7,447 matches
-
sinestezie sau pe etimologie, acestea fiind înlocuite cu vocabule cât mai exacte, alese din vocabularul unui intelectual fără prejudecata separării stilurilor. Tot subordonată relației esențiale a poetului cu lumea este relația de de-realizare a universului, de înlăturare a contururilor aparente, spre a sugera sentimentul înstrăinării de sine, spaima de neant, perceperea morții ca prezență ubicuă - sentiment niciodată numit, dar tutelar, ca zeul ascuns, în poezia lui I. Dacă volumele sale nu s-ar numi, cu atâta obstinată voință de ștergere
IVANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287650_a_288979]
-
și nu, București, 1982, 67-72; Raicu, Fragmente, 221-226; Braga, Sensul, 134-139; Flămând, Intimitatea, 114-140; Negrici, Introducere, 98-115; Pop, Jocul, 364-382; Grigurcu, Existența, 43-46; Micu, Limbaje, 167-181; Nicolae Manolescu, Proustianism liric, RL, 1986, 37; Eugen Simion, Câteva parabole cu limpezimea lor aparentă, RL, 1987, 7; Cistelecan, Poezie, 22-44; Munteanu, Jurnal, IV, 159-163; Gheorghe Grigurcu, Mircea Ivănescu sau Ficțiunea realului, VR, 1989, 2; Micu, Scurtă ist., II, 424-427; Pop, Pagini, 115-120; Cărtărescu, Postmodernismul, 314-317; Cistelecan, Top ten, 9-11; Sorescu, Lumea, 223-228; Dicț. esențial
IVANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287650_a_288979]
-
personale ce erau supuse unui control riguros al reproducerii și stabilității; b) integrarea individuală, chiar forțată, în rețele sociale bazate pe norme și cunoștințe practice care asigurau o securitate socială extinsă la aproape întreaga populație; c) angajarea subiectivă, chiar dacă uneori aparentă, pe calea reproducerii stării existente. Fiecare dintre aceste trei instanțe funcționau astfel încât să asigure reproducerea structurii sociale a ordinii comuniste. Atribuirea identitară era una clasială, adică fiecare era „alocat” clasei muncitoare, țărănimii cooperatiste sau „păturii sociale” a intelectualității. Categoria activiștilor
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
sunt așteptați să o recunoască sau să o suporte. Inegalitatea pe care o etalează este una a sărăciei reflexive și subiective în condiții de abundență a resurselor materiale disponibile. Funcționarii publici mai vechi se fixează în reguli birocratice, în supunere aparentă și lipsă de performanță. Socializarea lor instituțională este atât de perfectă, încât nu-i loc pentru fantezie, emoție sau căutare. Politizarea administrației prin schimbarea șefilor îi face și mai puțin productivi și mai înghețați într-o identitate instituțională. În sfârșit
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
individualizării. Lipsiți de reflexivitatea propriei construcții, rămân cantonați subiectiv într-o stare a lipsei de sens al vieții. Retragerea este o construcție identitară bazată pe ascunderea în invizibilitatea socială în vederea consacrării unui sine care își conservă liniștea odată cu ignorarea, măcar aparentă, a unei mari părți dintre cele care se întâmplă în jur. Pentru evitarea competiției dintre indivizi, în virtutea unei inadaptări la schimbări prea rapide sau prea numeroase, ca efect al autoapărării, unii indivizi se retrag în propriul univers departe de lumea
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
oricum nu este cauza primă sau ultimă a individualizării feminine. Astfel, bărbații se află prinși între confortul tradiției și chemarea modernă spre autonomie și individualizare a femeilor. Ei pot deveni „bărbații noi” ai modernității sau dinozaurii tradiționali scăldați într-un aparent confort domestic. Familia și individualizarea genurilor Individualizarea este acea construcție a vieții care-i mediată de piață. În timp ce, în condiții de preeminență a influenței factorilor de piață, viața feminină trebuie să se transforme din tradiționala „viață pentru alții” în moderna
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
formale, ilustrată atât de bine prin formula „modernismului tradiționalist”. Dincolo de orice influențe, registrul lui M. se rotunjește continuu sub presiunea unui suflu poetic de veritabilă intensitate a trăirii, contopind elemente diverse, cărora le împrumută pecetea propriei voci, de o simplitate aparentă, dar scoțând la lumină nervurile unei fine cizelări. Semnul eleat al începuturilor atice aruncă din când în când la suprafață mari izbucniri de lavă vulcanică, zgura pietrificată a unor impetuoase trăiri. O aură mitică plutește peste lucruri și ființe, dând
MIHADAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
simbolică (adesea amorsate în subtext), un aer atemporal lăsat peste o scenă poetică unde coexistă bucolicul și ermeticul modernist - acestea ar putea fi ecouri sau influențe ale frecventării Antichității. Chiar și Adevărata întoarcere depășește stângăciile debutului. Tonul de un clasicism aparent (impresie datorată interferențelor elegiacului, limbajului abstract sau recuzitei din care nu lipsesc decorurile unei naturi stilizate) integrează în fapt din plin experiența modernismului. De regulă, poemele sunt etanșeizate semantic, ritmul - sau muzica - premergând sensului. Dar chiar când nu e vorba
MIRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288168_a_289497]
-
Aspru nu vizează de fapt o persoană, ci o castă. Aventura, însemnând „drumul spre înalta societate” al lui Mihail Aspru, pigmentat cu scene erotice și încurcat de voința autorului de a conferi complexitate psihologică personajului său, se sfârșește cu un aparent succes. Donna Alba, inaccesibila, se conformează în cele din urmă, după atâtea probe de devotament, aspirației lui Mihail Aspru. De fapt, Aspru nu va căpăta în citadela aristocrației decât un statut de tolerat. Interesantă în acest ultim roman al lui
MIHAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
mai ieftin și mai flexibil din punctul de vedere al orarului - trec peste calea ferată atât de încărcate încât dau senzația că în orice moment ar putea să se rupă, impunându-se din când în când cu agresivitate în liniștea aparentă a locului, prin marca distinctivă a „noului” sat românesc, anume sunetul hodorogit al manelelor prost înregistrate, însă redate la volum maxim. Drumul contrastelor continuă odată cu șoseaua principală ce împarte oarecum satul în două: de o parte, islazul de vaci, ale
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
prefăcătorie această stare: „Știm, dar ce contează?”. Intuiția deșertăciunii și dezvelirea aparențelor lasă loc pentru o exclamație solomonică: „Vreme este să plângi, vreme este să râzi; vreme este să jelești și vreme este să dănțuiești” (Ecleziastul 3, 4). Numai retragerea aparentă a sufletului într-o subtilă nepăsare putea pregăti inima de țigan pentru atâta creativitate. Folclorul o atestă din plin. Fără a se amesteca, nici românii, nici țiganii n-au agreat vreodată- în tot ceea ce au ei mai bun - metoda. Valahul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cei mai optimiști dintre noi trăiesc prezentul însoțindu-se de amintiri certe, bine documentate. Trecutul recuperat este preferabil unui viitor prea explicit, deschis fără echivocuri, gata să ne probeze vulnerabilitatea. Poate de aceea canonul virtuților creștine se măsoară prin refuzul aparentei fatalități care desenează conturul vieții. Nu ne-am întoarce înspre trecut dacă n-am simți că, într-un fel sau altul, acesta ne constituie prezentul. Aparținem, ca oameni, trecutului așa cum limba pe care o vorbim aparține tradiției. Relația conștiinței moderne
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
mai mici detalii contează: a fost nevoie ca împăratul să ordone un recensământ pentru ca Fiul lui Dumnezeu să se nască în Bethleem, împlinind astfel prorocia (Luca 2, 1-7). Logica divină a oportunității (kairos) se poate folosi de momente de o aparentă irelevanță. Summa summarum, Evanghelia nu ignoră, deși depășește noțiunea grecească de „istoricitate”. Cum arată însă relația creștinilor cu alteritatea și spectrul uman al totalității? De la început, orice competențe culturale erau motivate în Biserică mai ales de ambiții apologetice. Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
reflexivă a subiectului hegelian și identifică în Absolutul divin principiul natural al autorevelației (Selbtsoffenbarung). Prin fire, Dumnezeu Se descoperă, dar modul liber în care o face este cel al schimbării identității, așa încât în Hristos - particularul - avem doar o relativă (sau aparentă) negare sau chiar aneantizare a dumnezeirii - generalul. Revelația nu mai este prezentată drept „conștiință de sine” a absolutului. Limbajul cartezian al conștiinței dispare. Cu Schelling, ambiția hegeliană de a construi un sistem al cunoașterii absolute este demitizată, iar contingența radicală
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
istoriei - care, prin revoluția așa-zis proletară a spulberat în doar câteva luni toată memoria sacră a Rusiei vechi țariste - i-a dat tânărului Serghei lungi insomnii dominate de insolvabile întrebări existențiale: care este sursa răului în om, de ce această aparentă neputință a binelui în lume, din ce pricină moartea domnește peste întreaga făptură? Odată spulberat cosmosul copilăriei în zorii unei epoci a sclaviei, fricii și terorii, tânărul Serghei pierde contactul cu realitatea discretă a prezenței lui Dumnezeu, pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
trăim. Din această încercare, dacă o facem cum se cuvine, ieșim ceva mai instruiți și, poate, mai înțelepți. Când ne vedem peste umărul celuilalt în oglinda în care el tocmai se privește, realizăm că singura cale către înțelegerea proprie este aparentul ocol pe teritoriul și prin frământările altuia. Cele șase texte adunate aici în volum au fost scrise - între 2000 și 2006 - cu asemenea prilejuri și în acest spirit. Ele au apărut inițial ca prefețe sau postfețe ale unor cărți care
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
iar abominabilul partid-stat determina cele mai stranii alianțe (o bună istorie a grupurilor culturale de sub ceaușism - pentru care arhivele Securității sunt indispensabile -, completată cu traiectoriile postcomuniste ale foștilor membri, ar arăta cât de factice, fragile, duplicitare și fortuite erau unele aparente solidarități și afinități elective). În societatea românească de azi - dacă nu larg deschisă, cel puțin promițător întredeschisă -, dinamica separațiilor, această trăsătură centrală a ordinii democratice, acționează normal: nici falsă unanimitate, nici bellum omnium contra omnes, ci o permanentă logică a
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
gânditori talentați au reușit să se dezvolte împotriva celor mai vitrege circumstanțe, venerându-și, urmându-și și, în ultimă instanță, „trădându-și” magistrul. Această din urmă atitudine a reprezentat un paricid simbolic fertil, care a debutat prin „nesupunerea filozofică” deja aparentă în Jurnal și a sfârșit prin nesupunerea civică a lui Andrei Pleșu înainte de 1989, precum și prin activismul civic de după 1989 în care s-au angajat toți foștii discipoli de la Păltiniș. Rămâne, totuși, o dilemă centrală. De ce își îndemna Noica discipolii
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
sau mai multe din următoarele direcții, stabilite de Allen Buchanan în articolul citat (traduc liber de la pp. 466-470 și rezum): 1. liberalismul se bazează pe un individualism fals din punct de vedere ontologic și motivațional (ontologic vorbind: există doar indivizi, aparentele grupuri pot fi reduse la proprietăți individuale, deci la indivizi; indivizii sunt motivați doar de preferințe pentru bunuri private; ei pot dori să participe la grupuri numai ca mijloc de a obține acele bunuri); 2. liberalismul subevaluează viața politică, fiindcă
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
extrema dreaptă, antisemitismul (dar și extrema stângă), fundamentalismul islamic; sunt frecvente demascările „ispitei comunitare”, lucru firesc într-o cultură politică edificată pe referințe iacobine și în care l’idée républicaine, liberalismul francez, respinge net orice formă de antistatism sau orice aparentă resurecție a unor referințe și fantasme regresive, cum ar fi punerea în chestiune a separației Bisericii de stat. Uneori francezii opun „Franța republicană” „Americii comunitariste”. În Québec, pledoariile comunitariste ale unui Charles Taylor (de exemplu, pentru ceea ce el numește „diversitate
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
o echilibristică specială și printr-o încordare supremă a voinței, izbutești să nu devii un Mazeppa - adică să nu te pomenești dus într-un loc, unde nici soarele atotvăzător nu te-ar putea zări. încă ceva: așa cum liniștea adîncă, dar aparentă, care precede și prevestește furtuna, este uneori mai îngrozitoare decît furtuna însăși - liniștea asta fiind doar învelișul furtunii, pe care-o ascunde, la fel cum pușca aparent inofensivă ascunde pulberea, glonțul și explozia fatală - tot așa, grațiosul repaos al saulei
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
propriile noastre capete. Dintre leviatanii „în-folio“, cașalotul și „balena normala“ sînt, de departe, cei mai vrednici de luare-aminte. Sînt singurele balene pe care omul le vînează sistematic. Pentru nantucketezi ele reprezintă cele două extreme ale tuturor varietăților cunoscute. întrucît deosebirile aparente dintre aceste două balene se vădesc mai ales în capetele lor și întrucît în clipa de fața de-o parte și de alta a vasului Pequod atîrnă un cap de cașalot și unul de „balenă normală“, între care putem, să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
punct de vedere frenologic, capul acestui leviatan în stare vie, este o enigmă absolută. Nu avem nici un indiciu vizibil sau palpabil în legătură cu adevăratul său creier. Căci balena, ca toate făpturile într-adevăr grandioase, se arată oamenilor de rînd sub o aparentă falsă. Dacă golești acest craniu de masa lui de spermanțet și-l privești apoi din spate, adică pe latura lui mai înaltă, ești izbit de asemănarea lui cu craniul omenesc, văzut din același unghi și în aceeași poziție. într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de evaluare a progreselor învățării; f) de substituire (logistică) a învățământului tradițional. Atitudinea corectă a cadrului didactic poate fi, prin urmare, aceea de exploatare inteligentă a avantajelor indubitabile ale mijloacelor tehnice audiovizuale, învățând elevii să „descifreze semnificațiile secrete din spatele sensurilor aparente, să ajungă, impulsionați de puterea de sugestie a imaginilor, la reflecții abstracte și subtile”. Acestea fiind spuse, introducerea mijloacelor tehnice audiovizuale în procesul de învățământ apare ca fiind mai mult decât „un rău necesar”, dovedindu-se un fenomen ale cărui
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
un schematism și abstractism, uneori retorism - mai ales atunci când e vorba să prezinte trăsăturile tineretului revoluționar. Puțin mai reliefați apar În roman comuniștii mai vechi; de asemenea scriitorul izbutește să scoată la iveală trăsăturile luptătoarei proletare. (Ă). Atunci când această crustă aparentă ce ține loc de psihologie nu-l mai Împiedică, scriitorul dovedește că poate și știe să individualizeze un personaj, știe așadar să creioneze tipuri vii, care se țin minte. (Ă). Ultimele capitole ale romanului sunt, În special, expeditiv tratate, deși
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]