2,641 matches
-
lor li s-a întîmplat, în această viață de decepții, să rezolve problema filozofică a realității. De fapt, "realitatea" lor exclude de la festinul poetic mai toate facultățile minții umane. Alții, dimpotrivă, îi admiră doar pe suprarealiști. Unii vor dramă, suferință, agonie, moarte, ar vrea să scrie nu cu cerneală, ci cu cele mai pitorești lichide (și semilichide) din corpul omenesc martirizat. Și totuși, nici aceasta nu e poezie după părerea celor care au avut altă revelație: poezia, după ei, e ironie
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ceea ce s-ar fi putut numi gît) nu mai suportă tensiunea / străbătu capul / Respirația se întrerupse. / Ochiul moale ca un unt cald pe un parbriz spart / alunecă în ridicarea prafului - o spumă cenușie / un vid păzit de dezordine. / Ca o agonie imperfectă, resturile lui intime, infime / pătrunseră asupra formelor neclare." Aceeași incomprehensibilitate a unor lumi neumane se relevă brusc și în afazia îngerului care, deus ex machina, simulează salvarea ființei androgine din hotelul "Fantastic": "- fonf-fonf - scârțâie îngerul - răsturnîndu-te din sacul de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și i se dezumflau ganglionii de sub braț. Fusese la medic și i se făcuseră analize, poate și o biopsie. în seara precedentă aflase rezultatul, care era indubitabil și cumplit. Acum, deși vorbea liniștit, era de fapt într-un fel de agonie. Nu vroia să se ducă acasă. Băuse cu prietenii, dar nu le suflase o vorbă. Eram primul care afla. Am stat vreo patru ore de vorbă, camera s-a umplut de miros de țigară, de cutii goale de bere. S-
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Est-europeană. Scrie despre Securitatea ta, despre Ceaușescu al tău, despre Casa ta a Poporului. Despre câinii tăi, copiii tăi de pe străzi, țiganii tăi. Mîndrește-te cu disidența ta din perioada comunistă. Lasă-ne pe noi să scriem despre dragoste, moarte, fericire, agonie și extaz. Lasă-ne pe noi să facem avangardă, să inovăm, să respirăm normalitate culturală. Singura ta șansă e să exprimi mica ta lume exotică la o mică editură care, eventual, te-ar putea, aici, la noi, accepta. Fiindcă, în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
lui mă emoționează profund, pentru că încă mai discern între ficțiune și adevăr. Pot negocia viața și destinul pasagerilor de pe Titanicul ce se scufundă, maiestuos, pe câțiva metri pătrați 298 de ecran. Pot la o adică să admit și consensualitatea valorii agoniei lui Ivan Ilici. Ce nu pot accepta niciodată e că viața apropiaților mei, a semenilor mei ar putea fi "relativizată". Degețelul mic al fetiței mele valorează pentru mine cât lumea și nu e o valoare pe care s-o pun
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
un cuvințel draga mea și o să vin În curând la tine. Îți promit. — Ok Bruce. — Ne vedem În curând. — Bruce... te iubesc... Hai sictir grăsano. Stai numa s-ajungă Bladesey la pârnaie și relația dintre tine și mine intră În agonia morții. Reține bine, poate c-o să mân vita asta Încă o vreme; nu pune Întrebări stânjenitoare și face curățenie ca lumea acasă. O să se-aleagă cu o Încrețitură formidabilă pe zgardă individa! — Și eu te iubesc Bunty. Urmează un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
În Roma imperială, după Antonin cel Pios, funus imaginarium consecratio sau apoteoza postumă a împăratului decedat dublează înhumarea rămășițelor fizice prin incinerarea cu mare pompă a dublului său, așezat pe un pat funebru și care a trăit șapte zile de agonie, înconjurat de doctori și bocitoare. Imaginea nu este o imitație, iar funeraliile acestea nu-s o ficțiune: manechinul defunctului este cadavrul (încât un sclav este postat lângă manechinul lui Pertinax ca să alunge muștele cu un evantai). Această imago este un
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
imagini, fără miză ori consecință, pe care-l numim "vizual". "Moartea lui Dumnezeu" era numai un episod, "moartea omului" este deja un fenomen mai grav. Fiică a celor două decese precedente, moartea morții ar da o lovitură decisivă imaginației. Ascunderea agoniilor în spitale, a urnelor în columbar, escamotarea groazei sub lumina artificială și fardurile unei funeral home înseamnă slăbirea celui de-al șaselea simț, al invizibilului, și, implicit, a celorlalte cinci. Căci a pierde insuportabilul din vedere înseamnă a diminua nelămurita
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
istorie. Dacă moartea este la început, înțelegem de ce imaginea nu are sfârșit. Cel mai îndepărtat idol cretan ne poate șopti la ureche: "Ascultă zgomotul inimii tale și vei înțelege ce avem în comun". Există, fără îndoială, o neîncetată remodelare a agoniilor, căci oamenii nu mor, în secolul al X-lea înainte și în secolul XX după Isus Christos, în același fel. Istoria privirii nu este, poate, decât un capitol, o anexă a istoriei morții în Occident. Dar amândouă s-ar detașa
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
a ucis pictura"*. "Pictura a murit", constată la rându-i ilustrul Delaroche după ce-l auzise pe Arago făcând publică descoperirea lui Niepce și Daguerre. În 1931, marele Élie Faure, denunțând "căutarea stilului de dragul stilului" ca o greșeală fatală, anunța în Agonia picturii înlocuirea artelor plastice de către cinema, "organul de substituție pe care dispariția lor în face necesar". Răspunzând Capului de obsidian al lui Malraux printr-un perspicace Picasso, lichidatorul, Roger Caillois identifica "girueta negativă" drept cel mai vizionar simptom al "dispariției
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
rânduri) se desimbolizează, regresează de la analiză la contact, de la citit la văzut. Se droghează cu propria-i icoană, prinsă în dorința de vizibilitate de boala timpului nostru, narcisismul. Și de fratele lui mai mic, voyeurismul. Cei mai curajoși își filmează agonia în direct; indistincția a înlocuit luarea de poziție cu adoptarea unei poze la locurile de reportaj. Reflexe de adaptare care țin mai mult de ecologie decât de morală. Televiziunea (și în al doilea rând radioul) fixează scara prestigiilor și retribuțiilor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
mâini puternice și pricepute. Se simte că lumea care înconjoară eposul este foarte veche, dar e aceeași mereu, și proaspătă mereu, neobosită de timp, neprimejduită în esența ei, nebântuită de părăginire, cum nu e bântuită de uitare sau de lenta agonie a amurgului. În ea nimic nu este palid, stins sau mohorât. O lume și un timp fără alte relicve decât câteva morminte de eroi. Cercul strâns al epopeii este plin de durere și de moarte, dar acestea, oricât ne-ar
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
mâini puternice și pricepute. Se simte că lumea care înconjoară eposul este foarte veche, dar e aceeași mereu, și proaspătă mereu, neobosită de timp, neprimejduită în esența ei, nebântuită de părăginire, cum nu e bântuită de uitare sau de lenta agonie a amurgului. În ea nimic nu este palid, stins sau mohorât. O lume și un timp fără alte relicve decât câteva morminte de eroi. Cercul strâns al epopeii este plin de durere și de moarte, dar acestea, oricât ne-ar
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
caragialiană este clară. Cu alte cuvinte, de la acest punct de plecare al investigației privind descendența literară caragialiană, am selectat deja câțiva posibili candidați. Nu putem încheia această trecere în revistă a satirei postcaragialiene fără să acordăm atenție ineditului roman L'Agonie sans mort53 apărut în 1960 la Paris (Editura "Le mont Saint-Clair") semnat de Ch. Sèverin, pseudonim identificat cu ilustrul clasicist N.I. Herescu, de către Virgil Ierunca 54, pe baza unor indicii precum numele ales aluzie la toponimul Severin, orașul natal al
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Irina și bătrânul ei tată sunt văzuți ca exponenți ai unei lumi cu o filosofie stenică, potrivit căreia viața merită trăită, iar valorile umane trebuie protejate și perpetuate cu orice preț. Discuția dintre tată și fiică, din ceasul în care agonia morții coincide cu cea a nașterii, este semnificativă pentru simplitatea unei astfel de soluții reductibile, de fapt, la suspendarea angoasei: IRINA (mânioasă): Ba! Îl omor. (Țipă.) Nu mai vreau să aduc pe lume pe nimeni... Nu mai pot... Mai bine
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cel mai crunt registru al absurdului. Aceasta pentru că protagonista însăși, deși dintr-un reflex, înrădăcinat, cum am văzut, prin educație străbună, se sacrifică pentru a permite vieții să triumfe, este în același timp conștientă de inutilitatea sau, mai degrabă, de agonia care urmează "aruncării în lume". Este astfel mare diferența între Iona și Paracliserul, pe de o parte, care au revelația absurdului și decid să pună capăt farsei, ambii jucând câte un renghi macabru destinului absurd, și, pe de altă parte
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Afansol, Editura Junimea, Iasi, 1991. Gogea, Vasile, Oftalmoftologia sau ochelarii lui Nenea Iancu, Editura "Grinta", postfață de Mircea Muthu, Cluj-Napoca, 2002. Groșan, Ioan, O sută de ani de zile la porțile Orientului, Editura Fundației Culturale Române, Bucuresti, 1992. Herescu, N.I., Agonie fără moarte, traducere de Cornelia Ștefănescu, vol. I, 1998, cu un post scriptum de Nicolae Florescu, vol. II, Viețile paralele,1999, postfață de Cornelia Ștefănescu, Editura "Jurnalul literar", București. Ionescu, Eugen, Război cu toată lumea, Publicistica românească, vol. II, ed. îngrijită
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
care Valeriu Râpeanu scria că "satira devine mai densă, tirul mai concentrat, deși [...] piesa rămâne la stadiul unei cronici și nu impune personagii memorabile" (prefață la Dramaturgie română contemporană, vol. I, Editura Tineretului, București, 1967, p. 29. 53 Versiunea românească, Agonie fără moarte, realizată de Cornelia Ștefănescu, a fost publicată la Editura "Jurnalul literar" în două volume: cel dintâi, apărut în 1998, cu un post scriptum semnat de Nicolae Florescu, iar cel de-al doilea, subintitulat Viețile paralele, tipărit în 1999
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cel dintâi, apărut în 1998, cu un post scriptum semnat de Nicolae Florescu, iar cel de-al doilea, subintitulat Viețile paralele, tipărit în 1999, cuprinde o postfață redactată de Cornelia Ștefănescu. 54 Nicolae Florescu, Post scriptum parțial la Herescu, N. I., Agonie fără moarte, vol. I, Editura "Jurnalul literar", București, 1998, p. 189. 55 Cornelia Ștefănescu, Postfață la Herescu, N. I., Agonie fără moarte, vol. II, Editura "Jurnalul literar", București, 1999, p. 228. 56 N. I. Herescu, Agonie fără moarte, vol. II, Editura "Jurnalul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Viețile paralele, tipărit în 1999, cuprinde o postfață redactată de Cornelia Ștefănescu. 54 Nicolae Florescu, Post scriptum parțial la Herescu, N. I., Agonie fără moarte, vol. I, Editura "Jurnalul literar", București, 1998, p. 189. 55 Cornelia Ștefănescu, Postfață la Herescu, N. I., Agonie fără moarte, vol. II, Editura "Jurnalul literar", București, 1999, p. 228. 56 N. I. Herescu, Agonie fără moarte, vol. II, Editura "Jurnalul literar", București, 1999, p. 27. 57 Titlul primei părți din primul volum. 58 Nicolae Florescu, Post scriptum parțial la
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Post scriptum parțial la Herescu, N. I., Agonie fără moarte, vol. I, Editura "Jurnalul literar", București, 1998, p. 189. 55 Cornelia Ștefănescu, Postfață la Herescu, N. I., Agonie fără moarte, vol. II, Editura "Jurnalul literar", București, 1999, p. 228. 56 N. I. Herescu, Agonie fără moarte, vol. II, Editura "Jurnalul literar", București, 1999, p. 27. 57 Titlul primei părți din primul volum. 58 Nicolae Florescu, Post scriptum parțial la Herescu, N. I., Agonie fără moarte, vol. I, Editura "Jurnalul literar", București, 1998, p. 190. 59
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
vol. II, Editura "Jurnalul literar", București, 1999, p. 228. 56 N. I. Herescu, Agonie fără moarte, vol. II, Editura "Jurnalul literar", București, 1999, p. 27. 57 Titlul primei părți din primul volum. 58 Nicolae Florescu, Post scriptum parțial la Herescu, N. I., Agonie fără moarte, vol. I, Editura "Jurnalul literar", București, 1998, p. 190. 59 N. I. Herescu, Agonie fără moarte, vol. II, Editura "Jurnalul literar", București, 1999, p. 48. 60 N. I. Herescu, Agonie fără moarte, vol. I, Editura "Jurnalul literar", București, 1998, p.
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
vol. II, Editura "Jurnalul literar", București, 1999, p. 27. 57 Titlul primei părți din primul volum. 58 Nicolae Florescu, Post scriptum parțial la Herescu, N. I., Agonie fără moarte, vol. I, Editura "Jurnalul literar", București, 1998, p. 190. 59 N. I. Herescu, Agonie fără moarte, vol. II, Editura "Jurnalul literar", București, 1999, p. 48. 60 N. I. Herescu, Agonie fără moarte, vol. I, Editura "Jurnalul literar", București, 1998, p. 88. 61 N. I. Herescu, Agonie fără moarte, vol. II, Editura "Jurnalul literar", București, 1999, p.
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
volum. 58 Nicolae Florescu, Post scriptum parțial la Herescu, N. I., Agonie fără moarte, vol. I, Editura "Jurnalul literar", București, 1998, p. 190. 59 N. I. Herescu, Agonie fără moarte, vol. II, Editura "Jurnalul literar", București, 1999, p. 48. 60 N. I. Herescu, Agonie fără moarte, vol. I, Editura "Jurnalul literar", București, 1998, p. 88. 61 N. I. Herescu, Agonie fără moarte, vol. II, Editura "Jurnalul literar", București, 1999, p. 89. 62 Idem, p. 89. 63 Idem, 88. 64 N. I. Herescu, Agonie fără moarte, vol
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Editura "Jurnalul literar", București, 1998, p. 190. 59 N. I. Herescu, Agonie fără moarte, vol. II, Editura "Jurnalul literar", București, 1999, p. 48. 60 N. I. Herescu, Agonie fără moarte, vol. I, Editura "Jurnalul literar", București, 1998, p. 88. 61 N. I. Herescu, Agonie fără moarte, vol. II, Editura "Jurnalul literar", București, 1999, p. 89. 62 Idem, p. 89. 63 Idem, 88. 64 N. I. Herescu, Agonie fără moarte, vol. I, Editura "Jurnalul literar", București, 1998, p. 184. 65 Ibidem. 66 N. I. Herescu, Agonie fără
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]