7,965 matches
-
unor modele de pregătire artistică în vederea eficientizării pregătirii gimnastelor; 2. pentru eficientizarea pregătirii artistice este necesară colaborarea între specialiștii din gimnastică, și în special a antrenorului cu coregraful, intervenind când este cazul atât în ceea ce privește conținutul pregătirii artistice, cât și în alcătuirea exercițiilor la bârnă și sol. De asemenea, antrenorul este cel care, lucrând pe aparate, pe lângă sarcinile care îi revin, continuă și completează munca coregrafului, atât prin corectarea ținutei și execuției artistice la fiecare element, cât și prin stabilirea de sarcini
Abordări practice privind pregătirea artistică în gimnastica artistică feminină by Liușnea Diana Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1674_a_3027]
-
pe șine (self-balanc'd). Los îl leagă pe Urizen de acest soare eteric (materio-spiritual, făcut din particule "subtile", nu încă în totalitate materiale), silindu-l astfel să pornească procesul creației materiale. Astfel, Los creează formă umană arhetipala, Omul Universal că alcătuire fibroasa, identic inițial cu întregul cosmos. Acest cosmos plin de canale pipes sugerează în mod straniu universul einsteinian străbătut pretutindeni de "punți Einstein-Rosen", i.e., mai popular, "găuri de vierme". Apoi, în The Book of Urizen Blake descrie activitatea lui Urizen
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
privească Divinul Chip pe care toți îl privesc Și trăiesc prin această, el într-un somn de moarte a căzut. Dar noi, nemuritori în puterea noastră, prin aspră lupta în viață zăbovim 285 Pîn' ce pe Mielul Domnului într-o alcătuire muritoare-l vom fi tras. Și că el trebuie ca să se nască este cert, căci Unul trebuie să fie Tot Și să cuprindă înlăuntru-i lucrurile toate, mici și mari, Noi de aceea, de dragul cărora lucrurile toate năzuiesc să fie
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
plumbul se îndoaie și se-nfășoară-n 295 Chipuri neobișnuite, dansînd, urlînd, călcînd abisul în picioare. Sfîrșitul Nopții a Patra VALA Noaptea a Cincea 129 Căzut bolnav, Nebun, dansa pe munții săi înalți și-ntunecoși că cerul, Acum în trainica alcătuire închegata înfățișarea-i se pietrífică, Din gură să blesteme, din ochii săi scîntei nimicitoare, Și lîngă nicovala rece dansat-a cu ciocanul lui Urthona, 5 Îngrozitor de palid. Enitharmón se-întinse pe groaznicul pămînt. Simți-nghețînd nemuritoarele ei mădulare, înțepenind, nemlădioase, palide
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
putrezind 10 Pier în eter topindu-se, în vreme ce sămînță, dusă de vîntul furios, Pe-ndepărtatul vîrf al Muntelui se odihnește. Acestfel Los și Enitharmon, În sine strînși în spațiu fix, statura tremurînd pe-un pisc de Stîncă, Si totusi strașnica alcătuire și cu măreția, frumusețea le ramaseră, însă-n expansiune nu intrau. Că pîn' la cel mai nalt Zenit de la Nadirul cel mai jos, așa departe Los se strînse 15 De la cuptoarele-i înalte, spațiu nemăsurat, și îl lasă Pe al
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
al Luminii rece Prinț în lanțuri ale intelectului încătușat printre cuptoare; Însă cuptoarele se-opriră toate și foalele-ncetară să mai sufle. El tremurînd statu și Enitharmon îi îmbrățișa genunchii, Simțurile lor, ce nu intră-n expansiune, rămîn într-o alcătuire trainica. 20 Noaptea sufla rece, țipat-a Enitharmon peste grozavul vînt. Cu palidele-i mîini bărbatul și-l îmbrățișează, și peste capul ei plăpînd Șed Umbre ale Morții Veșnice în aerul de plumb. Însă duiosul fluier, flautul, violă, armóniul, harfa
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
aceea vreau să-i răsplătesc așa cum ei mi-au răsplătit. Îi dezbina-voi în mînia-mi, și tu, O Rege-al meu, 70 Îi aduna-vei din morminte, și îi vei pune în obezi, Și-i vei lega de tine, încît alcătuirea-mi de cleștar să vină iar la mine". Astfel strigat-a Demonul Apelor în Nourii lui Los. Întinsă peste dealuri stătea Enitharmon; nori și vijelii Întreaga noapte i se zbuciumară-n jurul capului: ziua întreaga ea zbúrdă în Belșug. 75
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Abis. În toată Lupta ea se veseli, Dorința fiindu-i Împlinită și vărsînd lacrimi de durere. Din Orc nimic nu mai rămase, decît doar Șarpele în jurul arborelui Tainei. 215 Chipul lui Orc pierit-a; își înălță-n Putere șerpeasca să alcătuire Printre astrele lui Urizen, frîngînd făptura în bucăți Într-o nedeslușire fără chip și risipind-o pe Abis Că nouri pe al iernii cer, bătuți de tunete și vînturi. Această pentru ea era Supremă încîntare. Dezamăgiți Războinicii se întristară. 220
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
loc peste Mărețul Dúșman, rodul copacului de taină 75 Cel frămîntat în albia de plămădit a lui Uvith 243. Orc hrană încă-o devora Turbat de-nfometare. Ucigătoarea hrană încă, în aur și în pietre scumpe, Curgea 244 în jurul groaznicelor mădulare, alcătuirea-i omenească Întinzînd-o-n lung Că pe un șarpe, În vreme ce femeia-Întunecoasă, în tristă cugetare cufundata, Hrana i-o drămuia seară și dimineața în cupe și în coșnițe de fier. 80 Cu lacrimi de durere ea ne-ncetat hrană lui Orc o plămădea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ale personalității au o structură aptitudinală care, în cazul unui acord cu determinările mediului "fizic" și cu cele culturale, devine vocațională. Vocația este condiția împlinită a omului și chipul concentrat al întregii existențe; ea confirmă determinismul prin finalitate, căci în alcătuirea sa personalizată timpul devine destin cultural, tradiția se înnoiește prin creație personalitatea folosindu-și din plin potențialul său energetic -, iar omul, ca personalitate, își confirmă statutul de corelațiune energetică finală aflată într-o identitate structurală cu unitatea lumii. Modelul antropologic
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
că în filosofia morală a lui Kant, elementele a priori fie că este vorba de cunoaștere, fie de acțiunea morală trebuie separate de cele care țin de experiență; desigur, păstrând spiritul kantian, numai pentru faptul de a cercetata "critic" însăși alcătuirea experienței. Forma a priori a rațiunii practice (voința pură) este legea morală. Deși libertatea este însăși calea prin care legea morală intervine pentru a procesa "materialul subiectiv" al acțiunii, ea poate fi conștientizată numai pe temeiul legii morale. Omul "judecă
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
se știe, punerea la punct a unui nou proiect al metafizicii, în alte cuvinte, formularea condițiilor de posibilitate a metafizicii ca știință. Din perspectiva primei Critici, proiectul metafizicii-știință are semnificația unui "proiect antropologic", fiindcă posibilitatea metafizicii ține de o anumită alcătuire a omului, a facultăților sale sufletești. E drept, demersul devine mai degrabă "analitic" în Prolegomene (Kant însuși precizează acest fapt), ceea ce schimbă accentul de la proiectul antropologic la proiectul propriu-zis al metafizicii-știință, fără ca cel dintâi să-și piardă îndreptățirea. Sensuri ale
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
condiția principală ca să considerăm că lumea este un întreg, care subzistă în virtutea scopurilor, un sistem al cauzelor finale, dar mai ales un motiv ca să concepem pentru relația dintre scopurile naturale și cauza inteligentă a lumii, pe care ne-o impune alcătuirea rațiunii noastre, un principiu, să concepem natura și proprietățile acestei cauze prime drept cauză supremă în imperiul scopurilor și, în felul acesta, să determinăm conceptul acestei cauze"96. Drumul indicat de Kant pentru a concepe Divinitatea este de la om ca
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
orice conținut determinat: de aici aspectul "formal" al structurii conceptului finalității. Dar, cum s-a precizat, finalitatea nu este o categorie a intelectului și, astfel, rolul ei nu este constitutiv, ci regulativ: ea nu determină cunoașterea, dar exprimă faptul că alcătuirea intelectului și a rațiunii impune conceperea obiectelor naturii prin intermediul cauzelor finale. Natura devine, astfel, un "sistem teleologic". Finalitatea este, paradoxal, "legitatea contingentului". Faptul că omul, ca ființă rațională, deține facultatea de a-și propune scopuri independent de natură (facultatea de
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
câteva "note": a) omul reprezintă o unitate de existență ce își are scopul în sine însăși (aceasta decurge din statutul lui de scop final al "lumii", al "existenței", al "creației"); b) unitatea de existență a omului este, totuși, duală; în alcătuirea sa sunt două "elemente": persoana, adică omul determinat ca ființă sensibilă, care aparține lumii fenomenale și este interesat în a-și realiza fel de fel de scopuri determinate, "ultimul" fiind fericirea; personalitatea, omul ca ființă inteligibilă, care în orice act
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în urmarea unui determinism prin finalitate în plan istoric. În al doilea plan, cel propriu-zis istoric, personalitatea reprezintă împlinirea "vocațiilor" eului, structura sa desăvârșită, eul integrat ca premisă psihologică în activitatea proprie omului: munca. Aptitudinile care însoțesc reacția afectivă în alcătuirea personalității reprezintă tocmai sensul de finalitate pe care îl aduce eul în evoluția omului. Acest al doilea plan (istoric) are un sens strict antropologic. Omul dobândește prin el trăsătura specifică, anume munca. "Omul este ființa muncitoare" reprezintă judecata cu rol
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ontologică a omului; cea "cosmologică", spre stabilirea statutului său existențial raportat la celelalte forme de actualizare a energiei. În închidere cosmologică, personalitatea are valoare în sine; în închiderea istorică, ea este personalitate a individului sau a poporului, deschisă infinit către alcătuiri diverse. În amândouă sensurile ea este unitate, prin urmare, este purtătoare de finalitate. Doar că în planul cosmic ea este ca atare punct final al evoluției energiei: "Și, după ce omul apare, alt fapt și mai semnificativ! Se constată că prin
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în același timp, vocația specifică un gen de muncă liber, pentru că ea nu blochează "agentul" muncitor într-un gen de muncă dat; prin ea, selecția energiilor, aflate înlăuntrul omului ca dispoziții, provoacă apariția unei munci de un fel nou. În alcătuirea sufletească a vocației însă are importanță structura caracterului, înțeleasă ca moralitate. Moralitatea este una în omul de vocație, și alta în profesionist. Moralitatea în înțelesul de consecvență cu sine însuși"212. Această "consecvență cu sine însuși" este libertate față de natură
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ideal" ce se naște din "energie" (din realitatea originară), însă printr-o geneză continuă, în orizontul personalizării (al culturii și civilizației) și în sensul îmbogățirii formelor personalizate ale energiei înseși. Personalitatea energetică este chiar structura idealului prezent ca atare în alcătuirea vocației; prin urmare, ea este prezentă, prin vocație, în toate momentele anterioare de personalizare a energiei. Ea este idealul spre care tind personalitățile, ideal prezent "pe viu" în vocațiile apărute în orice epocă istorică. C. Rădulescu-Motru descrie condițiile naturale și
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
într-o ordine de finalitate. Sunt de asemenea prezente în structura vocației cele două planuri desfășurate de ordinea de finalitate, cel cosmic și cel istoric. Vocația consemnează trecerea energiei în faza sa personalizată și impune prin forma sa de existență (alcătuirea și rolul său) o unitate sufletească al cărei model nu poate fi epuizat, vocația având putința de a se produce și trebuind chiar să se producă pentru o evoluție culturală firească în orice epocă istorică. În plan cosmic, vocația contează
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ea întrupează o formulă izbutită. Echilibrul ontologic pe care îl pune în act prezența omului în lume este, în personalismul energetic, rezultatul unei viziuni ecumenice asupra condiționatului natural, omului și Absolutului, articulată într-un veritabil sistem filosofic. Fiecare lucrare din alcătuirea personalisnului energetic (mai larg, fiecare lucrare a lui C. Rădulescu-Motru) desfășoară, pe lângă tema principală, alte concepte, interogații, argumente ale unor idei, pe registre diferite, care merg de la un discurs cu pretenție "pozitivă" (chiar pozitivistă), până la cel propriu-zis filosofic. Dar dincolo de
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
lui Verdi. Personajele și împrejurările sunt asemănătoare celor din Ernani, dar structura operei Îl Trovatore este chiar mai convențională. Cele patru acte au toate subtitluri, iar personajele principale formează obișnuitul triunghi tenorsoprană-bariton. Verdi și-a dorit un element surpriză în alcătuirea subiectului, în gen de inovație. Pentru Îl Trovatore inovația s-a numit Azucena. În concepția lui Verdi ea urma să fie eroina principala: inițial titlul operei trebuia să fie La zingara (Țiganca) sau La Vendetta (Răzbunarea) Există o primă schița
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
poveste de dragoste între rege și un personaj fictiv - Amélie, soția secretarului regelui și cel mai bun prieten al monarhului. El a mai adăugat și alte personaje, precum pajul Oscar, Silvano, etc. Cenzură burbonilor încă se mai amestecă constant în alcătuirea operelor. Libretul întocmit de Soma a fost înaintat cenzurii din Neapole spre sfârșitul anului 1857. În Noiembrie Verdi l-a informat pe Soma asupra obiecțiunilor ridicate de cenzură dintre care principala obiecție era refuzul de a prezenta pe scena povestea
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
lin, cu puține arii sau monologuri. Întreaga lucrare este plină de viață și prospețime ceeace te face să accepți cu greu ideia că muzica aparține unui maestru care în perioada compunerii ei împlinea vârstă de 80 de ani. Modul de alcătuire a creat pune probleme dificile interpreților, cu atat mai mult cu cât fiecare notă și fiecare gest este dictat de cuvinte, ceeace face ca această creație, din punct de vedere stilistic, să fie mult diferită de majoritatea operelor lui Verdi
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
statornicească monotonia dacă nu într-o asemenea locuință-șablon, în care te și miri cum de colocatarii nu se numesc, toți, Popescu. Ca pe "eroii" noștri: Ilie și Mina... Popescu. Nu întîmplător, onomastica lor este una de serie. Ceea ce, la vremea alcătuirii acestei piese. autorul nu putea decît să strecoare, esopic, devoalăm, fără a privi în stînga și în dreapta, acum. Într-un sistem (se înțelege ce fel de sistem) unde valorile sînt, cu demonică obstinație, pervertite, schimonosite, ucise, cum să mai fii
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]