2,199 matches
-
De aceea este legitim să distingem între aspectul formal ("filosofia primă" Aristotel; cunoașterea "care se ocupă numai cu forma însăși a intelectului și a rațiunii și cu regulile universale ale gândirii în genere, fără deosebirea obiectelor"23 Kant; "gândul privind Absolutul" Hegel; "filosofia ca idee a unei sarcini infinite" Husserl; cunoașterea, în principiu, a "pozițiunii omului față de restul universului" C. Rădulescu-Motru; determinarea "ființei în ea însăși" Constantin Noica; "descrierea care face posibilă legitimarea ființei în sine" Gheorghe Vlăduțescu) și aspectul material
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
pozițiunii omului față de restul universului" C. Rădulescu-Motru; determinarea "ființei în ea însăși" Constantin Noica; "descrierea care face posibilă legitimarea ființei în sine" Gheorghe Vlăduțescu) și aspectul material, de conținut, ("filosofia secundă" Aristotel; cunoașterea care cercetează un obiect oarecare Kant24; "reprezentarea Absolutului" Hegel; "tentativa mai mult sau mai puțin reușită de a realiza ideea directoare a infinității" Husserl; cunoașterea prin metode obiective a "pozițiunii omului față de restul universului" C. Rădulescu-Motru; determinarea "ființei în lucruri" Constantin Noica; "descrierea ființei determinate" Gheorghe Vlăduțescu) ale
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
umanului, îngăduie apropierea acestei filosofii de unele modele și proiecte ale filosofiei actuale. Ne interesează în contextul de față personalismul și energetismul. Potrivit personalismului energetic, omul cumpănește (cum voi încerca să dovedesc) condiționatul natural (toate ființările determinate) și Necondiționatul (idealul, Absolutul). În personalism, omul migrează pe axa condiționat-Necondiționat, tinzând, mai curând, către o identificare cu Absolutul divin. Iar "omul" energetismului este o ființare printre altele; el nu are nici un loc privilegiat, căci este identic condiționatului natural, sau aspiră necontenit către o
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în contextul de față personalismul și energetismul. Potrivit personalismului energetic, omul cumpănește (cum voi încerca să dovedesc) condiționatul natural (toate ființările determinate) și Necondiționatul (idealul, Absolutul). În personalism, omul migrează pe axa condiționat-Necondiționat, tinzând, mai curând, către o identificare cu Absolutul divin. Iar "omul" energetismului este o ființare printre altele; el nu are nici un loc privilegiat, căci este identic condiționatului natural, sau aspiră necontenit către o identitate cu acesta. Condiționatul reprezintă ceea ce este determinat prin natură și experiență, fie fenomen, fie
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
a lucrurilor"29, această ordine considerată a lucrurilor fiind natura, așezată de C. Rădulescu-Motru pe principiul determinismului prin cauzalitate. Necondiționatul este ceea ce scapă poziționării naturale, determinării prin natură și experiență; ceea ce nu se află sub ordinea determinismului prin cauzalitate, fiind Absolutul, idealul, personalitatea creatoare de energie, după socotința lui C. Rădulescu-Motru; "natura" Necondiționatului este libertatea. Între acestea condiționat și Necondiționat se află, potrivit personalismului energetic, omul. Concluzia acestei lucrări, posibilă prin desfășurarea unei interpretări "antropologice" a personalismului energetic, este ideea că
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
natură (condiționat) și Absolut (Necondiționat). Deși în scenariul determinismului prin finalitate, construit în analogie formală cu conceptul kantian al finalității, lipsește instanța Divinității, totuși, în aplicarea sa, corespunzătoare "lucrării" sale ordonatoare pentru evoluția universului, îndeosebi în faza sa umană, reperul Absolutului este prezent. Omul nu poate fi judecat decât prin această poziție intermediară; el finalizează evoluția energiei-ca-natură, iar finalitatea este expresia "neputinței" lui de a se desprinde total de natură, pentru a deveni absolut. Finalitatea "salvează" totuși omul, conferindu-i specificitate
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
deveni absolut. Finalitatea "salvează" totuși omul, conferindu-i specificitate, prin faptul că evoluția existenței-ca-energie dobândește sensul omului. Ca și la Kant, omul, ca scop final al existenței lumii, are statutul unei unități de existență ce ține în cumpănă natura și Absolutul. Numai ținând seama de Absolut putem înțelege "locul natural" al omului potrivit perspectivei personalist energetice. Absolutul nu este cerut direct de aplicarea determinismului prin finalitate. Prin program, C. Rădulescu-Motru, ca de altfel și Kant, exclude Divinitatea din scenariul finalității. Aceasta
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
omului. Ca și la Kant, omul, ca scop final al existenței lumii, are statutul unei unități de existență ce ține în cumpănă natura și Absolutul. Numai ținând seama de Absolut putem înțelege "locul natural" al omului potrivit perspectivei personalist energetice. Absolutul nu este cerut direct de aplicarea determinismului prin finalitate. Prin program, C. Rădulescu-Motru, ca de altfel și Kant, exclude Divinitatea din scenariul finalității. Aceasta din urmă rezultă, dacă-i considerăm prezența universală, din extinderea asupra naturii a unui principiu al
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ale personalității. Prin urmare, nu aceste forme nedesăvârșite, unele foarte apropiate de natură (de condiționat) exprimă scopul final al evoluției, ci o formă desăvârșită care nu este posibilă decât prin acordul cu un ideal, posibil, la rândul său, în supoziția Absolutului. A concepe personalitatea energetică asemenea unei unități de echilibru al omului, unitate care adună ființa fizică și pe cea culturală a acestuia, înseamnă a dezvălui "locul natural" al omului în ordinea universală și, totodată, a-i reface unitatea de existență
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
din ele sau cu amândouă odată, fără să-și piardă identitatea. Evoluția istorică a omului are tocmai sensul apropierii lui de ambii poli ai existenței (condiționatul natural și Necondiționatul). Dar omul nu poate atinge identitatea cu natura și/sau cu Absolutul, spațiul variațiilor aptitudinale fiind infinit. Mai mult, apropierea omului de natură sau de Absolut întărește hotarele fiecărui "capăt" al existenței, accentuează "specificitatea" lor de netrecut. Istoria are sensul umanizării, adică al accentuării determinărilor personalizate în om. Pe de o parte
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
întărește hotarele fiecărui "capăt" al existenței, accentuează "specificitatea" lor de netrecut. Istoria are sensul umanizării, adică al accentuării determinărilor personalizate în om. Pe de o parte, energiile naturii primesc forme din ce în ce mai adecvate, iar pe de alta, idealul omenesc, analogon-ul Absolutului, este, prin creația culturală, din ce în ce mai "împlinit". "La omul de vocație, felul muncii este o prelungire a omului, este o umanizare intrată mai adânc în natură"128. Evoluția formelor personalității va fi urmărită în capitolul următor al lucrării în acest sens
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
personalitatea energetică însemnând, de fapt, o apropiere a omului concomitent de natură și de Necondiționat, va determina transformarea eului, a muncii și, în consecință, a personalității. Încheierea acestei evoluții ceea ce reprezintă desăvârșirea personalizării nu este o identificare a omului cu Absolutul, ci o deschidere către o evoluție infinită întru apropierea sa, totodată, de natură și de Necondiționat. Personalitatea energetică este, pentru C. Rădulescu-Motru, o promisiune onorată parțial. Dar chiar împlinită, ea nu va semnifica sfârșitul omului sau al istoriei, ci doar
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
formă socială este civilizația. Forma umană (care este personalitatea) ca mistic, "tip" și personalitate energetică nu se confundă cu forma socială. Aceasta din urmă este mediul extern al formei umane, care echilibrează în structura lumii elementul condiționatului natura și elementul Absolutului Absolutul însuși. În cazul misticului, forma socială este grupul; în cazul "tipului", cultura; iar pentru personalitatea energetică, civilizația. (Discuția asupra formei sociale se va face în ultimul capitol.) Interpretarea personalismului energetic din unghi antropologic și discuția asupra formelor istorice ale
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
socială este civilizația. Forma umană (care este personalitatea) ca mistic, "tip" și personalitate energetică nu se confundă cu forma socială. Aceasta din urmă este mediul extern al formei umane, care echilibrează în structura lumii elementul condiționatului natura și elementul Absolutului Absolutul însuși. În cazul misticului, forma socială este grupul; în cazul "tipului", cultura; iar pentru personalitatea energetică, civilizația. (Discuția asupra formei sociale se va face în ultimul capitol.) Interpretarea personalismului energetic din unghi antropologic și discuția asupra formelor istorice ale pesonalității
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
vorba aici, cel puțin în mod direct, despre transcendența divină, ci despre idealul de umanitate, a cărui origine poate fi, totuși, Divinitatea: "ideea de Dumnezeu este principiul suprem care fundează ordinea universului și, dimpreună cu aceasta, care dă conștiinței omenești absolutul de care ea are nevoie pentru a avea încredere în sine"217. C. Rădulescu-Motru prezintă sistematic primul plan, în care putem distinge: a) o previziune generală, potrivit căreia personalitatea energetică a acumulat premisele necesare edificării sale: eul s-a raționalizat
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
lipsit de ideal, deci de mesianism, nu are "oameni excepționali"; în solul lui cultural nu răsar vocații. Mesianismul este posibilitatea vocației, starea pre-vocațională deschisă către un viitor prefigurat ca ideal. Gândită astfel, vocația neagă, în posibilitatea și realitatea sa mesianică, absolutul naturii și, prin urmare, "falsifică" ideea reducerii determinismului la cauzalitate. Dar ea nu izolează cultura de natură, așezând-o pe aceasta din urmă pe un principiu cu o demnitate ontologică sub-culturală. Ca realiter, ca apariție istorică, vocația reîntemeiază unitatea lumii
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
energiei îi dezvăluim constituția originar mixtă. Dar luată ca termen prim cu sensul de spațiu omogen al anticipației, ea se dezvăluie ca anticipație finală, prin urmare, ca unitate sufletească ce transcende ordinea condiționatului psihologic, deschizând o ordine a Necondiționatului, a absolutului uman. O putem gândi, desigur, ca formă ultimă a anticipației, obțintă prin evoluția eului de la starea sa primară de anticipare afectivă, la cea de anticipare profesională (a unui nou gen de muncă). Dar ca anticipație finală, ea transcende ipostazierile eului
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în care omul să-și recunoască, printr-o atitudine reflexivă, "locul natural"; spațiul și timpul, după cum am văzut, nu sunt eterogene. Totuși, întărind la limită sensurile, putem spune că omul se confundă cu condiționatul natural. Neexistând un reper clar al Absolutului, relativul natural cuprinde totul, deci și pe om. Chiar dacă acceptăm necondiționatul în descrierea energetistă a existenței, omul nu este salvat, în sensul că el nu-și poate afirma identitatea și specificul existenței sale, pentru că, raportat la ordinea liniară a energiei
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
din acesta din urmă a Arhitectului divin reprezintă semnul unei atitudini de evitare a ideii ordinii de fatalitate. Personalitatea perfectă, așa cum a fost concepută de C. Rădulescu-Motru, nu este decât o idealizare, o prelungire în absolut a evoluției cosmice personalizante. Absolutul din relația cu Natura, pe care-l cumpănește omul, este personalitatea energetică în modelul ei desăvârșit. Un simplu accent deplasat către Personalitatea perfectă în sine ar fi substituit ordinea de finalitate cu ordinea de fatalitate. Însă chiar "ființa dumnezeirii" în
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
aspectul ei cosmologic, evident, uneori, în lucrările filosofului francez, ne este îngăduit să spunem că omul poate fi gândit, în privința locului său în lume, și în funcție de coordonatele pe care le-am observat la Kant și la Rădulescu-Motru: condiționatul natural și Absolutul (la Renouvier, ca Absolut divin, Dumnezeu), fără a fi vorba însă, în noul context, despre raportări clare ale acestor trei instanțe ale existenței. Desigur, nu poate fi vorba nici despre ideea că omul cumpănește axa lumii ce unește cei doi
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
acestor trei instanțe ale existenței. Desigur, nu poate fi vorba nici despre ideea că omul cumpănește axa lumii ce unește cei doi poli ai existenței, așa cum "probează" personalismul energetic. "Omul" lui Renouvier tinde, prin renaștere (prin a treia creație), către Absolutul divin, lăsând în urma sa "natura". El este împins prin impulsul creației către personalitatea perfectă, către Dumnezeu. "Numele legii lui Dumnezeu este justiția. Ea fu dată societății inițiale ca formă de guvernare a omului și a lumii prin om (autonomie, cosmonomie
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
justiției, pierdută la un moment dat. Prin urmare, ea are un statut dublu: este existența umană perfectă, pe suport individual și posibilă prin creația a treia; este forma istoric-umană de existență, sensul lucrării ei fiind, din această perspectivă, îndreptarea către Absolutul divin. Renouvier este interesat de ambele ei rosturi. Forțele naturii, opuse Absolutului divin, vor fi supuse de om odată recâștigată justiția divină. Omul-persoană împlinită, ca stăpân al naturii, nu are, totuși, nimic din natură. Ceea ce înseamnă că apropierea de divin
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
dublu: este existența umană perfectă, pe suport individual și posibilă prin creația a treia; este forma istoric-umană de existență, sensul lucrării ei fiind, din această perspectivă, îndreptarea către Absolutul divin. Renouvier este interesat de ambele ei rosturi. Forțele naturii, opuse Absolutului divin, vor fi supuse de om odată recâștigată justiția divină. Omul-persoană împlinită, ca stăpân al naturii, nu are, totuși, nimic din natură. Ceea ce înseamnă că apropierea de divin îndepărtează de natură: la limită, mântuirea, ca reinstaurare a justiției divine, așază
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
centrul de echilibru al ordinii existenței. Despărțit de Creator, purtând totuși în sine însuși nostalgia justiției perfecte și a binelui, el nu le va mai putea afla pe acestea atâta vreme cât zăbovește în istorie. Fiu al naturii, care vrea să câștige Absolutul fiindcă nu este aneantizată în el "substanța" divină a primei sale creații, supus luptei pentru existență și altor reguli rele ale condiției sale naturale, el râvnește mântuirea; dar el rămâne, în istorie, ca un fel de "conștiință nefericită": știe, măcar
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
se află. Este mai clară însă poziția lui față de Absolut, cel puțin în prima și ultima sa condiție. De asemenea, prin personalizare, care intervine în condiția păcătoasă a omului și în sensul restaurării condiției umane originare, divine, omul tinde către Absolutul divin, părând a se îndepărta de condiționatul natural. De fapt, el pare, uneori, a concentra în sine aceste repere ale propriei sale evoluții, iar alteori pare a le dizolva în sinele său. De aceea, locul omului în ordinea existenței scapă
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]