2,103 matches
-
să ne ajungă din urmă și să țină pasul sau vor rămâne În urmă În anii viitori este legitimă. Totuși productivitatea Europei, În multe domenii, continuă să se compare favorabil cu (sau chiar să depășească pe) cea din Statele Unite ale Americii 28. Finanțarea cercetării fundamentale a fost Întotdeauna cheia pentru Îmbunătățirea productivității. America Înțelege asta și a investit În cercetare fundamentală de mult timp. Recent, totuși, oamenii de știință europeni au Început să-și depășească colegii americani Într-un număr de
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
patru săptămâni și jumătate/an mai mult decât cel britanic 46. Chiar În Japonia, care este renumită pentru ziua de muncă lungă și dificilă, lucrătorii lucrează 1.840 ore/an, cu 37 de ore mai puțin decât În Statele Unite ale Americii 47. Europa este cu mult Înainte nu numai În scurtarea săptămânii de lucru, ci, de asemenea, În crearea de noi strategii În administrarea resurselor umane pentru a permite lucrătorilor mai multă flexibilitate În binomul stil de viață - obligații de muncă
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
și cinci de milioane de oameni sunt cetățeni ai Uniunii Europene. Ei reprezintă aproape 7% din rasa umană. Chiar dacă mai puțin decât China și India - fiecare cu o populație mai mare de un miliard - Uniunea Europeană depășește cu mult Statele Unite ale Americii, a cărei populație de 293 de milioane este numai 4,6% din rasa umană și lasă cu mult În urmă Japonia, ale cărei 120 milioane de cetățeni constituie mai puțin de 2,1% din populația globului 1. Uniunea Europeană este acum
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
serviciilor, În comparație cu Statele Unite ale Americii, situată pe locul doi cu 550,9 miliarde și 22% din volumul total. Japonia a ocupat un Îndepartat loc trei cu 201,6 miliarde, respectiv 8% din piața globală 2. În plus, spre deosebire de Statele Unite ale Americii care au un deficit comercial, adică importă mai mult decât exportă, Uniunea Europeană exportă mai mult decât importă 3. PIB-ul Uniunii Europene de 10,5 trilioane de dolari În 2003, este deja mai mare decât cel al Statelor Unite ale Americii de 10
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Adevărul este că Uniunea Europeană are un număr mult mai mare de Întreprinderi mici și mijlocii (IMM) decât USA. De fapt, IMM-urile sunt răspunzătoare acum pentru două treimi din locurile de muncă În Uniunea Europeană, În comparație cu numai 46% În Statele Unite ale Americii 39. În plus, IMM-urile au reușit să țină pasul cu rentabilitatea marilor companii formând rețele, În care pun În comun resursele lor fizice și umane, pentru a obține avantajele marilor firme fără să sacrifice spiritul de inovație și flexibilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
militară pentru a-și apăra interesele regionale și globale. Corect și echitabil. Pe de altă parte, mulți europeni argumentează că armata americană este mult mai mare decât este necesar În lumea de după Războiul Rece și Îi aduc aminte Statele Unite ale Americii ca așa numitul „dividend al păcii” - reducerea așteptată În cheltuielile militare care trebuia să rezulte din căderea Zidului Berlinului și sfârșitul Războiului Rece - nu s-a materializat Încă. Dacă amenințarea terorismului mondial pune noi probleme de securitate care nu au
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
În Statele Unite ale Americii și Europa, diferența Între PIB-urile celor două superputeri ar crește și mai mult. Alte categorii pot fi adăugate la această listă. Ceea ce devine evident este că diferența inițială Între cele două PIB-uri - Statele Unite ale Americii situându-se puțin În urma Europei - se mărește În momentul În care ajustările se realizează pentru activitățile economice care sunt fie destructive, fie nu contribuie Într-un mod semnificativ la creșterea nivelului de trai. Calitatea vieții Însă atunci când ne concentrăm asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
sărăciei printre copiii Statele Unite ale Americii se află pe locul 22, ocupând penultima poziție printre națiunile industrializate. Numai Mexic este În urma Statelor Unite ale Americii. Toate cele cincisprezece națiuni europene puternic dezvoltate au mai puțini copii care trăiesc În sărăcie decât Statele Unite ale Americii 81. Chiar dacă considerăm sărăcia absolută, folosind definiția americană a sărăciei, copii americani sunt mai săraci decât cei din nouă națiuni europene 82. În prezent, 11,7 milioane de copii americani sub vârsta de optsprezece ani trăiesc În sărăcie - așa cum aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
iluminist a Îmbrăcat o formă oarecum diferită, una mai potrivită cu spiritul de frontieră american. Americanii au introdus un nou instrument pentru utilizarea spațiului și timpului. Cu toate că ideea de eficiență este foarte veche, forma ei modernă a fost dezvoltată În America secolului al XIX-lea și s-a răspândit cu repeziciune În restul lumii, schimbând felul În care oamenii organizau detaliile vieții zilnice. În timp ce oamenii au folosit unelte de mii de ani, tranziția la cărbune și mașina cu aburi În secolul
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
acel stat În anii 198047. Prin contrast, zonele metropolitane În Europa sunt, În medie, de trei-patru ori mai dens populate decât cele din America. Chiar și zonele suburbane europene sunt de patru ori mai dense decât cele din Statele Unite ale Americii 48. Predilecția americanilor pentru terenuri este egalată numai de dorința noastră de a fi proprietarii caselor construite pe acele terenuri. Politica guvernului federal a Încurajat proprietatea caselor În defavoarea Închirierii, pe piața americană a locuințelor. Garanțiile pentru ipoteci oferite de Federal
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
cu Statele Unite ale Americii, 90% dintre intervievați sunt de acord ca Uniunea Europeană să devină o superputere, iar marea majoritate au spus că dacă ar fi egal un al Americii, Uniunea Europeană ar putea să conlucreze mult mai strâns cu Statele Unite ale Americii 38. În schimb, americanii au o atitudine foarte diferită privitor la Întrebarea dacă Uniunea Europeană trebuie să fie o superputere. 52% dintre americani spun că Statele Unite ale Americii ar trebui să fie unica superputere a lumii și numai 33% sunt de
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
europene pentru apărare se ridică la numai 155 de miliarde de euro, mai puțin de jumătate dintre cele americane 63. Cu toate că este mult În urmă din punct de vedere tehnologic, Uniunea Europeană are În prezent mai mulți soldați decât Statele Unite ale Americii - În jur de două milioane de oameni 64. Statele Unite ale Americii au numai 1,4 milioane 65. Ne-am putea aștepta că având jumătate din bugetul militar al Statelor Unite ale Americii, forțele combinate ale Uniunii Europene ar avea cel puțin jumătate din capacitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
ca să nu mai menționăm politologii și-au pierdut răbdarea cu ceea ce ei consideră o politică externă prostească a Uniunii Europene, sprijinită pe o prezență militară aproape inexistentă. Observatorii politici britanici s-au alăturat corului crescând de nemulțumire din Statele Unite ale Americii referitor la filosofia de politică externă difuză a elitelor europene. Comentariile acide ale conservatorului britanic Michael Gove sunt tipice pentru cei din anturajul „realpolitik”. În opinia sa... Liderii europeni Încearcă să rezolve conflictele cu ajutorul terapiei internaționale a proceselor de pace
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
cercetări științifice a venit odată cu fisiunea atomului și folosirea bombei atomice pe populația umană În Japonia În ultimele zile ale celui de-al doilea război mondial. Cu toate că unii dintre oamenii de știință angrenați În proiectul ultrasecret al Guvernului Statele Unite ale Americii - Proiectul Manhattan - au avut Îndoileli despre acest domeniu de cercetare și folosirea rezultatelor, exprimându-și Îngrijorarea, ortodoxia științifică a câștigat, iar arma nucleară și, mai târziu, energia nucleară au fost dezvoltate fără piedici. Până În zilele noastre, raționamentul a fost că
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
În cele din urmă Uniunea Europeană. În definitiv, Hawaii și Alaska s-au alăturat Statele Unite ale Americii, cu toate că sunt separate geografic de celelalte patruzeci și opt de state care formează un Întreg. Mexic, cu toate că este mult mai sărac decât Statele Unite ale Americii - este totuși cea de-a zecea putere economică mondială -, ar putea fi absorbit În Statele Unite ale Americii pe măsură ce migrația mexicană, În următoarea jumătate de secol, transformă o mare porțiune din America, Într-o diasporă culturală hispanică, estompând și mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
2003 2004 2005 2006 Canada 35,9 35,6 35,6 34,0 33,8 33,7 33,4 33,3 Mexic 17,3 16,7 18,5 18,1 19,0 19,0 19,9 20,6 Statele Unite ale Americii 27,3 27,9 29,9 26,3 25,6 26,1 27,3 28,0 Australia 29,3 29,8 32,1 31,4 31,6 31,1 30,8 30,6 Japonia 29,1 26,7 26,5
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
din Berlin (WZB). Este bursier al Institutului Marie Curie cu un proiect de cercetare privind populismul în Europa și în America Latină, pe care îl desfășoară la Universitatea din Sussex. Interesele sale de cercetare includ: populismul, studiile cu privire la democrație și politica Americii Latine. A publicat studii în Democratization și Latin American Research Review. Cas Mudde, Cristóbal Rovira Kaltwasser (eds), Populism in Europe and the Americas. Threat or Corrective for Democracy? (c) 2012, Cambridge University Press (c) 2015, Institutul European pentru prezenta ediție
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Populism in Europe and the Americas. Threat or Corrective for Democracy? (c) 2012, Cambridge University Press (c) 2015, Institutul European pentru prezenta ediție în limba română Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României: Populismul în Europa și în cele două Americi : amenințare sau remediu pentru democrație? / ed.: Cas Mudde, Cristóbal Rovira Kaltwasser; trad.: Emil Juverdeanu, Val Codrin Tăut; pref.: Daniel Șandru; postf.: Sergiu Gherghina, Sergiu Mișcoiu. Iași: Institutul European, 2015 Bibliogr. Index ISBN 978606-24-0117-7 I. Potrivit Legii nr. 8/1996, a
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
nr. 8/1996, a dreptului de autor, reproducerea (parțială sau totală) a prezentei cărți fără acordul Editurii constituie infracțiune și se pedepsește în conformitate cu aceasta. Printed in ROMANIA Cas Mudde Cristóbal Rovira Kaltwasser (editori) Populismul în Europa și în cele două Americi Amenințare sau remediu pentru democrație? Traducere de Codrin Taut și Emil Juverdeanu Cuvânt-înainte de Daniel Șandru Postfață de Sergiu Mișcoiu și Sergiu Gherghina INSTITUTUL EUROPEAN 2015 Lui Peter Mair (1951-2011) (c) The Syndicate of the Press of the University of
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
extraordinară de experți consacrați, dar și să-i convingem că acest proiect merită tot efortul depus. Datorită sprijunului financiar oferit de Volkswagen Stiftung, am organizat în august 2010 la WZB un workshop intitulat: Populismul în Europa și în cele două Americi. Amenințare sau remediu pentru democrație?, unde colaboratorii au prezentat o primă versiune a capitolelor, care au fost discutate de aceștia, dar și de cercetători din Germania și din alte țări. Însărcinații cu organizarea workshopului și-au luat foarte în serios
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
rând, de contribuțiile populiștilor la agenda politică și nu de aspectele naționaliste sau socialiste. Este important să notăm că acest concept minimal de populism este apropiat de cele mai multe definiții, utilizate pentru a studia acest fenomen, atât în perimetrul celor două Americi (de la Torre, 2000; Hawkins, 2009, 2010; Kazin, 1995), dar și în Europa (Art, 2011; Pankowski, 2010; Stanley, 2008). În plus, acest concept poate și a fost aplicat în cercetările empirice de pe tot globul (Filc, 2010; Jagers, 2006; Mudde, 2007). Mai
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
răspuns convingător fără a te strecura în prealabil în mintea populistului. În al doilea rând, definiția noastră nu spune nimic despre tipul de mobilizare al actorilor populiști, aspect care este central în mai multe dintre definițiile populismului în studiile consacrate Americii Latine (Roberts, 2006; Weyland, 2001). În timp ce recunoaștem unele legături logice cu anumite tipuri de mobilizare (conducerea carismatică, comunicarea directă între lider și mase, suspiciuni față de o organizare partizană puternică), încă nu suntem convinși cu privire la statutul exact al acestei relații. I-
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
funcționa din 1958, și până la începutul anilor 1990 a fost considerat de mulți drept una dintre cele mai stabile și mai consolidate democrații din regiune (Peeler, 1992). Decăderea progresivă acestui regimului după 1989 este una dintre marile enigme politice ale Americii Latine și a avut o influență puternică asupra caracterului anti-sistem, stângist al variantei de populism venezuelean în timpul lui Chávez. Această experiență face dificilă catalogarea cazului venezuelean. Venezuela reprezintă în mod clar un exemplu de populism la putere, lăsând așadar loc
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de a crea un puternic bloc populist al dreptei radicale cu acoperire largă în spațiul UE, care ar putea juca un rol important în Parlamentul European, au eșuat lamentabil, președintele venezuelean Chávez a devenit un jucător regional serios în spațiul Americii Latine. Pe fondul celor mai mari prețuri ale petrolului din istorie, acesta s-a folosit de bunăstarea (relativă) pe care o avea pentru a-i răsplăti pe aliații din alte țări ale regiunii, cum a fost cazul președintelui bolivian Evo
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
volum, dar doar câteva l-au studiat chiar în detaliu: răspândirea populismului. Cu alte cuvinte, în ce mod și în ce circumstanțe se poate răspândi populismul de la o societate la alta? Nu e o coincidență faptul că specialiștii în politica Americii Latine au identificat existența diferitelor "valuri de populism", cum a fost cel al ascensiunii liderilor neopopuliști, în anii 1990, și cel al apariției foțelor populiste radicale de stânga, în primul deceniu al noului mileniu (Friedenberg, 2007; Gratius, 2007). În mod
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]