2,202 matches
-
nu aicea!.." (Ioan Slavici, Zâna Zorilor) (b) " Erau odată un moșneag și-o babă; și moșneagul avea o fată, și baba iar o fată. Fata babei era slută, leneșă, țâfnoasă și rea la inimă; dar, pentru că era fata mamei, se alinta cum s-alintă cioara-n laț, lăsând tot greul pe fata moșneagului. Fata moșneagului însă era frumoasă, harnică, ascultătoare și bună la inimă. Dumnezeu o împodobise cu toate darurile cele bune și frumoase. Dar această fată bună era horopsită și
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
Slavici, Zâna Zorilor) (b) " Erau odată un moșneag și-o babă; și moșneagul avea o fată, și baba iar o fată. Fata babei era slută, leneșă, țâfnoasă și rea la inimă; dar, pentru că era fata mamei, se alinta cum s-alintă cioara-n laț, lăsând tot greul pe fata moșneagului. Fata moșneagului însă era frumoasă, harnică, ascultătoare și bună la inimă. Dumnezeu o împodobise cu toate darurile cele bune și frumoase. Dar această fată bună era horopsită și de sora cea
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
nervoasă, aruncată dulce în părți, ca să-i apere misterul de muștele albastre, insistente... și coama țeselată cochet de vizitiul spitalului, Ghiță... Era un deliciu al vieții mele de doctor plecat la vaccinări... Culmea e că nu-mi amintesc cum o alintam... numele ei... știu că o înjuram lung, înflorat, cu duioșie... iar ea ițea urechile a pricepere și acceptare... *** Cred totuși că Lișca o chema... Eu o îndemnam, hățuind-o abia simțit (era extrem de sensibilă la semnale!), hai Lișca! hai Frișca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
bună seara, suntem Luna Amară din Cluj. Dacă trupa asta ar fi o ființă, ar avea o față frumoasă și strâmbă, cu un ochi mereu plecat în pământ, iar celălalt țintind spre capătul cerului, dând palme cu mâna stângă și alintând cu mâna dreaptă. Come, join us... NICK - voce, chitară câmp alb și neted cloroform iz calm de dulce și dospit nesomn frunze în ceafă veștede în salbă cafeaua ta neagră pe noaptea mea albă. surd card ageamiu și crud surâde
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
să capete feedback. Iar partea amuzantă constă în aceea că feedback-ul e dorit doar într-o anumită măsură pentru evaluarea festivalului, iar restul pentru „cunoașterea gustului spectatorilor și aproximarea unor eventuale profile“. Strategie de marketing, băgat în seamă și alintat spectatorul de TIFF (puțin pentru că restul de love e luat de cei cu badge), nu prea contează ce și de ce, ideea e cât se poate de în spiritul șăgalnic al tiraniei individului & gustului său din textele revistei „Republik“. Individul în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
fost detașat altundeva, cert e că ne-am mutat în sat, într-o curte în care proprietarul, un militar pensionar, sta cumva în valea curții, iar eu cu mama în dealul ei. O păzeam cu strășnicie, eram doar, cum mă alinta ea, „bărbățelul“ ei. Normal că eram gelos pe proprietarul care mai purta uneori haine militare, ceea ce-i da un aer bătăios, cuceritor... V.D.N.: „Bărbățelul“ e cel mai dulce alint pentru unicul băiat. La Merișani am fost și eu de multe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
al Tiranului Fiodor Kuzmici, care are o codiță de toată frumusețea. Viața lui se împarte între cancelarie, unde copiază înțelepciunea Conducătorului (Dumnezeu să-i înmulțească zilele!Ă, și izba proprie, unde vânează șoareci (hrana de bază a „guguștiucilor“, cum îi alintă în mod oficial Soarele Poporuluiă sub podea. Poți face extrem de multe lucruri cu șoarecii: îi poți găti (tocănițe, supe, piroști etc.Ă, îi poți comercializa (contra unor obiecte absolut inutile, cum ar fi capacele de oală, cărțile copiate etc.Ă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
Și să scriu aici pe o temă ce nu merită abordată, dar pe care nici nu poți s-o treci cu vederea fără riscul de a rămâne cu frustrarea că te-ai abținut. Deci: Elena. Mezina familiei prezidențiale, cum o alintă presa. O tânără la fel ca voi, cum ar spune ea. Care s-a gândit să intre în politică. Luând totul, firește, pe speze proprii, muncind din greu ca s-ajungă la o carieră în domeniu, fără ajutor de sus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
dinte de lapte îl supără. Dar sora lui nu își permite să-l ia în brațe și să-l corcolească decât atunci când copilul începe să plângă din cauza dintelui. Pentru că sora lui mai degrabă îl ia la mișto decât să-l alinte. Glumește cu el că l-a lăsat iubita, Oana, care și ea a plecat sau stă să plece în Italia. Răzvan e trist din cauza Oanei, care pare să urmeze drumul mamei. Și când, până la urmă, merge acasă la Oana ca să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
-i arăt că fac cât doi - IV - bis A plecat s-a maniat Dar de mine n-a uitat De-aia vreau să-mi cânți tu bine Și-ți dau haină de pe mine Zi scripcar din struna ta Ca să-mi alinți inima Și spune-i cât o iubesc bis/coda 5′ Fără ea, eu nu trăiesc 1987 - Stupca - Suceava
?Zi scripcare? by Denisa Rodica Teșu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84088_a_85413]
-
Foer ar scoate oricând un bestseller. E povestea lui Richi. Ea începe acum 72 de ani în Boemia, când în numeroasa familie Kostial se naște ultimul din cei șapte copii, o fetiță frumoasă ca un înger: Christine. Nimeni n-o alintă, nimeni n-o mângâie, pentru că așa sunt toți din neamul lor: aspri. Vine războiul, Kostialii văd niște grozăvii de neînchipuit despre care n-o să vorbească niciodată, trece războiul și în 1945, într-o noapte, toți nouă sunt urcați într-un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
instinctelor, spontaneitatea, curiozitatea etc. (Cardon, Lenhardt, Nicolas, 2005, p. 28; Birkenbihl, 1998, p. 89), fiind "starea dintâi care se dezvoltă" (Birkenbihl, 1998, p. 89). De exemplu, un adult își poate manifesta, într-un anumit context, starea de Copil atunci când se alintă, când face mofturi, când folosește replici de tipul "Nu-mi place pur și simplu să fac asta...", Nu mai vorbesc cu tine!". În cadrul acestei Stări a Eului au fost identificate variante (cf. Cardon, Lenhardt, Nicolas, 2005) care nuanțează perspectiva de
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
de capul tău. La 97 de ani duci peste tot o mulțime de animale mici, care trăiesc în tine și se hrănesc din tine. Nevermind. Mâine o să-mi fac o programare la un spa de cinci stele. O să mă las alintat de mânuțele delicate ale unei maseuze proaspăt ieșite de pe băncile liceului. Buricele degetelor ei lungi și fine o să-mi mângâie tandru ciocurile de pe coloană, iar papagalii o să înceapă să toarcă afectuos, ca niște pisicuțe. O să-i trimit eu la culcare
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
întorc spre terasă, Mara tocmai apare, fericită. Se apropie de piscină și caută cu privirea pe marginea apei. A zbulat? Îi spun că da. E puțin dezamăgită că n-a prins momentul, dar Paul o ia în brațe și o alintă, iar peste un minut Mara râde din nou. Se face seară. Ne pregătim de plecare. Le spun la revedere gemenilor, dar ei nu-și ridică privirea din telefoanele din care se aud împușcături. Când ajungem acasă, Mara a ațipit deja
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
o calitate ce se adaugă la celelalte... Dacă ignorăm cu bună-știință lucrurile mai puțin plăcute ale vieții, cred că fiecare dintre noi are dreptul la fericire. Câteva clipe de dăruire reciprocă ar însemna nespus de mult pentru mine. Te voi alinta, te voi diviniza și iubi așa cum n-ai fost niciodată, fiindcă o meriți cu prisosință. Dacă totuși te simți fericită așa cum ești, atunci, te rog, gândește-te puțin și la mine. Un simplu gest și voi veni în întâmpinarea lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
ia spaima. Mai bine te sui în tren și gata! Scrisoarea 65 Știi ce am pierdut cel mai mult? Pofta de a râde! Natura mea e de om vesel. Mi-a plăcut să mă joc, mă mai mu țăream, mă alintam, jucam tenis, volei... Într-o anumită vară a vieții mele eram singura mamă care ieșea cu copiii pe stadion. Toți ceilalți copii din bloc ne însoțeau, eram înconjurată de 10-12 copii. Alergam, jucam fotbal sau „Țară, țară, vrem ostași!”. Am
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
Abur de vis și de boală ce-ar fi să răpună Tropotul lung și mereu al galopului meu. Iată-mă azi înarmat cu acele credinți, Cu îndîrjirea păstrată - cuțit între dinți - , Dar cu prea multă dorință să vii, să-mi alinți, Bruna fecioară a păcii adânci și cuminți, Tropotul lung și mereu al galopului meu.” (Biografie) Remarcabilă rămâne la N. Labiș păstrarea în filtrele memoriei a atmosferei de acasă, a memoriei inconfundabile ale unui ținut; „aerul tare al munților erupe precum
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
desuete și vetuste. Tinerii au obiceiul să asocieze ceea ce e vechi cu ceea ce e demodat. Ce știau ei, Aristotel sau Platon? E în stare să te întrebe câte unul. El, tânărul, extinde atitudinea disprețuitoare față de bunicii lui (pe care îi alintă fără complexe drept mumii) la atitudinea față de iluștri înaintași. Nici nu știi cum să reacționezi: să te rușinezi că el nu are rutina minimă a exercițiului de admirație față de un purtător al valorii, sau să te revolți devastator? Astfel de
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
Arthur Rubinstein, Marcel Jouhandeau, Paul Bourget, Marcel Aymé, Max Jacob, Tristan Bernard, Paul Claudel, Pierre Reverdy... Singurul mare absent a fost Marcel Proust, care era deja prea bolnav pentru a frecventa localul (n. trad.). 88 De la engl. to pet: a alinta, a mângâia. Coloanele Morris sunt elemente de amenajare urbană, apărute inițial la Paris, dar introduse ulterior în toate marile orașe din Franța. Au o formă cilindrică și servesc la promovarea spectacolelor și filmelor. Luminate noaptea și adesea rotative, spațiul din
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
vargă de fier și mi-a croit una pe spate, apoi s-a repezit și mi-a dat și o palmă peste față, gesturi finalizate și cu aplicarea unor înjurături. — Ce, crezi că ești la mă-ta acasă, să te alinte? mi s-a adresat el, fără a se opri din înjurăturile care-i curgeau potop, înspăimântându-mă! Dă, eram un copil! După terminarea orelor de program, firește, plec acasă. Cum ajung, mama, doar după miros, își dă seama că ceva
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
plină de lumină, niște ochi vii, cu o privire plină de candoare, care te emoționau și părea așa de bun și sigur de sine, încât ar fi rămas lângă el, duioasă și statornică, o veșnicie. să-l mângâie, să-l alinte și să l apere de orice rău, pas cu pas. O viață împreună În ce privește ea , pentru el, era cerul și pământul vieții lui. Zâna Zânelor, cum nu o întâlnise pe o alta, și nu ar fi fost o alta ca
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
hărnicie, dar într-un timp, când începuse să se mai încălzească, simt că încep să-mi fie rău pe la stomac și mă plâng lui Sabin Popp, care se afla pe aproape. Popp spune că să tac din gură că sunt alintat. Și mie îmi era destul de rău. Ceva mai târziu, începe să se vaite și celălalt că are grețuri. Locurile începeau să fie mai puțin frumoase. În graba și bucuria noastră, ne făcusem provizii de hrană pe patru zile, sardele, însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
aflat din presă că nu i s-a întâmplat nimic. Era pur și simplu devastată. "De ce, de ce, de ce?" își zicea într-una. Acum însă, se mai liniștise, îl avea la sânul ei, îl adoră că pe un zeu și îl alinta că pe un copil. - E o mare implicare emoționantă, din partea mea, recunoscu el cam rușinat. Aveam impresia nevoii de o „supapa” de siguranță și aceea ai fost tu, Lăură. Asta-i tot, dar nu am avut niciodată curajul să- ti
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
copii lacomi... Curios, tata nu înjura, asta fiind, bănuiam eu, invidios cumva, un apanaj exclusiv al lui Bujoreanu și Munteanu... cam beți permanent... O singură dată l-am auzit, într-o noapte limpede ca ziua, din cauza lunii ce inunda geamurile, alintând-o deșucheat pe mama (dormeam cu ei, de frică, în aceeași odaie spațioasă, centrală, deși mai existau câteva camere goale, cu paturi largi, umplute cu perne...), îndemnând-o ca pe-o iapă devotată: „Hai, Liza, hai Lizanca mea, hai...“ și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
să m-asculte,/ ca vorbele-mi să sune stăruitor în inimi/ și să înving prin vrajă ? [...] Întâia te-am chemat/ cu numele de tată și tu mi-ai spus „copilă”,/ m-ai legănat întâia pe mine pe genunchi,/ m-ai alintat în schimbul răsfățurilor mele. (Ifigenia în Aulida) . Protagonista lui Victor Eftimiu afirmă în chip asemănător : Eu n-am frumosul cântec și vraja lui Orfeu,/ Dar ți-am rostit întâia cuvântul dulce : tată (II, p. 311). Atrizii se îndepărtează alteori sensibil de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]