6,323 matches
-
nici un fel de conștiință politică. În vreme ce, atunci când îi e limpede că votul său e o decizie în funcție de care va beneficia sau nu de ceva, nevoia de afirmare politică funcționează de la sine. Dacă politicienii români vor fi atât de limitați, de absurzi și de meschin îngropați în interesele lor de gașcă și vor pierde acest success de psihologie politică dobândit astăzi, înseamnă că vor deturna destinul național pentru alte decenii, așa cum l-au deturnat după ce, în 1989, o lume întreagă ne admira
DESPRE REDESCOPERIREA DEMOCRAŢIEI (3) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340873_a_342202]
-
Acasa > Orizont > Meditatie > SĂRMANII BOGĂTAȘI Autor: Emil Wagner Publicat în: Ediția nr. 2350 din 07 iunie 2017 Toate Articolele Autorului O sintagmă neobișnuită. S-ar pare chiar absurdă. Cum oare poți concepe un bogătaș ca om sărman? Ei bine. Exceptând dicționarul enciclopedic care impune un anumit sens cuvintelor, literatura își creează, nu numai prin licențe literare, noi valențe asupra vocabularului. În această meditație adâncesc sensul a două vocabule
SĂRMANII BOGĂTAŞI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2350 din 07 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340909_a_342238]
-
Începuse să plouă. Vizitatorii parcului se retrăseseră sub „umbrele” de marmură albă și neagră. Din spate am auzit vocea lui Nichita Stănescu spunând, înainte de a se adăposti sub umbrela de piatră: „Priveste-ti mâinile și bucură-te, căci ele sunt absurde.”. - Sunt versurile din volumul „Dreptul la timp”, îmi șoptește Ionuț. Ne-am urcat în tramvai și în urechi îmi sunau ritmic versul lui Nichita: „Sunt la pământ, mă arbore, i-am zis.” Ionuț stătea pe gânduri... - La ce te gandesti
POVESTIRI PENTRU COPII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340871_a_342200]
-
Se depănase atât de puțin mosorul vieții ei când, tristă și nefericită, ne-a părăsit! Reparcurgând timpul trecut de atunci, vedem cum, ceea ce a avut dăruit, ca un echivalent melodic al sacrei lumini, au obnubilat oamenii apropiați ei! Neterminabile conflicte absurde, scandaloase, și mari nedumeriri îneacă acum cântecul Mădălinei, preschimbând pacea în încrâncenare, iubirea în prejudecată. Amintirea alunecă tulburată în confuzie și aprinde un incendiu care nu se mai stinge. La trecerea numai unui an de la plecarea Mădălinei la festinul sferelor
CORNEL FUGARU. A PLECAT ÎN ETERUL MĂRILOR STELARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341065_a_342394]
-
dorurile frânte În toamna asta fără glas cu amintirile răsfrânte Într-o oglindă-n care luna și stelele-ntr-o reverie Și-aruncă straiele de vară în ambalaj de elegie... Dintr-o magnolie uitată-ntre filele unei povești Mai picură absurde note din care numai tu lipsești Cu ultimul sărut letargic- ștampilă fără conținut; Și de-ar fi fost sărutul morții, mai mult curaj aș fi avut Să-ntâmpin toamna asta-n care n-am aripi să îmbrățișez Nici umbrele din
ÎN CARE TOAMNĂ VII? de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341278_a_342607]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > REFRENE RECI Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 784 din 22 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Se-adună dintr-odată în liniștea din ape dorințele absurde în cupe de cristal; adună-mă iubite, și nu lăsa să-mi scape o clipă de ''cu tine'' dintr-un refren banal! Ți l-am cântat cu ochii, cu gura ți l-am scris pe-o coală de hârtie, când
REFRENE RECI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341300_a_342629]
-
a smuls ochii pentru un gram de adevăr, cu drumuri întortochiate de ieri și de azi, cu împărăția iubirii care întotdeauna e nestatornică, cu vise și ecouri din lumea ta, mereu ne dorim o viață nevânturată de casieri pe răbojuri absurde, o viață care să semene cu a lui Cicero, sau cu a lui Dante cu divine comedii visate de noi, mereu am vrea să plutim în haloul pe care-l face soarele, unde fiecare emoție e un abis, fiecare gând
MI-A TRECUT CHEFUL SĂ SCRIU POEME de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341337_a_342666]
-
cetitor,/ mă și tem să te invit în atelierul mecanic/ al acestui poem pe cât de lucid pe-atât de halucinant,/ căci aici și acum, Domnul Abis și Prințul Neant/ vor pune în funcțiune, după un scurt repaus,/ mașina de fabricat absurd, mașina de fabricat haos.” (Arcadie SUCEVEANU) Fiecare motto este un preambul care ne pregătește pentru pătrunderea în atmosfera cărții și pentru călătoria prin inima ei, căci Domnul Abis și Prințul Neant ne îndeamnă într-un fel special să ne privim
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
mari civilizații care au dispărut în urma unei deflagrații nucleare, în urma căruia uni au intrat în Pământul Gol, alții au ajuns pe Lună, iar 1% dintre ei au supraviețuit pe pământ. Printre acești supraviețuitori se afla și câțiva demoni cu pretenții absurde de a controla Planeta Albastră, sau de a manipula oamenii în modul cel mai pervers, obligându-i mereu să tragă la galere și oferindu-le în schimb pâine, circ și sex cât cuprinde. Doamnelor și domnișoarelor, vă asigur că, începând
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 5 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341976_a_343305]
-
dacă aș face-o pe filosoful, aș „avorta” un aforism: „răspunsurile nu sunt decât întrebări amânate ” Dar eu nu sunt filosof, așa că trebuie să purced la treaba pentru care m-am trezit de dimineață. Prima întrebare pare a fi una absurdă dar nu e (absurdă): în definitiv, ce avem pe birou? E o istorie a literaturii vrâncene, e un dicționar al literaturii vrâncene (pentru că autorii puși „sub lupa critică” nu-s aranjați într-o ierarhie, și nici măcar după vreo tipologie, ci
MIRCEA DINUTZ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341741_a_343070]
-
pe filosoful, aș „avorta” un aforism: „răspunsurile nu sunt decât întrebări amânate ” Dar eu nu sunt filosof, așa că trebuie să purced la treaba pentru care m-am trezit de dimineață. Prima întrebare pare a fi una absurdă dar nu e (absurdă): în definitiv, ce avem pe birou? E o istorie a literaturii vrâncene, e un dicționar al literaturii vrâncene (pentru că autorii puși „sub lupa critică” nu-s aranjați într-o ierarhie, și nici măcar după vreo tipologie, ci alfabetic!), este un jurnal
MIRCEA DINUTZ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341741_a_343070]
-
momente de glorie, când îmi dădeau de înțeles că este prezent la datorie, umplându-mi sufletul de siguranță că și-o va împlini de fiecare dată față de noi, întreaga sa familie. Am ridicat ochii spre cer, crucindu-mă de răutatea absurdă a acelui nechibzuit. Instinctiv, am întors privirea către ușă, fulgerându-mă ideea de a nu mai afla și copiii de moartea lui, dar era prea târziu: toți trei erau în pragul casei și priveau cu respirația tăiată la mine și
URSU de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342277_a_343606]
-
Un ultim volum de proză apare postum în 1971: "Vizuina Luminată", considerată de mulți a fi lucrarea sa de forță. Proza lui Blecher este îmbibată de atmosfera sanatoriului, este o autoscopie, uneori o adâncă introspecție în inconștient, scopul este cercetarea absurdului care guvernează existența, mprevizibilul destinului uman. La granița dintre real și vis, Blecher analizează freudismul și onirismul folosind practici suprarealiste cu ținta de a realiza un produs estetic, literar, de mare emoție și intensitate senzorială. Obsesiile sale sunt subiectiviste, halucinante
MAX BLECHER, UN KAFKA SUPRAREALIST. de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342652_a_343981]
-
prietenii mei mă înfiază doar pe mine. Dacă o vor face, vor fi fericiții posesori ai celor doi nepoți, Alex și Roxana. Și bonus, Anca, soția viitorului lor nepot, Alex. Fericită famile ați putea să deveniți dacă... veți ridica tonusul absurd al acestui text, Controlori Ai Traficului De Idei Bune, cu atâția nepoți picați pe neașteptate. Plus animăluțele mele: Cuca, Graser, Nera, Blaki, Briana... care s-ar adăuda animăluțelor, câini și pisicuțe, de care prietenii mei au atâta grijă. Poate această
GHEORGHE GRIGURCU de FLORICA BUD în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341651_a_342980]
-
15 august 2011 Toate Articolele Autorului (Țăranului român) Privesc pământul în tăcere ca oricare contemplație desprinsă în urma unui fulger. De dragul ce i-l port nu-i pot înțelege asprimea ce mi-a rănit tălpile goale. Mă aplec în tăcerea-mi absurdă și-mi lipesc urechea să-i ascult adâncul. S-a întâmplat ca bătăile inimii mele să corespundă clocotului lui, ce semăna cu mugetul. Nu mi-a fost greu să-i recunosc necunoscutul, fiindcă rănile iremediabile mersului meu erau dârele roșii
TRANSHUMANŢĂ TRANSCENDENTALĂ de MARIA COZMA în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/340614_a_341943]
-
de Apostoli pentru a ne canaliza drumul. Nu sunt îngrădiri ale libertății. Libertatea nu înseamnă anarhie cu gândești tu! Libertatea este semnul puterii omului asupra haosului și al morții. Societatea de care vorbești nu a avut omenie. De dragul unor idei absurde se sacrificau oamenii. Ateii, cum ești și tu, nu pot avea omenie. Nu poate exista omenie fără o lucidă viziune a morții. Eugen Lovinescu, pe care comuniștii, o perioadă, l-au interzis, spunea că cine nu se culcă cu moartea
PIESĂ DE TEATRU ÎNTR-UN ACT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340580_a_341909]
-
aud, dacă tot “lucrăm” împreună... (râde) Delia: Într-o lume a glamour-ului și a promovării flamboaiante, te “încăpățânezi” să rămâi sensibilă, să compui și să cânți melodii “mai triste”, să te exprimi poetic și să vezi mai degrabă abstractul și absurdul din jur. E o formă de escapism? Sau tocmai ăsta e felul tău de a supraviețui contradicțiilor contemporane? Alexandrina: Lupt cu mine în fiecare zi ca să devin o insensibilă cu obrazul gros (poate astfel aș primi plăcere să trăiesc în
Cu toată dragostea pentru limba română, rusa e mai „darnică”, dar și mai dramatică. Eu știu ce au facut comuniștii, dar limba rusă nu are nicio legatură cu comunismul () [Corola-blog/BlogPost/337954_a_339283]
-
E o formă de escapism? Sau tocmai ăsta e felul tău de a supraviețui contradicțiilor contemporane? Alexandrina: Lupt cu mine în fiecare zi ca să devin o insensibilă cu obrazul gros (poate astfel aș primi plăcere să trăiesc în această societate absurdă), dar tot nu reușesc. Tocmai de aceea stau înfipt ascunsă în carapacea mea comodă, din care ies rar, și prefer nici să nu intre nimeni aici. Și viața e frumoasă, sunt fericită cu iepurașii mei din cap. Ne exprimăm într-
Cu toată dragostea pentru limba română, rusa e mai „darnică”, dar și mai dramatică. Eu știu ce au facut comuniștii, dar limba rusă nu are nicio legatură cu comunismul () [Corola-blog/BlogPost/337954_a_339283]
-
groasă de escapism la mijloc, da. Nu mai vreau să fiu la curent chiar cu tot ceea ce se întamplă în exterior. Oricum e absurd și nici nu ține de mine. E mai sănătos așa. Și pentru că realitatea din exterior este absurdă, cum să nu gândesc și eu abstract și de ce aș lua totul în serios? Realitatea lor nu e realitatea mea. Realitatea mea e simplă, cu visare, nostalgii, plasă de stele pe cerul negru.Motanul nostru cu ochi de muștar și
Cu toată dragostea pentru limba română, rusa e mai „darnică”, dar și mai dramatică. Eu știu ce au facut comuniștii, dar limba rusă nu are nicio legatură cu comunismul () [Corola-blog/BlogPost/337954_a_339283]
-
sigur că anul care tocmai începe va fi unul mult mai bun, dar cred că ar trebui să pornească judecata din altă parte. De la ce și-ar dori cu adevărat, astfel încât schimbarea să nu rămână doar în urechile comesenilor. Dorințe absurde și care nu țin de ea, gen locuri de parcare, semafoare sincronizate, străzi lărgite, benzi separate de bicicliști și autobuz. O rog să fie irațională și să își imagineze parcagiii transformați în voluntari sociali, taximetriștii în domni amabili care te
Ce-ți spune mașina ta dacă știi să o asculți () [Corola-blog/BlogPost/338027_a_339356]
-
la volan, mai puține bucăți de tablă răsucite pe după copaci, mai puține victime atât de tinere, mai puține știri legate de carnagii rutiere. Mai puțină inconștiență, mai puțină bravadă, mai puține traversări când barierele sunt coborâte. Devenim de-a dreptul absurzi și ne dorim un 2016 fără mers pe contrasens, fără blocaje, fără nervi, fără coadă la Posada și Bușteni, fără șantiere care încep în august și se termină în martie, plin de sute și sute de kilometri noi de autostradă
Ce-ți spune mașina ta dacă știi să o asculți () [Corola-blog/BlogPost/338027_a_339356]
-
candoarea copilăriei. Sunt minute liniștite dintr-o zi frumoasă. Ca ele să existe, niște părinți nu mai dorm de ani buni ca toți oamenii. Pentru ei, grija că și-ar putea pierde copilul în somn nu este doar o spaimă absurdă. Pentru ei nu există, nici ziua, nici noaptea pauze. „Acești oameni își trăiesc viața pe ceas”, spune Mihaela Vlaiculescu, medic primar specializat în diabet, nutriție și boli metabolice, în timp ce îmi arată o foaie A3, înțesată de dreptunghiuri în care sunt
„Copilul meu începuse să bea multă apă și era foarte obosit”. O poveste reală despre un diagnostic, familii care „mută munții” și oameni buni care-i ajută () [Corola-blog/BlogPost/338090_a_339419]
-
că se respectă regula Walk on the left, stand on the right. Mergi pe stânga, stationezi pe dreapta. La noi e alandala. Și nu fiindcă Metrorexul n-ar avea oameni. Fiindcă tot veni vorba de Metrorex, mă bântuie o dilemă absurdă. Deși e regie autonomă, adică independentă, adică un agent economic care se administrează singur și ar trebui să fie interesat de eficientizare ca să încaseze mai mulți bani și să facă investiții, se pare că primește subvenții de la stat. Adică de la
Doamna Firea, transportul e oricum gratuit pentru marea majoritate a celor care urcă. Doar noi, câțiva fraieri, plătim bilet () [Corola-blog/BlogPost/338088_a_339417]
-
la Oxford și Cambridge sunt o experiență unică pentru candidați și despre ele circulă nenumărate legende, de care presa britanică, în special tabloidă, este plină: cum că examinatorii ar fi de o duritate extremă, întrebările ar fi imposibile sau chiar absurde, iar sistemul ar favoriza candidații provenind din școlile private de băieți, precum celebrele Eton sau Westminster. Cum în orice legendă adevărul este mult diluat, acest lucru este valabil și în cazul interviurilor de la Cambridge și îmi propun, pe această cale
Un tânăr, oricât de talentat ar fi, nu va ajunge vreodată un specialist de top mondial într-o universitate românească () [Corola-blog/BlogPost/338140_a_339469]
-
eseurilor și evaluărilor anterioare, trebuie să păstrezi niște standarde de obiectivitate, nu te poți hlizi cu elevii la interviu, deși umorul e un foarte apreciat simptom al inteligenței. Da, unele întrebări, scoase din context și publicate în presă, pot părea absurde: poate părea ridicol, de exemplu, să-l întrebi pe un candidat ce purtau romanii pe sub togă, dar dacă întrebarea respectivă este plasată într-un context mai larg în care am discutat, în prealabil, despre vestimentație în Roma antică, ea nu
Un tânăr, oricât de talentat ar fi, nu va ajunge vreodată un specialist de top mondial într-o universitate românească () [Corola-blog/BlogPost/338140_a_339469]