ciclul de viață fiindu-i interzisă. Totul se schimbă când coexistă mai multe persoane de generații diferite. Chiar în absența oricărei posibilități de stocare, indivizi care nu produc (din motive de vârstă tineri, seniori sau pentru orice alt motiv) pot spera să consume dacă își duc viața alături de oameni activi dispuși să nu consume (să economisească) ei înșiși o parte
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
pe principiul capitalizării, naște mult mai puține temeri legate de asemenea dificultăți. Factorul populație reabilitat Eșecul neoclasicismului standard în explicarea nucleului creșterii economice, mai exact progresul tehnic, și a proceselor de creștere din secolul al XX-lea, în acest caz, absența recuperării decalajului dintre țările bogate și cele sărace, a suscitat o adevărată reînnoire a analizei creșterii economice trecând printr-o "endogenizare" a surselor acestei creșteri, în rândul cărora [se află] populația activă. Pe de altă parte, îmbătrânirea populației europene atrage
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
competențelor lui) remunerat printr-un salariu. După ideile lui Becker, individul care investește în capitalul uman determină suma optimală a investiției sale prin egalizarea beneficiului marginal al acestuia (supliment de remunerare) și a costului marginal (cost de oportunitate legat de absența unei activități remunerate și de cheltuielile de studiu). După Lucas, individul investește pentru el însuși, dar această investiție generează externalizări pozitive. Indivizii calificați sunt mai eficienți și-i fac pe ceilalți să beneficieze de cunoștințele lor. Productivitatea lor este mai
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
Becker, Murphy și Tamura, 1990). Stocul de capital uman al familiilor educate exercită și externalizări pozitive asupra randamentului educației celor mai puțin educați. În acest caz, timpul de producere a copiilor este mai puțin ieftin pentru aceste familii decât în absența externalizărilor. Fertilitatea lor va fi atunci mai redusă (Tamura, 1994). În plus, înlocuirea cantității cu calitatea copiilor se efectuează și datorită progresului tehnic endogen care influențează în mod pozitiv randamentul capitalului uman. Costul de oportunitate al unui copil în plus
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
ocupe de copiii lor la domiciliu. Începând cu vârsta fatidică de 3 ani, proporția de mame care lucrează crescându-și singure copiii crește și depășește chiar proporția mamelor care trăiesc în cuplu (necesitatea de a-și asigura un venit, din cauza absenței partenerului de viață). Să menționăm că progresul locurilor de muncă pentru femei este sincron cu dezvoltarea muncii cu normă parțială, nu neapărat cu 50%, ci deseori cu 80%, ziua liberă fiind adesea miercurea. Să mai menționăm că există o legătură
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
copiii și care reia progresiv o activitate exterioară remunerată când copilul începe activitatea de școlar. Structurile de supraveghere a copiilor sunt embrionare și nu au ca principal scop să le permită mamelor împăcarea vieții profesionale cu viața de familie. Această absență de politică familială explicită a fost interpretată de mai mulți autori ca o respingere de către regimurile devenite democratice a amintirilor și experiențelor naziste, fasciste și franchiste, favorabile natalității și anti-feministe. Însăși ideea de politică demografică este încă tabu în Germania
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
sintetic al fertilității în cazul imigrantelor scade la 2,16 copii pe femeie. Populația autohtonă este gata să primească un număr crescând de imigranți? După un Raport al Diviziunii populației Națiunilor Unite (Națiunile Unite, 2000), declinul populației este inevitabil în absența migrațiilor de înlocuire. Totuși, nivelul de imigrație necesar variază mult de la o țară la alta. Dacă Italia și Japonia au nevoie de o puternică creștere a numărului de imigranți, Franța și Statele Unite își vor putea păstra numărul de locuitori cu
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
de ani ai săi cât strămoșul său din 1900 de a-și fi sărbătorit cea de-a 55-a aniversare. Pentru franțuzoaice, diferența este și mai accentuată: 79,5 față de 59. Al doilea element permite urmărirea evoluției vârstei caracterizată prin absența handicapurilor invalidante căci, după gerontologi, primele semne ale pierderii autonomiei apar cu zece ani înainte de deces. În 1985, această vârstă este de 72,3 ani pentru francezi, în timp ce în 1900 era de 65,7. Vârsta aceasta este obținută de către media
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
puterile publice au luat până astăzi o poziție colectivă, oricare ar fi orientările politice ale guvernelor succesive, să nu acorde anumite prestări sociale înainte de o anumită vârstă. Astfel, în Franța, RMI1 nu este atribuit înaintea vârstei de 25 de ani. Absența acestui ajutor în tranșa de vârstă la care ne referim reduce relativ ponderea ajutoarelor publice și-o mărește în același timp pe cea a ajutoarelor private. În aceeași ordine de idei, faptul că nașterile intervin mai târziu în viața femeilor
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
sau postat pe internet, e pre schim bat cît ai clipi În voce aproape naturală, fluentă nara tiv, cu pauze la virgulă și pusă pe retorica dictată de semnele Întrebării și ale mirării. De glasul omenesc o deosebesc cîteva infirmități: absența temperaturii și a surîsului lecturii, atot puternicia pustiului emoțional, ergo, nici o bîlbă, nici un tre molo. O deosebește și o monstruozitate: prefacerea textului În voce poate ajunge la viteze uluitoare, pînă la limita de rupere a sensului, pînă la ininteligibil. Mașinii
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lumina Raiului a fost cea care s-a dus să asfințească undeva, nimeni nu știe unde. Copilăria, cu accidentele ei paradiziace, a mai rezistat o vreme, s-a zvîrcolit, a refuzat să cedeze odată cu lumina. Dar nu există paradis În absența luminii, drept care strălucirile și curcubeiele mele de după unsprezece ani au lunecat pe alte ceruri, mai joase. Pe retina interioară s-au deplasat ele, menținîndu-se acolo pînă În ziua de azi. Căci omul poate să-și piardă vederea, dar nu și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]