KorAP: Find »[drukola/base=acuma & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...81 82 83 ...339 >

8,468 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300

fire curioasă... Nu contează, zece ani de fericire lângă tine îmi sunt de-ajuns. Am făcut și nuntă religioasă, totul ca la carte. Maestrul avea pe atunci 40 de ani, iar eu 20. Am devenit o doamnă, ce pula mea! Acuma sunt nevastă, i-am spus și lui, Maestrului meu, am învățat niște roluri în viața asta... — M-am mutat de la cămin la casa lui, în apartamentul ăla în care nu-mi plăcea să stau, intram ca opărită, o vedeam pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
de divorț și te-ai supărat groaznic pe mine, păi nu puteam, eram prietenă și cu tine, și cu bărbatul tău, ce să spun acolo?, eu... credeam că te-ai supărat definitiv, uite că, de la procesul ăla al tău până acuma, n-am vorbit... păi, ce să-ți spun după atâția ani?, cinșpe, câți or fi... sunt bine, ți-am explicat, sunt o femeie împlinită, bogată, am de toate, ca întotdeauna, eu am de toate... În momentul ăsta, mă pregătesc să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
îmbrăcasem sobru, bluză albă, fustă bleumarin, doar părul era liber, pe spate, ca șarpele roșu care te înghite, hap, și gataaaaa!, râdea mai târziu Cristi al meu. În tramvai, nu vedeam, nu auzeam, emoții mari, Bac-ul nu era ca acuma, plătești pe ăia care te asistă în sala de clasă și te lasă să copiezi, plătești o secretară să-ți aducă rezolvarea subiectului la mate... păi, nu știți?, dacă ai o secretară bună, intră ea în sala de curs, trece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
sunt un semn al bunăstării, vine clientul cu o revistuță din astea cu grădinițe, căsuțe, hop și el, Măria Sa, Clientul cu Bani. Toți ăștia vor case cu mansardă, cu gresie din Italia, vor pardoseală din granit, garaje, altul vrea coloane, acuma, nici nu mai primesc pe oricine, selectez, odată, am avut un client din Chitila, unul din lumea interlopă, și-am zis că nu-mi mai trebuie o mie de ani, își pierduse orice contact cu chiloții, mie-mi pui ghiuvetăăă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
să strig: (scena certei în dreapta, în lumină separată, sau pe ecran, regizorul va alege) M-ai violat, m-ai violat! Cum ai îndrăznit să faci amor cu mine, după așa o ceartă? De ce te-ai culcat lângă mine? Nu? Și-acuma, să știi că, în ultimă instanță, ești nevasta mea, am și eu drepturile mele. Nu-ți mai sară muștarul așa. Cum de ce m-am culcat lângă tine?, că sunt o ființă slabă, nu știam ce fac și tu ai profitat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
cred că știa textul tot, da’ el îmi turna mie, cu apropo: „...Alții spun că, totuși, nu-i de vină el/ Că din contră, Mișu e un soț model,/ Însă ea, Popeasca, este o ingrată,/ C-ar fi stat și-acuma tot nemăritată,/ Dacă, din păcate, nu s-ar fi găsit/ Un neghiob ca Mișu, un îmbrobodit... C-a luat-o tocmai de pe la Vaslui/...” Și, când ajungea la final, la versurile cu „... Toate astea n-au nici un temei,/ Că nu știe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
orice mască.) Nuuu, păi, ce, îndrăznesc? (Râde... învingător, ea râde strepezit.) Doamne, ce-am căutat? Calea cea mai simplă în a pierde un bărbat e să râzi de el. Să nu mai faci asta niciodată. Nu râd, Străine. Vino luni. Acuma sunt ocupat, ar trebui să plec. (Când vede că insistă ca un adolescent care și-a învățat bine lecția, îi întinde boticul și el o sărută din nou, se excită vizibil, ea luptă. Dar ea tot îl mai întreabă, asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
eu sunt iubită de tine, nu?, cum să nu fiu realizată? Are mai multe sensuri cuvântul ăsta, „împlinită”. Poate fi și „desființată”. De-aia ni s-au dat cuvintele, ca să putem minți... (Pauză, e neliniștită...) Ei, fleoșc, ai descoperit tu acuma America, asta, despre cuvinte, o știe toată lumea. Cuvintele sunt niște curve, iubito, și curva cea mai bătrână e cuvântul IUBIRE! Ai văzut vreodată cum îi atârnă șuncile, ce gură scofâlcită, adunată ca un cur de găină, cât machiaj întins pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
să faci tot ce vrei, poți pleca, de la început te-am trimis acasă la tine. Cum liberă? Li-be-ră. Întoarce-te la tăntălăul tău de bărbat. De bărbatul meu să nu te legi. Cine știe cu câți te-ai culcat până acuma?... Eu?, eu m-am culcat și cu alții?, parcă am vorbit despre viața mea, ți-am spus că ești singurul. Singurul după ceilalți. Nu fi măgar! Măgarul, măi, femeie, are o săgeatăăă... (Muzica a însoțit alert cearta.) Ne-am împăcat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
astea micile: blugi, talia goală până sub sâni, tricou decoltat. Fiică-mea are părul lui Cristi, tată-său. Ochii mei, Dumnezeu a pus albastrul ăsta și la ea, nu râde... hâââm... Nu mai era, la 16 ani, dodoloața de la trei, acuma era o blondă subțire, înaltă, cu picioarele foarte lungi. Purta însă la mână cureaua aia de piele neagră, cu ținte de metal, trunchiuri de con, zgardă, cum spunea ea, copilăăă!!!, am țipat la ea, dacă te văd fără cureaua aia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
deloc privirile spre mine, sublinia cu un pix, nici nu știu cât timp a trecut până și-a învățat el lecția. Într-un sfârșit, a vorbit. Trebuie cusut, niște copci, trei copci, probabil, ca să nu ne infectăm, luăm antibiotice, ia mișcați-vă, acuma puteți veni lângă mine. M-a cusut, și-n timpul ăla, am avut ideea să mă uit pe ecusonul lui, vroiam eu să văd cum îl cheamă, dar liniște, pace și prietenie, păi, ce?, avea ecuson? N-avea. Peste un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
care purta numai blugi, își punea niște fustițe așa, cât un guleraș, nu mai avea la mână brățara aia neagră de piele, cu ținte de metal, arăta ca o femeiușcă pusă pe cucerit, machiată până-n fundul ochilor, se simțea liberă acuma, înțelegi?, în 2005 eu sunt liberă, eu v-am adus libertatea, așa ne zisese... Măi să fie, tu știi ce copil cuminte este... era? (Se încurcă la timpurile verbelor.) Observ întâi că, pe la prânz, colegul și iubitul meu dispare din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
sunt urmăriți de mașina detectivilor.) Eram sigură că o să o văd pe aia mică la o înghețată cu fetele sau că era la vreun examen, pentru o nouă diplomă, că vroia să facă studii în străinătate, că așa-i moda acuma, să ai Cambridgeul, dar fiică-mea, în loc să fie pe-acolo, pe la universități, să întrebe ea la ce obiecte voi da examenul ăsta?, la ce mai învăț eu?, să vadă dacă sunt niște cărți cu întrebările alea la engleză, la mate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
în decembrie ’89, o furase pe fata mea, fata mea (bocește încet, stins)... (Muzică scurtă, toba imită inima, bătăile ei.) Aștept ca proasta... Pe la cinci, vine Anita mea. (Scena discuției, fie pe ecran, fie în dreapta scenei.) Unde-ai fost până acuma? Da’ tu ce cauți acasă, că de obicei vii mai târziu?! Unde-ai fost, fată, că te omor?! Cu cine ai umblat? Cu fetele din clasă... Care?, vreau să vorbesc cu ele... Poftim?, tu ai probleme, mamiiiiii!!!!!!!!!!!, se vede că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
cum să-i povestesc despre mine și ăla, cum să-i spun că se culca ea cu iubitul meu, ai auzit?, ea și Străinul, fata mea și ăla, nesimțitul ăla, perversul naibii, violatorul de copii, idiotul, dacă ar fi aci, acuma, i-aș tăia coaiele și i le-aș băga pe gât, să vadă și el cum e să te doară... am căzut la pământ și am făcut o criză, mi-am rupt hainele alea de firmă de pe mine, mă durea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
pe mobil, l-a chemat pe tată-său, să vină el să mă ajute... Nu se descurca singură... Scena discuției, fie pe ecran, fie în dreapta scenei.) Să vină ăla din biroul ei, arhitectul ăla cu plete. Că e cu ăla acuma. Nu mă deranjez eu nici măcar pentru ochii ei albaștri... Cineee? Păi ce-are mami cu el? (Bineînțeles că e albastră, un copil care înțelege și, pe măsură ce înțelege, cade nervos) Uite că are, mami a ta are ceva cu ăla, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
eu mai bine, așa, un milimetru, cam după o oră, a sunat telefonul, directorul de la liceul la care învăța fiică-mea. Să veniți până la noi, mi-a zis, eu nu puteam vorbi prea bine, dar l-am întrebat vexată de ce?, acuma? Acuma, Ani a avut un accident! Poftim???!!! (Țipă, e toată disperarea lumii în glasul ei...) Fata mea se aruncase de pe acoperișul liceului... Când am ajuns, venise și Salvarea, dar degeaba, Anita mea murise, se născuse în 21 decembrie, și-n

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
mai bine, așa, un milimetru, cam după o oră, a sunat telefonul, directorul de la liceul la care învăța fiică-mea. Să veniți până la noi, mi-a zis, eu nu puteam vorbi prea bine, dar l-am întrebat vexată de ce?, acuma? Acuma, Ani a avut un accident! Poftim???!!! (Țipă, e toată disperarea lumii în glasul ei...) Fata mea se aruncase de pe acoperișul liceului... Când am ajuns, venise și Salvarea, dar degeaba, Anita mea murise, se născuse în 21 decembrie, și-n 22

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
22 decembrie mi-a murit fata, a căzut victoria mea..., era acolo, în curtea liceului, căzută pe ciment, lumea de pe lume se uita la ea, la fata mea, am țipat ca o nebună, ziceam: nuuu!!! Încontinuu țipam: nu, nu, nu! (Acuma se vede de ce atâta disperare în glasul ei, e sfârșită.) Am rămas fără cel mai drag om pe care mi-l dăduse Dumnezeu. Ai muțit?, vezi că ai muțit??? (Vorbește cu prietena de la telefon.) (Pe ecran, se derulează din nou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
te mai sun eu, o tot încearcă șarpele, dar ea zice, mâine, mâine, mâine, în ultimul moment va face și gestul, și ea, ca un sinucigaș... Avea dreptate Nicoleta mea? Păi, sigur c-a avut dreptate, așa e... (Pauză lungă.) Acuma, în viața de după Cristi și Anita, mi-o trag cu oricine... sau aproape cu oricine, nici nu mai contează... Te sperii?, eu? De ce să te sperii? Vrea șeful de Catedră să aibă o femeie frumoasă, uite-o aici. Vrea chelnerul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
grea.) Mă ajută asta?, sigur că mă ajută, când mă culc eu cu unul, mă gândesc numai la carne, n-am timp de minte, suferințe, gânduri aiurea. Și, mult timp după aceea, tot la carne mă gândesc... Ce mai contează acuma?... Știi, am de toate, am femeie în casă, gătește, face curat, cumpărături, e simpatică, citeam ziarul într-o zi, ce mai citiți?, întreabă, citesc despre fotbalul românesc, auzi titlu: „De ce moare fotbalul românesc?”, de ce, doamnă?, că nevasta lui cutare, mare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
îi atârnă șuncile, ce gură scofâlcită, ca un cur de găină, cât machiaj întins pe fața ei, ce privire obosită are... (Muzică, lumini, se îmbracă din nou pentru curs, a găsit hainele potrivite, funda albastră e acolo, pe încheietura mâinii...) Acuma plec la cursuri, ce păcat că nu poți să mă vezi, știi ce bine arăăăt!!... Hai că închid... mai vorbim, te mai sun eu, poate ne vedem într-o zi... (Emma se pregătește să iasă.) Da, draga mea, am bani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
aia, Bărbați și femei, dar era un spectacol muzical și eu sunt tare bună la mișcare și muzică, spectacolul i-a permis Maestrului să cânte și să aibă un succes uluitor, a fost un Rică (nu Venturiano) de zile mari, acuma, după tot ce s-a întâmplat, n-aș mai juca în piesele ei. Ești crudă cu ea, nu ți-a făcut nimic femeia asta, îmi zicea Maestrul, Cruello! Așa mă strigau și colegii în facultate, cică fața mea ca un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
bună dintre toate femeile lui, dar că nu, nu sunt, că Magistrul, că Discipolul... nefericitul de el, nici nu realizează ce noroc are cu mine, altfel ajungea un bețiv, un nenorocit, eu l-am așezat la casa lui, dar asta, acuma, nu mă mai ajută cu nimic. Și Loredana, rece, fără nici o emoție, stinge o rămășiță de țigară în scrumiera aproape plină, se uită numai în sticla rotundă, de parcă ar vorbi cu ea, a uitat de femeia din fața ei și de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
flori aduse pe scenă, admiratori. Adorație. Asta vreau. Și voi face orice ca să le am... Înainte de căsătoria cu Maestrul, la teatru, mă ciupeau de fund nu numai actorii, ci și electricienii, îîî... că așa se întâmplă cu noi, cele singure. Acuma, nu mai îndrăznește nimeni să facă asta, acuma, sunt o doamnă. Doar că, din când în când, mă mai apucă, așa, o nebunie și-mi vine să plec la mama, să-l las singur, că m-am săturat. Doar din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]