2,050 matches
-
social, înspăimîntînd și mai mult regimul. Burghezia înfricoșată a trecut în opoziție, capitalul evreiesc a dispărut peste graniță, iar prețurile produselor de bază au urcat pînă la cer. Legiunea a organizat propria ei "Poliție legionară", care va fi în fruntea anarhiei, a jafurilor, a crimelor și a degradării. Țintele acesteia erau evreii, străinii (ambasadele străine protestau fără încetare!) și chiar cuziștii. Antonescu a încercat să ridice moralul poporului său. Era o ispășire publică pentru păcatele din trecut, se organizau parăzi, a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Trăiască Moartea! Trăiască Biruința Legionară! Dar pentru un militar conservator ca Antonescu, sarcina primordială a guvernului era mai curînd menținerea și asigurarea vieții decît preamărirea morții. El i se plîngea tot mai des lui Sima că "nu pot trăi în anarhie!"30 Pe la sfîrșitul lui septembrie, Bucureștiul devenise tot mai greu de suportat pentru Iorga. Statutul de universitar îi fusese retras și li se puneau bețe în roate activităților Institutului său de Istorie Universală. Nu-i mai rămînea decît "Neamul românesc
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
suportat pentru Iorga. Statutul de universitar îi fusese retras și li se puneau bețe în roate activităților Institutului său de Istorie Universală. Nu-i mai rămînea decît "Neamul românesc", dar aici Nicolae Georgescu-Cocoș era tot mai greu de controlat. Pe măsură ce anarhia legionară căpăta o amploare tot mai mare, Iorga a scris un editorial intitulat Umbra lui Robespierre. El avertiza că "orice revoluție își are Robespierre-ul ei", incoruptibilul, flegmaticul, tăiosul, nemilosul și arogantul Robespierre. Prundeni a replicat chiar a doua zi: "Da
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
telefoneze generalului Petrovicescu, ministrul de Interne (un simpatizant al Legiunii). Mircea i-a urmat prompt sfatul, dar fără nici un rezultat. A obținut în cele din urmă legătura cu colonelul C. Rioșeanu de la Ministerul de Interne (un oficial pro-Antonescu), dușman al anarhiei legionare. Acesta a făcut tot ce-i stătea în puteri. A fost întîmplător obținută legătura cu Sima și s-a ordonat instituirea de puncte de control polițienești între Sinaia, Ploiești și București, deși se știa că aceste măsuri erau inutile
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
gîndi la pedepsirea asasinilor lui Iorga și ai celorlalți", a replicat Sima. Ceea ce Antonescu nu era dispus să facă46. Totuși, aceste două zile sîngeroase par să fi constituit punctul de cotitură al atitudinii lui Antonescu față de Legiune. Repulsia sa față de anarhia legionară începea să se cristalizeze. El i-a convocat pe cîțiva dintre ofițerii lui superiori de încredere și, după cum își amintea Amiralul Măcelaru, le-a spus că va nimici Legiunea de îndată ce acest lucru va fi posibil 47. Așa cum își amintea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga a fost trist. Trebuie să remarcăm totuși o excepție: greu încercata Franță nu și-a uitat prietenul. Prezența la funeralii a însărcinatului francez a fost bătătoare la ochi. Au venit și cîțiva ofițeri superiori, protestînd prin prezența lor împotriva anarhiei legionare. Pe lîngă toate acestea, se făcuseră pregătiri minuțioase pentru reînmormîntarea lui Codreanu și a altor legionari. O procesiune solemnă a pornit de la bisericuța Sf. Ilie din Gorgani spre Casa Verde, unde martirii Legiunii au fost depuși spre odihnă veșnică
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Buenos Aires și multe alte ziare din Chile și Brazilia au publicat panegirice în care erau prezentate viața, activitățile și realizările lui Iorga, era scoasă în evidență atitudinea sa pro-Aliați, profranceză și antinazistă ca motiv al asasinării sale și erau condamnate anarhia și bestialitatea legionară. Deasupra multor universități din lumea occidentală au fost arborate steaguri de doliu. În Ungaria, cotidianul Partidului Național Socialist Ungar, "Magyarág", a publicat un editorial defăimător. Editorialul cotidianului guvernamental "Magyarorzság" era semnat de Pál Szvatkó, care, cu evidenta
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în favoarea ungurilor: necrologul scris în memoria profesorului Bitay, pamfletul "împotriva urii dintre națiuni" (adică dintre națiunile română și ungară), dar menționa că reconcilierea era prefigurată "numai pe baza Tratatului de Pace de la Versailles". Articolul se încheia astfel: "Poate că în anarhia bucureșteană se va găsi mai devreme sau mai tîrziu un glonte și pentru ucigașii lui Iorga"52. Ziarul "Popolo di Roma" (un important cotidian fascist italian) era mai interesat de justificarea "acțiunii directe" decît de exprimarea recunoștinței față de un prieten
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
devenit Mareșalul Antonescu. Germanii (pe care legionarii contau cu atîta naivitate) și-au pus speranțele în vechea ordine, întrucît erau interesați în primul rînd de stabilitate. Prin ianuarie a devenit limpede că o asemenea stabilitate nu va fi realizată prin anarhie legionară și experimente sociale arhanghelice. Hitler s-a întîlnit cu Antonescu la mijlocul lui ianuarie 1941 și i-a spus acest lucru. După ce s-a întors de la Berlin, între 21 și 23 ianuarie, Antonescu a pornit lupta împotriva Legiunii. Tancurile lui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
un proces pașnic. Numai o Europă Unită, pașnică, democrată și prosperă poate oferi o alternativă la ceea ce era numită de multă vreme și în sens peiorativ "balcanizare". Numai o astfel de Europă poate arăta drumul spre unitate și pace în locul anarhiei, al naționalismului exagerat (incompatibil cu umanitatea) și al războiului. Dacă Europa va continua să se ghideze după tendințele actuale (cu grupuri etnice pașnice și neviabile avînd pretenții la suveranitate), atunci fie că majoritatea statelor europene se vor dezmembra, fie că
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pe plan internațional a naționalismului cultural ar aduce lumii pace și înțelegere! Iorga nu era revoluționar, pentru că, după părerea lui, națiunea era mai presus de societate, iar menținerea ordinii era pe cît de firească, pe atît de esențială. El ura anarhia și revoluțiile (avertizîndu-l pe Kerenski, "care spera să schimbe lumea cu două-trei discursuri"). Discreditate cu multă vreme în urmă, Iorga respingea schimbările sociale deliberate și reformele forțate. Soluția era o transformare organică treptată în cadrul naționalismului cultural. Receptivitatea naționaliștilor (de tipul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pentru România se poate găsi o soluție echitabilă în privința Transilvaniei sau a Basarabiei, dar mai există o soluție și în altă parte a Balcanilor. În acest mod poate fi rezonabilă contradicția dintre autodeterminare și inviolabilitatea frontierelor. Alternativa este revenirea la anarhie internațională sau la o reprimare brutală. Dacă vor veni asemenea vremuri, va fi oare Iorga considerat drept un vizionar sau "un om al secolului al XIX-lea"? Probabil că ambele. Dacă nu ar fi fost "un om al secolului al
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
o explicație foarte diferită intitulată: "Învățător-Instigator". Analizele lui Mihalache nu conțin nici un element antisemit; el sesizează răspîndirea exploatării, a ignoranței și a lipsei de educație. Sînt relatate multe dintre asupririle insuportabile la care era supusă țărănimea. Mihalache respinge acuzațiile de anarhie. Dacă învățătorii, oamenii conștienți și cu educație, scot la iveală relele, sînt considerați drept instigatori care îndeamnă la revoltă. Dar istoria va stabili cine au fost adevărații instigatori". Vol. 67 (1907), Document 13 188 Răspunsul ministrului învățămîntului este datat din
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
își avea uriașele ei conturi de lichidat cu Iorga și (după cum sublinia Boeru), la începutul lui octombrie 1940, germanii au trimis arme ușoare și altor unități legionare (Echipe ale Morții sau altele) 30 Reacția Legiunii la critica lui Antonescu la adresa anarhiei legionare a fost tipică: ei au subliniat că "nu-l vor obliga pe Antonescu să trăiască în anarhie" și au organizat o Echipă a Morții ca să-l asasineze la o dată ulterioară. Barbu, op. cit., p. 66 31 "Neamul românesc", 19, 26
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
germanii au trimis arme ușoare și altor unități legionare (Echipe ale Morții sau altele) 30 Reacția Legiunii la critica lui Antonescu la adresa anarhiei legionare a fost tipică: ei au subliniat că "nu-l vor obliga pe Antonescu să trăiască în anarhie" și au organizat o Echipă a Morții ca să-l asasineze la o dată ulterioară. Barbu, op. cit., p. 66 31 "Neamul românesc", 19, 26 septembrie și 11 octombrie 1940 și "Porunca vremii", 20 septembrie 1940 32 Lepădatu, care l-a vizitat pe
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de rezistență nu reprezentau un posibil aliat, ci un obstacol: un tineret nechibzuit care trebuia dezarmat și reintegrat În viața civilă, lăsând problemele de interes public În seama clasei politice, curățate cum se cuvenea de colaboraționiști și trădători. Alternativa era anarhia sau ocupația pe termen nelimitat de către armatele aliate. Grupurile de rezistență din timpul războiului, devenite În 1944-1945 varii mișcări politice, erau și ele la fel de suspicioase. În ochii lor, politicienii, funcționarii și oamenii de curte care supraviețuiseră ocupației erau de două
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o refacere mai rapidă și În Întoarcerea la condiții economice normale, alături de disperarea nemților și a altora din Europa Centrală, amplificate de neașteptata criză a mijloacelor de subzistență din 1947, nu puteau decât să alimenteze șansele comunismului sau riscul instaurării anarhiei. Comunismul avea un succes real. Deși partidele comuniste din Italia, Franța și Belgia (ca și cele din Finlanda și Islanda) au rămas În coalițiile de guvernare până În mai 1947, ele au reușit, prin demonstrații populare și sindicatele afiliate, să mobilizeze
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Gaulle și Pompidou au profitat imediat de greșelile stângii. Ei au avertizat că o lovitură de stat comunistă amenință Franța 17. La sfârșitul lunii mai, de Gaulle a anunțat alegeri anticipate, cerându-le francezilor să aleagă Între guvernul legitim și anarhia revoluționară. Dreapta a demarat campania electorală cu o uriașă contrademonstrație. La 30 mai, mulțimile au mărșăluit pe Champs Elysées În număr mai mare decât studenții care manifestaseră cu două săptămâni Înainte, dezmințind astfel afirmația stângii că autoritățile au pierdut controlul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pierdut controlul propriului destin, izvora din surse multiple. În primul rând, exista o nervozitate acumulată sub impactul revoltelor iconoclaste din anii ’60: tot ceea ce păruse interesant și chiar palpitant În atmosfera optimistă de atunci părea acum să prevestească nesiguranță și anarhie. Exista apoi o anxietate mai concretă provocată de inflație și pierderea locurilor de muncă, În privința cărora guvernele păreau neputincioase. Faptul că liderii europeni păreau să fi pierdut controlul era În sine o sursă de angoasă publică - mai ales că politicienilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
că dificultățile economice ale Marii Britanii aveau de a face cu investițiile scăzute cronice, ineficiența managerială și conflictele de muncă tot mai dese pe tema salariilor și a atribuțiilor, atât guvernele laburiste, cât și cele conservatoare au Încercat să treacă de la anarhia relațiilor industriale britanice la consens planificat În stil austro-scandinav sau german - o „politică a prețurilor și veniturilor”, cum i se spunea În țară, de un minimalism empiric caracteristic. Au eșuat. Partidul Laburist nu a izbutit să facă ordine În industrie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ne-a prigonit până acum mai mult de șapte decenii.” (Sebastian Mocanu) Până când această oribilă nedreptate făcută legionarului român de a ne blama veșnic și a ne ține în ilegalitate într-un moment greu, când Țara răvășită de hoardele și anarhia comunistă se sufoca în geamătul durerilor, și inima istovită a românului sângerează și așteaptă? Țara are nevoie de ajutorul oricărui bun român pentru redresare și supraviețuire. Până când această miopie a nevrednicilor guvernanți? Opriți abuzul, opriți infamia, opriți minciuna, opriți defăimarea
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
pe pământul său natal și, probabil, osemintele lui au fost arse și aruncate în necunoscut. Ura lui împotriva Mișcării Legionare a întunecat orice rațiune, a consternat și a însângerat multe inimi românești, iar această nefericită Țară a fost aruncată în anarhia panslavă comunistă datorită multor greșeli. Au fost arestați toți șefii Grupului F.D.C. 47 Ștefan Vodă Bacău: Eugen Măgirescu, șeful Grupului; Roman Popa, șeful Unității „A”; Ioan Cotfas, secretarul Unității „A”; Ernest Maftei, șeful Unității „B” (viitorul artist); Vasile Sava, secretarul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
iarăși în posturi de conducere și au devenit și parlamentari. Buze văruite, mari la vorbe, mici la fapte. Nărăviții vorbesc pentru a vorbi și trăiesc pentru a mânca, singura lor aspirație, ca și animalul, clefăie, rumegă și mugesc. Oligarhia și anarhia comunistă a fost înlocuită cu cea parlamentară și a rămas mai presus de lege. Nici o confruntare cu alte păreri. Nici un interes pentru frații noștri lăsați în stăpânire străină, care zi de zi își pierd continuitatea cu patria mamă. Vezi ungurii
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
ci literalmente sute de concepții despre literatură, independente, diferite și care se exclud reciproc, care, într-un fel, sunt toate "corecte". Idealul poeziei este" sfărâmat în atâtea țăndări, încât nu rămâne nimic din el : rezultatul nu poate fi decât o anarhie generală sau, mai degrabă, o nivelare a tuturor valorilor. Istoria literaturii este redusă la o serie de fragmente fără legătură și, prin urmare, în ultimă instanță, incomprehensibile. 71 O părere mai moderată este aceea că există idealuri poetice opuse care
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
și imutabilității pe care un clasicism mai vechi îl considera ideal. Aut absolutismul cât și relativismul constituie o eroare ; dar astăzi, cel puțin în Anglia și Statele Unite, pericolul cel mai grav constă într-un relativism care este echivalent cu o anarhie a valorilor, cu o abdicare a criticii de la menirea ei. 73 În practică, niciodată nu s-a scris vreo istorie literară oare să nu aibă la bază anumite principii de selecție și să nu încerce să facă unele caracterizări și
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]