17,219 matches
-
covârșită. Începe să plângă. Învățătoarea Sota iese la scenă deschisă, îi îmbrățișează pe copii, se oprește în fața "României" și o ridică în brațe. Acasă, dezbrăcată de orice succes, Luana o luă de la capăt cu poznele. Urcată călare pe o mătură, alerga la deal și la vale, strigând cu toată gura. Mătușa Vanda, ieșită în curte să întindă rufele, se rățoi la ea: Aici nu ești pe scenă, domnișoară. Suntem o casă de oameni normali. Ne-am săturat de prezența ta gălăgioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
sentiment ambiguu de teamă. Creșterea dureroasă a sânilor, rotunjirea coapselor, scobitura delicată a spatelui și arcuirea îndrăzneață a șezutului. Le studiase, cu o oarecare încântare, dar nu-și schimbase comportamentul și pornirile sufletului pentru ele. Continua să bată mingea, să alerge cu bicicleta, să fie băiat între băieți. Dar ceea ce văzu acum, în camera părtașă la trăirile ei, o umplu de groază. Izbi ușa de perete. Mamă, sunt bolnavă. Am să mor. Când Sanda se dumiri ce se petrece cu fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fetele așteptau verdictul. Singura care n-ar fi trebuit să-și facă probleme era, firește, Doinița, învățată cu astfel de cascadorii, dar Luana nu-i lăsa nici o portiță de scăpare. Făcea așa un tărăboi, se lua de gât cu toți, alergându-i în jurul curții, că până la urmă copiii renunțau să se mai pună cu ea. O declarau câștigătoare, dar în spatele ei scriau, mare, pe tablă "Doinița" și fugeau să se ascundă în casele lor. Bica o dojenea și fetița se scuza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
al mașinii o făcea să-și scape pleoapele. Nu realiză când se lăsă întunericul peste ea, când o toropi căldura, ori când Marc, într-o clipă de curaj și tandrețe, îi prinse ușor mâna într-a lui. Adormi în timp ce autocarul alerga nebunește, legănându-i visele. Că așa era el ori nu intuise corect pretențiile fetei, n-avea nici o importanță. Esențial era faptul că Marc se pricepea, al naibii de bine, s-o plictisească. Luana îi acorda, cu mărinimie, de două ori pe săptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
la reanimare. Luana făcu febră și începu să delireze. Se agita în pat, strigând că are gropi în picioare care o dor. După câteva minute, cerea îngrozită să i se ia de pe trup lipitorile scârboase care-i sugeau sângele. Sanda alergă disperată la doctorii care o operaseră. O primiră cu un profund dispreț și arătară o totală lipsă de interes față de bolnavă. Simțind că-i moare copila, femeia dădu buzna în cabinetul medicului șef al spitalului. Astfel, într-o zi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ea nu-l cunoștea. Nu văd nici o prostie. Ba chiar sunt drăguțe. Te deranjează ce fac? Da. Atunci ieși afară. Ia o gură de aer, poate te calmezi. Bățoasă, îi întoarse spatele și continuă să scrie. Rosti sări în picioare, alergă pe bănci și ateriză lângă ea. O privi cu o uitătură dementă. Ce-ai spus? Luana se pierdu. Uitându-se în ochii lui, înțelese că situația îi scapă de sub control. Totuși răspunse: Ești nebun? Ce-i cu tine? Văzu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
așteptând ca el s-o ierte. Renar se opri după doar câțiva pași, o privi și întinse mâinile spre ea. Fata fugi spre brațele deschise în timp ce băiatul îi veni în întâmpinare strigând panicat: Nu fugi, Luana. Nu ai voie să alergi. Se repezi la pieptul lui și Renar o luă în brațe, apoi îi prinse mâna și-o conduse acasă. Luana o găsi pe Sanda șoșotind cu Bica. Femeile amuțiră brusc la intrarea ei. Tăcerea pluti în aer, ca o amenințare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
difuza un film american, jurai că l-ai prins pe Dumnezeu de-un picior. Luana, spre disperarea mamei, pierduse timpul într-o seară vizionând un film românesc în care apărea un cal pe o pajiște. Animalul a păscut și-a alergat, apoi a păscut din nou și s-a plimbat, așteptând să se întâmple ceva, orice, până când, după vreo oră și jumătate, s-a plictisit și-a plecat acasă. În vreme ce părinții nu mai știau cum să se descurce cu ale vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
gândindu-se la ea, așteptând cu nerăbdare s-o revadă. Când îl văzu coborând scările și trecând pe lângă ea fără s-o bage în seamă, își dori ca pământul să se surpe și ea să cadă în adâncuri pentru totdeauna. Alergă în urma lui și-l prinse de mână, așa cum făcuse el cu câteva zile mai înainte. De ce nu m-ai căutat? Luana, nu am timp de asta. Mă grăbesc. Îl privi, dezorientată, în ochii albaștri. De ce faci asta? Ți-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Apoi, dintr-o dată, sări înăuntru, cu o fracțiune de secundă înainte ca aceasta să se închidă, scârțâind din toate încheieturile, în urma ei. Întoarse capul. Bărbatul privea, cu fața tâmpă, demarajul greoi al vehiculului și prada jună ce pierea o dată cu el. Alergă până acasă, fără să aibă curajul să privească înapoi. Își făcu bagajul, smulse de pe perete cei doi ochi albaștri, rupse hârtia bucăți și îi dădu foc în chiuvetă. A doua zi intră în cabinetul administratoarei căminului de fete, ce aparținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Renar au furat mireasa. Au ascuns-o în curtea unei case din spatele restaurantului. Renar a ținut mâna Luanei până când Ștefan a venit să și-o revendice. Atunci a ridicat-o în brațe și-a luat-o la fugă. Mirele a alergat după el. În clipa în care i-a smuls-o de la piept, bietul Renar nu și-a mai putut reține lacrimile. Întors în restaurant, în aplauzele nuntașilor, mirele și-a învârtit mireasa în brațe prin toată sala, spre deliciul invitaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
un document cu caracter special. Lucraseră cu toții la o situație cu termen imediat de înaintare, într-un ritm infernal, până la cele mai târzii ore ale serii și probabil că acest document se rătăcise printre celelalte hârtii. Intrată în panică, Luana alergă de la un birou la altul să caute înscrisul care-i dispăruse. Printre maldărul de foi întinse pe mese, ea căuta acul în carul cu fân. În ziua următoare, șefa îi făcu un control inopinat și constată absența acelui document. Înnebunită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
putea întruchipa. Pierdut în gânduri, Ștefan sesiză cu întârziere agitația din jur, auzi ca prin vis sirena salvării ce ieșea pe poartă, îl văzu pe slujbaș făcându-i semne și pricepu că cea purtată de dubița albă era Luana lui. Alergă ca un nebun în parcare, urcă la volan și urmări mașina din față, pradă celor mai negre presimțiri. Urmă trupul inert al Luanei în goană nebună pe holurile spitalului, își făcu loc printre medicii aplecați asupra ei, strigând-o necontenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
idei. Doamna Noia se încăpățâna să tacă și Iuliana se simțea mâhnită de această prietenie căreia Luana nu-i acorda importanța cuvenită. În a patra zi au ieșit la plimbare, în ciuda noroiului care li se lipea de ghete. Copiii au alergat ca bezmeticii, chiuind și urlând din tot pieptul. Deși se murdăreau ca purceii, Iuliana îi lăsă să-și facă de cap. Mai mult decât puii cei zburdalnici, o preocupa femeia de lângă ea căreia, la întâlnirea cu muntele uriaș și brazii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
născuse cu o fire aprigă, pătimașă, al cărei tribut trebuia să-l plătească. Ceva, însă, din toată discuția, îi ușurase sufletul. Prezența Iulianei, femeie ca și ea, capabilă de aceleași trăiri, nu-i mai păru atât de angelică. Porniră să alerge alături de copii și Luana se întoarse acasă cu bateriile încărcate, așa cum nu sperase. Cu două zile înainte de expirarea concediului medical, ea intră în biroul lui Daniel Liga. Îl găsi cufundat în hârtii. Când o văzu, se lumină de o bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
La scurt timp, Bariu intră în birou cu chipul radiind de satisfacție. La ce oră avem programată întâlnirea cu "domnul jucărie"? La trei. Perfect. După ce terminăm, ne oprim la prima terasă. Ce sărbătorim? Faptul că sărmana gospodină nu va mai alerga, bezmetică, de la un detergent la altul. Donald Veber a căzut pe spate când a văzut prezentarea. A semnat un contract pe doi ani pentru toată gama de produse de curățat pe care o producea. La vederea clipului, întreaga populație și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
margini era Aniela. Nimeni în jur nu mai era luat în seamă. Fetița număra minutele până la sosirea lui și o dată așezat lângă ea, cei ai casei nu mai contau. Noia venea cu dulciuri și daruri de tot felul și copilul alerga în jurul lui, fericit să-i arate jucăriile, să-i recite poeziile nou învățate ori să-l încânte cu melodiile pe care le știa. La plecare, îl întreba: Tati, când te muți înapoi în cața noatră? Bărbatul căuta fel de fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
la fel îi va cuceri și pe alegători. Au bătut palma "bărbătește". Bărbații și-au permis să bea un pahar de vin dar nici unul n-a remarcat strângerea de inimă a Luanei. Radak nu-și putea opri privirile să nu alerge după ea, producându-i o adâncă impresie la reîntâlnirea acelor ochi unici, tăiați sub arcadă, în timp ce Bariu, extaziat la gândul că-i va duce șefului o veste atât de bună, își freca palmele, fără să-i treacă prin minte că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pietoni repeziți, care o îngrozea așa cum o grădiniță aglomerată de prezențe gălăgioase îl umplea de spaimă pe copilul de grupă mică, crescut de bunici într-un sătuc retras de munte. Multitudinea de oferte vestimentare o făcu să-și rupă picioarele alergând de colo-colo, incapabilă să se hotărască. Alese, în final, o rochie simplă, de o eleganță copleșitoare. Ernest Radak o văzu intrând la brațul lui Abel Nost. Se apropie atent ca gesturile să nu-i trădeze emoțiile pe care prezența ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
slabe, firave, și erau strânși În centuri atât de late, Încât li se Întin deau până peste piept. Râdeau, glumeau și se prefăceau că dau cu piciorul unii Într alții. Erau Încălțați cu bocanci prea mari pentru ei, iar când alergau arătau ca niște sunt clovni. Nu-s decât niște băieți ca mine, se gândea Adam, atâta doar că ei au arme! Când s-au apropiat de treptele verandei au șovăit și au schimbat câteva cuvinte. Erau prea departe, el n-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
vânt. Simțea că nu mai e sigur pe picioare, iar pentru o clipă n-a mai știut dacă nu cumva era chiar el cel care se leagănă, și nu copacii. Pisica roșcată cu pete albe, care Își petrecea ziua-ntreagă alergând pe acoperișul de iarbă după șoricei și șopârle, a Început să se târască Încetișor, nesigură, de parcă Îmbătrânise dintr-odată, până când, Într-o dimineață, Adam a găsit-o moartă pe nisip, cu gâtul strâmb, răsucit spre cer. Apoi a fost Întâmplarea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Occidentului, a spus Margaret. Îi vezi pe cei doi de colo? Au luat Premiul Pulitzer acum câțiva ani. S-ar zice că au venit să scrie despre una dintre cele mai arzătoare situații politice din lume. și ce fac ei? Aleargă după fetițele pe care nu pot să le aibă acasă la ei. Iar idiotul ăla de colo, da, da, ăla care se tot linge cu fata aia batak, e aici ca să administreze creditele acordate de Banca Mondială, dar nu arată
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
vântul nu erau reci și nu se mai simțea obosit. și-a zis atunci cu mirare că nici măcar de ce-avea să aducă ziua de mâine nu-i mai era frică. Pe unde-ai umblat, fiule? l-a Întrebat Karl, alergându-i În Întâmpinare cu un mare prosop pe care-l ținea cu brațele Întinse, așa cum fac pescarii cu plasele, Înainte de a le arunca În mare. — Pe nicăieri, a răspuns el, lăsându-l să-i frece bine părul. Am venit mai
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
disprețuitor, buzele i s au Întredeschis și i-au dat la iveală dinții surprinzător de sănătoși și de albi. — De ce? Pentru că așa am zis. — Ei, și? Dă mi niște rupii! — Nu. Cu colțul ochiului a văzut Încă vreo trei-patru băieți alergând spre ei, copii ai străzii ca și cei doi, fără cămăși și desculți. A făcut un pas Într-o parte și a reînceput să meargă, Însă acum repede, trebuia să ajungă la marginea pieței. Era Înconjurată de trupurile lor, Însă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
toți pașii celor care se Împiedicau de el ori Îl călcau În picioare. Simțea o teribilă presiune În cap, de parcă stătea să-i plesnească. Zbârnâitul s-a transformat Într-un fâșâit nedeslușit și n-a mai știut de el. Vino! Aleargă! Era Din, care se străduise să-l ridice, trăgându-l violent de braț, cu unghiile Înfipte adânc În subțioara lui. Adam călca acum și el pe trupurile culcate la pământ, se Împie dica la răstimpuri și se prăbușea sprijinindu-se
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]