2,451 matches
-
de a visa la tenul lor de porțelan vermeil, la neverosimilul lor păr luminos... în afara prieteniei pentru dragul de Karl, nu-și permite să lege altele ; disprețuiește sclipirea frivolă a conversațiilor obișnuite, neputându-se opri să jinduiască la alții solidaritatea amicală ori succesul galant și monden... Iar seara, bineînțeles, continuă să scrie în vechiul caiet : Kölnisch Anonim : Cristos în Grădina Ghetsimani. Autorul necunoscând nu numai legile perspectivei și anatomiei, dar nici desenul, cu atât mai mult nu-mi dau seama de unde
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
maxim plictis. Și, dacă verși cumva porcăria aia de Panther Prime pe Harper, zbori de-aici. Tocmai pornesc abătută spre birou, cînd Cyril intră În Încăpere, cu o privire hăituită. — Atenție ! spune, bătînd din palme. Atenție, toată lumea ! E o vizită amicală, nimic mai mult. Domnul Harper va intra, poate va schimba cîteva cuvinte cu unul sau doi dintre voi, vă va privi cum lucrați. Așa că doresc să vă purtați cît mai normal, dar, firește, la cele mai Înalte standarde... Ce sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
pe scaun. Nu mă întrebi nimic, Mihai? se uită lung spre el, doar-doar îi va întîlni ochii. Nu, răspunde Mihai calm, privind-o deschis, cu simplitate. Atunci... saltă Tamara din umeri cu indiferență și se ridică. Servus! flutură un gest amical cînd trece pe lîngă el. Mîna lui Mihai o prinde puternic și o rotește cu violență, apropiind-o: Ce-i cu salutul ăsta în gura ta?! De cînd? A! rîde Tamara încet, ironică și-și eliberează brațul, desfăcînd pe rînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
de braț doar primii pași făcuți înapoi, pînă dincolo de ușile de sticlă, după care se depărtează de el, deschide o ușă, Mihai aude un "da, doamnă" respectuos, iar Simona precizează pe un ton ferm, dar aureolat de o anume infexiune amicală: "Lenuș scumpo, voi fi la raze X; preiei orice telefon"; "da, doamnă", se aude, iar Simona revine pe hol și-și contină drumul pînă în capătul culoarului, unde tastează un cifru pe cele cîteva butoane de pe tabloul instalat lîngă ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Ioan Vatatzes moștenitele lor drepturi de domnie. De dragul fraților săi, Manoil Comnenos se învoi să rumpă jurământul de fidelitate abia depus împăratului din Niceea. Cei trei frați Comneni întreținură cu latinii ce domneau în Pelopones și Eurip relații pacinice și amicale. Dar soarta nu-i îngădui lui Manoil Comnen o domnie lungă, și {EminescuOpXIV 121} pe patul său de dureri el se căi amar de călcarea jurăm]ntului; i fidelității comisă în contra lui Vatatzes. Curând după aceasta își închise ochii și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ești detașat la cazul Nite Owl, nu? Căutați mașina lui Coates? — Da. — Atunci Întoarce-te la cazul tău și să fii prezent la Birou la 2 după-amiază. Vreau să invit cîteva persoane importante de la Badge of Honor pentru niște interogări amicale. Tu ai putea ajuta la destinderea atmosferei. Billy Dieterling, Timmy Valburn... Oameni pe care Îi cunoștea și care străngeau cercul tot mai tare În jurul lui. — Bineînțeles. Am să fiu acolo. Morty Bendish veni În goană: — Jackie, asta Înseamnă că de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
bunul-simț al fetei - a lăsat un laș moralist pentru un bărbat. Ed apăsă pe butonul de ștergere. Stop. Start. — Tot pentru dosar, mai ai de stat aici șaizeci și șapte de ore și următorul meu interogatoriu nu va fi la fel de amical. Kleckner deschise ușa și-i Înmînă un dosar. — Căpitane, Vincennes a adus-o pe femeia aia, Lefferts. Se uită amîndoi la poze și mi-a zis că ai vrut să vezi niște chestii. Ed ieși. Un dosar gros - fotografii porno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
mai vină la anul la slujba din duminica aceea de octombrie, dar, așa cum se Întîmplă de obicei, sîntem năpădiți de treburi și pînă la urmă uităm. CÎnd Juan Lucas se apropia, bărbații ăștia plini de importanță Îi zîmbeau ironic ori amical de parcă i-ar fi spus: ai căzut și tu acum În laț, jucătorule de golf, ori: m-aș bucura să te văd Într-un consiliu de direcție, ori: ai aflat, Juan, că frații Pratolini s-au hotărît să facă investiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și că era în urmă pentru că porniseră târziu. A mers să admire noua mașină a bărbatului. Se dădea de zor în spate, admirând din toate unghiurile și bătându-l pe om pe umăr pentru a-l felicita. În timp ce el vorbea amical cu clientul său, plin de zâmbete și glume, Ashling a fost lovită de o luciditate pentru care era mult prea tânără. Asta e greu pentru el. De îndată ce Mike s-a întors la mașină, zâmbetele s-au dizolvat și el a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
al atitudinii rebele, ci chiar putea îndulci și potoli viața unui bărbat. Arăta foarte bine, deși frumusețea ei nu era chiar senzațională. Ce și-ar mai fi putut dori Toțki? Și totuși afacerea continua să înainteze pe dibuite. Reciproc și amical, Toțki și generalul stabiliseră ca deocamdată să evite orice pas oficial și irevocabil. Chiar și părinții încă nu începuseră să vorbească absolut deschis cu fetele; parcă își făcuse loc o disonanță; generăleasa Epancina, mama fetelor, cine știe de ce, devenise nemulțumită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lui Afanasi Ivanovici să-și facă un anume plan definitiv. Tocmai de aici începe momentul când în această istorie a intervenit energic și extrem de activ însuși generalul Epancin. Când Toțki a apelat atât de politicos la el pentru un sfat amical cu privire la una dintre fetele lui, tot atunci, în modul cel mai elegant cu putință, i-a făcut destăinuiri complete și sincere. I-a mărturisit că s-a decis deja să recurgă la orice mijloace posibile pentru a-și recăpăta libertatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și acum pe Toțki încă îl mai treceau fiori reci pe șira spinării, ci, dimpotrivă, părea să se bucure că, în sfârșit, poate discuta sincer și prietenește cu cineva. Mărturisi că și ea de mult voia să solicite un sfat amical, că doar mândria o împiedicase, dar că acum, când gheața fusese spartă, nici că se putea mai bine. Mai întâi cu un zâmbet trist, apoi veselă și cu un surâs șăgalnic, recunoscu că nici într-un caz nu mai poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
prințului, Ganea era ostil și aproape disperat; dar, cică, între el și prinț s-au rostit câteva cuvinte, după care Ganea a stat cu prințul două ore, timp în care a plâns cu mare amărăciune. S-au despărțit în relații amicale. Această știre, aflată de toți Epancinii, era, după cum s-a confirmat ulterior, absolut exactă. Desigur, e ciudat că asemenea știri puteau ajunge atât de repede la destinație și aflate de cine trebuie; de exemplu, cele întâmplate la Nastasia Filippovna se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a mai întâmplat, chiar eu i-am mai sărit în ajutor... Dar, cu asemenea avere, să dai polițe unui cămătar și să fii îngrijorat de ele - e imposibil. Și nu poate fi la per tu și în relații atât de amicale cu Nastasia Filippovna. Aici e aici. El jură că nu înțelege nimic, iar eu îi dau deplină crezare. Problema e, însă, dragă prințe, că am vrut să vă întreb: nu cumva știți ceva? Adică, printr-o minune, n-a ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
văzută nicăieri. Mulți încă nu știu că și-a făcut din nou apariția. Echipajul l-am zărit acum trei zile, nu mai mult. — Echipajul e excelent! spuse Adelaida. — Da, echipajul e excelent. Plecară amândoi, având, de altfel, atitudinea cea mai amicală, cea mai frățească, s-ar putea spune, față de prințul Lev Nikolaevici. Însă pentru eroul nostru această vizită conținea în sine chiar ceva crucial. Să zicem că bănuia și el multe, chiar din timpul nopții (poate, și mai dinainte), însă până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să bea și împinsese din fața lui paharul; ceva posomorât trecu pe chipul lui. După ce toată lumea se ridică de la masă, el se apropie de Rogojin și se așeză lângă el. S-ar fi putut crede că sunt în relațiile cele mai amicale. Rogojin, care la început se pregătise și el să plece neobservat, stătea acum nemișcat, cu capul în pământ, părând și el să fi uitat că voia să se retragă. Toată seara nu pusese în gură nici un strop de vin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
acesta, având o asemenea protecție, ciudățenia va părea mult mai puțin ciudată. Problema e că părinții nu erau câtuși de puțin în stare să decidă: „Există oare ceva ciudat în istoria asta și în ce măsură? Sau nu există nimic ciudat?“ Părerea amicală și sinceră a unor persoane de mare autoritate și competență era necesară tocmai în momentul de față, când, datorită Aglaiei, încă nu era nimic hotărât definitiv. În orice caz, mai devreme sau mai târziu, prințul trebuia introdus în societatea despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
care nu se întâlniseră câțiva ani la rând și care nu simțeau unul față de altul nimic altceva decât indiferență, dacă nu cumva chiar dezgust, dar se întâlniseră acum ca și cum de-abia ieri s-ar fi văzut în compania cea mai amicală și mai plăcută. De altfel, societatea era puțin numeroasă. În afară de doamna Belokonskaia și „moșulică-demnitarul“ (persoană într-adevăr importantă), în afară de soția acestuia, mai era de față un general de armată, foarte impozant, baron sau conte, cu nume german, un ins extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Aglaia, care, în seara aceasta, era uimitor de frumoasă. Toate trei domnișoarele erau elegant îmbrăcate, deși nu foarte luxos, și chiar erau pieptănate într-un fel cumva deosebit. Aglaia ședea cu Evgheni Pavlovici, conversând și glumind cu el neobișnuit de amical. Evgheni Pavlovici păstra o atitudine mai rezervată ca de obicei, poate din respect pentru persoanele de vază. De altfel, era cunoscut de mult în lumea bună; se considera că, deși tânăr, face parte din elită. În seara aceasta își făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
el, văzându-i muțenia încremenită, dar râdeau prietenește, cu veselie; mulți intrară în vorbă cu el și vorbeau cu foarte multă blândețe, mai ales Lizaveta Prokofievna: râzând, îi spunea ceva foarte, foarte încurajator. Deodată simți că Ivan Feodorovici îl bate amical pe umăr; Ivan Petrovici râdea și el; dar mai binevoitor, mai fermecător și mai simpatic era bătrânelul: îl luă pe prinț de mână și, strângându-i-o ușor, lovindu-i-o cu palma celeilalte mâini, îl îndemna să-și vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Rogojin, se află acum foarte aproape de dumneavoastră, în casa pe care o știți, tot la doamna aceea, Daria Alexeevna... o doamnă foarte dubioasă, prietena ei, și astăzi, spre această casă dubioasă, își va face drum Aglaia Ivanovna în vederea unei discuții amicale cu Nastasia Filippovna și pentru a rezolva diferite probleme. Vor să se ocupe de aritmetică. Nu știați? Pe cuvântul dumneavoastră? — E incredibil. — Ei, e bine dacă-i incredibil. De fapt, de unde să știți? Deși într-un oraș mic, ca acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
suntem de acord întru totul și în cel mai înalt grad cu cele câteva cuvinte, foarte tari și chiar profunde în sens psihologic, pe care Evgheni Pavlovici i le spusese prințului de-a dreptul și fără menajamente într-o discuție amicală care avusese loc în cea de-a șasea sau a șaptea zi după incidentul de la Nastasia Filippovna. Pentru că tot veni vorba, să remarcăm că nu numai Epancinii, ci și toți cei care aveau într-un fel sau altul legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
adusese prințului un doctor, care era și el bătrân și onorabil, vilegiaturist, cu ordinul Sfintei Anna la gât, doar pentru ca acesta să poată studia, ca să zicem așa, locul, să-l cunoască pe prinț și deocamdată neoficial, ci, ca să zicem așa, amical, să-i spună la ce concluzie a ajuns. Prințul își amintea de această vizită a doctorului; își amintea că Lebedev, în ajun, se ținuse scai de capul lui spunându-i că-i bolnav, și, când prințul refuzase categoric intervenția medicinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Fran și că n-aș ști că În casă se află o celebritate decît dacă mi-ar atrage ele atenția. Ușa se deschide și sîntem purtate Înăuntru de un val de căldură, zgomot și agitație. Fran și Marcus ne salută amical, ne iau hainele și ne Îmboldesc către bucătărie, unde Încercăm să ne reluăm conversația În șoapte grăbite, În vreme ce hainele noastre sînt puse la cuier. — Deci, ăsta cine mai e? — Nu-mi spune că n-ai văzut Șoapte În Întuneric, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
abia mai respir. Puțoii ăia care-l Întrețin muncesc de se-ndoaie. — Bruce, tresavem o mică discuție. Niddrie a convocat echipa la o ședință În biroul lui azi după-amiază, Îmi spune nevestica asta dulce. Folosește termenul respingător „Niddrie“, nu unul amical ca „Jim“ sau altul respectuos ca „Șeful“. Sigur l-a strâns cineva de coaiele lui cangrenoase și e În căutare de prieteni. Sau poate că nu. Poate că bătrânu puțoi mă duce de nas. Drummond Încă n-a luat legătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]