7,201 matches
-
stare de lucruri). Logos-ul sinteză (între ontic și lingvistic) este orizontul potrivit adevărului corespondență (între starea de lucruri și enunțare). Date fiind acestea, adevărul nu constituie o problemă acolo unde avem cuvinte izolate, din motiv că acestea înfăptuiesc o adecvare de la sine față de "lucrurile" la care se referă, îndeosebi atunci când este vorba despre cuvintele care exprimă esențele lucrurilor, dacă aceasta este cu putință. Dar adevărul reprezintă o problemă acolo unde avem cuvinte legate (enunțări, propoziții; adică judecăți, dacă cuvintele legate
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sau constitutiv și normativ sau regulativ, ceea ce implică lingvisticul, de o parte, reprezentaționalul și noeticul, de alta), "sintezei" dintre cuvintele legate și lucrurile (stările de lucruri) la care ele se referă este judecata: "forma logică" prin excelență. Judecata ce exprimă adecvarea (corespondența) dintre cuvintele legate (în enunțări sau propoziții) și faptele (stările de lucruri) corespunzătoare este adevărată; dimpotrivă, este falsă judecata ce exprimă neadecvarea (lipsa de corespondență) dintre propoziție și faptele vizate de aceasta. E drept, reperul ultim al adecvării (corespondenței
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
exprimă adecvarea (corespondența) dintre cuvintele legate (în enunțări sau propoziții) și faptele (stările de lucruri) corespunzătoare este adevărată; dimpotrivă, este falsă judecata ce exprimă neadecvarea (lipsa de corespondență) dintre propoziție și faptele vizate de aceasta. E drept, reperul ultim al adecvării (corespondenței) este reprezentat de "lucruri": este adevărată judecata a cărei enunțare (propoziție) unește ceea ce este unit în lucruri și dezbină ceea ce este dezbinat în lucruri, va susține Logicianul. Dar cum "sesizăm" lucrurile? Și ce sunt acestea? Și care este actul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
lucrului are nevoie de un orizont tematic: acesta este reprezentat de ceea ce am numit "ontic". Dar și "tema" cuvântului are nevoie de un asemenea orizont: este vorba despre ceea ce am numit "lingvistic". Așadar, pe de o parte, atunci când vorbim de adecvare și corespondență între lucruri (stare de lucruri) și cuvânt (enunțare) se află temele propriu-zise: lucrul și cuvântul, iar pe de altă parte, orizonturile lor tematice: onticul și lingvisticul. Aceste orizonturi tematice sunt suficient de încăpătoare pentru anumite "acte constitutive" și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
logic (ca sinteză între ontic și lingvistic) și lingvistic (preeminent față de ontic). Dar se poate spune că există între ele, totuși, o diferență esențială: lingvisticul ține de simpla exprimare (enunțare), iar problema care se pune în legătură cu el este aceea a adecvării, chiar dacă în cazul său nu mai este vorba despre sensul adecvării precizat mai sus, acela de acord între lucru și cuvânt, ci între enunțarea, ca temă a sa, și starea de lucruri vizată de enunțare, adevărul fiind mai degrabă valoare
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ontic). Dar se poate spune că există între ele, totuși, o diferență esențială: lingvisticul ține de simpla exprimare (enunțare), iar problema care se pune în legătură cu el este aceea a adecvării, chiar dacă în cazul său nu mai este vorba despre sensul adecvării precizat mai sus, acela de acord între lucru și cuvânt, ci între enunțarea, ca temă a sa, și starea de lucruri vizată de enunțare, adevărul fiind mai degrabă valoare de adevăr; logicul, în schimb, ține de sinteza lingvisticului cu onticul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ceea-ce-este el, potrivit celor dintâi, sau potrivită intenției subiectului, după ceilalți. Fără îndoială, aceste scenarii au valabilitate înlăuntrul dictaturii judicativului. De aceea, ele constituie încă fapte originare pentru orice nou discurs pe teme privind legătura dintre cuvânt și lucru, despre adecvarea cuvintelor la lucruri și a enunțurilor la stările de lucruri. Dar oricum ar fi reformulată această problemă respectând în mai mare sau în mai mică măsură convențiile judicativului constitutiv -, recursul la logos este necesar: pentru că acesta reprezintă faptul originar nu
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
termeni din această știință, precum și din știința logicii, sunt remodelați: expresie, expresie matematică, funcție, structura funcției, sens, semnificație, simbol, obiect, relație, propoziție etc. Prezentarea scurtă care urmează țintește către ilustrarea ideii formulate ca temă mai sus, referitoare la relația de adecvare dintre lucru și cuvânt și la sinteza onticului cu lingvisticul în logic. Frege a avut alte scopuri în studiul său despre Funcție și concept, decât tema deschisă aici, însă analogia pe care el o construiește între funcție și concept are
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
am văzut, se întregește prin preluarea unei "poziții" în relația predicativă. Pentru noi este însă important faptul că există o cale inteligibilă ba și legitimă din punct de vedere logic-judicativ-constitutiv, potrivit ideilor formulate mai sus de a regândi reelația de adecvare dintre lucru și cuvânt. Desigur, ceea ce Frege numește "obiect" (Gegenstand) trebuie luat ca "lucru", iar ceea ce la el apare drept "concept" (Begriff) să fie socotit aici "cuvânt". Substituțiile propuse nu trebuie argumentate, nici susținute pe alte căi decât argumentarea (demonstrarea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ceea ce la el apare drept "concept" (Begriff) să fie socotit aici "cuvânt". Substituțiile propuse nu trebuie argumentate, nici susținute pe alte căi decât argumentarea (demonstrarea, exemplificarea etc.). Nu iau ideile lui Frege decât în sensul unei alternative la relația de adecvare dintre lucru și cuvânt. Obiectul fregean "cade" sub un concept; faptul acesta exprimă o adecvare; potrivit filosofului german, exprimarea, în structură predicativă, a acestei relații constituie o afirmație, a cărei valoare de adevăr este Adevăratul. În alți termeni, obiectul respectiv
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
trebuie argumentate, nici susținute pe alte căi decât argumentarea (demonstrarea, exemplificarea etc.). Nu iau ideile lui Frege decât în sensul unei alternative la relația de adecvare dintre lucru și cuvânt. Obiectul fregean "cade" sub un concept; faptul acesta exprimă o adecvare; potrivit filosofului german, exprimarea, în structură predicativă, a acestei relații constituie o afirmație, a cărei valoare de adevăr este Adevăratul. În alți termeni, obiectul respectiv este adecvat conceptului; sau lucrul respectiv este adecvat cuvântului. Substituțiile propuse aici, precum și similaritatea chiar
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
exprimarea, în structură predicativă, a acestei relații constituie o afirmație, a cărei valoare de adevăr este Adevăratul. În alți termeni, obiectul respectiv este adecvat conceptului; sau lucrul respectiv este adecvat cuvântului. Substituțiile propuse aici, precum și similaritatea chiar identitatea formală dintre adecvarea lucrului la cuvânt și relația dintre un obiect și un concept sub care acesta cade sunt posibile pe temeiul identității orizonturilor tematice ale celor două serii de fapte. Lucrul și "obiectul" aparțin orizontului ontic; cuvântul și conceptul, celui lingvistic. Nu
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ci, printr-un singur element al său: anume timpul, concentrat în aspectul formal; de aici, poate, formalismul logicii simbolice care l-a avut pe Frege printre inițiatorii săi. Privind și dincolo de Frege, în evoluția logicii simbolice, observăm aceeași concentrare a adecvării și corespondenței operațiile care au fost tematizate în acest subcapitol în limitele predicației, adică în orizontul judicativului constitutiv. În genere, judicativul constitutiv unifică adecvarea și corespondența (noțiunea și adevărul) în judecată: noțiunea își pierde autonomia, fiindcă ea nu poate institui
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Frege printre inițiatorii săi. Privind și dincolo de Frege, în evoluția logicii simbolice, observăm aceeași concentrare a adecvării și corespondenței operațiile care au fost tematizate în acest subcapitol în limitele predicației, adică în orizontul judicativului constitutiv. În genere, judicativul constitutiv unifică adecvarea și corespondența (noțiunea și adevărul) în judecată: noțiunea își pierde autonomia, fiindcă ea nu poate institui decât o simplă relație de adecvare (între cuvânt și lucru), iar adevărul (înțeles deja ca valoare de adevăr) devine un accesoriu al judecății, fiindcă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fost tematizate în acest subcapitol în limitele predicației, adică în orizontul judicativului constitutiv. În genere, judicativul constitutiv unifică adecvarea și corespondența (noțiunea și adevărul) în judecată: noțiunea își pierde autonomia, fiindcă ea nu poate institui decât o simplă relație de adecvare (între cuvânt și lucru), iar adevărul (înțeles deja ca valoare de adevăr) devine un accesoriu al judecății, fiindcă în ea se poate origina corespondența veritabilă, aceea dintre enunțare și starea de lucruri. Există și o altă posibilitate? Da! Non-judicativul, care
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
la fel. Cum este cu putință aceasta? Din deschiderea oferită cercetării de această întrebare decurge necesitatea unei reducții non-judicative a judicativului constitutiv. Logicul apare acum ca expresie a unei sinteze între ontic și lingvistic, în cele două ipostaze ale sale, adecvarea și corespondența, adică noțiunea și adevărul. Dincolo de diferențele dintre cele două "logici", pe care am încercat să le pun în evidență, rămâne identitatea lor constitutivă și apartenența lor la dictatura judicativului. Reconstrucția propriu-zis fenomenologică a diferenței dintre cele două "logici
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
s-a discutat până acum, acest enunț/principiu (nerecunoscut, cu această poziție, în știința istorică a logicii) reprezintă judicativul ca atare, ceea-ce-este acesta; în alți termeni, el reprezintă relația dintre lucru și exprimarea lui, dintre ontic și lingvistic, la nivelul adecvării și al corespondenței; căci el oferă "sinteza" necesară a logicului și pune în act (în sens de constituire) toate regulile, inclusiv cele trei principii ale logicii clasice; fără el, acestea nu ar putea opera (nu ar reglementa nimic, nici un "obiect
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sine. În tradiția judicativului constitutiv, pe linia "timpului" ca diferență între cele două ipostaze ale gândirii, alături de cei trei filosofi despre care a fost vorba în acest capitol trebuie menționați și Toma din Aquino, cu ideea sa despre adevărul ca adecvare între lucru și intelect, Descartes, cu ideea sa despre Dumnezeu ca posesor al unui intelect omniscient, care constituie model pentru intelectul omenesc limitat, acesta din urmă, tocmai din acest motiv, producând eroare; dar mai cu seamă trebuie amintit Hegel, care
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
logice fundamentale (principii logice ale logicii clasice, îndeosebi cel al noncontradicției și al terțului exclus), în sensul că faptele exemplificate par a nesocoti aceste reguli. Dar, în fapt, este vorba despre o regulativitate judicativă, care doar măsoară prin proceduri speciale adecvarea acestor fapte la exigențele dicturii judicativului. Ele aparțin, astfel, mai degrabă judicativului regulativ, decât celui constitutiv. Fără îndoială, o cercetare propriu-zis logică ar scoate la iveală propriul acestor fapte logice precum și procedurile speciale de acceptare a lor în orizontul judicativului
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a-tot-nivelatoare, datorită mediului extern, sistemul viu se poate opune acestei acțiuni prin capacitatea de a se elibera de surplusul de entropie. Un sistem viu își procură ordinea în cadrul dialogului său cu mediul, cu oceanul cosmic, vădind nu numai o permanentă adecvare la condițiile de mediu, adică o homeostatare, dar mai ales un caracter activ, care implică selectivitate la nivelul gamei de stimuli posibili. Organismul viu, văzut ca un sistem cibernetic reușește adecvarea în cadrul dialogului cu mediul, în mare măsură prin mecanismele
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
mediul, cu oceanul cosmic, vădind nu numai o permanentă adecvare la condițiile de mediu, adică o homeostatare, dar mai ales un caracter activ, care implică selectivitate la nivelul gamei de stimuli posibili. Organismul viu, văzut ca un sistem cibernetic reușește adecvarea în cadrul dialogului cu mediul, în mare măsură prin mecanismele de autoreglare, prin feed-back. Pe această cale se obține transformarea condițiilor externe în condiții interne. Prin caracteristicile sale de sistem cibernetic, organismul capătă o însușire: autonomia, adică posibilitatea de a-și
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
inventa o proble ma tică a demnității, acolo unde ea și-a pierdut reperele tradiționale. În orice împrejurare, se poate găsi, totuși, o accepțiune mereu validă, mereu necesară, a demnității. E cea care sugerează o formă superioară de funcționalitate, o adecvare riguroasă la un scop dat. Când cineva se achită impecabil de o anumită însărcinare, când cineva corespunde tuturor condițiilor necesare pentru a îndeplini o anumită misiune, spunem despre el că este, sau a fost, la înălțimea ei, că este sau
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
speri fiindcă ai de ce, ci fiindcă nu ai de ce, în ciuda faptului că nu ai de ce. Speranța nu e replica veselă pe care o dăm unei promisiuni. E mai curând felul omului credincios de a reacționa la ocultarea promisiunii: e o adecvare la rău. De aceea, speranța fără fisură e o virtute rară. Căci răul absolut, fără fisură, e și el rar. Există însă, uneori, o evidență a răului, o carnalitate a lui, care îi conferă o oarecare tentă de absolut și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
auditat, din modificări structurale, legislative sau de orice altă natură, care au loc în mediul economic și social-politic în care funcționează sistemul auditat. Partea a VIII-a Performanță operațiunii Performanță unei operațiuni, activități sau acțiuni se referă la gradul de adecvare a acelei operațiuni, activități sau acțiuni la obiectivele strategice ori tactice ale sistemului auditat sau la criteriile generale de eficiență. Auditul intern va analiza și va evalua performanța operațiunii, activității sau acțiunii auditate. 30. Performanță deciziei economice Se referă la
NORME METODOLOGICE GENERALE din 25 februarie 2000 pentru organizarea şi funcţionarea auditului intern în baza prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 119/1999 privind auditul intern şi controlul financiar preventiv. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/127296_a_128625]
-
de credit". Pct. 32. - Persoană aflată în poziție de tras într-un cec poate fi numai o instituție de credit, astfel cum este aceasta definită în cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , sau Bancă Națională a României, organizată conform Legii nr. 312/2004 ------------ Pct. 32 a fost modificat de pct. 10 al art. I din NORMĂ nr. 6 din 5 iunie
NORM�� nr. 7 din 6 martie 1994 (*actualizată*) privind comerţul făcut de instituţiile de credit cu cecuri**). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/125320_a_126649]