5,110 matches
-
nici buni nici răi, cu toții în aceeași măsură de vlăguiți, sunt ca niște lilieci bolnavi sau maimuțe năpârlite, purtând evazați de modă hippie și tricouri obosite cu trei nasturi la gât. Nu se mai poate face nimic pentru acești pământeni anonimi. Înțelegi, în ultimele câteva zile (și sunt cât se poate de supărat din pricina acestui gând, și tare aș mai fi vrut să nu mă fi vizitat niciodată) găsesc că îmi repugnă din ce în ce mai mult să privesc în față faptul că gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
efortul. Poate că tu ai înțeles. Eu nu. Acum, când toate îmi merg strună, când viața mea se desfășoară pe atâtea planuri, fiind așa de înfloritoare, vocea subțire de la capătul liniei reprezintă pur și simplu zvonul străzii, bolboroseli, vocea pământenilor anonimi - ultimii sosiți, experții în încheierea plutonului - al căror sens e imposibil să-l intuiești. Și de ce ai face-o? În comparație cu telefoanele de amenințare obișnuite, aceste telefoane de amenințare sunt de-a dreptul amicale. În California, șoferii care au fost condamnați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
inert. Pe străzi elegante, ca o părere, Femeia modernă a trecut și revine; Tot haosul e-o veselie de eter. Și, dacă se zguduie orașul, Și creierul rămâne pierdut; Și, dacă munca trosnește din brațe, din piatră, din fier, - Mulțimea anonimă se va avea în vedere. Tot, ce-mi trebuie să am, pot să cer. Parfum... incendii violet, și becurile-aprinse Amurgul licărește pe-orașul de vitrine Pierdut, mă duc și eu, cu brațele învinse, Plângând, Și fredonând, Gîndindu-mă la mine. Vals
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
mai luminos, mai deschis, mai puțin stânjenitor și mai satisfăcător decât fusese sub conducerea lui Liv. îE mai ușor să soliciți serviciile unei doamne despre care știi că este expertă în variațiunile tale preferate decât să-i ceri unei curve anonime să-ți satisfacă toate capriciile.) Și Iocasta avea sentimentul că în epoca ei, fetele sale se mândreau mai tare cu munca lor. Singurul angajat care-i dădea motive de îngrijorare era unicul bărbat pe post de curvă, Gilles Priape. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
că știe ce are de gând. M-am întors și am început să urc treptele clădirii Herald, fără să îmi pot da seama ce simt. Ceea ce e neobișnuit pentru mine. Tim mă aștepta deja la Capacul și Butoiul,un pub anonim la intersecția unor străduțe situate între clădirea Herald și strada Clerkenwell. Datorită așezării pe colț, fațada era puternic ieșită în față, ca maxilarul unui luptător, un aspect ilustrativ pentru atmosfera generală dinăuntru. Exista un pub mult mai interesant, chiar lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
părea să fie barul. Am făcut pentru fiecare un gin tonic - așa cum o cerea locul - și m-am plimbat prin jur, observând cu interes apartamentul. Era mai degrabă un apartament de burlac, care nu spunea nimic despre proprietar; confortabil, dar anonim. Avea o priveliște foarte frumoasă, soarele începând să apună scălda acoperișurile clădirilor într-o lumină portocalie difuză; eram la etajul patru, îndeajuns de sus ca să văd în depărtare gazonul cimitirului Brompton, care era mai atrăgător decât s-ar crede. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
tot ceea ce făceau, ca într-o ordinară pantomimă. Mă dedulcisem și eu la mici bunătăți de la bufetul Cinematografiei și îmi era din ce în ce mai greu să recunosc păcăleala în care mă lăsasem ademenit și prăbușit. Am descoperit atunci, salvator, drumul crâșmelor. Solidaritatea anonimă a bețivanilor și a bețivirilor pe lungul drum al uitării și al părăsirilor. Lumea moale a veneticilor pripășiți prin crâșmele fără de număr ale tuturor amăgirilor. Credeam că acolo, pe prundul ultim al vieții, se mai ascund bucuriile ei adevărate. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să coboare înaintea mea, zorește pașii în fața mea, o urmăresc cum se tot depărtează, mlădiindu-și lujerul de trup și, dintr-odată, dispare. Nu o văd în fiecare dimineață. Nu există un ritm anume al aparițiilor ei, al mersului nostru anonim împreună. Sunt dimineți când intenționat poate n-o văd, când uit de ea, când o pierd în masa indiferentă a celor care așteaptă în stație. Alte dimineți când ea se plictisește să mai aștepte cealaltă mașină și pornește, zorită, în josul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
poți crea fără să ai masa asigurată din belșug, patul cu lenjerie curată, una sau mai multe femei în el și toate celelalte. Știu că omul este o ființă de scris, și nu de trăit. Omul se trăiește în inșii anonimi, anodini, în gloata scurgându-se în neștire pe Bulevard, intrând în prăvălii, bând în crâșme, așteptând în stații venirea autobuzelor sau troleibuzelor. Omul este făcut să trăiască, nu să scrie. Arta nu are nimic de-a face cu omul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai completeze astfel pensia de calic. Îmi vine, dintr-o pornire duioasă, să-i arăt recenzia din 1953. Îmi reprim gestul, gândindu-mă să nu-l rănesc. Schimbăm, când ne întâlnim pe culoarele Bibliotecii, câteva cuvinte de circumstanță. O prețuire anonimă, marcată în ani de câteva gesturi banale de bunăvoință. Într-un fel și de solidaritate, dacă stai să te gândești că nimeni nu-l obliga să-mi vorbească odinioară, după cum nici eu n-aveam cine știe ce pornire entuziastă să-i caut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mașinii de scris cîte două-trei ore pe zi, slăbiciunea și febra Îl Împiedicau să aștearnă cuvinte pe hîrtie. Pierduse mai multe colaborări din pricina Întîrzierilor În predarea manuscriselor. Alte ziare se temeau să-i publice articolele după ce primiseră mai multe amenințări anonime. Nu-i mai rămăsese decît o rubrică zilnică În Diario de Barcelona, pe care o semna cu numele Adrián Maltés. Fantoma războiului plutea deja ]n văzduh. Țara duhnea a frică. Fără serviciu și prea slăbit chiar și pentru a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
capitulării lui Goded, cînd am primit o scrisoare de la Irène Marceau, care ne povestea că Julián Îl ucisese pe Jorge Aldaya În cursul unui duel În cimitirul Père Lachaise. Chiar Înainte ca Aldaya să-și dea ultima suflare, un telefon anonim alertase poliția În legătură cu cele petrecute. Julián a trebuit să fugă imediat din Paris, urmărit de poliție, care Îl căuta pentru asasinat. Nu ne-am Îndoit nici o clipă În privința persoanei care sunase. Am așteptat cu sufletul la gură un semn de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
că eram bolnavă și că a doua zi aveam să vin cu o oră mai devreme pentru a mă pune la zi cu corespondența. A trebuit să fac un efort ca să nu alerg pe stradă, ca să pășesc cu acea parcimonie anonimă și cenușie a celor ce nu au secrete. CÎnd am vîrÎt cheia În ușa apartamentului, mi-am dat seama că broasca fusese forțată. Am rămas paralizată. MÎnerul Începea să se rotească din interior. M-am Întrebat dacă o să mor așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
înspăimântat de ceea ce “nu se poate privi”, al disperării, angoasei și ororilor, a căror penibilă motivație este ura - Nu se știe pentru ce!; Iată ce este mai rău - supliciilor, omorurilor, violurilor - Frumoasele vitejii asupra cadavrelor mutilate fără sens, al mulțimilor anonime cuprinse de o ciudată nebunie căci Ei nu cunosc drumul și nu știu Ce se poate face mai mult? Peste spectacolul coșmaresc al realității macabre se suprapune subconștientul torturat al artistului care scoate la iveală “spectrele spaimei și ale morții: cortegii de
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
-o altă împlinire... Din miile de praguri ai anilor trecuți, Lumina ce se-aprinde, inundă ca o apă, Prin care năruirea stejarilor căzuți În albia de vremuri, nepieritoare, sapă... Cad măștile uimirii carnavalești, pe rând, Istoria se-ncheagă din jertfe anonime Rămase în tăcere, ascunse, până când, Se dezvelesc strămoșii de straie-n întregime... Apoi, ca niște umbre, la un ospăț spontan, Rămânem să petrecem covoarele de stele, Scoborâtori din munte, în fiecare an Și mărgelind visarea, din plinele ulcele...
COVOARE DE STELE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83766_a_85091]
-
drag pământ Ne-mpiedicăm și-n propriul cuvânt Și lașitatea lumii mă-nfioară... Dar nu lăsa-vom țara la străini! O vom preda, așa cum am primit-o, Cum cei ce nu mai sunt au cucerit-o Și noi vom fi...eroii anonimi...
MEDITA?II by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83833_a_85158]
-
ar fi aflat În grupul ei - un grup banal, cu pretenții artistice, În care dorea să fie acceptată - așa că ne Înțeleseserăm toate să le spunem vecinilor, dacă eram Întrebate, că ne aflam acolo pentru o Întâlnire a Dependenților de Sex Anonimi. „Te simți mai bine dacă le spui că ești dependentă de sex decât că citești romane siropoase?“ am Întrebat-o când ne-a făcut instructajul. „Categoric!“ a răspuns ea, fără a ezita vreo clipă. „Dependența e cool. Toți oamenii creativi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de-abia aflasem de existența ei. Era menționată Într-o știre mondenă vagă, Într-o frază gen: „Cine are nevoie de Black Card când are un tătic cu conturi grase În bancă?“, cu referire la fiica unui om de lume anonim. Nimeni altcineva nu păru să arate vreun dram de interes. —Gata? Întrebă Elisa, netezindu-și rochia peste șoldurile mici și adorabile. Avem nevoie de două taxiuri. Leo și Skye, luați-l voi pe primul. Davide, Bette, Penelope și cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
și ceea ce am văzut m-a uluit: un articol lung despre Abby, cu tot cu poză. Spunea că New York Scoop renunțase la editorialul ei „Ellie Insider“ și o concediase pentru că Își falsificase CV-ul. Nu dădeau multe detalii, dar, conform unei surse anonime, declarase că absolvise universitatea Emory când de fapt pentru asta Îi mai lipseau trei credite. Nu avea nici o diplomă. Am sunat-o pe Penelope Înainte să termin de citit articolul. — Vai de mine, ai citit azi Page Six? Trebuie s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
a spus nimănui; s-a tot Învârtit prin campus În timp ce noi ceilalți am absolvit. Uimitor, am murmurat eu. Și totuși, nu e atât de surprinzător. — Mda, ei, din momentul ăla mi-a luat doar câteva minute să deschid un cont anonim de Hotmail, să-i anunț pe drăguții de la New York Scoop că editorialista lor vedetă nu era absolventă de facultate și să le sugerez de ce plecase fără o diplomă. Am sunat zilnic la sediul lor, cerând să vorbesc cu ea, până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de facultate și să le sugerez de ce plecase fără o diplomă. Am sunat zilnic la sediul lor, cerând să vorbesc cu ea, până când ieri mi s-a spus că nu mai lucra acolo, moment În care am trimis un pont anonim foarte util la Page Six. —Vai de mine, Penelope, ce cutră ești. Nu te credeam În stare de asta! Deci, cum spuneam mai devreme, la mulți ani! Am aflat asta acum câteva luni, când am scris scrisoarea aia, dar m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
dornice să devină vedete, plantându-le în alcovurile sexuale pe care marele magnat le pusese pe picioare în întregul Los Angeles. Prosperitate pe toate fronturile: slujba, bănetul, relația amoroasă cu Laura Considine. Asta până pe 21 iunie 1946, când un pont anonim l-a trimis să verifice o vânzare clandestină la intersecția dintre Strada 68 și Slauson. Doar că a nimerit într-o ambuscadă pe o alee dosnică. A încasat două împușcături în umăr, una în braț și alta în fesa stângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
belitul de verdad! Dudley avansă până când între el și Lopez nu mai rămase decât arcul de cerc al unui pumn la rinichi. Benavides se trase înapoi, tremurând. Duarte murmură că tipii de la Comitetul de Apărare din Sleepy Lagoon trimiseseră scrisori anonime în care îl învinovățeau pe un alb de moartea lui José Diaz, dar nimeni nu le dăduse crezare. Benavides îl trase la adăpost. Mal îl prinse pe Dudley de braț. Vlăjganul irlandez îl împinse la o parte și își coborî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
că era mexican - doar că acuzaseră niște mexicani nevinovați. Ne spunea povestea aia trăsnită despre cum fusese el martor la omor, dar nu ne furniza amănunte, iar atunci când am insistat, s-a închis în el. CASL a primit câteva scrisori anonime, în care se spunea că vinovatul era un bărbat alb, unul imens, și era foarte clar că le expediase fratele ăsta mai mic. Chestii de om nebun. Puștiul pretindea că fuge de asasin, iar eu i-am zis odată: „Pendejo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
asasinatul de la Sleepy Lagoon au fost puși sub acuzare șaptesprezece puștani mexicani. Nevinovăția lor a stârnit un cutremur social. Băieții au fost puși rapid sub acuzare și trimiși să zacă în închisoare. Pe parcursul procesului Coleman a trimis mai multe scrisori anonime la LAPD. A descris monstrul, pe care ajunsese să-l numească „bărbatul cu voce de scoțian”, și a relatat detaliat ce se întâmplase cu adevărat. Au trecut luni de zile. Coleman cânta la saxofon, fiindcă se temea să mai comită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]