3,286 matches
-
nopții să stingă stelele în flăcările aprinse ale brațelor tale ce-mi topește sângele flămând în care mi se mistuie vara tăcută a speranțelor mele. Va trebui să rămân un scrum pierdut între lacrimile stelelor și să simt cum mă alină cuvintele tale. Va trebui să auzi de acel dor sugrumat în întunericul poemului ce măsoară cu umbre țesute a căror putere nu se uită atâta cât ne mai rămâne ca timpul să facă minuni. O revelație suspendă pe alta și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de clipe sunt frământări de raze Și cântecul tăcerilor din sfera ce-o combin. Prin ceruri răzvrătite și înnoptări terestre Din visuri înghețate te văd cum, plângi POETE, Și-n ochii tăi de înger sunt dăinuiri sihastre, Ce Dumnezeu te-alină prin taine de VERSETE. În care Eu te aștept ca pe-o icoană, Să te sărut în trupul legendelor feline, Și-n amorțeala calmă a ploilor de toamnă Să fii tu ÎNȚELEPTUL din seri ce te combină. În amintiri trăite
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cuprins de patimi Troiene înmiresmate în stânca de granit. Și în această însingurare muritoare Cu turle albe așezate-n van. Cu sănii de tristeți amăgitoare Rămân o viață în Univers stelar... CEASURI DE LUMINĂ Ca pe-o minune ploaia te alină, Fântâna mea de lacrimi, văzduh îndrăgostit, Prin tine înalț grădina mea de timp, Și te strecor în ceasuri de lumină. În raze de tăceri mi-i timpul, Când mă veghează cum de nu disper, În catedrale de nisip ca pe
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
prin zgura de noroaie. Și-n frământări iscate în cruzime Am scris cu mâna dreaptă pe trupuri fără glas Și-n umbrele de AER, destinul ars de spume Mă însoțea prin așteptarea aceluiaș POPA’S, Și-n ceața veșniciei, mă alina ușor, Uitării să îi spună de clipa ce se pierde, Și-n albia, de noapte, am vrut atunci să mor, Să fiu de-alungul vremii un vis ce-o să dezmierde... O taină omenească pe disperări de seară, Când vântul mă respiră
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
c-o să-mi fie dor Și iar încep a plânge Cu al nemuririi nor S-a dus prin nor de sânge... Spun mamei că nu pot Să mă despart de ea În casa-n care stam ades Și ea mă alina... Spun mamei că e dimineață, E ora-n care am plecat Și am crezut c-o să aibă viață Dar ea s-a terminat... Spun mamei că mi-e greu Și lacrimi multe am, Cum s-o învii din drumul său
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Marin Alexe Aș vrea să ating a Lui nemurire Țesută pe-un deal în fir de iubire Mereu să rămân ancorată de cer Cu ochii scăldați in divinul mister La poarta de lacrimi mi-am pus iar zăvor, Isus mă alină atunci când mi-e dor, Pe frunte-mi coboară cunună de vis Și gându-mi ridică spre zări din abis. De când Îl cunosc privesc des în mine, Atunci când mi-e greu colind zări senine, Speranța mă urcă, nu cad la pământ
Fir de speran?? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83333_a_84658]
-
de regrete Și te-aș ruga și te-aș iubi... Spre Tine mâinile-aș întinde, Și în genunchi aș implora, Aș cere să privești spre mine Ți-aș mulțumi, Te-aș adora. Cu inima altar fierbinte Sufletu-mi dornic se-alină Și rugăciunea urcă simplu, Eu sunt doar lut, Tu dă-mi lumină! Acum, în vălmășagul vremii, Te mai aștept pe strada mea, Cu ochii prinși de zarea-ntinsă Zăresc Lumina, dalbă stea Aș vrea să Te-ntâlnesc, Isuse, Pe strada
?nt?lnire by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83337_a_84662]
-
m-ai crescut, m-ai îngrijit! Eu știu că uneori te supăr, Dar, ne-ncetat, tu m-ai iubit! Eu te-am văzut plângând cu jale Când, grav bolnav, am fost la pat. În nopți întregi tu, nedormită, Durerile mi-ai alinat. M-ai învățat ce-i poezia, În lumea basmului m-ai dus, Iar toate hainele frumoase Tu ai muncit și mi-ai adus. Din mâna ta am luat creionul Și-am scris, apoi am socotit, Cu-aceeași mână până-n școală
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
ținut de mână în timp ce așteptam să-mi vină rândul. Când eu stăteam încremenită, albă la față și gata să vomit din cauza șocului, James mi-a fredonat tot felul de cântece. Iar cântecele pe care mi l-a fredonat m-au alinat teribil. Asta până când am prins din zbor versurile uneia dintre melodii. Era ceva cu spartul bolovanilor în timp ce ești legat în lanțuri împreună cu alți oameni. M-am întors și l-am privit cu ochii în lacrimi, gata să-i zic că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Împiedica să mă gîndesc la fetele astea care abia au ieșit din maternitate În blugi cu tăieturi, aș putea să le dau un sfat medical competent, o aspirină, ață, Însă de la distanță nu are nici un farmec. Nu le poți mîngîia, alina necazurile sau asculta cu urechea lipită de pieptul lor cu miros de tei poveștile aproape inevitabil triste, cu soți În special marinari și copilași ce sar de obicei de pe frigider. Pot mima de la cîțiva metri astfel de sărituri, dar am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ezoterică a Întemeietorului antropozofiei. Misticul austriac i se părea incapabil să interpreteze În mod accesibil creștinismul artistului Înnămolit În munca de asigurări. Astfel Încît zbuciumul, Împotmolirea kafkiană, teama lui incontrolabilă de-a nu lua o viroză În restaurant mă calmează, alină, Împrospătează. Eu sînt un artist Înglodat În munca editorială. Probabil că asta se numește frustrare, valuri de sifon turnate peste o tot mai slabă dar autentică disperare, saxofon pe malul oceanului, sunete În formă de cochilie, de molie, pe insulele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mine cu scîrbă, nu mi-a dat nimeni o batistă să-mi suflu nasul. Abia după o stație, Eroilor, unde ar fi trebuit să cobor, mi-a dispărut nodul. Probabil asta Înseamnă că vreau să fiu de folos universal, să alin, să sparg lemne. Deși nu mi-a plăcut nici o materie din toată medicina, exceptînd cursurile de teorie literară și restaurantul Bucium, unde mă alăturam studenților de la Arte Plastice, pe vremea cînd vărul meu era student. Acum, cum v-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
din nenorocire pentru lumea filmului, nu se vede, eroul stînd Întors cu spatele Într-o rînă, singura consolare pentru doamne fiind faptul că i se zăresc totuși fesele, strălucitoare, expresive -, și Geraldine Chaplin, ce se mișcă printre coloane dorice și alină diferite idei grecești. În final, dragostea Învinge. Eric Roberts nu știu cine e. Assante Îl joacă pe Ulise. El pornește pe apă În direcția Ithaca, avîntîndu-și irevocabil figura de spaniol cu cioc necruțător spre regat și spre nevasta care coase. Nevastă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe căi neștiute mergând pe câmpii, dealuri și adâncuri de văi, Și mă regăsesc în marea-Ți iubire, nemărginită milă din ochii Tăi. Te caut pe aripi de vânt, printre nori, pe abruptele stânci sculptate-n granit Și mă regăsesc alinată de dor, de palmele Tale, căci mult m-ai iubit. Te caut în susurul apei din zori, în valul ce-ngână și curge ușor Și mă regăsesc setoasă-n pustie, călăuzită doar de foc și de nor. Te caut mereu
Te caut by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83278_a_84603]
-
arome, de miel și de pască. Copiii se joacă și-s zâmbitori, Natura întreagă e-n sărbători. Miroase a muguri, e soare și viață. În verdele crud azi priviri se rasfață. Pe aripi de zori tremură vantul, Vestea de sus alină pământul. -Hristos a-nviat, strigă vesel o floare! -Da e viu, zic și munții- ce sărbătoare! -E viu, murmură Milcovul rece Sub soare blând câmpia petrece -Mărire Lui Isus, păsări mii ciripesc! Și cerul și-oceanele îi spun "te iubesc"! -Hristos
De Pa?ti by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83296_a_84621]
-
pași pe cărare. Și lacrima cade pân' suferă zarea, Căci bate la poartă, sinistră, uitarea. Când vântul de seară îmi smulge din ramuri, Năluci obosite pe-a cerului flamuri, Rămân în tăcerea de ceața haină, S-ascult amintirea ce doru-mi alină. Nici pleoapele-mi frunze nu vor să asculte. Din toamnă fugiră prin zări neștiute. Tulpina-mi se crapă mușcată de geruri, Am brațele goale întinse spre ceruri.
?i copacii pl?ng by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83319_a_84644]
-
mai știe; privindu-și mama din pragul ușii-fereastră, cum doarme pe o parte, aproape la fel ca în acea noapte de spaimă, trăgea adânc fumul în piept, cuprinsă de o disperare inutilă, nu avea cum s-o ajute, să-i aline durerile sau s-o facă să creadă din nou și atunci s-a gândit că trebuie să existe o cale ca măcar să-i poleiască zilele, câte or mai fi, adică să-i găsească un loc într-un spital în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a închis ușa, lăsându-le acolo, dar așteptând la câțiva pași pentru drumul în sens invers și auzind toate zgomotele neputinței răbufnind și răsunând între pereții băii și șoaptele înfundate ale fiicei, care încerca s-o calmeze sau s-o aline, și în clipa aceea inima îi bătea mai repede și se întreba, el, Andrei Vlădescu, dacă se apropie cu adevărat sfârșitul, e acum? e mâine? Dar, în scurt timp, criza a trecut, bătrâna doamnă Marga Pop a reușit să adoarmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
închizi speranța în vorbe care numai printr-o minune, atât de rară încât e de necrezut, se va împlini. Însă acum i se părea că durerea și disperarea lui vor dura o veșnicie. Știa foarte bine că timpul macină și alină orice și că după o vreme totul nu va fi decât o amintire pe care va fi liber s-o gândească ori nu, după bunul plac. Dar până atunci i se părea o veșnicie, de parcă disperarea lui ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
sa pe pături. Lumina crepusculară inunda încăperea prin ferestrele înalte larg deschise și pictura abstractă atârnată deasupra patului strălucea. Andrei Vlădescu ședea pe un taburet, rezemat de perete și fumând. „Îmi zici că totul trece și că timpul vindecă sau alină orice și știu și eu asta“, continua Rodica Dumitrescu. „Dar vreau să-ți spun că se întâmplă cu mine ceva ce nu credeam mai înainte și nu știu cât mă va ține și sinceră să fiu nici nu vreau să țină mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
efectul nu mai era deloc același, pentru că nu mai era în stare să pună suflet în ce spune și nu mai reușea să convingă și să liniștească. Ceva se petrecuse cu el. Ceva rău. Ca și cum ar fi fost posibil să aline frământarea cuiva, dar numai cât era liniște în el. Ea se uita la perdelele subțiri umflate de răbufnirile vântului cald. Își rotea privirile prin încăpere de parcă ar fi urmărit o umbră. Își clătina capul și părul negru și înfoiat îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și afective care făceau ca despărțirea noastră fizică să fie irelevantă. Tata avea doar șaizeci și unu de ani când a murit și pierderea lui m-a afectat profund. Am rămas câteva luni în Midlands, încercând pe câte puteam să alin suferința mamei, și când m-am întors la Londra și la istoria familiei Winshaw, am simțit un inconfundabil dezgust. După alți doi sau trei ani voi abandona definitiv cartea, dar înainte de asta natura cercetărilor mele s-a schimbat în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și ieși din cameră. Peste un minut sau două, se întoarse cu o pușcă. — Pentru Dumnezeu, spuse ea întinzându-i pușca. Curmă-i suferința, dacă vrei. N-o să mai aibă un gust la fel de bun, dar nu contează, dacă îți poi alina durerea. George luă pușca și plecă. Dorothy se întoarse la calculator, ciulind urechile ca să audă împușcătura. De fapt, au fost două împușcături, la un interval de câteva secunde. Idiotul! mormăi ea. Nu e-n stare nici să nimerească un vițel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
promite a fi o unică și, îndrăznesc să spun, irepetabilă adunare de familie. Sper de asemenea că ea va fi însoțită de cea mai loială și generoasă asistentă medicală, domnișoara Phoebe Barton, ale cărei grație, farmec și blândețe mi-au alinat ultimul an al vieții. Și în sfârșit, sper că biograful fără noroc al familiei, domnul Michael Owen, va fi prezent pentru a consemna integral evenimentele unei seri, care va furniza o încheiere cât mai potrivită mult așteptatei lui istorii. Următoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
puteam permite mai mult de patru plimbări la Starbucks pe zi fără să‑mi ferfenițesc picioarele. De regulă, Încercam să port pantofii Jimmy Choos, pe care mi‑i dăduse Jeffy, dar aveam nevoie de o zi pe săptămână să‑mi alin durerea din tălpi. Părul Îmi era curat și prins În genul acela de coc voit dezordonat pe care Emily Îl purta mereu fără vreun comentariu din partea ei, iar unghiile - deși nedate cu ojă - erau lungi și aveau o formă rezonabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]