10,786 matches
-
vechiul regim. Chiar unii preoți și monarhiști notorii se declară ultrarepublicani. Începe o supralicitare dramatică și vechile cadre revoluționare, se simt sufocate sub numărul considerabil al "adeziunilor". Cu toate acestea, marea masă portugheză, masa amorfă și indiferentă schimbărilor politice - nu aderă. Cei care se încadrează noului regim sunt tot vechii politicieni și vechea clientelă electorală a Monarhiei. Un an după căderea Monarhiei, Antonio José de Almeida scrie în ziarul său A Republica: "Ce s-a făcut pentru a integra țara întreagă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
alături de noi. Noi, partizani ai metodelor violente preconizate de Sorel, nu captăm - ci cucerim. Vom învinge impunîndune - niciodată prin tocmeală și acomodare". Monsaraz scria toate acestea la 19 februarie 1918, atacând purtarea activiștilor monarhiști și catolici, care se grăbiseră să adere la Republică. Mișcarea integralistă nu putea să refuze simpatia și chiar un oarecare ajutor dictaturii lui Sidonio Paes pentru că acesta salvase țara din anarhia democrației lui Costa, a "furnicii albe", dar nu accepta nici un fel de compromis cu principiile republicane
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
vestea că fostul suveran, Don Manuel, ordonă restaurarea - veste fără nici un temei de adevăr - Monarhia ar fi putut fi restabilită. Paiva Couceiro se află la Porto. Rând pe rând, orașele din nordul țării - Braga, Viana de Castelo, Guimaraes și altele - aderă la mișcarea monarhică. Dar Couceiro face greșeala să se oprească la jumătatea drumului, în loc să coboare spre Sud și să ocupe Coimbra. La Lisabona, conducerea insurecției militaro-monarhiste face greșeli și mai mari. Din capul locului, nu se știa că e vorba
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
asupra lor. Proiectele de legi se aflau în mapa lui. Necunoscând decât de departe viața parlamentară, își închipuia că orice ins competent va fi invitat să propună soluția salvatoare. Se știa competent în Finanțe și Economie Politică. Chiar fără să adere la viața politică a Republicii, își putea servi patria în calitatea lui de tehnician, de expert financiar. Pe de altă parte, e sigur că au stăruit prietenii catolici. Nimeni altul ca Salazar nu știa să expună mai limpede relațiile dintre
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
reazemă argumentarea și pe scrisoarea Papei Benedict XV din 11 decembrie 1919, de unde, după interpretarea sa, rezultă datoria pe care o are fiecare catolic de a asculta și colabora cu regimul țării sale, deși nu rezultă și obligația de a adera la acest regim. Pentru un catolic, comentează Salazar, este mai urgentă câștigarea de drepturi pentru Biserică în regimul actual - republican - decât substituirea acestui regim printr-altul. Și numai într-un singur caz forțele catolice nu vor fi împrăștiate când toți
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
telegramele trucate și informațiile inexacte în toate celelalte orașe ale Portugaliei: paralizează inițiativa guvernamentalilor și încurajează pe revoluționarii șovăitori. În loc să atace Braga, coloana guvernamentală cere un armistițiu lui Gomes da Costa!... Lovitura de stat reușise. De abia acum, restul garnizoanelor aderă la mișcarea generalului da Costa. La Lisabona, comandantul Cabeçadas adresează în numele armatei o scrisoare Președintelui Republicii, Bernardino Machado, cerîndu-i să demită Guvernul lui Antonio Maria da Silva și să alcătuiască "un guvern din afara partidelor, constituit din republicani care merită încrederea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
restaurare a spiritului imanent al tradiției portugheze. Pentru că, exact aceeași restaurare o proclamase și mișcarea integralistă, restaurare culminând, însă, în abolirea republicii și reîntoarcerea la monarhie. Salazar era silit, pentru înfăptuirea revoluției naționale, să folosească ideile-forță ale integralismului - fără ca să adere totuși la această formulă a monarhismului lusitan. "Era silit", este, firește, un fel de a vorbi. Salazar nu împrumută direct concepțiile integraliste; ajunsese, însă, la aceleași concluzii ca și Antonio Sardinha, în afară de necesitatea absolută a restaurării monarhiei. Reacțiunea împotriva spiritului
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
restaurate și modernizate, a vapoarelor nou construite, a spitalelor și școlilor ridicate. Toate acestea erau prea evidente pentru a putea fi tăgăduite. Dar, pe buna dreptate sunt numiți acești convertiți ai regimului - "salazarieni de poduri și șosele", salazarieni care au aderat în fața operelor materiale (în deosebi șoselele) realizate de dictatură. Transformarea lor morală, aderența lor intimă la spiritul revoluției naționale, încă nu se realizase. Numai o elită trăia cu adevărat mesajul revoluționar al lui Salazar. Rămâne, însă, tineretul - care crește în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
da Silva, tehnicianul societăților secrete, era când expulzat, când îngăduit să se întoarcă în țară, și pus sub supraveghere, îmbătrînea. Era depășit de alți complotiști, mai abili, de școală nouă, comunistă. Bătrânul Bernardino Machado, care era un bătrân venerabil când aderase la republicani, continuă să trăiască, nonagenar, la proprietatea sa din Nordul țării. Nu recunoaște dictatura. Nu recunoaște pe Salazar. Nu recunoaște nimic ce s-a făcut sau s-a desfăcut de la plecarea lui de la Președinție, în iunie 1926. Și acum
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mulțumească pe sclavi și pe coloni, care, deși nu erau sclavi prin naștere, erau, totuși, în adâncul sufletului lor. De mai mult de un veac, acest cult cucerise însăși curtea imperială, iar ca o consecință, puținii cetățeni romani ce încă aderau la culturile străvechi erau acum constrânși să le practice în secret. Ea, oricum, se lepădase demult de doctrinele creștine; deși, mama sa, învingând - ca, de altfel, în toate situațiile - slabele rezistențe ale soțului ei, încercase să o determine și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ei cel mai adânc se îndrepta mai ales către acești stăpâni ai villae-lor: de o vreme bună - în multe situații, chiar de generații întregi - oamenii aceia, adesea proveniți dintr-o linie nobilă, se lepădaseră de zeii părinților lor pentru a adera la noul cult, iar acum se băteau în piept prin biserici și întrețineau, prin donații impuse, stoluri de cerșetori, trântori și pierde-vară, protejând astfel și mărturisind puterea locală. Hippolita simțea că fierbe la gândul că tocmai femeilor le era, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mii de combatanți din ambele tabere, a ruinat Franța și a murit ca un șobolan otrăvit pe insula Sfânta Elena.Cam atât. Un alt criminal de mare anvergură a fost Stalin.Acest barbar din fruntea guvernului rus - Ucraina, refuzând să adere la colhoz și la Uniune - a dat ordin armatei ruse să ridice din țară apsolut toată provizia de alimente, omorând prin Înfometare peste șapte milioane de ființe nevinovate...! Mai departe a dat ordin să fie Înpușcați la Katin În apropiere
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mai trebue să ne Îngrijoreze răutățile lui...! Iar prin mine Dumnezeu vă spune să aveți Încredere În poruncile sale și...avorturile fiind interzise În poruncile date, să vă Înmulțiți câtă frunză și iarbă - și să convertiți și restul păgânilor să adere la religia noastră care prin predicatorii voștri vă ferește de ispita diavolului...! Iar acum, doresc să răspund la o Întrebare la care din lipsă de timp data trecută nu am răspuns și care suna cam așa. - „Dece oameni vorbesc În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și Tony Pavone se angajează În construcții unde intră În conflict cu activiștii de partid comunist, patronați de dictatorul comunist Nicolae Ceaușescu, punându-i de nenumărate ori viața În pericol. Dumitru Crăc este născut În Buccurești anul 1930. Refuzând să adere la ideologia comunistă În nul 1983 emigrează În America.
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
filozofie, unii dintre ei (Sammler Întâlnise de-ăștia, dezbătuse cu ei chestiuni). Căutau orginalitatea. Erau evident derivativi. Și din ce - din Paiuți 2, din Fidel Castro? Nu, din figuranți de Hollywood. Purtându-se mitic. Aruncându-se În haos, sperând să adere la o conștiență de ordin superior, să fie spălați de valuri pe coastele adevărului. Mai bine, gândi Sammler, să accepți inevitabilitatea imitației și apoi să imiți lucruri bune. Anticii o nimeriseră. Măreție fără modele? De neconceput. Nu puteai fi lucrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
hohote acum nu mai era în stare să se exprime decât în șoaptă. Ahmad se simțea de parc-ar fi pierit în incendiu și-apoi revenise la viață într-o altă lume - o lume în care bărbații erau forțați să adere la cruzime, o lume în care numai violența putea să aibă sorți de izbândă, o lume a bărbaților, din păcate, în care toate lumea, cu excepția lui Allah, te dezamăgea. Când tatăl lui și-a revenit, Ahmad și-a plecat capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
e un ageism groaznic! Deh, ce să-i faci? Când tragi capacul de pe unicul ism, izbucnesc toate ismele înăbușite. Și mi-e jenă de naivitatea noastră. Știi cât de drag mi-ai fost când a venit faxul de la Președinție că aderăm la bombardeaua din Kosovo, și tu le-ai zis în față: - Nu mă faceți, că mă apuc de contrabandă cu benzină pe Clisura Dunării! Uneori aveam reprezentarea ta cu un cuțit între dinți și o năframă pe ochi. Și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
regimul, iar tu, voi toți, prizonierii lui. Asta e așa-zisa magnificență de care vorbeai, impresia falsă din afara sistemului totalitar cu structurile mereu reamenajate să nu se vadă fisurile fundamentale. Și tu vorbeai de conștiință. Mulți din cei care au aderat, care dețin funcții, mai mult sau mai puțin de control, pentru propaganda tinerilor naivi de altădată, au înțeles că s-au înșelat, că au crezut, că nu mai au ce face, că energiile lor se topesc în van. Amurgul intra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Kashmirului în cadrul Pakistanului. Maharajahul s-a folosit de sugestia ultimului vicerege al Indiei, lordul Louis Mountbatten, acceptată de Mohammad Jinnah și Jawaharlal Nehru, aceea de a se lăsa la latitudinea maharajahilor și nizamilor, la care din cele două țări să adere. El a decis alăturarea Kashmirului la India -ceea ce a provocat gherilele pakistaneze islamice, care au avansat, amenințând capitala, Srinagar. Mii de voluntari pakistanezi au pătruns în Kashmir. La această provocare, India a trimis imediat trupe ca să apere Srinagarul. A
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
fi utilă pentru spațiul repartizat. Între principalele probleme prioritare cărora urma să le acord atenție deosebită, domnia sa a menționat: 1. Evoluția disputei ideologice chino-sovietice; 2. Desfășurarea în continuare a războiului din Vietnam și 3. Urmărirea Mișcării de Nealiniere la care aderaseră numeroase țări din Asia. Referitor la diferendul ideologic chino-sovietic, în perioada incipientă a izbucnirii lui, relațiile dintre cele două mari puteri ale lumii contemporane s-au deteriorat și tensionat în așa măsură, încât s-a ajuns la jigniri și acuzații
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
cult în limba maternă. Problema a fost ridicată în repetate rânduri de Partea română, dar oficialitățile iugoslave au ignorat-o permanent. În politica externă, Iugoslavia promova consecvent acțiuni în afara blocurilor de orice fel, acțiuni specifice Mișcării de Nealiniere, la care aderase cu mult timp înainte, președintele I. B. Tito fiind unul dintre fondatorii ei. Concomitent cu activitatea dedicată prioritar relațiilor bilaterale, am sprijinit și acțiuni cu caracter multilateral (C.A.E.R., Pactul de la Varșovia, Mișcarea de Nealiniere și O.S.C.E.). Referitor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
înființarea Organizației Tratatului Nord Atlantic (N.A.T.O.) cu sediul la Paris și apoi la Bruxelles, având în componență 12 state, în ordine alfabetică: Belgia, Canada, Danemarca, Franța, Islanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Portugalia și SUA; în anul 1952, au aderat Grecia și Turcia, în 1955 Republica Federală Germania, iar în anul 1981 Spania. În această componență a funcționat N.A.T.O. până la dispariția "Războiului Rece". S.U.A. și Anglia au respins propunerea U.R.S.S. de a intra în N.A.T.O., în anul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
29 iulie 1991, și a Estoniei și Letoniei, la 24 august 1991. La 18 octombrie 1992, a fost semnat Tratatul privind Comunitatea economică a celor opt republici, între care: Rusia, Belarus, Armenia, Kazahstan, Kirghistan, Tadjikistan și Turkmenistan, la care mai aderau: Azerbaidjanul, Republica Moldova și Ucraina. La 8 decembrie 1994, la Minsk a avut loc semnarea Convenției privind constituirea Comunitătii Statelor Independente (C.S.I.), în documentul căreia se arăta că "U.R.S.S. își înceta existența ca subiect de drept internațional și ca realitate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
sediul N.A.T.O. "A fost creat Consiliul de Cooperare Nord-Atlantică (COCONA), la 20 decembrie 1991, în condițiile disoluției U.R.S.S., la care participau statele membre ale N.A.T.O., statele est și central-europene și Finlanda, ultima în calitate de observator; la Consiliu au aderat statele C.S.I., iar apoi Georgia și Albania; Consiliul se întâlnea ca for consultativ, la nivelul miniștrilor de externe, abordând probleme de interes comun privind securitatea europeană"85. Consiliul constituia o instituție internațională, proprie realităților post-Război Rece. În contextul situației nou
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
eu, dacă nu am reușit acest lucru?). Aveam să constat această recidivare, un an mai târziu (când, în urma participării mele la un curs de la Academia de Drept Umanitar de la San Remo, am inclus în raportul meu propunerea ca România să adere la Convenția privind refugiații și, din această cauză, raportul meu n-a mers mai departe, pentru că exista o mare sensibilitate față de asemenea probleme și nu riscau să le provoace; după 1989, România avea să devină parte la această convenție). * Dar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]