2,235 matches
-
-Inainte de căsătorie te simțeai liberă? -Da.Organizam cu prietenii excursii,ceaiuri dansante,vizionări de spectacole,aniversări. Nu eram nonconformiști,dar eram veseli. -Bun,a fost o perioada frumoasă.Dar acum ai obligații.Ai un soț iubitor... -Să abandonam „cazul Alinta”. S-ar putea să mă convingi de faptul că greșesc.Imi oferi o țigară? Emil scoase de la buzunarul de la piept un pachet de țigări superlungi.O aprinse cu o brichetă piezoelectrică. -Merçi. -Cu plăcere.Să știi că nu mă convingi
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
cameră spațioasă,dominată de o bibliotecă modulată și de un tablou în ramă aurie.Tabloul era poziționat deasupra biroului. Emil îl privi atent.Imaginea era compusă dintr-o paletă de culori.Nu distingea subiectul. -Trebuie privit de la distanță,îl sfătui Alinta. Se depărtă de pictură și observă conturul unei corăbii alunecând printre stânci,cu pânzele purpurii strânse.Aivazovski,pictorul mării? -E superb.Are ceva din stilul pictorului Sorin Ionescu.La dânsul tematica o constituie coloristica florală.Cine a pictat tabloul? -Nu-l
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
se afla Nic.Evident obosit. Bună,verișoară.Singurică? -Nu.Cu Emil.Doarme.Gata distracția? -Da.Am condus-o pe Alex acasă.Te rog,fă-mi o cafea.Presimt că o să adorm... In fața cafelelor aburinde,Nic îl mâmgâia pe Onix.Alinta fuma.Sosi și amorezul. -Bună dimineața!Sunt Emil Vrăjescu.Tehnician. -Salut,Emil.Sunt Nic.Nic Beiușan.Profesor. Iși strânseră mâinile.Alinta îi oferi o cafea. -Cât e ceasul? Trebuie să plec. -E nouă.Mai stai.Vă propun să facem revelionul
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
unei poezii:”Iubiri virtuale”? -Da.Dar nu sunt poet.Nu sunt nici clasic,nici modern.Sunt pseudo-poet.Scriu,mă publică și mă citesc singur.Nu vreau să mă prăfuiesc pe rafturile unei librării sau unei biblioteci. Ce se întâmplă cu Alinta? Cu mariajul ei? -E o situație tensionată.E dificilă,dar nu și incorigibilă. Are sentimentul că Jan n-a încercat mai mult...Văd că-ți place poezia. -Da.Imi plac versurile lui Minulescu din „Turism”:” O fată și-a pierdut
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
și-a pierdut cămașa/Prin fânul de curând cosit,”... -”Și-acum în poarta casei s-a proptit/Să-și mai arate-o dată sânii goi”,continuă Nic... -”Și trupul rumenit de soare/Turiștilor înfometați/ De farmecul unei idile trecătoare...”,încheie Alinta.Imi place Sorescu: „Auzi?In fiecare fir de iarbă/Sună o locomotivă de plecare/ Pieptenă-ți părul cu degetele mele/Uitate acolo dintr-o îmbrățișare”. Amândoi o aplaudară pentru momentul liric.Onix îi privi surprins și lătră nervos. -Ce-a spus Jan
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
se opriră din mers și se priviră circumspecți. Se apropiară.Emil și Nic. Iși strânseră mâinile. -Ce faci?Ai revenit?Ești neschimbat. -Mă bucur că te întâlnesc Nic.De unde vii? -Am cumpărat câțiva pești exotici de la Zoo. -Ce mai face Alinta.A divorțat? -Cum,nu știi?! Alinta s-a recăsătorit. Cu fostul asistent.E doamna profesor Alistar. -Și Jan? -Jan s-a recăsătorit cu o actriță.Fiecare cu destinul său.In ceea ce mă privește,te invit la nuntă.Fericita e Alex
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
priviră circumspecți. Se apropiară.Emil și Nic. Iși strânseră mâinile. -Ce faci?Ai revenit?Ești neschimbat. -Mă bucur că te întâlnesc Nic.De unde vii? -Am cumpărat câțiva pești exotici de la Zoo. -Ce mai face Alinta.A divorțat? -Cum,nu știi?! Alinta s-a recăsătorit. Cu fostul asistent.E doamna profesor Alistar. -Și Jan? -Jan s-a recăsătorit cu o actriță.Fiecare cu destinul său.In ceea ce mă privește,te invit la nuntă.Fericita e Alex... Te asigur că voi veni.Il
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
E doamna profesor Alistar. -Și Jan? -Jan s-a recăsătorit cu o actriță.Fiecare cu destinul său.In ceea ce mă privește,te invit la nuntă.Fericita e Alex... Te asigur că voi veni.Il privi fix în ochi. Spune-mi,Alinta a încercat vreodată să se sinucidă? Nic încercă să-i ocolească privirea,dar răspunse. -Da.Demult.In timpul studenției. De ce? -După cîte-mi aduc aminte,a motivat că Jan dorea să se însoare cu o tipă cu picioare lungi. E important
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
scăldătoare sar în oglinzile din ape. Trupu-n vacanța verii este mai plin de rare satisfacții, arde ale sale noi reacții ca-n gurile de Rai, pe creste. Trag cu-aripa-ntre picioare nisipul auriu, fierbinte: senzații dulci, ispititoare încep vioi să mă alinte. Nu le-ocolesc, le trăiesc vraja, începe luna lui Cuptor, vara-i în toi și toată plaja e-un laic Rai clocotitor. Las sutienul și-a mirare ce soare se aprinde n trup când fagurii în stup se rup de
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
hotărăște Geraldine, îndepărtând-o. Vin și ți-o arăt mai târziu. Geraldine o ia repede din loc, o femeie cu o misiune, punându-și brațele în jurul lui Paul și vorbindu-i ca unui bebeluș, iar el se topește. ― Paaaauuul, se alintă ea, cu brațele înconjurându-i gâtul. Am nevoie de un favor. ― Sigur, spune Paul, care în clipa aceea i-ar fi dat și luna de pe cer Geraldinei. ― Jemima trebuie să arate slabă. Paul pare confuz. ― Uite. Vei poza asta? Paul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
să-l știe chiar foarte bine. ― Dragule! exclamă Sophie, luându-i fața în mâini și lipindu-i pe buze un sărut mare și umed. Îmi pare atât de rău că am întârziat. Ți-a fost dor de mine? adaugă ea, alintându-se. ― Eu...ăăă... Ben e absolut, dar absolut consternat. Cine-i străina asta, să fie vreo tipă de la PR cu care poate a vorbit la telefon? ― Bună, spune Sophie, întorcându-se cu răceală spre Diana Macpherson, a cărei figură s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
lumea!... Lupii suri ies după pradă, Alergând, urlând în urmă-i prin potopul de zăpadă. Turmele tremură; corbii zbor vârtej, răpiți de vânt, Și răchițile se-ndoaie lovindu-se de pământ.” A recitat ochitorul „Doi la legătură”, cum l-au alintat camarazii. ― Atunci, tu trebuie să te legi cu centura de ceva, că altfel zbori precum corbii din „Viscolul” lui Alecsandri. Și adio baterie! - l-a luat la vale „țârcovnicul”, cum l-au poreclit pe cel care acasă era cântăreț bisericesc
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
paturi m-am trezit cu o colegă. Mamă a doua oară. A fost prima dintr-un șir de patru colege care s-au perindat prin salonul meu. Trei zile. La atât se reducea, de obicei, șederea lor fericită. Fiecare își alinta bebelușul dolofan cu exces de gesturi afectuoase și mormăieli, sub ochii rudelor care nu conteneau să laude diversele mădulare ale noului membru al familiei. Și în timp ce mă prefăceam că dorm, eram sigură că imaginea aceasta se va stoca undeva în
Poveşti cu scriitoare şi copii by Georgiana Sârbu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1781]
-
erau acolo peste douăzeci de kilograme de aur. Odată ajunși acasă, îi găsiseră pe Pop și pe nevastă-sa topiți de fericire. Se jucau cu nepotul întrecându-se care mai de care să-l poarte în brațe și să-l alinte. No, să ne iertați, dragilor, auziră vocea baritonală a șefului poliției de cum intrară în casă, dar cu masa va trebui să mai răbdați ceva vreme. Maică-ta nu s-a dezlipit toată ziua de ficioru-tău, în loc să se ocupe de bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îl iau în brațe decât acum cinci minute! se plânsese el Ilenei. Nu-i adevărat! protestă Maria din bucătărie. Toată ziua a fost plecat la secție, abia s-a întors de acolo. O să mi-l învățați cu nărav, dacă îl alintați atât de mult! le reproșase Ileana în glumă. Profitând de faptul că soacră-sa era ocupată cu prepararea mesei, inspectorul îi făcu semn Ilenei să-l ia pe copil din brațele lui Pop, după care îl trase pe acesta deoparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Toată ziua lenevește, Dar când noaptea se ivește Pleacă iar la vânătoare, Prin case sau pe ogoare, După micul șoricel Ce ronțăie totul de fel. De toți este îndrăgită, Și mereu se cam alintă, De părinți și de copii... Cine e, spune de știi?!
Pisica by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83628_a_84953]
-
compara cu nimic altceva pentru mine. Citesc și scriu de la o v�rsta fragedă și, precum se poate, observă �nca nu am obosit, ci dimpotrivă. De mai mulți ani sunt fiica adoptiva a legendarului ținut vr�ncean, care mi-a alintat sufletul din momentul �n care am făcut cunoștință. Acum, ținutul Vrancei este a doua casă pentru mine, deoarece sunt căsătorită aici cu un om deosebit, am trei copii minunați care mi-au dăruit cinci nepoți tare dragi sufletului meu și
Cuv?ntul autorului by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83218_a_84543]
-
bun de la mine printr-un semn discret făcut cu degetul în aer, se întoarse țopăind la cei doi . Mă, iar dormiți? Deschideți ochii fiindcă numai eu am voie să vă fac să visați! Era peltică și părea că veșnic se alintă când vorbea, dar mie îmi devenise drag acest mic defect al ei din primul moment în care l sesizasem. Toate cuvintele în care se includeau “s”-uri deveneau sâsâieli, iar limba ei nefiresc de lungă și îngustă adormea pe acea
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
-o să creadă că mă va prinde, apoi eschivând, mi-am schimbat brusc direcția. Îi scăpasem chiar de sub nas și râdeam mândru de mine. Dă-mi picsssul înapoi Gonzalesssss!... îmi striga tânguitor, supărată un pic atât cât să se poată alinta copilărește. Eu scuturam din cap și-i răspundeam în felul meu: Neee... Parcă fugeam de toate grijile lumii și simțeam că fericirea se ascunde deseori în lucruri atât de mărunte. Alergam atât cât să mă poată prinde fiindcă simțeam că
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
să aibă ochii albaștri și cel mai mult îmi doresc să știe să mă facă să râd... Îmi place viața, Gonzales, și vreau ca toată lumea să mă cunoască și să mă iubească măcar atât cât o iubesc și eu. Se alinta ca un copil mic când îmi vorbea și în timp ce râdeam de cum se maimuțărește, înțelegeam că nu mă potrivesc tiparelor ei, de fapt nu mă potriveam niciunui tipar fiindcă eram scund. Și Lili îmi atrăsese atenția cândva că nu are cum
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Visasem că visam După o seară de dans am luat masa la cantină împreună cu Erjika dorind parcă să prelungim la nesfârșit clipele magice pe care le trăisem pe ringul de dans. Lângă mine stăteau Sini(cum începusem eu să o alint pe Sorina) și Marius, prietenii mei de suflet de care nu mă despărțeam pentru nimic în lume. Erjika era bine dispusă și râdea din orice. Parcă îi luase locul Creței și nu știu de ce, lucrul acesta mă deranja într-un
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Mai pe larg, povestea sună așa. E tot toamnă mohorâtă, tot după-amiază spre seară, iar eu mă îndrept tot spre strada Fucsik la familia Fodor, unde de data asta maestru de ceremonii e Rigo, bărbatul lui Teri. Rigobigo, cum îl alintă Oana, stă de strajă în fața casei cu numărul 9, unde dintr-o căruță tocmai se prăvălește un morman de butuci umezi și altul de cărbuni ca niște bile negre lucioase. Nici cărbunii-ouă, nici lemnele nu intră în curte la Fodori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
o mireasmă. Si-a dat seama că a suferit o transformare și când ochii i s-au deschis se scăldau cu dragoste în zalele de aur ale tânărului adonis. De bucurie că Magnolia a acceptat să mai rămână, Spiritul o alinta, pe cap o mângâia și cu flori îi împodobea cosițele,după care într-o stare emoțională deosebită i-a așezat pe cap o tiară. Spiritul o pregătea de mireasă iar Magnolia a primit totul ca pe o joacă de copii
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
tare frumoasă, așa pentru că, fiind ultima între cei șapte copii ai unei familii, părinții o iubeau ca ochii din cap. Anii au trecut și Viorela, așa o chema, a crescut mare și pe zi ce trecea, era din ce în ce mai frumoasă, dar alintată peste măsură. Cât era ziua de mare, împreună cu alți copii, Viorela alerga pe câmpii, pe dealuri, prin lunci și prin păduri, după păsări cărora le distrugea cuiburile și le spărgea ouăle, dacă găsea pui îi omora. Călca și rupea plantele
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Pajiștile și pădurile din locul unde m-am născut și am crescut au fost și vor rămâne pentru totdeauna în inima mea. La acele locuri de multe ori am visat, în gânduri m-am legănat și sufletul mi l-am alintat. Pădurea m-a atras în mod special, pentru că în inima ei cele mai multe mistere se ascund și, fără să știu fără, să vreau, mă iscodesc citindu-mi gândurile cu durerile și bucuriile de fiecare zi ... Dacă noi, pământenii, am înțelege că
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]