70,486 matches
-
limbă, ajungând în scurt timp să fie considerat un mare poet. Prima sa culegere de versuri, intitulată Poemas pateticos (Poeme patetice), apărută în 1946 la Madrid, în colecția Mesaje condusă de poetul Leopoldo de Luis, a fost primită ca un adevărat eveniment artistic, iar critici din Spania și America Latină au salutat cu entuziasm apariția unui mare poet castilian, ajuns la o surprinzătoare perfecțiune în limba lui adoptivă. Un an mai târziu publică, tot la Madrid, în revista Escorial, culegerea intitulată Innominada
O evocare pe fondul uitării by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/13960_a_15285]
-
a treia și ultima culegere de versuri spaniole, Proporcion de vivir (Proporția vieții), apare în 1954 la editura madrilenă Insula. În revista cu același nume (pe lângă care funcționa și editura), a publicat o serie de eseuri în care lansează o adevărată teorie estetică despre funcția poeziei, considerată de el în primul rând o modalitate de cunoaștere, cu nimic mai prejos decât cunoașterea filozofică ori cea istorică. Pentru cunoașterea poetică, metafora reprezintă un instrument la fel de precis susține Busuioceanu și la fel de sigur ca
O evocare pe fondul uitării by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/13960_a_15285]
-
oaie în același timp agresivă: o oaie feroce, asta e omul pătruns de gîndirea unică. "Cum să fii obiectiv? Cum să fii drept? Cum să fii exact? Cum să exprimi adevărul? Cum să faci ca acel adevăr să fie cel "adevărat", nu cel pe care-l vrei tu, pe care vrei tu să-l impui?", se întreba Eugen Ionescu într-un fragment de jurnal din 1966. E o interogație constantă în publicistica lui - am curajul să spun "publicistică" pentru că, într-adevăr
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/13975_a_15300]
-
un telefon și-mi poruncește (pentru a cîta oară?) să scriu o poezie! Și eu care-mi luasem de-o grijă! S-ar mai putea un lucru. La un moment dat, torturat de obligația de-a scrie zilnic, ca un adevărat ocnaș ce scoate-n loc de sare zahăr, să caut odihna, salvarea, deliciul și loboda într-o poezie!! Drept care, din nou, ați fi direct implicat! O scrisoare mă scutește totuși de "lucru", de "muncă". O scriu, o bag voios în
Se va citi pe melodia Gui gău iau by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14084_a_15409]
-
în unele momente se situează singur pe poziția diletantului superior, deplîngînd condiția vitregă a literatului copleșit de îndatoriri exterioare creației ( a fost un strălucit avocat, parlamentar, ministru și, nu în ultimul rînd, primar al Capitalei), Delavrancea poate fi considerat un adevărat punct de triaj pentru cele mai divergente tendințe ideologice ale epocii. Așa cum într-un nod feroviar se descompun și se recompun garnituri de tren venite nu se știe de unde și pornite către cele mai imprevizibile destinații, tot astfel în opera
APRILIE by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14010_a_15335]
-
G. T. Kirileanu face parte dintre "acei care au mai mult pe dinlăuntru decât în afară". O modestie împinsă prea departe l-a împiedicat pe Kirileanu să-și dea întreaga măsură a posibilităților sale, să-și vădească mai deplin acel "adevărat temperament de polihistor", pe care i-l recunoștea Perpessicius. Restrângerii, ca volum, a scrisului său G. T. Kirileanu i-a dat mai multe explicații: că era "greoi la scris și mai cu samă la tipărit", că avea condei "neîncercat", că
Jurnalul unui generos by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/13956_a_15281]
-
iveală studiul Regăsirea Soranei Gurian, în fapt prefața volumului ce se anunța astfel și care va și apărea la începutul anului 2003. De data aceasta, criticul și istoricul literar subliniază că, în Les Mailles du filet, "autoarea transformă într-un adevărat «roman» experiența ei de viață în plină comunizare a României."3 Ideea era, mai departe, detaliată și nuanțată: "Prozatoarea, în spiritul autenticist al vremii, tratează materia epică, surprinsă pe viu, după regulile narațiunii romanești, adică acordînd notației personale semnificații artistice
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
viață în plină comunizare a României."3 Ideea era, mai departe, detaliată și nuanțată: "Prozatoarea, în spiritul autenticist al vremii, tratează materia epică, surprinsă pe viu, după regulile narațiunii romanești, adică acordînd notației personale semnificații artistice și urmărind nedisimulat un adevărat plan epic, o construcție narativă pe cale de consolidare."4 În același sens erau și concluziile: "Jurnalul Soranei Gurian, mai mult decît proza ei literară propriu-zisă, face dovada unei excepționale vocații scriitoricești" și, fiind "cea mai izbutită carte a ei", "rămîne
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
se plînge că pretutindeni compatrioții o prezintă francezilor ca pe o «denunțătoare» sau ca pe o «agentă a Moscovei»" aceea de a nu cădea și el "în această boală a «spionitei»", ci de a vedea "în orice refugiat un om adevărat [...] pînă ce singur se va dezminți. Dacă se va dezminți..."11 nu izbutește să-i anuleze dubiile. După aproape doi ani, la 5 iulie 1951, el notează: "Îmi povestește șSorana Gurianț apoi cu lux de amănunte ambigue că va fi
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
un dulap "secret"; scris în 1948, Calea Șear-pelui aparține unei perioa-de intense din viața lui Gellu Naum, cea a experiențelor mediumnice făcute de el și soția sa Lygia - iar unul din desenele acestea mediumnice (făcute cu ochii închiși) ale Lygiei, Adevărata întîlnire, adevărata dragoste, deschide chiar această ultimă carte, care nu e una de poezie (sau de pohezie), ci o carte de inițiere - în lume, în viață, în libertate, dragoste, poezie. De la apariția Căii Șearpelui, acum cîteva luni bune, s-a
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14103_a_15428]
-
secret"; scris în 1948, Calea Șear-pelui aparține unei perioa-de intense din viața lui Gellu Naum, cea a experiențelor mediumnice făcute de el și soția sa Lygia - iar unul din desenele acestea mediumnice (făcute cu ochii închiși) ale Lygiei, Adevărata întîlnire, adevărata dragoste, deschide chiar această ultimă carte, care nu e una de poezie (sau de pohezie), ci o carte de inițiere - în lume, în viață, în libertate, dragoste, poezie. De la apariția Căii Șearpelui, acum cîteva luni bune, s-a scris puțin
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14103_a_15428]
-
tatăl pune cuvintele sub semnul lui Hermogenes, interlocutorul lui Socrate din Cratylos, și o convinge ( foarte ușor) pe fiica lui că "numele pe care-l dă cineva unui lucru acela este și cel potrivit". Tatăl "o învață pe Josette sensul adevărat al cuvintelor. Scaunul este o fereastră. Fereastra este un toc. Perna este pîine. Pîinea este covorașul de lîngă pat. Picioarele sînt urechi. Brațele sînt picioare. Capul este fundul. Fundul este capul. Ochii sînt degete". Că acest limbaj este funcțional, la
Păpușile lui Eugen Ionescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14017_a_15342]
-
mondiale, în care firește, se încadrează și criza culturii românești. Cultura înseamnă cultul valorilor spirituale. Sîntem de acord să luptăm toți cu arma gîndului pentru a restabili în sufletele oamenilor nobilele principii de dreptate, libertate, omenie, care stau la baza adevăratei culturi. ș...ț confiscînd libertatea, dictaturile, în istorie, au fost regimuri de incultură, de întuneric." 33) Cel de-al doilea articol, Despre misiunea scriitorului, apărea cîteva zile mai tîrziu, exprimînd mai clar punctul de vedere: "El șscriitorulț nu poate fi
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13872_a_15197]
-
să nu mai coincidă cu adevărul lui intim și să nu dea loc compromisului sau trădării. Ceea ce nu însemnă nici retragerea artistului în prea vestitul turn de fildeș, nici primatul «apoliticului». Indiferentismul politic e o lașitate. E străin unui artist adevărat care e inspirat în primul rînd de substanța marilor idei generoase și de înaltele idealuri ale umanității. ș...ț Principiile se apără prin ele însele. Posteritatea nu se va lasa niciodată închisă într-o clasă sau într-o sală de
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13872_a_15197]
-
d-na Gurian și-a făcut apariția cu o atît de mare întîrziere în foaia brătienistă."39 Cea atacată în acest chip brutal nu va riposta. În condițiile în care lucrurile dezvăluite ar fi fost fie și numai în parte adevărate, poziția ei era mult prea vulnerabilă. Implicit a periodicului ce i-ar fi găzduit replica. Note sarcastice vor mai apărea și în numerele următoare. Astfel, după o lună, la aceeași rubrică a "Contemporanului", se constata că "existența scriitoricească a cîtorva
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13872_a_15197]
-
Ceaușescu. Și nu doar atât. Nuvelele acestea au o teză inteligentă deși nu foarte originală povestirea, fabulația, reprezintă lumile paralele, sporirea derutei și cantității de ireal din realitate, ele pot conduce la un adevăr parțial, subiectiv, trunchiat, dar posibil mai adevărat decât cel al simțului comun. Apoi povestirile pot conduce la o reevaluare și revalorizare a lucrurilor: "pentru că sunt răcit, tocmai am făcut o injecție cu o seringă de unică folosință. Îmi șterg nasul cu șervețele pe care apoi le arunc
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14082_a_15407]
-
Cristian Măgura O universitate de mult apusă Vinerea seara, de două ori pe lună, între 1932 și 1938, Mircea Eliade a înțeles și a profitat mai mult decât colegii lui de generație că "...o adevărată, autentică universitate în zilele noastre se întinde mult dincolo de sălile de cursuri: ziarul, estrada, Radioul, toate acestea fac parte, astăzi, din Studium Generale". 50 de conferințe radiofonice, o fructuoasă colaborare dintre Editurile Humanitas și Casa Radio, este primul pas (în
LECTURI LA ZI by Cristian Măgura () [Corola-journal/Imaginative/14273_a_15598]
-
coloniștilor scoțieni care au întemeiat Dunedinul (este vechiul nume galic al orașului Edinburgh ) au acostat la țărmul insulei în 1848. O cultură foarte tînără, așadar, din perspectiva albilor, a europenilor. Dar și dacă vrem să fim corecți politic constatarea rămîne adevărată: doar cu cîteva secole înainte, în jur de anul 1000 d. Ch., polinezieni îndrăzneți au ajuns, în canoele lor mari, la insula nordică precum și la cea sudică și le-au luat în stăpînire. Înainte nu existau în Noua Zeelandă nici oameni
Scrisori de la marginea lumii de Katharina Biegger by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13958_a_15283]
-
păcat (afilierea sa la catolicism complică lucrurile, căci această religie definește homosexualitatea ca "peccatum illum horrible inter Christianos non nominandum"). Simpatia pentru suferințele lui Mann e însă atenuată de cea pentru suferințele celor "sacrificați": soția sa Katia, la curent cu adevărata lui orientare sexuală și fiul său Klaus, tot homosexual, de care tatăl se disociază în momentul în care, inspirat de Gide, își face acel coming out. Dacă demersul lui Gide (în Si le grain ne meurt, Le livre blanc și
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/14218_a_15543]
-
Scriitorilor din Turcia, în semn de apreciere a deosebitei dv. contribuții la cunoașterea limbii și literaturii turce în țara dv." Festin literar Revista Limba română din Chișinău (redactor-șef: Alexandru Bantoș, redactori-șefi adjuncți: Raisa Belicov și Vlad Pohilă) este o adevărată "foaie pentru minte, inimă și literatură". Rubricile sale consacrate - Evoluția limbii române, Dialogul artelor, Creanga de aur, Itinerare spirituale, Lecțiile istoriei, Starea de veghe, Lumină din lumină, Permanența clasicilor, Trecută prin foc și sabie etc. -, la care colaborează personalități din
ȘTIRI CULTURALE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/14311_a_15636]
-
mai știu cum se spune curvit dar numai pe trei sferturi cu gândul compunând liste interminabile de femei visate destrăbălându-mă cu ele în inima mea deci numai pe trei sferturi neînsemnând că pătrimea rămasă ar fi iubit vreodată cu adevărat. Nu fiindcă am și mințit. Mai ales despre mine la început din pudoare apoi din obișnuință. Dar am inventat ce-i drept și niște cărți care mi-au pus pe umeri altă față. Privesc cu ea însă nimic nu văd
Poezie by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/14305_a_15630]
-
prea mult viața. Camus, ateu, neoumanist, se sprijină pe justiție, susține I. Lascu, aceasta este un fel de religie a sa, în centrul căreia se află omul. El crede în om, în natura umană, iar justiția, pentru care are un adevărat cult, nu este conștientizată la un nivel pur conceptual, ca o teorie îngropată în filele unei cărți ori ale unui ziar, praxis-ul își are ponderea lui semnificativă. Acest scriitor este un combat-tant (așa se autodenumiseră cei din grupul de la
LECTURI LA ZI by Iulia Argint () [Corola-journal/Imaginative/14275_a_15600]
-
tot ca spectacol lingvistic, plin de vioiciune, împănat cu greșeli, confuzii, formule specific regățene. Limbajul umple de viață personajele, mai mult decît viața însăși cu întîmplările ei. într-o discuție despre legionari, de pildă, fiica își chestionează mama (adoptivă, mai adevărată decît cea biologică) asupra epocii cu pricina, mizînd pe orgoliul istoric cu totul nejustificat al acesteia. O întreabă deci dacă i-a văzut pe legionari. "Cum să nu?" a zis mama, așa cum mă așteptam. "Cum să nu-i știu? Păi
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14359_a_15684]
-
în acest timp la un dicționar (probabil lingvistic sau poate ortografic - obsesia pentru cuvinte, virgule, puncte etc. e evidentă) și la o a doua lucrare științifică, chiar mai puțin conturată, dar unde, vai, nu reușește să treacă de alcătuirea bibliografiei. Adevăratul scop al diaristului este altul: să facă ironii la adresa criticilor literari și să-i pună la încercare cu elucubrațiile lui, într-un cuvînt să-și bată joc de eforturile celor mai nobili dintre mînuitorii condeiului (o frustrare a filologului care
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14337_a_15662]
-
asta m-ar stingheri, m-ar inhiba. Iar despre Scomoșîlî eu n-am prea scris nimănui, nimic. Nu am putut. Acum, după atîția ani de la moartea lui, sînt din ce în ce mai convins că acest motou psihopomp mi-a dus sulfetul meu cel adevărat, de poet, cu dînsul, pentru totdeauna, pe-un tărîm sălbatic și dulce. Cu dispariția lui Scămoșîlî, stimate domnule Lucian Raicu, poezia mea s-a sfîrșit. Unul din motivele (pe care le voi dezvălui încetul cu încetul) ce m-au făcut
Din ce în ce mai despărțiți de noi toți by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14221_a_15546]