2,942 matches
-
mai bine, eu și ea. Sunt fericită că nicio durere n-a însoțit prima noastră întâlnire, că nu mi-a sfâșiat corpul, că nu am țipat, că am fost tăcute amândouă, iar eu am zâmbit mereu. Vechea și nevindecata mea angoasă pare să fi luat o pauză. Frica de moarte e cam rușinată și retrasă în bârlog, nu doar că n-am decedat, dar am adus o ființă nouă pe lume. E ca și cum edificiul scheletului meu psihic s-ar fi prăbușit
Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
coșmarul în care suferă agresiunea lumii materiale. În acest vis indus de licoarea magică, el trăiește experiența extatică a unirii momentului inițial al existenței (poziția foetală) cu cel final al înfășurării în perdeaua- giulgiu. Elementele comune sunt întunericul, singurătatea, nuditatea, angoasa existențială. Recuperarea trecutului se face prin anamneză, nucleul epic al povestirii de dragoste fiind fragmentat în mai multe secvențe, care se înlănțuie la distanță în ordine cronologică, interferând cu firul epic principal. Ieșirea din această lume închisă în sine se
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
în avion. Acela a fost momentul în care s-au deschis ușile și au apărut tăvile cu pilaf. Tajikistanul ne aștepta, un război civil tartinat între capul de miel și avion, iar noi eram tot mai beți și galbeni de angoasă când Nureddin a anunțat friptura. La obiecțiile bâiguite despre avionul ce avea să decoleze la sute de kilometri spre vest, Nureddin, care nu înceta să se joace cu cheile de la jeep, a lătrat supărat: — Plane don’t go! Două ore
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
va fi mai bine”. O imagine dezolantă, dublată, inexplicabil sau doar în parte explicabil, și de dezinteresul oamenilor pentru ceea ține de suflet. De hrana atât de necesară spiritului nostru. Ne îngrijim de orice altceva, în afară de ...suflet. Să fie oare angoasa zilei de mâine, nesiguranța locului de muncă, lipsurile financiare individuale, așa-zisa criză permanentă de timp? Acestea să fie motivele de a ne îndepărta de ceea ce reprezintă actul artistic? Mă cuprinde un soi de nostalgie când realizez că, până nu
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
emoția răvășitoare. Să nu mai vorbim de bucuria ce te cuprinde, răsfoind paginile unui album de artă, unei cărți proaspăt ieșite de sub tipar sau încântarea primelor acorduri din „Rapsodia Română”. Ne îngrijim de orice altceva în afară de ...suflet. Să fie oare angoasa zilei de mâine, nesiguranța locului de muncă, lipsurile financiare individuale, așa-zisa criză permanentă de timp? Să fie acestea doar, motivele de a ne distanța de ceea ce înseamnă actul artistic? Niciunul dintre aceste „argumente” nu este suficient de convingător, ca sa
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
avut dreptate Dámaso Alonso cînd a afirmat că "în acest moment nu există altă cale de a defini arta noastră decît prin concepte negative". Care poet nu le atinge măcar, dacă nu se cufundă în stările tulburi, în anxietăți și angoase, în sfîșieri și tenebre, și nu practică, cel puțin intermitent, un comerț cu "estetica urîtului"? Zeul nostru tutelar pare a fi Baudelaire care nu pregeta a defini conștiința poetică modernă, "odinioară o infinită sursă de bucurii", drept "un arsenal inepuizabil
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
II, a intrat mai degrabă în rolul cameleonului, iar ceilalți nouă și-au adus în arșița verii și în împărăția apelor, acolo unde Marea și Dunărea se întîlnesc într-un spectacol irepetabil, rețetele de atelier studențesc, iubirea față de profesori și angoasele de cămin cu dotări sumare.
Simpozionul de la Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13627_a_14952]
-
care le scriu regulat, tot așa cum nu-mi pot explica de ce după Nemesis, încheiat acum trei ani, n-am mai putut să scriu roman. Nu știu nici măcar dacă e vorba de ultimul meu roman”. Întrebat dacă scrie contra prostiei, a angoasei sau a declinului, Roth răspunde simplu: „Contra plictiselii”. Nu și contra morții? „Îmi place ideea s-o fac să aștepte. Știu că va veni într-o zi. Dar îi spun să treacă puțin mai târziu”. Ce l-ați sfătui pe
Un interviu cu Philip Roth () [Corola-journal/Journalistic/4197_a_5522]
-
bărbații bețivi. Stiind că nu pot fi ca părinții mei, m-am ferit multă vreme de orice fel de responsabilitate publică, oricât de modestă. N-am „ieșit din front", cum se spune, decât împins de la spate și cu o profundă angoasă că voi dezamăgi, că voi fi taxat că urmăresc avantaje sau că tânjesc să-mi satisfac orgoliile așa cum în sinea mea îi taxam, de fapt, pe alții Am oroare de înregimentări, de grupuri și organizații (vizibile sau secrete), și nu
Copiii zeilor de carton by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13860_a_15185]
-
și implicit, drept o condiție minimă a ficțiunii. Dacă, în plus, chiar si amănuntele altfel menite să augmenteze verosimilul sînt "rupte" din cotidian, care mai e diferența dintre relatarea unui fapt divers și o bucată literară? Problemele general-umane, psihologia și angoasele sînt eterne. Prin urmare, evident, sînt și contemporane - de ce nu? În această calitate, ele pot constitui materia literaturii. Cu condiția, aș adaugă, să nu se întrețeasă prea strîns cu "mică istorie". Un ultim exemplu: Noaptea furtunoasa, care a căzut, spectaculos
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
care cobora nu mai știa de mult cine este, nici spre ce zonă a lumii se-ndreaptă, dar vedea frica, o vedea lărgindu-se tot mai mult, devenind un peisaj fabulos, pictat cu nuanțele groazei, cu disperare, cu neliniște, cu angoasă, cu teroare, cu panică... Erau munți de tresăriri și orașe de încremenire și arbori de sudoare-nghețată. Monumente ale groazei dominau piețe largi și cețoase. Sculpturi în adrenalină, verzui-fosforescente, închipuiau siluiri cumplite, sfârtecări și rezecții, escorieri, ablații, zdrobiri... Deja nu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-l în pace! Dumnezeu ne va uni căile în momentul oportun. Kasser începu să se plimbe nervos prin încăperea mică. - Dumnezeul ăsta al tău s-a dovedit de prea multe ori incapabil să ne apere. Are fel de fel de angoase bizare cu nemărginiri, nu știe să-și aleagă soldații... Parcă nu m-aș încredința în mâinile Lui! - Nu huli! Faptul că nu înțelegi... - Ba înțeleg foarte bine. Ești de părere că nu trebuie să ne arătăm în nici un fel acestui
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
limbajului teatral, spectatorul este destinatarul secund al oricărui enunț de pe scenă, deci al oricărui monolog. în sfârșit, „vorbim de soliloc atunci când discursul solitar pare să fie pură expansiune a eului în stare de nestăpânire sau de slabă stăpânire de sine (angoasă, speranță, vis, beție, nebunie), fără destinatar, chiar imaginar”, este „monologul modern, care închide personajul în subiectivitatea unui trăit fără transcendență, nici comunicare.” . Monologul propriu-zis (scenic) este destinat unui personaj sau unui grup de personaje, cu intenția clară de a fi
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
plăcut mereu sarcinile monotone și stupide. Cum altfel aș fi putut lucra atâta vreme într-un birou? Îmi place să mă simt operațional fără să-mi fie crispat creierul de efort. E mai bine decât inacțiunea, îți eliberează capul de angoasă. Cele mai frumoase visări se produc pe parcursul celor mai prostești slujbe. Acest pilotaj automat nu împiedică materia cenușie să analizeze activitatea într-o manieră fructuoasă: în cele din urmă, această notație muzicală cu zece cifre îmi deveni atât de familiară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
nu greșesc. -Cine-l caută? -Olaf Sildur la aparat. Tăcere stranie. -O clipă, vă rog. Am auzit pași îndepărtându-se. Vocea era cea a unei femei vârtsnice de vreo șaizeci de ani. Alți pași se apropiară. Am avut câteva secunde de angoasă cardiacă. -Nu puteți fi Olaf Sildur, îmi spuse un glas monocord de bătrân. -Sunt Olaf Sildur, răspunsei fără a protesta. -Olaf Sildur a murit. Era cât pe ce să întreb: „De unde știți?” Mă mulțumii să repet, neclintit: -Sunt Olaf Sildur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
prin a bănui că exista o problemă. M-am așezat gândind că era prea târziu ca să fugim. Nu mai aveam de ales. Această din urmă frază mă liniști. Atâta vreme cât cred într-o posibilitate de salvare, mă enervez, sunt cuprins de angoasă. În momentul în care înțeleg că nu există așa ceva, devin zen și fermecător. Dacă tot ne năpusteam spre catastrofă, cel puțin să ne bucurăm de viață. Sigrid aranjă farfuriile pe masă și puse un coș cu pâine. -Am fost după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
conștiința de sine și de lumea exterioară. Este tot chemarea morții. Când, culcat în patul meu jilav și mirosind a transpirație, pleoapele mi se îngreunau și mă pregăteam să mă abandonez neființei și nopții veșnice, toate amintirile mele șterse, toate angoasele îmi reînviau; teama de a nu vedea penele pernei mele transformându-se în lame de pumnal, nasturii vestei mele devenind la fel de mari ca pietrele de moară, pâinea spărgându-se ca paharul care cade pe pământ; teama că, dacă aș dormi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
auzit nu știu de unde: Hai să bem, Vinul orașului Rey să-l bem! Dacă nu bem acum, Când o să mai bem? De fiecare dată, simțeam venind criza. Apropierea ei mă umplea de o tulburare deosebită. Era ca o confuzie, o angoasă, ca vremea înainte de furtună. Atunci, lumea reală se îndepărta de mine și aveam impresia că trăiesc într-un univers strălucitor, la o distanță excesiv de mare de acest pământ. Mi-era frică de mine însumi, frică de oameni; asta mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
greu să și mascheze slăbiciunile, cu atît mai puțin ție, care ai fost înzestrat din naștere cu o fire cameleonică. Și ca să-ți trezesc o amintire cît se poate de sugestivă care nu va face altceva decît să-ți demaște angoasa ta patologică, am să îți împrospătez memoria cu o întîmplare din 1968, care, deși nesemnificativă pentru unii, mie mi se pare că-ți conturează perfect personalitatea pe care nu m-am ferit s-o cataloghez mereu ca fiind una dezechilibrată
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
o perioadă pe care o trăisem eu Însumi intens, la oameni pe care Îi cunoscusem sau de care fusesem apropiat. I-am scris, subliniind ceea ce Îmi plăcuse și evitând să menționez prea multe obiecții. Nu de asta avea nevoie În angoasa pe care, se deducea, o trăia. Nu menționasem, de pildă, neîncrederea pe care mi-a insuflat-o, treptat, importanța acordată de autor „luptelor” de la Uniunea Scriitorilor sau necazurilor personale legate de plecările În străinătate. Doar nu avusesem În România ceaușistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Tovarășa Elena Ceaușescu, mamă iubitoare...”. Pe asta o spune o fetiță plăpândă cu ochii pierduți de spaimă. Tatăl dus de fericire. Ți se pare nedrept ca acest copil să fie chinuit În timp ce al tău scapă doar cu un Coșbuc. Sinistră angoasă, acest soi de nedreptate. Înăuntru frig, afară frig, În suflet frig. Vă Întoarceți acasă toți trei. Doi oameni mari, un bărbat și o femeie, ținând de mână un copil care nu conștientizează că este șoim al patriei. E doar vesel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
să le răspund, când m-am oprit să mă gândesc. Ups, Mark și Tally din nou, unduindu-se în capul meu, dansând pe melodia noastră, uitându-se la filmele noastre... Dă-i afară imediat. Trebuie să fi fost amestecătura de angoase nefamiliare - nici măcar nu-mi trecuse prin cap ideea că Mark ar putea fi cu o altă femeie, niciodată - și agitația provocată de toate aceste posibilități noi atât personale, cât și profesionale. Nu aveam pe nimeni care să mă tempereze. Mark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
creează, astfel, premiza desfășurării unei rețele de fapte și întîmplări (o canava de nimicuri istorice și politice, totdeauna importante) pe care evoluează și își definește caracterul lumea noastră, lumea din noi cu toate exaltările și nebunia sa, cu mizeria și angoasele ei, cu lipsa de perspectivă și absurdul politic cotidian. Comediile domnului Gârbea sînt piese politice și nu dogmatice, el scriind teatru în spiritul celor vechi, adică apelînd la memoria colectivă... Deosebirea e că limba a evoluat, ajungînd să aibă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
când în când cu noi, copiii care ne jucam în fața blocului, seara, când se întorcea el cu câinele lui lup de la plimbare. Întotdeauna ne arunca niște informații cutremurătoare pe care noi, cei mici, le ruminam săptămâni în șir, măcinați de angoase pe care nu îndrăzneam să le mărturisim adulților. El a fost cel care ne-a povestit despre descinderea extratereștrilor în Galați, eveniment petrecut într-o noapte geroasă de februarie, când extratereștrii ne-au privit de dinafara ferestrelor de la camerele noastre
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
apăsat de singurătate cum nu mai fusesem vreodată, lipsit de mijloace ca să pot ieși undeva, fără nici un prieten cu care să pot să mă văd, am început să ies la un fel de plimbări zilnice, rituale, menite să-mi coboare angoasa la limite suportabile, oarecum în felul marilor obsedați, care uneori ies în locuri deschise și descriu mari cercuri umblând ore în șir. Abia atunci am conștientizat faptul că nu cunoșteam orașul, că Bucureștiul era pentru mine (și avea să rămînă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]