2,313 matches
-
încep a visa sub imperiul creat de acest superb tablou oferit de natură și niciodată redat de pictori în toată măreția sa. Frînturi, surprinse de ochi ageri și talente minunate, reușesc uneori să ne scufunde într-un soi de visare apăsătoare, pe care doar o toamnă tîrzie o poate provoca prin ochii lui Bogdan Bîrleanu sau Constantin Tofan... Mașina se leagănă vioi, urmărind fidel drumul improvizat. O barieră se ridică și continuăm prin umbra, deja întunecată, a codrului bîntuit de legende
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și dacă eram prietene cu ea Însemna că pe noi nu ne supăra greșala ei și poate nici nu o credeam vinovată, de aceea ei ne strigau „Verfluchte Juden!“ pentru că În ochii lor eram și noi vinovate. Era un timp apăsător, un timp În care fiecare simțea vina În el, o vină fără obiect, fără materialitate, o vină ca o muzică pe care nu o poți povesti, deși o auzi În tine neîntrerupt. Treceam prin aerul acelei primăveri Însoțită de cîntece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mai mare sau mai mic, mai crud sau mai uscat, pentru că orice bob e altfel decît celălalt. Oamenii aceia fără vedete de cinematograf, fără laureați al premiului Nobel, fără cosmonauți - o uniformitate deplină ca nisipurile dezolant de egale ale lunii. Apăsătoare această priveliște amorfă ca o vitrină cu mărfuri neambalate, ca un oraș fără reclame. Apăsătoare și alienantă și atunci o apărut o cocoașă, un loc dureros În care s-a adunat tot orgoliul unei individualități refulate vrînd să țîșnească afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
decît celălalt. Oamenii aceia fără vedete de cinematograf, fără laureați al premiului Nobel, fără cosmonauți - o uniformitate deplină ca nisipurile dezolant de egale ale lunii. Apăsătoare această priveliște amorfă ca o vitrină cu mărfuri neambalate, ca un oraș fără reclame. Apăsătoare și alienantă și atunci o apărut o cocoașă, un loc dureros În care s-a adunat tot orgoliul unei individualități refulate vrînd să țîșnească afară ca un munte al trupului și să fie văzut. Așa s-a născut „Cocoșatul“. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
putut face cineva ceva. — Trebuie să mă ocup de pregătiri? Să fac ceva acum? Lucrurile astea mi-au trecut prin cap chiar în clipa în care le-am rostit. — Anunțarea familiei? Organizarea înmormântării? Cine se ocupă de toate astea? Ochii apăsători ai doctoriței Randle mă scrutară din spatele ceștii. — Slujba de înmormântare a avut deja loc. Ai organizat un priveghi pentru ea ieri. Am rămas încremenit. — De ce nu-mi amintesc nimic? — O să ajungem și la asta. Când? — Ei bine, vrei să discutăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
brusc. Din cauza șocului am făcut un salt în spate, ca și când m-aș fi ars la degete. Am încercat să nu mă mișc, să nu respir, acoperindu-mi gura cu mâna. În spatele ușii închise răsuna o tăcere adâncă, densă. Pură. Grea. Apăsătoare. Sunetul unor ochi ce te privesc intens. Am așteptat. Am așteptat să se întâmple ceva. Un minut. Două minute. Nu s-a întâmplat absolut nimic. Zece minute mai târziu, scosesem ciocanul din cutia cu unelte și căutam prin dulapul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
albastru și galben și verde. În câteva secunde țineam în mână nu o vedere, ci o fotografie subacvatică a unui pește viu colorat. M-am uitat fix la imagine, copleșit de-un imens sentiment de interconectivitate, o relevanță zdrobitor de apăsătoare pe care o simțeam, dar nu reușeam s-o găsesc. Se întâmpla ceva de necuprins. Ceva atât, atât de important... O trâmbă de bule erupse la câțiva pași de bucata mea din Orpheus și am încercat să mă ridic cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
acum. Era posibil ca neștiute și grozave lupte de influență să se desfășoare În lumea Închisă a cercetătorilor din biofizica moleculară; Bruno se Îndoia totuși. — Ai o viziune foarte neagră despre viață..., spuse Christiane, la capătul unei tăceri ce devenea apăsătoare. — Nietzscheană, preciză Bruno. Mai curând nietzscheană de doi bani, crezu el necesar să adauge. Am să-ți citesc un poem. Scoase din buzunar un carnet și declamă versurile următoare: Mereu aceeași veche nerozie Cu veșnica reîntoarcere... Lasă... Eu ling Înghețată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
lăsat moștenire tot ce avea, iar ei știu foarte bine că la moștenire copiii au drepturi inalienabile. Dacă vrem să contestăm testamentul, câștigăm la sigur. Michel tăcu, nu avea chef să discute despre asta. Urmă un moment de tăcere destul de apăsător. Nici În camera de alături nu vorbea nimeni; se auzea respirația hârâită și slabă a muribundei. — A vrut să rămână tânără, asta-i tot..., spuse Michel cu o voce obosită și tolerantă. A vrut să trăiască lângă tineri, și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
se generalizeze. Se putea Încerca o radioterapie, la drept vorbind era singurul lucru care se mai putea face; dar trebuiau să privească realitatea În față, era un tratament greu, iar procentul de vindecări nu depășea 50%. Mâncară Într-o tăcere apăsătoare. — Te vindecăm noi, fetița mea..., spuse mama Annabellei cu o voce care tremura puțin. Annabelle o cuprinse pe după gât, Își lipi fruntea de fruntea ei; rămaseră astfel aproape un minut. După ce bătrâna plecă la culcare, Annabelle mai Întârzie prin salon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
luat vederi lipseau cu desăvârșire. Nicăieri, În afara plăcuțelor cu Microsoft, nu era nici măcar un afiș cu „Nu atingeți! Pericol de electrocutare!“ sau „Atenție! Podea umedă“; evident că de plăcuțele cu „Exit“ nici nu putea fi vorba. Totuși, prizonieratul nu era apăsător. Deja nici nu mai simțeam tristețea faptului că, douăzeci și trei de ore din douăzeci și patru, ușa era Închisă, ci ne bucuram că, timp de-o oră pe zi, la momente numai de ea alese, Închisoarea Își oferea holul spre explorare
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ei am renunțat relativ repede: comunicarea cu un alt grup n-ar fi dus la creșterea spiritului comunitar, ci la sporirea numărului de angoase. Mai mult ca sigur că, la final, n-am fi obținut decât o singurătate și mai apăsătoare. Tot colindând coridorul și observându-i pe frații de captivitate, am Înțeles că, În ciuda diferențelor dintre noi, ceva tot aveam În comun: eram cu toții parte din IAD. Pentru mulți dintre fericiții care n-au cunoscut chinurile calculatorului, respectivele litere reprezintă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nume, fapt care, secretarului O.B., îi producea o stare euforică. La școală ședințele se îndesiră. Fiecare își raporta activitatea, prilej pentru colegi de a lichida cîteva conturi. Cei noi erau neînsemnați iar cei neînsemnați, mereu găsiți vinovați. Un sentiment apăsător alcătuia substanța acestor întruniri, altminteri adevărate ceremonii. Se veghea cu sfințenie ca ritualul să fie îndeplinit. Observam că, tuturor, reuniunile acestea le păreau firești. Încasîndu-și săpuneala, bărbații se întîlneau la Mitică iar femeile plecau netulburate la plozi și la trebile
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Economia îl interesează mai mult, iar în prezent activează deja ca o rotiță în sistemul economic. Din cartea pe care i‑a împrumutat‑o Anna, îi vorbește Troțki care îl încredințează că într‑o societate din care a dispărut grija apăsătoare pentru pâinea cea de toate zilele și unde toți copiii, la fel de bine hrăniți, pot asimila cu entuziasm știința și arta, și unde chiar și puterea uriașă a egoismului tinde către perfecționarea lumii, într‑o asemenea societate forța culturii va avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
trăirii, prin pasiunea creatoare. Fără să piardă vreodată, nici în frenezia succesului, melancolia care distinge spiritele alese... Socotea una dintre cele mai grele suferințe, se spune, neputința de-a dormi în nopțile când somnul și oboseala îl năruiau. Lungi și apăsătoare insomnii. Răzvrătită nemulțumire, „modul cel mai potrivit de-a converti zbuciumul cu măiestria“ ? Calea care să îmbine reproducerea naturii și dezvăluirea propriei naturi, cum dovedea și tabloul Simonettei Vespucci, pictat în ultimul an al vieții. Stranie izbândă și târzie... care
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
să se înfrupte din melancolie și lene, ca să primesc, în schimb, peisajul trezit al vecinătăților. Prohibite prilejuri feerice ? Revăd vârstele florilor, cerul, marea și arborii, redescopăr scenetele de gen puse la cale de geniul pietonilor ce-mi intersectează calea. Călătorie apăsătoare și fără spor, pedeapsă prelungită în monotonie și presimțiri negre. Mă poartă, cumva, spre funeralii sau cununie ? Încerc să-mi reamintesc reacțiile ei abrupte, gata s-o năruie. Restrânsă la orice atac al urâțeniei și iar elansată, mereu pe un
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
acum urâțit, uscat, cu pomeții ascuțiți, cu fălcile și bărbia prea osoase sub cearcănele adânci, de strigoi, și această exagerată și revendicativă atenție acordată senzației ? Raportarea oricăror crize afective la perceperea lor fizică ? Încă la primul pas în uriașa sală apăsătoare, fusese izbit de acest palid obraz lungit și pietros, în care doar ochii aminteau negrul neastâmpăr umed de altădată. N-ar fi recunoscut-o, dacă nu s-ar fi ridicat să-l întâmpine : unduirea mijlocului și a picioarelor perfecte, luminoase
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
înalt profe sionalism era altă înfățișare a ratării, deplina identificare cu colivia. Promisiunile, capcana ? Să accepți forma salarizată a disperării, fără o șansă de schimbare. Acceptăm și trăim acceptarea, zi de zi, ne aranjăm, uităm, murim. I se păreau caraghioase, apăsătoare și zadarnice succesele pe care travestiul său le înregistra. Trecea între ceilalți drept studios, riguros, temeinic, în vreme ce el se știa ruinat. Iar colegul, prietenul ? Lucian își făcea cu strălucire meseria doar pentru a smulge vieții plăceri epicureice ? Gospodar subtil al
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
lăcrămioare salcâmi în floare - de-o vreme ferestrele nu se mai închid cireși înfloriți - de azi și soarele mai zăbovește drum printre narcise - pașii trecătorilor mult prea grăbiți prima iubire - câte emoții ascunse într-un ghiocel.. ghiocel presat - tot mai apăsătoare-i singurătatea nu mai sunt singur - atât de familiar cântecul mierlei.. de ziua mamei - un orfan caută flori de nu-mă-uita sfârșitul ploii - sub tălpile grăbite melci de nicăieri cu ochii-n patru - pe cărarea îngustă melci și băltoace farmecul zilei
Note de prim?var? by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83679_a_85004]
-
conținut: „Mai ieșiți odată de acolo, ce dracu’, și lăsați-ne și pe noi!“. Era o noapte sufocant de caldă, pe la mijlocul lui august: pe coridor aerul era Înăbușitor, istovitor, Încărcat de o abureală soioasă. Pretutindeni plutea fumul de tutun greu, apăsător, stătut și Împuțit, mirosul bărbaților, mirosul de pudră și parfum ieftin al femeilor și, Încă mai puternic decît toate, pătrunzător, cleios, aspru, proaspăt, de neuitat, nestăpînit ca natura și ca dorința primitivă a omului, se simțea mirosul lemnului de brad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
iarnă, trenul traversă În goană Bavaria. Prinzînd tot mai multă viteză, Înainta repede și cu forță lăsînd În urmă ultimele puncte ale orașului, și, iute ca gîndul, trenul traversă cîmpia Întinsă din jurul Münchenului. Era o zi Întunecată, cu un cer apăsător și impenetrabil și totuși plin de vigoarea curată a Alpilor și de energia exuberantă și fără miros a aerului rece de munte. Peste o oră trenul intră În ținutul Alpilor, acum se iveau dealurile și văile, se simțea pregnant prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cum stătuse - „copil desculț de la țară“ - pe marginea drumului prăfuit spre Gettysburg și privise trecerea răsculaților pe drumul ce ducea spre moarte, spre luptă și spre năruirea speranțelor lor. Povestea despre ușoara vibrație prevestitoare de rele a tunurilor străbătînd tăcerea apăsătoare de la țară și cum sufletul oamenilor era plin de tăcere, de uimire și de Întrebări nerostite și cum Își vedeau de treburile gospodărești ca de obicei. Povestea despre anii ce veniseră după război, cînd era ucenic de ospătar la Baltimore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
curaj o forță mai presus de mine... și-am deschis-o. Era o noapte neagră ca păcura, de Început de toamnă. Plouase, dar acum se oprise ploaia și, Doamne, era un Întuneric să-l tai cu cuțitul, era o liniște apăsătoare, parcă Înghețase totul... de-aia se auzeau așa de bine cei din piață, dar acum nu se mai auzea nici un zgomot, nici un glas! „Ascultă“ - am strigat În noapte, ca și cum nu-mi era frică deloc, Înțelegi. „Știu că ești acolo, Ed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
căldurii lui În acest Început de aprilie. Nu e Însă o căldură plăcută, binecuvântată la Începutul primăverii, ci mai degrabă una filtrată și intensificată de un aer Încărcat de apă, ceva ca un Început de furtună de vară, liniștea aia apăsătoare care se subminează prin ea Însăși pentru că anunță o ploaie cu clăbuci. De pe unul din drumuri, În depărtare, se ridică un nor de praf și-ți Închipui că deja se apropie autobuzul pe care cei din jurul tău Îl așteaptă În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
lucrurile prin Încăpere. Soarele care apăruse Între timp printre nori ardea cu putere făcând să strălucească iarba din curte și frunzele arborilor, avertitând că ploaia ar putea Începe din nou până seara. Era o vreme În același timp frumoasă și apăsătoare, de vină era probabil cantitatea mare de vapori care plutea În aer, astfel că fata simți deodată că i se Îngreunează pleoapele și, fără să termine treaba, se Întinse pe pat și adormi. În timp ce dormea simțea că nu vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]