2,251 matches
-
sunt în stare să recit fraza stereotipă pe care o așteaptă de la mine ceilalți. Ah, draga mea, frica de examene, pe care am târât-o după mine în visele și în coșmarurile mele, a devenit acum una dintre cele mai apăsătoare trăiri pe care mi le-a rezervat viața. Poate e vorba de o minte obtuză, de o conformație defectuoasă, recent apă rută, a creierului meu. Nu înțeleg. Înțelegi? Să-ți bați capul, să te dai cu el de pereți, să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
duminică, ora 3 după-amiază Draga mea, am lucrat timp de două zile la un foto montaj, aseară până la 10 și azi până la 2. Întoarsă acasă, am prânzit singură. [...] Mi-e un dor imens de tine. De câteva zile devine chiar apăsător; e mai grav decât de obicei, fiindcă îmi vine să plâng și să te strig pe nume. Aseară m-am uitat rând pe rând la toate fotografiile pe care le-ai lăsat aici, cele mai puțin reușite, și mi-a
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
În tot textul amintit, inclusiv În concluzia lui : „Suferi pentru că ești evreu ; ai Înceta să fii evreu În momentul În care nu ai mai suferi ; și nu ai putea scăpa de suferință decât Încetând a fi evreu. Este, desigur, o apăsătoare fatalitate. Dar tocmai de aia nu e nimic de făcut. Iuda va agoniza până la sfârșitul veacului” <endnote id="(219, p. 24)"/>. Într-un fel, Mihail Sebastian i-a răspuns lui Nae Ionescu chiar În volumul pe care acesta din urmă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
maiorescian... Scuzele mele nu-și mai au rostul de vreme ce scrisoarea precedentă era prea lămuritoare privitor la starea mea. Pe ziua de 14 iulie, abia spre amiază am ajuns la facultate, dat fiind o stare generală foarte proastă, complicată de caracterul apăsător al examenelor de admitere și al lucrului intens pentru examenul de licență (lectura a 15 lucrări și recenzarea lor). Așa se explică neparticiparea mea la întîlnirea festivă. Dacă ne-am fi întîlnit, de pildă, pe 13 seara, cînd se putea
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
nr. S.3/ 25 aprilie 1977. Din păcate, numele autorului (autorilor) Îi scăpase (scăpaseră) sau, pur și simplu, Împuternicitul nu voise ca posteritatea să audă de el (ei). d.h. Noi sîntem băieții veseli, bă, nu cei triști! Tonul „...trist, deprimant, apăsător” al poemului „Dorința” ce ar fi trebuit să apară În numărul 6 al periodicului, nu intrase În vederile cenzorului el preferând, cel mai probabil, ritmurile vioaie de genul „hei rup, hei rup” ale Însăilărilor avântate spre veșnica stea În cinci
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
inchid” ca să nu mă mai deranjeze. Am o fracțiune de secundă de luciditate în care realizez că sunt în plină putere a ayahuasca și că, probabil, nu greierii și-au schimbat intensitatea cântecului, ci eu mi-am schimbat percepțiile. Zgomotul apăsător dispare la un moment dat, înlocuit de imagini fantasmagorice, șerpi de culori hipnotizante înlănțuiți într-o permanentă mișcare, prelingându-se din cer către pământ imaginea din Matrix este cea mai apropiată care îmi vine în minte drept comparație. Imaginile se
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
ochii așteptând nerăbdătoare o altă călătorie fascinantă. Am un sentiment ciudat de disconfort, ca un fel de tensiune prelungită care nu mă lasa să mă relaxez. Încerc să-mi golesc mintea de orice fel de gânduri dar tensiunea persistă, neexplicată, apăsătoare și dificil de tolerat. Mă chinui și nici măcar nu înțeleg din ce motiv. Muzica unduitoare a lui Jorge este sfâșiată de vocea pițigăiată a belgiencei care începe să lălăie în ritmul melodiei. Simt cum atmosfera în jurul meu devine și mai
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
și dificil de tolerat. Mă chinui și nici măcar nu înțeleg din ce motiv. Muzica unduitoare a lui Jorge este sfâșiată de vocea pițigăiată a belgiencei care începe să lălăie în ritmul melodiei. Simt cum atmosfera în jurul meu devine și mai apăsătoare, simt aproape fizic cum o forță nevăzută mă apasă necruțător. Încerc să mă concentrez, să ignor lălăielile dezlânate și îi caut cu mintea pe Scott și Chris. Îi simt, fiecare concentrat în călătoria lui, și mă bucur că măcar ei
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
grosolan, nici deosebit de comercial. E destul de clar (deși mă tem că nu suficient de clar ca să percuteze în toate Multiplexurile lumii) că scenele de execuție de aici nu urmăresc să declanșeze aplauze tembele ; tensiunea anticipării nu e plăcută, ci doar apăsătoare, iar ușurarea de după n-are nimic euforic. Pe de altă parte, oare Jordan nu simplifică și el problema morală prezentîndu-ne o eroină care, deși caută război, de ucis nu ucide decît în legitimă apărare ? Asta nu e tot. Primul indiciu
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Dumnezeu, este pentru noi un exemplu extraordinar, care să ne aducă și mângâiere, și puterea de a privi la finalul fericit al istoriei mântuirii Benoni Catană PREFAȚĂ Când m-am decis să scriu această carte, eram într-o situație foarte apăsătoare, o situație care se repeta pentru a treia oară în viața mea. Prima a fost pe când eram copil și mergeam cu părinții la biserica din satul meu natal. Într-o predică, pastorul s-a descărcat, deoarece avea o mare povară
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
fost numită “Mormântul omului alb”, conducerea Conferinței Generale s-a gândit să nu hotărască numirea cuiva, ci să facă apel la voluntari. Este cineva dintre dumneavoastră care dorește să plece în Insulele Fidji”? Peste cei întrebați se așternu o tăcere apăsătoare. Deodată însă, din ultimul rând, se îndreptă spre președinte un bărbat slab și mic de statură: “Eu voi pleca!” spuse simplu și hotărât acesta. Președintele zâmbi, și îi spuse: “Pentru că singur te-ai oferit, doresc să-ți citesc conținutul: “Sunt
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
spunem ăurmează autorulă că Petru era una din acele naturi pasionate cari poartă în adâncul sufletului lor mai multe motive de turburare decât le poate da lumea de afară : ele sunt ca marea. Priviți-o sub cerul senin, sub pâcla apăsătoare a ecuatorului, când nicio suflare cât de ușoară nu adie dasupră-i, priviți-o cum începe-a fierbe ; clocotește, se umflă, se ridică uriașă ; se zbate, se smacină, tot mai tare și mai tare, tot mai iute și mai iute, vasta
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
acum și am ajuns la Curtea de la Haga și pentru Canalul Bâstroe la instanțele europene și mondiale. De ce am menționat acest Tratat? Fiindcă după semnarea sa, între diplomații "de carieră" din minister s-a instalat o atmosferă de grea și apăsătoare tristețe, cauzată de faptul că, așa cum s-a procedat și în alte ocazii, la negociere nu s-a ținut cont de avizul negativ dat de istoricii, juriștii și diplomații români de bună-credință. La 26 iunie, Camera Deputaților ratifica Tratatul cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
din cabinetul lui Kerenski, Țiganov s-a hotărât - În ciuda protestelor energice ale tatei - să salveze puternicul Wolseley de la o posibilă confiscare, desfăcându-l În bucăți și răspândind piesele În niște ascunzători cunoscute doar de el. Și mai târziu, Într-o apăsătoare și tragică toamnă, când bolșevicii luaseră puterea, unul din aghiotanții lui Kerenski i-a cerut tatei o mașină solidă pe care premierul s-o poată folosi În caz că ar fi fost silit să plece În pripă: dar bătrânul și plăpândul nostru
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mâna să ne prăpădească. Săraca Țara Moldovei, murmură Vlaicu. Mi-o sfârtecă păgânii! L-am întrebat: Acu, ce facem? rostește Luca Arbure. A tăcut, n-a ridicat ochii din pământ. Ștt!... Vine!... Boierii, cu capetele plecate, așteaptă într-o tăcere apăsătoare... Ștefan se apropie șchiopătând, gârbovit, urmat de câțiva boieri. Îi privește lung, crispat, stacojiu... Se răstește: Ce-mi stați ca niște curci plouate?! Ați aflat și... și v-a căzut nasul în gură! Mă întreb și eu, ca prostu' fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
chiar dacă uneori ne oglindim în ea. Cineva participă la înmormântarea unei rude apropiate: „A privit atunci în fundul gropii în care zace acum” (130). Apăsarea morții se poate suprapune apăsării istoriei. Valeriu Cristea enumeră lungul șir de scriitori uciși de „atmosfera apăsătoare, insuportabilă, terorizantă a anilor ’80” (170). Se simte el însuși cumplit de apăsat, cu atât mai mult cu cât sensibilitatea lui e afectată și de moartea „neînsemnată”. O ședere la Paris îi e umbrită „din cauza unui porumbel mort, sfârtecat” (151
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
stări nu par de nimic motivate, se infiltrează, se depun, te invadează după un calendar și după un orar numai de ele știute. S-ar putea vorbi, în acest caz, chiar de o fatalitate (oarbă, firește). O după-amiază de noiembrie apăsătoare, nu numai la figurat, ci și la propriu: în cameră e o căldură înăbușitoare (locuiam pe atunci încă pe Florilor). În soba de teracotă se făcuse prea mult foc (cu lemne). Stau la masă, citesc sau scriu, mai exact spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
slujbă”. Aprobarea pentru plecare nu ni s-a dat. Nu ni s-a dat nici măcar un răspuns negativ. Pur si simplu, n-am primit nimic de la „ei”, nici un fel de înștiințare. De parcă „depunerea actelor” n-ar fi fost decât un apăsător coșmar. * Ultimul oportunism, oportunismul de bătrânețe, este cel mai dezgustător și totodată cel mai feroce. Calcă peste cadavre! Inclusiv peste cele ale prietenilor... * În aprilie 1991, la Paris, îmi propusesem să-l întreb pe vechiul meu prieten, „bătrânul Bernard”, expatriat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
au contribuit din plin, în fiecare caz, la tragicul deznodământ. Și totuși, o cauză supraindividuală „leagă” parcă aceste morți. Respingând excesiva politizare ce bântuie după revoluție, îmi este cu neputință totuși să ignor, evocând șirul colegilor dispăruți, factorul politic, atmosfera apăsătoare, insuportabilă, terorizantă a anilor ’80. Victime ale destinului, ale bolilor, ale altor oameni, uneori chiar din preajma lor, ale diverselor presiuni, încă neelucidate, Nichita Stănescu, Virgil Mazilescu, Sorin Titel, Ioana Creangă, Dana Dumitriu, Marcel Mihalaș și chiar George Ivașcu pot fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pe umila cofetăreasă specializată în torturi în formă de biserici, de povara sufocantă a amintirilor? Căința e un film teribil, ca gândul și faptul deshumării răzbunătoare a unui cadavru, „redat” în acest sinistru mod familiei, considerată, la rându-i, vinovată, apăsător, greu, ca pământul sub care se culcă, se ascund în disperare de cauză soții Barateli, acoperindu-se cu brazde până la gât, sfâșietor ca eșecul căutării unei „vești” în depozitul de lemne, înălțător, nu numai în finalul lui, în care, jucată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Ceaușescu nu i-au ajuns doar câteva luni, n-a mai reușit să reziste încă puțin ca să-și sărbătorească, împreună cu „întregul popor” desigur, cei 25 de ani de la înscăunare). Așa stând lucrurile, pot oare să afirm că, în ciuda acestei suprapuneri apăsătoare, sufocante, o întreagă epocă peste o biată existență, în toți acești ani am fost foarte, foarte fericit că, în împrejurări deosebit de vitrege, am avut o căsnicie perfectă, că de aur a fost, de fapt, nu epoca, atât de glorificată, ci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
seriozitate, gravitate, concentrare: buzele subțiri, strânse, șănțulețul accentuat de deasupra buzei superioare arată parcă o mobilizare a voinței: în ce scop? pentru a lupta împotriva cărei primejdii? Oricum, personajul matur este în această fotografie copilul și impresia ar putea fi apăsătoare dacă n-ar exista ochii - curați, cinstiți; prin care, ca printr-o apă limpede, se poate vedea până în fundul unui suflet neîntinat. Privesc fotografia din 1925 știind tot ce i s-a întâmplat ulterior, prin ce i-a fost dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în subiect. În Sărmanii flăcăi, primele secvențe ne înfățișează peretele gol, de un alb dezolant, dar proaspăt dat cu var, al unei case pierdute în imensitatea cenușie a pustei. Autorul ne prezintă mai întâi culorile sale: albul mortuar și cenușiul apăsător, pe care le va păstra și în celelalte filme, panglici ale unei embleme personale. Apoi arhetipurile: călăul și victima, întrupare necontenit în exemplarele a două serii paralele. În fața casei apar doi oameni și din puținele replici care se rostesc, înțelegem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
care treceam erau un calvar, străbătând cordoanele de ordine și când după numeroase parlamentări eram lăsat să ajung (în timp util) la sarcinile artistice obligatorii (de multe ori cu mari emoții că voi întârzia și va trebui să suport consecințe apăsătoare). De data aceasta însă, m-am decis să văd spectacolul de teatru într-o seară de protocol, trecând prin numeroase cordoane de ordine, declinându-mi doar calitatea artistică, fără să prezint vreo invitație oficială. Modul civilizat în care mi s-
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
probleme în biroul meu. Mulți săteni veneau doar să mă salute și să vorbim despre nimicuri. De această dată până și nenea Turuianu, omul de serviciu disponibil oricând, dispăruse. Unde sunt toți? Timpul pare încremenit într-o așteptare enervantă și apăsătoare. Din când în când, contabila primăriei, tovarășa Pungă, intră și iese pe ușă tăcută, preocupată de ceva doar de ea știut. Beau o cafea și încerc să dau câteva telefoane. În receptor aud sunetul derivației, ecoul, semn că centralista mă
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]