28,520 matches
-
sfială”, legănânduse pe armăsarul lui cel alb, mângâindu-și barba. În drum spre Șoimărești, se uită la unii și la alții pe care-i întâlnește fericit, sigur de reușită. Sadoveanu se dovedește un mare creator de atmosferă atunci când descrie cu amănunte reacțiile 81 fiecărei categorii participante la adunarea Șoimăreștilor: preotul ,,ajuns la vreme rea” nu mai înțelege nimic, femeile mai bătrâne cred că și boierul este ,,de-o lege cu noi” și ,,se închină lui Hristos”, iar bărbații, mai înțelepți, așteaptă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
juridice; delict - fapt nepermis de lege; sentință - decizie a unui tribunal. Înainte de a organiza procesul literar, se va face o repetiție generală pentru a stabili ordinea în care vorbitorii vor lua cuvântul, locul unde vor sta pe parcursul dezbaterilor și alte amănunte care, la prima vedere, par nesemnificative. În ziua procesului, sala va trebui să aibă o înfățișare cât mai solemnă. În față, în centru, se va afla masa la care va lua loc completul de judecată (președinte, procuror, doi asesori). Ea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
bine viața, gândurile și sentimentele acestora, iar operele studiate la orele de curs se vor lumina pentru ei mai puternic, dobândind înțelesuri mult mai adânci. Casele memoriale deschid adesea o nouă perspectivă asupra vieții și operelor autorilor, valorificând câteodată un amănunt prețios care, poate, nu s-ar fi putut reține în alte condiții. Cultul amintirilor devine astfel dintr-o formulă sentimentală ,,compoziția aceea misterioasă” care se cheamă sufletul unui neam. Excursiile literare devin adesea un mijloc de fixare a cunoștințelor, deoarece
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în așa fel încât elevul să deducă singur semnificația relatării și să fie nevoit să participe direct la cele ce se vor întâmpla. El va trebui să se străduiască să capteze în continuare atenția cititorului, fără a se pierde în amănunte și descrieri neesențiale. Pentru ca elementele narative să se constituie într-un tot organizat, coerent, elevul va trebui să păstreze același ton în cursul relatării și să construiască un text limpede. În concluzie, elementele care vor da viață compoziției sunt: un
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cel mai frumos și reușit din toată vacanța... Cu acestea termin tu căci m-i s-a făcut somn și nici nu m-am dezbrăcat și imediat ce mă scol din somn voi continua scrisoarea având ați spune o mie de amănunte de detaliu care o să râzi să mori. Te sărută dulce a ta colegă pe care n-o iubești și te rog scrie-mi ca să-ți răspund imediat. Coca (Tudor Mușatescu, din volumul Doresc ca micile mele rânduri..., 1945) Vă invită
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
dacă acesta este simbolic, metaforic, arătând în ce măsură el face corp comun cu cartea. Când cartea apare într-o ediție specială, ilustrată, legată în mod deosebit într-o colecție importantă sau la o editură de prestigiu, putem insista și pe aceste amănunte grăitoare în favoarea cărții. În primele paragrafe vom preciza date referitoare la carte: numele autorului, titlul cărții, ediția, autorul prefeței sau al postfeței, numele editurii la care a părut cartea, orașul, anul apariției, numărul de pagini și eventual formatul cărții. Dacă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
prea târziu. A Întâlnit asemenea cazuri În carieră, căci el e poștaș de carieră. Ca militarii. Cu scrisorile e altceva. Vezi plicul și Îți spui: bărbat ori femeie, fără să te uiți la expeditor, tânăr sau bătrân, după scris. Fiecare amănunt contează: forma și culoarea plicului, ștampilele și, În sfârșit, timbrele. Toate Îți spun ceva despre cel care scrie, dar și despre cel care primește. Arată-mi ce scrisori primești, ca să-ți spun cine ești. „Recomandatele” Îl scot din sărite. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dacă nu schimbate, cel puțin mai ușor suportate. Imaginația era punctul său slab. Recurgea extrem de rar la ea deoarece de fragilitatea ei se Îndoia doar În rare momente de disperare. Iolanda Începuse să mănânce fără să-l mai aștepte. Un amănunt la fel de curios ca și eleganța ei vestimentară. Pentru a nu mai vorbi de distincția ostentativă cu care mânuia cuțitul și furculița. Își Înfășură mai strâns halatul de baie și se așeză și el pe un scaun cu multă băgare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a tăcerilor lor, a unei mase comune, informe, care Îngloba indiferența glacială a doamnei de lângă geam, zâmbetul vag al lui Flavius-Tiberius, somnul soldatului, consternarea domnului În vârstă și bucuria perplexă a adolescentei. Compartimentul avea ecou, multiplica Întrebarea și adolescenta aduse amănunte În sprijinul miracolului. Am văzut portocale. Erau și câțiva negri. Aha! E clar! se auzi aceeași voce, cu un timbru de acum inconfundabil, era un tren diplomatic, cu negri de-ai noștri. Cine se mai mișcă cu mașina pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Se amuza și el. Apoi ea nota totul Într-un caiet pe care scria Visele lui Petru. Însoțea fiecare vis de scurte comentarii sau extrase din Cartea Visurilor. Începea să-l cunoască mai bine decât și-ar fi dorit și amănuntul acesta o punea pe gânduri. O speria. Dacă Îl va auzi Într-o noapte cerând schimbarea guvernului? Sau chiar a rectorului? Din partea ei putea să ceară orice. Totul era să n-o amestece În vreun fel În visele lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
caracter a lui Cuceu. Și normal, aprobă morocănos un altul. Fiind foarte Înalt, Cuceu ținea hârtia sub becul din fața ușilor batante. Să nu se aprindă, domnu' Cuceu, că rămânem fără Îmbunătățiri. Lumea izbucni În râs. Râdea și Brândușă. Sesizat imediat, amănuntul provocă un ropot de aplauze. Popularitatea sa creștea vertiginos. Modest din fire, se simți obligat să intervină pentru a preveni delirul. Ridică un braț și mulțimea amuți. Cuceu Începu să citească. Rar, apăsat, solemn. Se va Întări ordinea și disciplina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o parte, lăsând astfel drum liber mâinii aceleia grijulii spre ceafă. Așa o zări pe Marta. Stătea pe un taburet, cu spatele drept și răsfoia absentă o revista de modă. Prin geamul deschis se vedea cerul plin de stele. Acest amănunt făcea din mansarda hotelului „Astoria” locul preferat al cuplurilor clandestine și al celor În călătorie de nuntă. Primii plăteau și o taxă de confidențialitate pentru care nu primeau nici o chitanță. Coriolan oftă. Suferise, dar acum Îi era bine, În special
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
-l gate” pe gratis, “âi dau cu șprei domnu' Cain, ca la om ori la țânțari. Să mă trăznească, dacă mințesc!” Cain se mulțumi să dea din cap și să zâmbească absent. Pipey era om de cuvânt, toată lumea știa acest amănunt, dar Edu nu era un borfaș ca să merite un astfel de tratament. Chiar acum lătra și dădea din coadă ca un câine simțitor ce era. Se liniști doar când primi o lovitură În coaste. Schelălăitul său prelung fu acoperit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Alunecau unele pe lângă altele ca dansatorii pe parchetul lucios al Salonului de onoare din casa Lendvay. Nimeni nu valsa mai frumos decât perechea Marta Morar-Koblicska - Zador Levente Szász, doctor-úr. Doctorul dansa minunat, deși era Însurat și tată a doi copii. Amănuntul acesta nu reieșea câtuși de puțin din felul În care o ținea În brațe pe Marta, o privea sau Îi zâmbea. Să-i fie rușine, ziceau unii, bravo lui, ziceau alții. Coriolan se topea de dragul Martei și Îi mulțumea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
iar Petru nu avea ochi decât pentru Iolanda. Se consola cu gândul că știa ce mărci de desuuri poartă, chiar și ce numere și că În picioare avea, ca Întotdeauna iarna, șosete de lână. Se Întreba cu teamă dacă aceste amănunte mai contau acum, odată cu apariția acestui arhanghel miop și suficient de aiurit pentru a trezi, fie și pentru o clipă, interesul ei. 16. Nu se schimbase nimic, dar nimic nu era ca odinioară. Filozoful și latinistul erau de acum bătrâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
un vis de nepovestit de teamă ca nu cumva astfel să se Împlinească În toată cruzimea simplității sale. Și nici un cuvânt despre Violeta a cărei umbră se vedea În VW-ul 1300 gata de plecare spre Hungaroring. El știa În amănunt povestea acelei fotografii În care un bărbat tânăr poartă pe umeri desenul În creion al iubitei sale. Îl cunoscuse bine pe Klaus și deloc pe Iolanda. Nu o văzuse niciodată până acum câteva zile, deși cu siguranță se vor fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În ușă. Îi făcea un semn prietenesc cu mâna stângă. Un gest măsurat, stăpânit, care spunea exact cât dorea să spună și să se Înțeleagă. Cu grația ei dintotdeauna și, poate, de această dată, cu ceva mai multă melancolie. Un amănunt pe care domnul Húsvágó nu Îl va putea nici consemna, nici evoca vreodată, nu doar din pricina distanței și a discreției, ci și din pricina unei perdele de muselină prin care se vedea silueta zveltă a Eleonorei, nemișcată În dreptul geamului Înalt al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
locuri pentru români. Mai târziu, o altă vedere, de data asta din Helsinki. Apoi nimic, timp de câțiva ani. Când Începuse să se obișnuiască cu plecarea ei, a primit o scrisoare din Paris, semnată doar de ea. A reținut câteva amănunte: lucra la Beaubourg, făcuse un DEA În Istoria Artelor, pe soțul ei Îl chema Michel, de unde el trase concluzia că se măritase. Cu un tip de treabă, cu vagi Înclinații artistice, atestate În primul rând de o vestimentație de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o cale mai Înțeleaptă: a părăsit liceul de elită unde Învăța alături de Violeta și s-a transferat la Grupul școlar minier care avea o poartă de metal minunată, cu deschidere automată, singura de acest fel la școlile din oraș. Acest amănunt contrazicea pe toți cei ce susțineau că acolo se intra foarte ușor. Se intra greu și se ieșea și mai greu. Poarta de metal glisantă, cu acționare electrică, era o dovadă suficientă de exigență. La mină era același model omologat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lucruri pe care el a vrut să le știu și lucruri pe care n-a vrut să le știu, pe care n-ar fi trebuit să le știu. Credeam că o pot salva, Eric. Aveam așa de multe idei. Toate amănuntele au dispărut. Undeva în ne-spațiu era o gaură. O gaură mare și adâncă, un puț de lift. De mult timp căutam gaura aceea, căutam o cale de-a coborî în ea. E fragmentar, schematic. În cea mai mare parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
plece în căutarea acelei găuri și că am angajat pe cineva să mă ajute să o găsesc, pe cineva din ceea ce se numește Comitetul de Explorare a Ne-spațiului (o să-ți scriu o scrisoare și despre comitetul ăsta), dar toate amănuntele acelei părți, cele care explică de ce și cum s-au petrecut lucrurile... când încerc să mă gândesc la ele, toate se destramă ca o bucată de pânză putredă. Dar am găsit totuși gaura. Jos de tot era un loc plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
CV și m-am angajat. Mi-a trimis și o listă cu trăsături de caracter folositoare pe care să le caut și așa l-am ales pe Mark Richardson, analistul de date. Lucram în același birou. La serviciu, am aflat amănunte despre familia lui Richardson, despre trecutul, credințele, concepțiile asupra lumii, speranțele lui. I-am studiat vocea, apucăturile, expresiile feței. Am exersat în fața oglinzii și apoi cu ajutorul unei camere videoși a unui reportofon. Le-am exersat zile și luni întregi, până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
vitrină și la ghidurile pentru excursioniști cu coperte șifonate. Aparatul foto subacvatic părea murdar, zgâriat și ieftin. — Și te aștepți să-ți primești banii de aici? Nu te îndoi de talentele mele, Sanderson. Nu am de gând să intru în amănuntele în ceea ce privește plângerile lui Clio Aames și banii pe care i-a primit înapoi. Crezi că e posibil să te dea afară de pe o insulă? — Chiar vrei să-l cumpăr? M-am uitat la aparatul foto. — Sigur că vreau să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dar neîncleiați și perfect drepți. — Ca a lui Tekisui, am spus. E-o pensulă de scris, nu? — Da, asta e, iar tu trebuie s-o folosești ca să-ți scrii povestea. Atât cât îți mai amintești din ea și cu toate amănuntele posibile. Unde s-o scriu? — În aer. Fidorous făcu un gest în gol, asemeni cuiva care-și scrie numele cu un diamant. — Până dimineață, pensula asta trebuie să termine toată povestea. Ai înțeles? Întinzându-mi-o, mă privi cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
acolo, nici nu reușeam să-l găsesc, darămite să-l mai și trec, așa că am luat în schimb pensula antică a lui Fidorous. Trebuie să-ți scrii povestea cu asta. Atât cât îți mai amintești din ea și cu toate amănuntele posibile. M-am ridicat în picioare. Pensula stătea drept în față, nemișcată. Am început. Eram inconștient. Încetasem să respir... Să ții mâna întinsă în față o perioadă lungă de timp necesită mult mai multă forță decât te-ai aștepta. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]