78,666 matches
-
catedralei medievale a unui burg transilvan) solemnitatea se împletește cu impulsul senzual, ambele sublimîndu-se în coloana sonoră a unei creații indisociabile. Acestui gen de reprezentație mixtă, ce reînvie o veche modalitate pierdută în Galaxia Gutenberg, îi corespunde următorul text galant-trubaduresc: "!Alba mea Soție/ Soare tămîiet/ doar din șapte-n șapte/ zile te mai văd;// sîngele ca apa/ seacă subt blestem/ îmi îngheață gura/ cum să te mai chem?// ! Alba mea Soție/ Soare tămîiet/ doar din șapte-n șapte/ zile te mai
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
o veche modalitate pierdută în Galaxia Gutenberg, îi corespunde următorul text galant-trubaduresc: "!Alba mea Soție/ Soare tămîiet/ doar din șapte-n șapte/ zile te mai văd;// sîngele ca apa/ seacă subt blestem/ îmi îngheață gura/ cum să te mai chem?// ! Alba mea Soție/ Soare tămîiet/ doar din șapte-n șapte/ zile te mai văd,// Alba mea Soție/ Soare tămîiet/ doar din șapte-n șapte/ zile te mai văd!// ! patul nunții noastre/ alb și neatins/ ca pămîntul iarna/ sub zăpezi cuprins// șapte
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
Soție/ Soare tămîiet/ doar din șapte-n șapte/ zile te mai văd;// sîngele ca apa/ seacă subt blestem/ îmi îngheață gura/ cum să te mai chem?// ! Alba mea Soție/ Soare tămîiet/ doar din șapte-n șapte/ zile te mai văd,// Alba mea Soție/ Soare tămîiet/ doar din șapte-n șapte/ zile te mai văd!// ! patul nunții noastre/ alb și neatins/ ca pămîntul iarna/ sub zăpezi cuprins// șapte nopți într-una/ nu-l cunosc și nu/ mă mai vrea ca pînte-/ cu
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
blestem/ îmi îngheață gura/ cum să te mai chem?// ! Alba mea Soție/ Soare tămîiet/ doar din șapte-n șapte/ zile te mai văd,// Alba mea Soție/ Soare tămîiet/ doar din șapte-n șapte/ zile te mai văd!// ! patul nunții noastre/ alb și neatins/ ca pămîntul iarna/ sub zăpezi cuprins// șapte nopți într-una/ nu-l cunosc și nu/ mă mai vrea ca pînte-/ cu ce mă născu,// șapte nopți într-una/ nu-l cunosc și nu/ mă mai vrea ca pînte-cu
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
pămîntul iarna/ sub zăpezi cuprins// șapte nopți într-una/ nu-l cunosc și nu/ mă mai vrea ca pînte-/ cu ce mă născu,// șapte nopți într-una/ nu-l cunosc și nu/ mă mai vrea ca pînte-cu ce mă născu,/ Alba mea Soție/ Soare tămîiet/ doar din șapte-n șapte/ zile te mai văd! " (Treapta a patra, a Rodului șCopilul Bătrînț). Aspectul repetitiv, utilizarea refrenelor au, desigur, rostul de-a aduce obsesia afectivă la treapta incantației. Dar poetul descinde mai adînc
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
cenzurat, dar cu toate articolele din ziar la locul lor, atît doar că alb-negru, nu color, iar cu începere de luni, 6 martie, ziarul apare și în culori, dar tot cenzurat. Cum în perioada în care a apărut doar în alb și negru Cotidianul pare a fi fost cenzurat doar la culoare, de la vamă, nu de la Cotroceni, după ce vama a lăsat în pace modulul de culaore al Cotidianului, iar articolele sînt toate la locul lor, cine mai cenzurează acest ziar? * Oricum
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17255_a_18580]
-
ne-curați? De ce, chiar și acum, în ceasul al doisprezecelea, îi oferă azil unui ofițer, generalul Degeratu, care nu și-a limpezit rolul în represiunea de la Cluj? Sau, mai știi, și-o fi însușit dl. Constantinescu teoria (diversionistă până-n pânzele albe!) a securității "bune, naționale"! De ce se miră președintele că e victima securiștilor și a comuniștilor când, șapte luni de la preluarea puterii, l-a păstrat în funcție pe Virgil Măgureanu? Și când într-un punct-cheie pentru poziția României, ambasada de la Washington
Foloasele schizofreniei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17258_a_18583]
-
Dorin-Liviu Bîtfoi Romanul Hotelul alb al englezului D.M. Thomas începe cu câteva epistole semnate Sandor Ferenczi, Hans Sachs și Sigmund Freud. Pe această cale cititorul este introdus lapidar în problematica unei paciente isterice, Elisabeth Erdman, care l-ar fi inspirat pe întemeietorul psihanalizei în mai
Coborârea în iad by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17280_a_18605]
-
insolit, întâiul capitol va conține o producție cu aspirații literare a acestei isterice - un poem halucinant despre experiențe trăite, dar mai ales fantasmate ale pacientei, dintr-o stațiune montană (e vorba de Badgastein). Aici Lisa Erdman locuiește într-un hotel alb - metaforă a liniștii și siguranței din pântecul matern, dar totodată, spre finalul cărții, și a morții. Al doilea capitol reia secvență cu secvență poemul și îl transpune în proză; este, precum se va vedea ulterior, o încercare de traducere a
Coborârea în iad by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17280_a_18605]
-
În "Cuvântul traducătorului" Mircea Ivănescu își exprima temerea că limbajul pe alocuri extrem de licențios din primele două capitole ale cărții l-ar putea șoca pe cititorul român, ori că ar putea trece drept particularitatea cea mai de seamă a Hotelului alb. Argumentele sale împotriva acestor poziții sunt întru totul valabile și de bun-simț: nu e cazul să facem o virtute din inflamarea unei pudori care nu mai caracterizează nici epoca noastră, nici tradiția literară a acestui secol. Pe de altă parte
Coborârea în iad by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17280_a_18605]
-
este îmbrățișat atât de strâns de Thanatos (agresiune, chin, disperare neagră, repetiție involuntară a traumelor), încât nu putem avea decât o viziune matură în legătură cu acest subiect: acceptare, ca pe ceva omenește inteligibil, cu o anumită tandrețe chiar. D.M. Thomas, Hotelul alb, traducere de Mircea Ivănescu, colecția "Romanul secolului XX", Editura Univers, București, 1999, 238 p., preț nemenționat.
Coborârea în iad by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17280_a_18605]
-
în primul rând această grea luptă, prin colaboratorii săi și întâi de toate prin echipa sa de critici literari? Înseși organele represive percepeau revista ca un factor de rezistență la totalitarism, cum reiese din documente indubitabile publicate în faimoasa Carte albă a Securității în care, printre altele, se poate citi: "Concluzie: sectorul de critică a structurat o revistă literară care întreține un climat de inadeziune și suspiciune la adresa culturii socialiste, a culturii naționale." Și încă ceva: în același document incriminator, în
În plin absurd by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17277_a_18602]
-
pot fi apoi uitați înșiși evreii victime ale Gulagului sovietic, precum Babel sau Mandelstam, doi mari scriitori ai veacului. Dar cîți intelectuali evrei nu au sacrificat regimurile comuniste, când le-a căzut bine, înscenând diversiuni șovine de tipul complotului "halatelor albe" sau nenumărate altele? Și după toate acestea vine dl Manea cu discriminarea sa năucitoare, amintită mai sus. Nu se gândește că i-ar putea răsturna cineva termenii ecuației: condamnarea numai a Holocaustului nu lasă loc cinstirii "cum se cuvine" a
În plin absurd by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17277_a_18602]
-
Dacă, așa cum s-a afirmat (Hermann Helmers: Lyrischer Humor, 1971), umorul e rezultatul genetic al integrării (asimilarea normei) și al emancipării (critica normei), aci "emanciparea" se produce printr-o părelnică fetișizare a normei. Autorul pare obedient față de aceasta pînă-n pînzele albe. "Critica" e învăluită în iluzia manieristă a respectării ei fără crîcnire. O notă așezată în fruntea volumului dă asigurări de integră supușenie în fața literei: "Revăzută și adăugită, noua ediție a acestei cărți (unica, pesemne, de pe terra cu două titluri și
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
căci suprafața sa crapă, deschizînd abisuri delicios-amețitoare care-i înghit accepția primă, care-i relativizează orice accepție. Din "realismul" maxim al textului, tratat prin prisma unei gramatici exasperate, țîșnesc fantasmele fanteziei cele mai impenitente: "...cu umbre, lande, doamne în crinolină albă. (În crin, o lină, albă, zadarnică ardoare.) Cu ore, lan de doamne. (În crinolină albă: za darnică, ard oare?) Cu doamne-n voal (ten palid, ovaluri împietrite). Cu doamne-nvoalte ('n palid, - o, valuri împietrite!) Cu doamne nulipare. Cu-n umede
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
abisuri delicios-amețitoare care-i înghit accepția primă, care-i relativizează orice accepție. Din "realismul" maxim al textului, tratat prin prisma unei gramatici exasperate, țîșnesc fantasmele fanteziei cele mai impenitente: "...cu umbre, lande, doamne în crinolină albă. (În crin, o lină, albă, zadarnică ardoare.) Cu ore, lan de doamne. (În crinolină albă: za darnică, ard oare?) Cu doamne-n voal (ten palid, ovaluri împietrite). Cu doamne-nvoalte ('n palid, - o, valuri împietrite!) Cu doamne nulipare. Cu-n umede rumori eoliene (din insule Hebride
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
orice accepție. Din "realismul" maxim al textului, tratat prin prisma unei gramatici exasperate, țîșnesc fantasmele fanteziei cele mai impenitente: "...cu umbre, lande, doamne în crinolină albă. (În crin, o lină, albă, zadarnică ardoare.) Cu ore, lan de doamne. (În crinolină albă: za darnică, ard oare?) Cu doamne-n voal (ten palid, ovaluri împietrite). Cu doamne-nvoalte ('n palid, - o, valuri împietrite!) Cu doamne nulipare. Cu-n umede rumori eoliene (din insule Hebride, nu Lipare), un evantai de doamne nulipare. Într-un tîrziu
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
lenj, un dejalen ; a vedea într-un polog de andrinopol, aidoma unor copii teribili, un semn de rău augur, de "neoguri": prologul unor crîncene istorii; a afirma despre cutare Clitemnestră că este "galeșă și calmă ca 2 m de mătase albă" (Cf. Tristan Tzara, Oeil); a te încrede-n cînepă, în in; a nu avea încredere în moaruri; a spune că "trocheele sînt stambe" (Cf. M. Eminescu, Cum negustorii din Constantinopol), sau stampe: imprimate/ imprimeuri; a fi aspru și bățos ca
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
rîndu-i, nu-l înscrie în cinstirea cuvenită. Iată un ton ce ni-l reamintește, în structura-i eliptică, sincopată, pe Ion Barbu: "Cu luare-aminte (pe cînd, seara,/ iatacele-n eșarfe-ncep;/ ea tace leneș; arfe-ncep;/ culoarea minte) (pe cînd seara// alb astru-n cearcăn vînăt, ori/ mărgea-n privirea mea aprinde),/ mărgean, privirea mea, a prinde,/ albastru-ncearcă-n vînători!" (Șase șspre șapteț holorime sau speranța de a suprima șnepedepsitț aerul dintre cuvinte). Sau Macedonski cel al tardivelor rondeluri valsante: "În
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
sinucide-se alta.// După ce a fumat/ un pachet de țigări/ sub un cer afumat/ ca al negrelor gări,/ mai niznaie la tir/ decît ai lui Denikin,/ într-un vechi cimitir/ moscovit, Vaganikin,/ ea și-a tras prin rever/ (era mult alb pe cîmpuri)/ șase mici sîmburi/ de revolver.../ ...Dreapta, nesigură/ (mult alb/ pe case):/ pentru o singură/ inimă, șase;/ pentru o inimă singură, șase.// Eu, să juri, n-am să-ți cer,/ pe-un pachet de țigări/ Mozaic, sub un cer
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
un cer afumat/ ca al negrelor gări,/ mai niznaie la tir/ decît ai lui Denikin,/ într-un vechi cimitir/ moscovit, Vaganikin,/ ea și-a tras prin rever/ (era mult alb pe cîmpuri)/ șase mici sîmburi/ de revolver.../ ...Dreapta, nesigură/ (mult alb/ pe case):/ pentru o singură/ inimă, șase;/ pentru o inimă singură, șase.// Eu, să juri, n-am să-ți cer,/ pe-un pachet de țigări/ Mozaic, sub un cer/ ca al negrelor gări!// Unii mor cînd vor ei,/ alții, cînd
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
cap cărunt, puțin calvit, trecu printre capetele negre, blonde, castanii, și pe linia catedrei - singura liberă - apăru figura lui Titu Maiorescu... Este un om de statură mijlocie, îmbrăcat cu severă luare-aminte și oferind, deocamdată, privirilor un piept lat, sub podoaba albă a maxilarului de jos - nici barbă plină și stufoasă, nici cioc napoleonian. Pare bine legat, îndesat și rezistent, ceea ce mărește surpriza să observi că mîinile sunt mici și degetele sunt "fuselés", ca la femei... Titu Maiorescu vorbește cu un glas
La răspîntie de veacuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17299_a_18624]
-
jos - nici barbă plină și stufoasă, nici cioc napoleonian. Pare bine legat, îndesat și rezistent, ceea ce mărește surpriza să observi că mîinile sunt mici și degetele sunt "fuselés", ca la femei... Titu Maiorescu vorbește cu un glas așezat și egal, alb ca o zi de toamnă acoperită de nouri... În vorba lui se dă pe față o multiplă și greu de analizat preocupare. Vorbește nu ca un orator, ci ca un profesor de elocință. Și ar părea că voiește să țină
La răspîntie de veacuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17299_a_18624]
-
fofilează cîteva clipe în învălmășeala comună/ și devoră în moliciunile lui erotismul furorilor/ apărîndu-se și tînjind mai departe/ neputîndu-i cuprinde pe toți. Convulsia/ golurilor și a plinurilor. Bolți și desfaceri/ terase și grote de cărnuri printre care mîna ei grațioasă/ albă/ pierzîndu-și conturul? (Ieșirea din bibliotecă). Însuși verbul, entitatea fundamentală a creației în cauză, n-are parte decît de un tratament exterior, aventuros rece, de-o abstractizantă ținută, scurtcircuitată de artificiu, precum o vagă parodie a manierismului abscons, nichitastănescian. Incredulitatea se
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
soțietate". Violență, ura, cinismul, cruzimea se întrepătrund, în film, firesc, cu aspirația, cu mirajul, cu nostalgia "frumuseții" și a sufletului, ignorat, al acestei lumi. Personajul "băiatului cu camera video" filmează o pasare moartă, o femeie înghețată, fără adăpost, o pungă albă de plastic, umflată de vînt, "dansînd pentru tine" pe un trotuar pustiu, printre frunze ruginii, pe fundalul unui perete roșu ("E ca si cum Dumnezeu s-ar uita, o clipă, la tine")... American Beauty e un film provocator și melancolic, care poate
American Beauty by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17286_a_18611]