2,417 matches
-
foarte mică distanță de nișa boltită din fundul amfiteatrului. Deodată cineva i se adresă în șoaptă chiar lângă ureche. Tresări întorcând brusc capul, dar nu văzu pe nimeni lângă el. Zări în schimb două colege care preferaseră să rămână în amfiteatru pe durata recreației. Ședeau departe, tocmai în rândul întâi, pe două scaune alăturate și, aplecate una spre cealaltă, discutau cu însuflețire în șoaptă. Eroul nostru se răsuci repede spre fundul sălii și constată că se afla exact în dreptul nișei boltite
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
aveau înaintea lor toate zilele următoare și o viață întreagă ca să afle ce avea să urmeze după ce avea să-și pună palma peste mâna ei pe brațul scaunului de la cinematograf. În lungul străzii Antonia nu se mai vedea. Elena În amfiteatrul "Dimitrie Cantemir", rotund și încăpător cât o arenă de circ, aduseseră studenți de la toate facultățile Universității. În așteptarea ședinței învăluite în mister, un murmur reținut și oarecum neliniștit se ridica în spațiul vast, înalt și difuz-luminos de deasupra stalurilor înclinate
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
fusese înștiințat unde aveau să-l așeze pe studentul Beldeanu. Se ridica, nu prea intimidat, un băiat înalt și voinic dar cam fără formă, cel puțin așa cum îl vedea Dragoș, din spate. Încă se mai tușea, rar și timid, în amfiteatrul "Dimitrie Cantemir". Astă-vară, acest student pe care îl vedeți cu toții în fața voastră, în timp ce se afla la muncă voluntară împreună cu colegii săi la gospodăria agricolă colectivă din comuna Buturugeni... Dar de ce nu povestești chiar dumneata, Beldeanu, sunt sigur că știi mai
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
altceva?... Studentul Beldeanu tăcea. Nu cumva ai intrat într-o biserică? Ba da, recunoscu Beldeanu. Unde era biserica aceea, chiar lângă straturile de roșii? Un hohot de râs, scurt și lipsit de convingere, se ridică din rândurile studențimii adunate în amfiteatru. Beldeanu, în picioare, ceva mai jos decât rectorul, râse și el, contaminat. Da, într-adevăr, era destul de aproape. Și? îl îndemnă rectorul cu nervozitate. Continuă! Ai intrat în biserică sau n-ai intrat? Ce anume te interesa în biserică? Vorbește
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
împreună! Din nou un cor incert de râsete se ridică rarefiindu-se în spațiul vast de deasupra stalurilor, în timp ce pe sus, prin cupola de sticlă, pătrundea lumina zilei cenușii de afară. Dar ceva neașteptat se petrecea în clipele acelea în amfiteatru. Întreaga atenție a studențimii părăsea cu grăbire interogatoriul început și, în toiul murmurelor, se muta undeva lateral, pe un interval dintre staluri, asupra asistentului universitar Grossman. Asistentul Grossman nu mai stătea pe locul de dinainte, ci alerga pe interval în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
toiul murmurelor, se muta undeva lateral, pe un interval dintre staluri, asupra asistentului universitar Grossman. Asistentul Grossman nu mai stătea pe locul de dinainte, ci alerga pe interval în jos, către rector, agitând un ziar deasupra capului. Striga ceva, însă amfiteatrul avea o acustică ciudată și mai ales cei aflați în spatele lui, mai sus, nu-l putură auzi. Dar asistentul Grossman ajungea la masa rectorului urcând în fugă cele câteva trepte și abia atunci se putu desluși ce spune: Uitați-vă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
fereală și neliniște spre locul de unde asistentul universitar Grossman smulsese ziarul din mâna colegei lor. Dar murmurele deveniseră hărmălaie și studențimea se ridica să plece lăsând tăbliile rabatabile ale scaunelor, dezechilibrate, să se lovească de speteze. Studenta exmatriculată ieșise din amfiteatru sau se pierduse în mulțime, astfel că nimeni nu știa cum arată. Viață trepidantă, sigur că da! Avea dreptate maică-mea! Jipa aruncase cuvintele cu furie, fără să se mai ferească, și se îndrepta impetuos spre ieșire stârnind proteste în timp ce
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
sângelui. Pentru o clipă, zări înaintea lui, în mulțimea forfotitoare și ireală, șuvița curbată din părul șaten al Elenei ascunzându-i obrazul pe jumătate. Acum ar fi putut s-o strige, însă se temu că, după toate cele întâmplate în amfiteatru, nu i-ar mai fi putut vorbi cu inima ușoară. Dar de fapt avea să-i fie dat vreodată să se apropie de ea fără crispare? În drum spre cantină, pentru masa de seară, traversau împreună linia de tramvai prin
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
bufniturilor înfundate și sacadate ce se auzeau de peste tot, dar se liniștiră repede, realizând că, întrucât erau doar două-trei reflectoare de scenă ce spărgeau întunericul, nu-i mai puteau vedea pe fanaticii ce se loveau cu capul de asfaltul colosalului amfiteatru al norilor, ținând ritmul. Deodată muzica încetă la fel de brusc precum începuse, învăluind pe toți și toate într-o liniște deplină. Întunericul, la fel, total. Tăcere. Apoi lumină. Multă lumină. Bas și lumină. Râuri de flăcări străbătură noaptea, uimind și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
an e numai soare, tot Îți place ție așa de mult soarele și marea. Dar nu vom uita Atena cu Partenonul și Areopagul. Te voi duce și la Delphi. Tu vei sta pe o lespede de piatră departe, departe, în amfiteatru, și eu voi merge în scenă, acolo de unde se citeau oracolele, și te voi întreba: Mă iubești mult prințesa mea? Și apoi, îl Întreba ea pe Marcel, care abia își mai ținea ochii deschiși, și apoi? El răspundea monosilabic: La
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
studenției, când Radu Gyr era asistentul lui Mihail Dragomirescu, a cărui catedră constituia “feuda” criticuluiu obiectivist și-n cadrul ei se dezbăteau volume “de poezii apărute-n cursul anului”. Asemenea activități de inițiere în critică se desfășurau, mai ales, în amfiteatrul Bibliotecii universitare Regele Carol I unde se afla și statuia regelui, capodoperă a vestitului Mestrovici, “ulterior maltratată de comuniști”. La aceste interesante dezbateri, participa și public. Ce lucru minunat! Tema principală era cea a modernității și modernismului. Radu Gyr apărea
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
să fii în stare să explici de ce o carte a lui Barthes poartă numele enig matic S/Z. Studenții mai slabi de înger făceau eforturi disperate să pătrundă în nucleul inițiaților. O frumoasă roșcată a-nțeles cu greu de ce un amfiteatru-ntreg a izbucnit în hohote când și-a-nceput o prezentare cu cuvintele: „Mă uitam aseară în Cours-ul lui Saussure...“ Exista, firește, și o opoziție la conceptul (mic-burghez) de struc tu ralism, mai ales din partea celor ce con duceau destinele
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
convertiri rapide, Tiberius dispuse la Roma zeci de procese, exilări, execuții, confiscări. Cât despre Sertorius Macro, mândria lui de muntean, inspirată de enorma putere dobândită, cu toate beneficiile ce decurgeau din ea, îl făcu să înalțe în orașul natal un amfiteatru grandios, în mare parte săpat în stâncă, a cărui acustică extraordinară poate fi admirată și astăzi în amfiteatrul dezgropat. În templul lui Hercules, pe care Sertorius Macro și-l alesese ca protector, a fost ridicată o statuie impunătoare a zeului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de muntean, inspirată de enorma putere dobândită, cu toate beneficiile ce decurgeau din ea, îl făcu să înalțe în orașul natal un amfiteatru grandios, în mare parte săpat în stâncă, a cărui acustică extraordinară poate fi admirată și astăzi în amfiteatrul dezgropat. În templul lui Hercules, pe care Sertorius Macro și-l alesese ca protector, a fost ridicată o statuie impunătoare a zeului, reprezentat ca un războinic așezat, ridicând o cupă cu vin. Dimensiunile și aspectul ei bătător la ochi au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
impunătoare, grosolană a lui Heracles șezând și bând, o dusese în templu. Sertorius Macro își spuse că nu avea să se mai întoarcă în puternica fortăreață din Apenini, îndrăgita Alba Fucens, acea arx unde visase să construiască cel mai frumos amfiteatru și dăduse aurul trebuitor pentru opera respectivă. Se gândi că acea construcție avea să-i păstreze memoria pe veci, nu ca un mic portret ce putea fi distrus cu lovituri de ciocan. Bău vinul dintr-o sorbitură, se ridică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
specialist în computere. În calitatea sa de cel dintâi savant TV de stil nou, Vaughan amestecase un grad mare de farmec personal - păr negru bogat peste o față cu cicatrice, o jachetă americană de luptă - cu o atitudine agresivă de amfiteatru și o convingere desăvârșită a stăpânirii subiectului său principal de interes: aplicarea tehnicilor computerizate de control la toate sistemele de trafic internațional. În primele emisiuni din seria sa, cu trei ani în urmă, Vaughan afișase o imagine puternică, aproape aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
îl ascultă atent și plecă. Avea niște ochi bulbucați și era tânăr. Îl chema Angelescu. Peste două ore au avut o lecție comună cu alte clase de-a IX-a și a X-a la fizică. O ține bulbucatul în amfiteatru. Înainte de a începe expunerea a vrut să-l vadă< îl ridică în picioare și Stani se uită cu dușmănie în ochii lui: - Te-ai săturat ? Mă mai lovești ? Stai jos ! Stani se gândea revoltat. - Tot el, nesimțitul, face pe năpăstuitul
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Apeducte romanice lipite de clădiri art deco lipite de cafenele pentru fumătorii de opiu lipite de cârciumi din Vestul sălbatic lipite de călușei de bâlci lipite de biblioteci de provincie în stil Carnegie lipite de case de suburbie lipite de amfiteatre universitare. După săptămânile de călătorie împreună cu Helen și Mona, uitasem cât de importantă este perfecțiunea. Pe calculatorul meu e ciorna materialului despre moartea în leagăn. Ultimul capitol. E genul de subiect pe care nici un părinte sau bunic n-are curajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
nația albastră! Voi ne cântăriți cuvântul și ni-l scoateți la mezat, Scrieți tomuri de impresii despre un catren curat; Vă numiți experți în toate, somități, curate genii, Intelectuali de vază adulați prin acadèmii! Sub povara senectuții stați înfipți în amfiteatre, Măsurând de sus mulțimea cu priviri imaculate! Voi sunteți titani maeștri care spânzură afonii, Dau răspunsuri concentrate și vorbesc în alegòrii; Pentru voi cultura este doar așa cum o vedeți, Vindeți autenticitate cu talent de târgoveți! Voi compuneți pentru dive un
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
asemănătoare La plecare, în loc să iasă ca de obicei pe ușa facultății de matematică, o apucă înainte pe un coridor spre facultatea de filologie, sperând să întâlnească pe vreun scriitor sau cu vreun profesor cunoscut al facultății vecine. După ce trecu de amfiteatrul Odobescu și o făcu la stânga pe lângă lift, fără ca, bineînțeles, să dea ochi cu nici o figură de literat celebru, el coborî în holul facultății de filologie și dădu să o apuce spre ieșire. Dar imediat observă, în partea cealaltă a holului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
felul său un tip cam zeflemist și foarte vesel, vorbăreț și glumeț, mare amator de bancuri și vorbe cu două tăișuri, gata oricând să treacă cu cea mai mare naturalețe de la lucrurile cele mai serioase la năzdrăvănii juvenile și din amfiteatre ori săli de seminar, în salonul zugrăvit și dichisit de la Carul cu Bere, localul său preferat. Desigur, s-ar fi dus și la Capșa, dacă i-ar fi dat mâna. Era și un mare afemeiat și, chiar din primele săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se abătu pe la facultatea de filologie, cu gândul să-i dea de urmă. Nu îi fu deloc greu să găsească grupa din care făcea parte. Studenții filologi din anul întâi tocmai se aflau la un curs de teoria literaturii în amfiteatrul Hasdeu, astfel că trebui să aștepte răbdător pauza. În vreme ce aștepta, el se gândi bine ce pretexte ar fi putut să invoce pentru faptul că nu-i mai dăduse nici un semn de viață și pentru a putea reînnoda, de astă dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
năvală afară studenții, inima îi zvâcni în piept, cu emoție și cu teamă. Dar surpriză și dezamăgire: nici urmă de Felicia printre studenții care ieșeau din sală. Zadarnic o așteptă, sperând s-o vadă totuși apărând mai târziu. Nici în amfiteatru nu dădu de ea. O găsi, în schimb, pe bruneta care fusese, împreună cu prietenul ei cel înalt și blond, în holul facultății atunci când o cunoscuse pe Felicia. Ea îi spuse că Felicia nu fusese la cursuri decât în prima săptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
tot cu glume sau cu vorbe în doi peri, ceea ce-l făcea să treacă drept un tip simpatic și destupat la minte, care nu privea lumea prin ochelari de cal, ca alții. Astfel că prezența unui student de la matematică în amfiteatrele celor de la filologie, unde nu se limita numai să audieze cursuri de literatură și de estetică, dar adesea își lua chiar notițe cot la cot cu filologii, ajunsese sa fie ceva obișnuit. Profesorul Vianu, care îi reținuse bine figura, de câte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să afle mai multe în legătură cu ea. Acest lucru îi dăduse mult de gândit, fiindcă nu reușea să-i găsească nici un fel de explicație logică. Și în anul al doilea, întâlnirile lor aveau loc tot la universitate, pe holuri și în amfiteatre, ca la început, iar după cursuri el o însoțea până în dreptul Cișmigiului, unde invariabil ea își lua rămas bun de la el, cu un aer parcă din ce în ce mai misterios, grăbindu-se apoi să se facă nevăzută undeva pe aleile parcului. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]