7,542 matches
-
în imprimarea unui angajament pentru performanță. Stilul prezent de management imprimă un set de valori axate pe concurență, încercându-se o revalorificare a elementelor tradiționale asociate procesului de realizare a produselor care au dus faima firmei. Rigoarea germană, al cărei adept este președintele-director general, se face simțită în toate amănuntele de zi cu zi ale managementului. „Precizia” se întoarce... Referințetc "Referințe" Hențiu, L., Pop. P., Trifu, G. (1979), Electroprecizia Săcele - Brașov. Schiță monografică 1949-1979, I. Poligrafică, Brașov. *** (1996), 60 de ani
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
ți-ar fi părerile, ascultă: iată istoria ta așa cum mi s-a părut că o citesc, nu în cărțile semenilor tăi care sunt mincinoase, ci în natură, care nu minte niciodată!”. Trecutul originar îi apare, așadar, filozofului revoluționar, ca și adepților săi ca fiind real și autentic, nu neapărat în sensul unei exactități faptice sau documentare, ci în sensul general, al tendințelor de ansamblu și al coincidenței „direcției” istoriei cu presupusa rațiune de a fi a lucrurilor și cu natura esențială
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
bagajele primei - este pentru restaurația foarte-vechiului. Opțiunea a doua, chiar dacă rămâne totuși uneori mai discretă, sau pare o mască, o parodie, este fundamentală și are, după părerea mea, o forță de neînvins. Ne afirmăm, poate, zgomotos la prima opțiune, ca adepți fără rezerve ai noului, ne avântăm înainte cu elan, ambiționăm cu patos la asaltul viitorului; dar s-ar părea că toată aventura nu e decât rezultatul unui efort disperat, mereu frustrat de împrejurări, de a reveni înapoi acasă. Nu un
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
nu apără deschis retorica, ea fiind o formă de lingușire, care nu se bazează pe cunoaștere, ci pe instinct. Iar lingușirea este, așa cum Platon afirmă fără echivoc, „o îndeletnicire urâtă”. Ceea ce rămâne limpede este faptul că Platon nu era un adept al democrației. El califică democrația ca fiind „cea mai rea dintre formele de guvernământ care sunt prevăzute cu legi și cea mai bună dintre cele lipsite de legi”; Vina principală pe care Platon o află democrației este aceea că, în cadrul
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
platoniciene, a înclinației sale accentuate pentru canonism și schematism. Conectarea produsului iconic la o pedagogie convergentă a virtuții permite un anume control al interpretărilor. Și tocmai din acest motiv, fie că ne place, fie că nu, Platon nu era un adept al democrației. Gramatica limbajului e, oricum am privi lucrurile, mult mai severă decât regulile de decriptare a sensului imaginilor. Spunând aici (și oriunde) cuvântul „putere”, facem implicit trimitere la orizontul politicului. Practic, indiferent de forma mesajului asumat, omul trăiește clipă
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
prin participare, ci și prin diferență) celei cristice (e cu totul semnificativ că în perioada aceasta Aristotel lipsește. Nu cu totul, dar nu mai puțin semnificativ). Augustin, de pildă, îl ignoră și, în contrapartidă, spune că pentru ca Platon și toți adepții lui să devină creștini ar fi necesară doar „schimbarea câtorva cuvinte și idei” (cf. De vera religione, IV, 7). Augustin subînțelege prin Platon și Socrate și pe neoplatonicieni, după cum exclude pe Stagirit (nu subînțeles, ci de-a dreptul explicit). Interesant
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
program intern. În psihologia dezvoltării, sub influența evoluționismului darwinist, se încadrează acestui model G. Stanley Hall (1848-1924), cu a sa teorie a recapitulării (stadiile dezvoltării ontogenetice repetă marile etape ale filoși antropogenezei); la fel și continuatorul său, A. Gesell (1880-1961), adeptul unei perspective maturizaționiste. Apropiate de pozițiile ineismului sunt și diversele contribuții etologice Ă K. Lorenz, N. Timbergen, I. Eibl-Eibesfeldt, cu puternice influențe în psihologia contemporană a dezvoltării. Modelul mecanicist sau reactiv. Universul este suma părților sale componente, și organismul uman
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
189 6-1980), construcția persoanei Ă H. Wallon (1879-1962) și L.S. Vîgotski (1896-1934), cu perspectiva sa istorico-culturală asupra psihismului, relativ recent redescoperită și valorificată în Occident în cadrul psihologiei dezvoltării. Corelată celor trei modele explicative ale cauzalității dezvoltării, apare și problematica educabilității. Adepții celor trei atitudini Ă scepticismul pedagogic, optimismul pedagogic și realismul pedagogic Ă își bazează argumentația pe dinamica și ponderea factorilor ereditate-mediu-educație, în ontogeneză (vezi figura 1). Fără a fi numai atitudini teoretice, scepticismul, realismul și optimismul pedagogic există în mentalitatea
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
didactic și educativ. 2. Repere psihogenetice și psihodinamice ale dezvoltăriitc "2. Repere psihogenetice [i psihodinamice ale dezvolt\rii" Fără a fi singura perspectivă asupra structurării devenirii psihice, promotorii dezvoltării de tip stadial sunt cei mai numeroși, fiind, prin teoriile lor, adepți mai ales ai modelului organicist sau interacționist (anterior prezentate). 2.1. Stadialitatea. Considerații generaletc "2.1. Stadialitatea. Considerații generale" Ca și alte teme ale psihologiei școlare sau a dezvoltării, problematica stadialității are la ora actuală un caracter deschis. Deși nu
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
out-group sunt foarte rezistente la schimbare: ele nu dispar dacă se aplică strategia simplului contact Ă după întreruperea întrecerilor, copiii sunt puși, de exemplu, să asiste împreună la un spectacol. Această persistență ar trebui să îngrijoreze pe învățătorii și profesorii adepți ai organizării de concursuri între rândurile de bănci. Competiția provoacă tensiune și poate bloca evoluția pozitivă a elevilor, chiar și atunci când are loc între grupuri în interiorul cărora există cooperare, nu numai când este interpersonală. Potrivit lui Sherif, relațiile se ameliorează numai
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
de părinți, libertate limitată), iar situația lor prezintă multe avantaje (posibilitatea de a fuma, de a consuma alcool, de a încălca legea etc.) (Robinson, 1984). Cunoscând faptul că elevii cu rezultate slabe ajung să se definească pe ei înșiși ca adepți ai unor valori opuse celor promovate de școală, și cunoscând subterfugiile de care se folosesc pentru a menține o stimă de sine ridicată în aceste condiții, se pot imagina strategii de a-i determina să adere la valorile școlii. În
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
aparentele carențe ale evaluării creativității. Astfel, studiile psihometrice asupra creativității întreprinse în ultimele decenii au format temelia concepției actuale despre fenomenul creativ. Cu toate acestea, abordarea psihometrică este considerabil mai complexă și mai cuprinzătoare decât afirmă criticii (și mulți dintre adepții ei), iar alternativele acestei abordări impun aceleași dificultăți întâmpinate în cadrul măsurării directe a creativității. O examinare detaliată a tehnicilor psihometrice utilizate în cercetarea creativității îi avantajează pe cei care intenționează să măsoare creativitatea, precum și pe cei ce investighează creativitatea prin intermediul
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Bogartz și Summers, 1958) și a impactului validării externe asupra creativității rezultatelor elevilor (Amabile, 1979, 1983; Amabile, Hennessey și Grossman, 1986). Diferența majoră dintre cele două abordări constă în designul de cercetare întrebuințat. În timp ce psihometriștii folosesc designul corelațional și cauzal-comparativ, adepții investigației experimentale utilizează designul experimental și cvasiexperimental. De aceea, paralela celor două abordări vizează inconvenientele designurilor nonexperimentale și costurile suplimentare financiare și logistice impuse de utilizarea designurilor experimentale. O altă diferență semnificativă dintre metodele psihometrice și cele experimentale are în
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
lor la situațiile excepționale (prin urmare, incontestabile) de creativitate (de exemplu, Gruber, 1981; Wallace și Gruber, 1989). O asemenea definiție exclusivistă a creativității le permite biografilor să evite problemele și dilemele din jurul definirii conceptului creativ cu care s-au confruntat adepții celorlalte abordări metodologice. Recent, Gardner (1988a, 1993a) și colaboratorii lui (Feldman, Csikszentmihalyi și Gardner, 1994; Gardner și Nemirovsky, 1991) au dezvoltat și promovat o a șasea tehnică, ce, în opinia lor, îmbină metodologia biografică și cea istoriometrică. Fiindcă metodologia este
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
o reacție sau un produs este creativ atunci când observatorii avizați stabilesc în mod independent acest lucru” (Amabile, 1982, p. 1001) - problematica stabilirii criteriilor este neglijată, diferențele individuale sunt aplanate, iar influența mediului asupra procesului creativ poate fi supusă cercetării. Teoretic, adepții tehnicii CAT consideră că o astfel de metodă prezintă mai multă validitate decât metodele tradiționale de evaluare a creativității fiindcă pune în valoare definiții realiste ale creativității: oamenii înțeleg creativitatea atunci când se confruntă cu ea (Amabile, 1982; Baer, 1994b). Această
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
revistă a diverselor tehnici utilizate în măsurarea creativității reliefează obstacolele întâmpinate în încercarea de descriere integrativă a contribuțiilor psihometrice. Dovezile ulterioare ale naturii disparate a cercetării psihometrice de creativitate sunt exprimate în criticile frecvente aduse testelor de gândire divergentă din partea adepților altor abordări psihometrice. De exemplu, Amabile (1982) și Baer (1993b, 1994c) critică tehnicile de evaluare a gândirii divergente pentru aparenta lor invaliditate și recomandă în schimb procedurile de evaluare consensuale și evaluarea comisiilor de experți. În contrapartidă, Crammond (1994) susține
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
creatori, care se adresează doar unei elite intelectuale... Creatorii din domeniile științei, filosofiei, literaturii, artelor vizuale și muzicii nu au nevoie să ajungă celebri în timpul vieții ca să fie apreciați de posteritate, în vreme ce conducătorii militari, politici sau religioși trebuie să aibă adepți contemporani cu ei pentru a deveni celebri (pp. 220, 222). A treia descoperire este faptul că între IQ și creativitate există o corelație variabilă, a cărei valoare se situează, în general, între slabă și moderată (Flescher, 1963; Getzels și Jackson
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
manifestările creative. Freud afirma că, la fel ca rolul pe care îl are joaca pentru copii, activitatea creativă le permite adulților să-și rezolve stările conflictuale și le oferă ocazia de a da conținut emoțional unei lumi fictive. Alți teoreticieni adepți ai psihodinamicii au sugerat că creativitatea ar putea fi motivată de nevoia de a compensa impulsurile agresive sau distructive inconștiente (de exemplu, Fairbain, 1938; Segal, 1957; Sharpe, 1930, 1950; Stokes, 1963). Alții au afirmat că ego-ul axat pe realitate ar
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
anticolectiviști: „Îndrăzneala de a imagina oamenii ca stăpâni nu doar ai destinelor individuale, ci și ai prezentului și viitorului colectiv - iată care a fost, În punctul de plecare, utopia eugenistă” (M.B.). Pe lângă lipsa de empatie, unii dintre cei mai radicali adepți ai eugeniei, cei pe care i-aș Înscrie În categoria eugeniștilor „maligni” (rasiști, șovini, cu tendințe naziste), ca să Îi deosebesc de cei „benigni” (Înclinați spre implicarea statului În promovarea igienei, a sănătății publice și a natalității „sănătoase”, dar fără conotațiile
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
neglijat În cercetarea internațională despre discursul eugenist, prin prezentarea unui studiu de caz extrem de interesant - cel al României secolului XX. Ideea că atât calitatea, cât și cantitatea specimenelor umane ar putea și ar trebui să fie controlate a avut mulți adepți În această țară. Între anii 1918 și 1948, un număr tot mai mare de specialiști, la Început preponderent medici, au Încercat să schimbe sistemul românesc de Îngrijire medicală, societatea și statul român, după litera „evangheliei” eugeniste. Studiul de față analizează
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
interbelică (1918-1940). Perioada 1940-1945 constituie un capitol separat al istoriei României datorită problemei complexe a implicării României În al doilea război mondial și a potențialelor legături dintre medicii români și Holocaust. De exemplu, rasismul evident și agresiv al unora dintre adepții radicali ai eugeniei, cum ar fi Iordache Făcăoaru, indică posibilitatea unor legături Între astfel de idei și politicile rasiste Îndreptate Împotriva evreilor și romilor din timpul celui de-al doilea război mondial și Între aceste idei și Holocaust. Existența acestor
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
de mijloc engleze, Îngrijorată de suprapopularea cu săraci, până la cele ale politicienilor și publicului alb din Statele Unite, Îngrijorați de fenomenul imigrării. Unii susținători ai eugeniei (de exemplu, fabienii din Anglia) au avut orientări de stânga, pe când alții - printre ei, mulți adepți ai ideilor eugeniste din sudul Statelor Unite - au avut idei de dreapta ferme 12. În ultimele decenii, În istoriografia perioadei moderne, eugenia este tratată ca o mișcare importantă de reformare a societății și de dezvoltare a științei, nemaifiind considerată o simplă
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
ideile eugeniste lamarckiene au fost identificate de multe ori cu politica stângii sau cu teorii ale eredității depășite și, ca atare, tratate drept idei eugeniste moderate 14. Totuși, așa cum arată cercetarea lui Stepan asupra Americii Latine, unii eugeniști au rămas adepți ai neolamarckismului nu pentru că veneau din regiuni subdezvoltate, unde nu aveau acces decât la idei depășite, și nici pentru că nutreau convingeri politice de stânga. Eugeniștii din America Latină au citit ideile lamarckiene În contextul politic și cultural sud-american, infuzat de tradiții
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
În reformele eugenice din domeniul sănătății publice, care fac subiectul capitolului 6. Deși eugeniștii, În special Moldovan, au creat În perioada interbelică o legislație cuprinzătoare În sfera sănătății publice, contribuțiile lor În acest domeniu nu au fost scutite de eșecuri. Adepții ideilor eugeniste au Încercat să extindă accesul publicului larg la măsurile de bază pentru protejarea sănătății, printre care vaccinarea și controalele medicale periodice, fiind În același timp preocupați de monitorizarea populației pe care medicii o deserveau. Medicii au devenit gardienii
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
eugeniste asemănătoare celor din România arată, cu toate acestea, că societățile contemporane nu sunt foarte departe de aceste idei. Numeroși oameni de știință și experți din domeniul politicilor publice sunt preocupați astăzi de aceleași Întrebări care Îi frământau și pe adepții ideilor eugeniste; mai mult, contemporanii noștri din aceste domenii au același interes general și chiar o abordare similară cu cea eugenistă În probleme legate de modernizare, organizare socială, progres și controlul reproducerii. CAPITOLUL 1TC "CAPITOLUL 1" De la disperare culturală la
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]