3,631 matches
-
mai multe... nu mai știu câte, mă prefăcui eu încurcat, spre a-i provoca un răspuns precis. Băieții, care până atunci priviseră pe fereastră, plictisiți că nu se simțeau deloc la largul lor, își ciuliră urechile, presimțind că se vor amuza pe socoteala lui Marinescu, vădit în mare încurcătură. Dar răspunsul întîrzia să vină. Marinescu își îndreptă nodul la cravată, își împinse apoi maxilarul inferior în afară, scoțîndu-și mărul lui Adam din guler și spuse stingherit: ― Dacă dumneata ții chiar atât
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
o slabă incursiune în anemicele mele cunoștințe de Latină! ― Am fost convins că s-a cam exagerat, așa cum se întîmplă întotdeauna în astfel de împrejurări! Să trecem deci la lucrarea scrisă și vom mai... convorbi la "oral", făcu el vădit amuzat de îndrăzneala mea. Am să vă dau subiectele pe două serii, și anume: două ode din Horațiu. La prima; "In arborem"; și la a doua: "Ad fons Bandusiae"! Toți lăzăriștii îi știam pe Horațiu la perfecție de la Barosanul, și încă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mult mai profund decât crezi. Trebuie doar să Înveți să-l privești. Oglinda nu este reflectarea, ci cunoașterea. Ea nu reflectă lumina, ci iluminează. Aduce lumina interioară. Înțelepciunea. Ea te duce din reflexie În reflecție. Acest joc de cuvinte Îl amuzase pe Oan-san. - Acum Îmi explic, spusese el, de ce te piepteni atât de mult În fața oglinzii. Devii mai deșteaptă. Fata izbucnise În râs, iar mișcarea capului pe spate făcu să alunece gluga, lăsându-i părul negru și lucios să cadă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Când soția lui s-a întors acasă, chiar în momentul intrării pe ușă, fetița a informat-o: Mama, tăticu a dat slănina la țigănci! Bietul Horia, deși era exasperat de situația jalnică în care se afla cu învățatul, s-a amuzat când și-a dat seama cât de secretoasă este fiică-sa. Concluzia? Aceasta este soarta secretelor încredințate copiilor până la o anumită vârstă. Dar oare înțeleg ei, cu adevărat, ce este un secret? Dacă doriți să comunicați cuiva o informație și
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
Casa Roșie, să-i arate lui Sushi cum îi stă costumul. Poate o va scoate și la plimbare. Și-o imaginează îmbrăcată ca o englezoaică, în rochie lungă, cu broderie și pălărie mare de pai pe cap. Și cu umbrelă. Amuzat de idee, urcă treptele magazinului lui Shahid Khan, trecând repede pe lângă ucenicele aplecate asupra mașinilor de cusut și-l cheamă pe croitor, care-și bea ceaiul undeva, în spate. Costumul este o încântare. Shahid Khan a dublat materialul crem cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
salutând englezii. Unii chiar îi răspund la salut. Pagină separată După acel incident, Bobby recurge la alt tertip. Pierde vremea prin locurile frecventate de englezi, încercând să intre în vorbă cu ei. N-o face pentru bani. Doar ca să se amuze. Apollo Bunder este un astfel de loc. Când acostează vreun vapor, docul se umple de lume și printre aceștia sunt mulți nou-veniți, care au nevoie de ajutor. Strecurându-se printre sacii cu corespondență și bagajele marcate cu cretă, caută astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
imperiul liniștii și în afara unor cerșetori și a unui ciclist care se grăbește, își poate imagina că acesta este primul moment după sfârșitul lumii. Pretty Bobby pare că se învârte în jurul unei scene pe care au eliberat-o alții. Se amuză, ocupând spațiul într-o manieră de mare domn, plimbându-se pe mijlocul drumului, întinzând brațele să ocupe cât mai mult loc. Pretty Bobby, Lordul Bombayului mort. Străbătând cu pași uriași orașul abandonat, ajunge la fântâna Flora. O mulțime de becuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
femeie cu nasul cârn, în uniformă cvasi militară, ține o cuvântare în fața publicului. Ridică un portret al Primului Ministru, denunțându-l drept Pied Piper, unealta conspirației semitic-bolșeviste. Prietenii lui Jonathan bat din palme și se bucură. Jonathan aplaudă și se amuză. Citește numele scrise cu vopsea pe magazinele din spatele scenei: Silver's Kosher Delicatessen, Bloom's Bakery, imaginându-și-i pe mai marii Zionului complotând printre cârnați și sacii cu făină. Apare apoi o femeie mai bătrână, îmbrăcată în aceeași uniformă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
muzică, este atâta lirism în picturile lui! Nu-l pot asemăna decât cu muzicienii Debussy și Ravel, precum și cu poetul german Morgenstern, a cărui lirică îmi aduce aminte de melo peele lui Topârceanu și de incantațiile rugăciunilor. Odată m-am amuzat ilustrându-i patruzeci de poeme. Arta e o joacă genială. — Tu cum faci când pictezi? — Mă joc tot timpul, la șevalet și în viață. Dacă n-ar fi existat Paul Klee, poate n-aș fi fost atât de atrasă de
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
pierdut, am ripostat. Propune tu un joc în care să intrăm amândouă. — Ai auzit de „Chestionarul lui Proust“? mă iscodi ea volubilă. — Nu. — În saloanele franceze ale secolului al XIX-lea, din perioada Belle Époque, elita culturală a vremii se amuza cu un joc de societate adus din Anglia, prin care parti cipanții își dezvăluiau gusturile, aspirațiile, dorințele și caracterul. Setul de întrebări era același pentru toți, iar răspunsurile spontane erau așternute pe hârtie, în niște „albume de confesiuni“. — Ce legătură
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
veșmântul cerșind o nouă dimineață, Iar gânduri ce au zăcut o iarnă-n amorțire Renasc dorindu-și haină nouă de iubire. Se înalță dintre sloiuri murmure de seară, Pe umeri aburește zvon de primăvară, Pendulări de cald și frig se-amuză printre zile Și dintr-un geam zâmbesc eternele zambile. îmi crește-ncet sub piele mirosul viu de crud, în pocnete de muguri m-aș vrea un zbor din sudPe câmpuri vremea curge în rondel de ghiocei Și mâna mea te
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
în universuri paralele Și ai făcut singurătății pact Trecutul și amintirile să spele. N-ai înțeles că bietul arlechin Ce-agoniza pe scena lui pustie O replică timidă ca un chin Dorea în cartea vieții să ți-o scrie Te amuza scânteia din priviri De împreună piesa v-o jucați Roșeai la glume și aveai trăiri Când sufletul de toate dezbrăcați. Pe scena rece, goală, prafuită Stai singur și privești în gol E noapte, e târziu și-a ta iubită Pe
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
am dreptul să schimb regulile. Încep să înțeleg că viața imperială nu e nimic altceva decât o sumă de detalii elaborate. Cea mai mare problemă a mea e răbdarea. An-te-hai îmi ține companie cât timp mi se aranjează părul. Mă amuză cu povestioare și glume. Stă în spatele meu, în vreme ce eu stau cu fața la oglindă. Cel care îmi face părul mi-l netezește mai întâi cu apă parfumată, aApoi, îl dă cu ulei din extract de floarea-soarelui de munte. După ce îl piaptănă, mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Tovarășu’ viciu. - Care, a lu’ Cîcații Mă-si? - El. - Aha... Ei, dară să poftească. Gazda la care, cu autoritatea sa de goarză comunală mă instalase Niță era un bărbat ce părea cu totul lipsit de griji. Cînd am picat, se amuza cu un elefant din porțelan care, tras la capăt de o ață cu plumb, pășea de pe-un picior pe altul, legănîndu-se pe masă. În fiecare seară nea Manalache se desbumba alene în fața focului și, lăsîndu-se gîdilat de dogoare, își
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
făcuse ce făcuse ca să obțină catedra de muzică la școala din centru. La nuntă, profesorul și-a distrat mireasa ieșind cu lanțul de gît, în patru labe, din cușca cîinelui. În vremea asta, cu coatele pe gard, toți vecinii se amuzau copios. Un țigan isteț, cu ochii bulbucați, umplea cu trupeșia sa un sacou în picățele. De culoarea cuibarelor de viespi, peste urechile sale cojite, se lățea, scămoasă, o șapcă model Șoptelea. Perorînd despre deviatoriștii care nu țin sama de viața
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Italia. Cu vioiciunea care le stă în caracter, femeile ghicesc fără de greș stupiditatea și, din această pricină, pe autorii de scrisori, ele îi respectă cu dispreț. În vreme ce bărbatul rămîne convins că fiecare cuvînt al său a fost incandescent, doamna se amuză. Ar trebui să se știe, odată pentru totdeauna, că dragostea e acel lucru foarte mare alcătuit numai din fleacuri. E limpede că nici pînă acum eroul nu s-a însurat. În compensație, eșecul l-a convins că celibatul îi conservă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
și tocmai alunga frigul nopții, când se întoarse pentru a-i vedea pe pajii tineri și nepăsători strângându-se în jurul focului. Erau pe jumătate goi, cu tot frigul din Luna Întâi, și făceau zarvă pentru ceva ce părea să-i amuze. — Sakichi! Shojumaru! Acum ce v-a mai apucat de faceți gălăgie? întrebă Hideyoshi, aproape invidios pe veselia lor. Nimic, răspunse Shojumaru, care devenise, recent, paj, și se îmbrăcă repede, aranjându-și armura. — Stăpâne, interveni Ishida Sakichi, Shojumaru se jenează să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mai auzit niciodată numele „Anzio“. Nu are un nume japonez? — Este nepotul lui Ito Yoshimasu. Numele lui e Yoshikata. — A, acela este? O rudă a lui Ito Yoshimasu, seniorul castelului Obi. Și tu? — Eu sunt fiul lui Yoshimasu. Nobunaga era amuzat în chip straniu. Privindu-l pe acel tânăr impertinent și fermecător, educat în grădina de flori a culturii creștine, nu putea decât să-și închipuie chipul mustăcios și nepăsător al tatălui, Ito Yoshimasu. Cetățile de pe litoralul insulei Kyushu, în Japonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vreme, avuseseră ochii umflați de lacrimi zi și noapte și nici un zâmbet nu apăruse pe fețele lor tinere care ar fi trebuit să fie pline de voioșie. Dar, într-un târziu, cele trei prințese se obișnuiseră cu locatarii castelului și, amuzate de stilul vesel al lui Hideyoshi, ajunseseră să-l îndrăgească, numindu-l „interesantul nostru unchi“. În ziua aceea, după mai multe reprezentații, „unchiul cel interesant“ intră în cabinele actorilor, îmbrăcă un costum și ieși pe scenă. — Ia uite! E unchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de șăd Iorga săbier și Dumitrașco starostele de bărbieri”. Și cui or plăti ei chirie acum? Apoi ce ți-i Tanda ce ți-i Manda? Cei doi chiriași vor plăti acum chirie „preosfinții sale părintele patriiarhul de Ierusalim” și gata! Amuzat de spusele bătrânului cu ton hazliu, călcam leneș pe ulița colbăită, cu privirea zburătăcită dintr-un loc în altul. Multe lucruri mi se părea că se repetă necontenit; negustori strigându-și marfa, harabale doldora de marfă, trăsuri cu cai focoși
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
aprobă Angela. Spectacolul. ― Mă voi duce la spital mâine. Promit! ― Bine. Îți țin pumnii și nu uita să mă suni! ―M-mulțumesc foarte mult, m-am bâlbâit Înainte să Închid... ― Ce s-a Întâmplat? Întrebă Maria zâmbind. M-am uitat amuzată la ea. ― Tu să-mi spui. ― Ce să-ți spun? făcu ea nevinovată. Părea că se abține să nu izbucnească În râs. M-am oprit În mijlocul trotuarului. ― Maria, știu că ai legătura cu asta. Se vede pe fața ta. Acum
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
de mult să mai cred că Dumnezeul care îmi fusese repartizat mie era un bătrân inofensiv, cu plete lungi și barbă. Dumnezeul meu era mai curând un soi de Jeremy Beadle celest, iar viața mea era spectacolul cu care îi amuza pe ceilalți Dumnezei. Priviți, îi invită el râzând, cum Rachel crede că are o slujbă nouă și că e în regulă să-și dea demisia de la vechiul serviciu. Dar ea nu știe că firma cea nouă e pe cale să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mi le scoată una câte una cu mâinile sale de expert, așa cum făcea de obicei. Cu toate astea, nu eram deloc pregătită pentru ceea ce s-a întâmplat. Mi-a spus verde-n față că vizita mea la spital nu-l amuza câtuși de puțin. De fapt, părea chiar dezgustat. — Când ți-ai pierdut simțul umorului? l-am întrebat eu uluită. Ești la fel de rău ca Brigit. N-am de gând să răspund la așa ceva, a șuierat el. După care, spre oroarea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ăia de un albastru strălucitor semăna perfect cu Mickey Rooney. De cum s-a așezat Josephine, toată lumea a început să-și privească în tăcere picioarele. Râsetele și conversațiile de la masa de prânz dispăruseră fără urmă. Tăcerea era profundă. M-am uitat amuzată la fețele lor. De ce erau toți așa de speriați? în cele din urmă, Josephine a spus: —Dumnezeule, tăcerea asta e de-a dreptul stânjenitoare. OK, John Joe, n-ai vrea să ne citești povestea vieții tale? în momentul ăla s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
arăta la fel de șocată pe cât mă simțeam și eu. M-am răsucit în scaun simțindu-mă cât se poate de aiurea - nu numai pentru că alesesem unul dintre cele mai proaste locuri - dar și pentru că jocul de-a psihoterapia nu mă mai amuza. La început fusese distractiv, dar acum devenise serios și înfricoșător. —Ce-ai de spus în legătură cu toate astea, Neil? l-a întrebat Josephine cu voce scăzută. Am răsuflat adânc. Slavă Domnului că Neil avea posibilitatea să se apere. —E o curvă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]