7,836 matches
-
Jude, Paradigmele și mecanismele puterii. Kratologia o posibilă știință despre putere, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2003, p. 25. Azi, când discutăm despre putere la nivel planetar, geopolitic, al concurenței dintre națiuni, trebuie să spunem că teoriile despre exercitarea și afirmarea puterii au evoluat mult și chiar elementele practice, ale modalităților de afirmare a imperiilor au evoluat mult. Fără a intra într-o dezbatere geopolitică, vom spune că elementul economic (monedă) constituie baza afirmării și susținerii celei mai importante tipologii de
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
Didactică și Pedagogică, București, 2003, p. 25. Azi, când discutăm despre putere la nivel planetar, geopolitic, al concurenței dintre națiuni, trebuie să spunem că teoriile despre exercitarea și afirmarea puterii au evoluat mult și chiar elementele practice, ale modalităților de afirmare a imperiilor au evoluat mult. Fără a intra într-o dezbatere geopolitică, vom spune că elementul economic (monedă) constituie baza afirmării și susținerii celei mai importante tipologii de putere planetară și anume puterea economică (economic power). Iată ce spune și
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
să spunem că teoriile despre exercitarea și afirmarea puterii au evoluat mult și chiar elementele practice, ale modalităților de afirmare a imperiilor au evoluat mult. Fără a intra într-o dezbatere geopolitică, vom spune că elementul economic (monedă) constituie baza afirmării și susținerii celei mai importante tipologii de putere planetară și anume puterea economică (economic power). Iată ce spune și Keneth Boulding, care a desprins trei tipuri de putere și trei de resurse care-i asigură supremația: a) o putere bazată
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
-i asigură supremația: a) o putere bazată pe amenințări distructive sau de pedepsire a celor care i-au provocat dauna (THRET POWER); b) o putere fundamentată pe capacitatea sa de a produce și de a schimba bunuri în relație cu afirmarea dreptului de proprietate (ECONOMIC POWER); c) o putere ale cărei temeiuri se regăsesc la nivelul relațiilor sociale dominate de respect, legitimitate și emoționalitate și care implică identitatea socială. Vezi și Ioan Jude, Paradigmele și mecanismele puterii. Kratologia o posibilă știință
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
dominate de respect, legitimitate și emoționalitate și care implică identitatea socială. Vezi și Ioan Jude, Paradigmele și mecanismele puterii. Kratologia o posibilă știință despre putere, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2003, p. 16. De asemenea, în dezbaterea despre modul de afirmare și susținere a puterii la nivel planetar vom aduce și părerea lui Max Weber, care depășește concepția marxistă despre putere, asociind acest concept altor concepte cum sunt cele de legitimitate și autoritate. Weber delimitează plecând de la acest fapt trei tipuri
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
În accepția sa de povestire fictivă, a fost Învestit cu funcții sociale. Niciunul dintre interpreții mitului, fie ei teologi, istorici ai religiilor, literați, folcloriști sau sociologi și antropologi nu a negat vreodată legătura dintre mit și corpusul social. Mitul servește afirmării relațiilor cu divinitatea, creării de modele de comportament exemplare, explicării fenomenelor Înconjurătoare, eliberării de pulsiunile instinctive dăunătoare, perpetuării tradițiilor, justificării ordinii și instituțiilor sociale etc. Însă odată cu „școala franceză” (Durkheim și discipolii săi) și, mai ales, cu antropologii funcționaliști, relația
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
definește relațiile sociale. (C. Lane, 1981, p. 11) Model formalizat al acțiunilor simbolice, cu scopul de a organiza sau controla relațiile ierarhice dintre diferitele nivele ale unei structuri. (T.S. Turner, 1977, p. 62) ...ritul este, mai presus de orice o afirmare a diferenței ș...ț; ritul reprezintă crearea unui mediu controlat unde variabilele (accidentele) vieții de zi cu zi pot să fie deplasate, tocmai pentru că ele sunt considerate a fi atât de prezente și Împovărătoare. Ritul este un mod de a
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
social bine individualizat care trebuie creat sau evitat, pe obiectele, cuvintele, gesturile precise cu ajutorul cărora se speră obținerea unei anumite schimbări. Dintr-o perspectivă funcționalistă, acest fapt Înseamnă că magia nu contribuie, asemenea riturilor religioase, la coagularea colectivității și la afirmarea identității sociale - În formula memorabilă a lui Durkheim, preotul creează o comunitate de credincioși, În timp ce magicianul are un grup de clienți. De aceea, Bronis³aw Malinowski va accentua funcțiile magiei pentru menținerea echilibrului psihic al individului: riturile magice ajută oamenii să
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
această dimensiune, W. Burkert (1996) consideră că rugăciunea se află În directă opoziție cu ansamblul „riturilor de supunere”: dacă acestea scot În evidență micimea, umilința sau vinovăția omului (prin declarații de penitență sau prin acte de autopedepsire), rugăciunile reprezintă o afirmare a superiorității cuiva (căruia i se cere să facă ceea ce performerul rugăciunii consideră că este peste puterile sale), iar În relația cu sacrul - o „exaltare a divinului”. Ofrandeletc "Ofrandele" Cel mai adesea, ofranda este definită ca o formă aparte de
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sau de societate, când o persoană este total deschisă pentru a primi anumite Învățăminte. Tensiunea este amplificată de ritual, iar rezolvarea situației este căutată cu disperare” (B. Myerhoff, 1982, p. 113). Aceste condiții excepționale facilitează transmiterea și consacrarea moștenirii culturale, afirmarea unității grupului și menținerea structurilor de putere (statuturi, ierarhii, roluri sociale). În consecință, aceste rituri consacră structura socială, transmițând „un mesaj despre ordine și predictabilitate” (B. Myerhoff, 1984, p. 157). Riturile de trecere ale viețiitc "Riturile de trecere ale vieții
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
câte flori Împupesc,/ Toate pe una jălesc./ Și câte În lume Înflor,/ Toate lui se-nchină cu dor./ Și câte din lume trec,/ Toate pe el mi-l petrec... (S.F. Marian, 1995, pp. 149-150). Înmormântarea mobilizează Întreaga colectivitate: moartea permite afirmarea coeziunii sociale În fața vicisitudinilor și reactivează obligațiile de sprijin reciproc fixate de legăturile de sânge (rudenia), de alianțele sociale (rudenia spirituală, adică nășia și cumetriile) și de cele geografice (vecinătățile). Mai multe slujbe religioase aveau acum loc, la casa celui
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Închise și oamenii nu vor avea ce mânca; dacă cel care conduce ceremonia, dansatorii sau femeile nu reușesc să Îl gonească pe Nebunul cel Rău, lumea va fi profanată și distrusă de poftele sale fără limită). Ciclul ritualic Începe prin afirmarea puterii bărbaților (care pot intra În contact cu eroul fondator Lone Man) și se termină prin inversarea rolurilor și consacrarea puterii femeilor asupra naturii și societății (doar femeile Îl pot goni pe Nebunul cel Rău, ale cărui pofte inversau ordinea
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
lor, definesc un spațiu consacrat și separă clar actorii de spectatori. Pe lângă această diviziune, ele instituie și diferențe vizibile Între spectatorii cu statut social Înalt (prezenți În tribune sau În locuri privilegiate) și mulțimile obișnuite, Înșirate pe traseul paradei. Prin afirmarea și exprimarea simbolică a acestor clivaje, paradele confirmă ordinea și ierarhiile sociale. Carnavalul instituie o mișcare fără o direcție sau un scop bine definite, o mișcare de luare integrală În posesie a spațiului, fie el centru sau periferie. Defilările carnavalești
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cu risipa de mâncare și băutură, cu manifestări de voioșie, bazate pe lipsa de respect față de reguli și cu numeroase forme de licențiozitate. Ambiguitatea pare a fi trăsătura esențială a sărbătorii: ea joacă Între solemnitate și derizoriu, spiritual și carnal, afirmare a normelor și contestare, acte religioase și activități uzuale (M. Bristol, 1985, pp. 26-27; F.A. Isambert, 1982, p. 157; F. Manning, 1983, p. 7; E. Turner, 1996, vol. II, p. 484). Din această perspectivă, unii cercetători au opus sărbătoarea și
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
revoluțiilor ar constitui un limbaj social al contestării și schimbării: „Episoadele parodice trimit mai puțin la o inovație a maselor revoltate, cât la formele ritualice de carnaval: ele sunt, În realitate, un mod de rupere de vechea lume și de afirmare, Într-un limbaj provocator sau amenințător, a legilor lumii noi” (M. Ozouf, 1976, p. 114). M. Bristol (1985) urmărește exprimarea simbolică a violenței plebee În carnavalurile din secolul al XVII-lea. M. McIntyre (1989) subliniază utilizarea elementelor carnavalești În demonstrațiile
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
fost decât foarte rar politizat sau progresist”. Încercând depășirea acestor polarități, Mihail Bahtin (1974), urmat și de unii antropologi, precum Roberto Da Matta (1991), a propus o viziune a carnavalului ca sinteză a artei și a vieții, a negării și afirmării ordinii, a sacrului și profanului, a aspirațiilor individuale și a constrângerilor sociale. În felul acesta, carnavalul ar fi un limbaj care afirmă viziunea asupra lumii specifică pentru cultura populară. Comentând rolul figurilor grotești care populează universul carnavalului, Mihail Bahtin (1974
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
fie una conflictualistă. Prima paradigmă subliniază capacitatea acestor ceremonii de a etala simbolurile care oferă imaginea, concretizată de anumite simboluri (regina, președintele, steagurile, Palatele, mulțimea de susținători etc.), a unui stat-națiune și care, astfel, permit cetățenilor conștientizarea identității naționale și afirmarea unității colective (M. Abélès, H.-P. Jeudi, 1997; Ph. Abbott et alii, 2002; J.R. McLeod, 1999; M.H. Ross, 1988; E. Shils, M. Young, 1953). A doua perspectivă scoate În relief funcția hegemonică a riturilor de instaurare, prin care clasa dominantă
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de exprimare prin faptul că se Înscrie Într-un lanț ce integrează fiecare eveniment singular În istoria tuturor manifestărilor anterioare, cu gesturile și martirii lor, speranțele, Înfrângerile, succesele. Manifestarea se impune ca o expresie permanentă a acelor mituri care semnifică afirmarea politică fără culoare partizană. ș...ț Prin aceasta, manifestarea este un substitut simbolic al revoluției, care, Îndepărtată și fantomatică, nu mai poate funcționa ca un imaginar social mobilizator, ci doar ca un mit, Încărcat de forța specifică. După aceeași autoare
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
p. 159), susține că paradele și demonstrațiile pot fi folosite pentru atingerea următoarelor scopuri: „autopromovarea și legitimarea unor interese specifice cu ajutorul unor rituri patriotice, militare sau istorice; legitimarea sau contestarea puterii; luarea În derâdere a instituțiilor și a politicii și afirmarea celor inferiori sau excluși”. În felul acesta, la un pol avem manifestările ce afirmă legitimitatea unui grup social de a-și prezenta viziunea despre ordinea socială drept unica „naturală”, iar la celălalt pol manifestările care prezintă viziuni alternative asupra organizării
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Textul de față repovestește sintetic descrierile etnografice consemnate În M. Gluckman, 1963, pp. 110-123.) În interpretarea lui Gluckman, acest complex ceremonial este construit pe jocul dialectic dintre condamnarea regelui și exaltarea puterii și unității statului: „Ceremonia nu este o simplă afirmare a unității, ci și un mod de a sublinia conflictele, o declarație a rebeliunii și rivalității, cu o reluare periodică a afirmării unității În jurul regelui”. În felul acesta, o colectivitate Își păstrează structurile sociale și politice nealterate și dirijează nemulțumirea
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
construit pe jocul dialectic dintre condamnarea regelui și exaltarea puterii și unității statului: „Ceremonia nu este o simplă afirmare a unității, ci și un mod de a sublinia conflictele, o declarație a rebeliunii și rivalității, cu o reluare periodică a afirmării unității În jurul regelui”. În felul acesta, o colectivitate Își păstrează structurile sociale și politice nealterate și dirijează nemulțumirea socială Împotriva unei persoane. Nemulțumirea este exprimată simbolic, În cadre ceremoniale care amintesc de schema „țapului ispășitor” și care permit, În final
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
anterioare. Editorialul Gong conține un program destul de cețos („Descins în arenă, aruncătorul discului nostru nu aduce nici stridența unui extremism de jargon literar, nici ramolismentul burghez al unor tradiționale restricții estetice [...], el aduce numai realitatea vie a unor talente antrenate afirmării în timp”), din care transpare totuși orgoliul delimitativ al întemeietorilor. Luări de poziție ulterioare vor clarifica profilul revistei, a cărei principală direcție o va constitui negativismul. Dătător de ton este articolul General (2/1932), în care Eugen Ionescu își exprimă
DISCOBOLUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286794_a_288123]
-
-lea, a căror preocupare principală este aceea de a păstra romanitatea în care subzista chintesența Imperiului. În perioada aceasta, nimeni nu mai vorbește despre "părăsirea" de către Aurelian a provinciei, iar amintirea lui Traian, cuceritorul Daciei, este foarte puternică. Aceasta indică afirmarea stăpânirii imperiale de o parte și de alta a Dunării, deopotrivă supuse. Forma administrativă și militară, creată de Aurelian, în sud, a rămas, de unde o unitate a ambelor maluri romane. Dioclețian este cel care mută, după 285, greutatea Romei (a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
daco-romanii au avut, la un moment dat, o liturghie latină, fapt probat și de existența în limba română a termenului "meserere", ce provine din latinul miserere. Primii creștini din spațiul românesc împărtășeau învățătura cea dreaptă, fapt ce se deduce din afirmarea divinității lui Iisus Hristos, numit cu titlurile "Domn" și "Mântuitor". În contextul religios al secolelor II-III, dominate de păgânism, are loc penetrația și asimilarea unor elemente păgâne de către creștinism, iar autori cunoscuți precum Ignatie Teoforul, Tertulian, Clement Alexandrinul, Iustin Martirul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
niceeană și chalcedoniană" (I. G. Coman), formulă afirmată pe fondul disputelor din jurul naturii lui Hristos, adică "doctrina neochalcedoniană". Acțiunea "călugărilor sciți" a reprezentat o importantă contribuție a creștinătății din această provincie romană la păstrarea valorilor Bisericii universale, o cale de afirmare a culturii latine danubiene în fața celei grecești orientale. Progresele evanghelizării, organizarea ecleziastică și amploarea vieții creștine în Scythia Minor au avut drept urmare construirea de biserici numeroase, în secolele V-VI. Astfel, la Tomis, metropola provinciei, erau șase biserici, la Histria
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]