3,340 matches
-
nu cobor ștacheta. Vă doresc sănătate „cu carul” și să ne revedem în august a.c. ca și anul trecut. Omagiile mele, Al. Mânăstireanu Actorul Costică Avădănii a citit „actoricește” din „Moartea bravă a cireșului”, în final smulgând un ropot de aplauze ca pe scena Teatrului din Iași. Un scurt cuvânt al domnului Serghei Coloșenco, în calitate de redactor al volumului prezentat, după care ar fi trebuit să se citească o prea frumoasă scrisoare venită de la Iași, prin dl. V. Fetescu, însă datorită momentului
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
de albine și albinuțe care în curând vor porni cu hărnicie să adune polenul și nectarul din cărțile pe care vor învăța cu atenție - cărțile fiind pentru ei florile din care vor strânge mierea cunoștințelor lor. Mi s-au oferit aplauze și flori, dar cea mai frumoasă floare - floarea recunoștinței, peste ani - mi-a oferit-o ca o adevărată surpriză d-na învățătoare Ana Ștefănică, mărturisind sincer în fața tuturor recunoștința pentru îndrumarea oferită ei și atâtor generații care mi-au trecut
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
spusele cu dragoste și interes de cunoaștere. Surprinzându-mi apariția indiscretă, învățătoarea mă semnalează copiilor care, îndrumați, m-au aplaudat ca cel ce le vorbisem cu puțin timp în urmă, pentru ca la rândul meu să fiu surprins de ropotul de aplauze. La clasa următoare m-am făcut că nu văd activitatea școlară spre a nu mai deranja prin prezența mea inoportună. Apoi pe holul spațios mă îndrept spre biroul directoarei care mereu e ocupată și rezolvă orice problemă pe loc, zâmbind
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
după care, ca doi copii prostuți și neajutorați, s au prins de câte o mână, și au pozat,în neștire, mulțimii de față. Între timp, canalul de televiziune continua să transmită, lumii, tot ce se petrecea acolo. Ropotul asurzitor de aplauze, ale asistenței, i-au trezit, parcă, la viața reală, pe ambii. Deci, acea mulțime de pușcăriașe, acceptau, aplaudând acel gest, profund uman, al celor doi. Desprinzându-și mâinile, degetele, delicate și ușor, ca un frumos nor, bântuind cerul unei zile
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
În această parte a holului. Apoi se Înclină În fața mătușii Chela, sărutîndu-i și ei mîna și le-o prezentă pe partenera lui, care-i era și soție, după mulți ani petrecuți pe scenele tuturor țărilor Americii de Sud, avînd parte și de aplauze și de fluierături și care nu, nu va reuși În veci să se compare cu doamna, nici pe departe. Scamatorul Întrebă dacă putea Începe, Îi spuseră să Înceapă și atunci se Îndreptă spre masa pe care o aduseseră special pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
rămase cu gura căscată văzînd grămada de ouă pe care o scosese din pălărie și toată lumea aplaudă. Scamatorul mulțumi tuturor, făcu o plecăciune ușoară și arătă spre partenera sa ca s-o aplaude și pe ea puțin. Ca să fim drepți, aplauzele se răriră simțitor, fiindcă femeia nu făcea altceva decît să țină În brațe tot ce scotea scamatorul din pălărie, sau din mîneca hainei, sau din gură, sau din rever, sau din buzunarul interior al hainei; era un tip dat dracului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și la televiziune, partenera lui pomenea tot timpul de succesele de la televiziune, un spectacol de calitatea Întîi pentru copiii din Perú și din toată America de Sud, un spectacol de calitate În cinstea lui Rafaelito Lastarria, a cărui onomastică o serbăm astăzi, aplauze pentru Rafaelito (Martin, bineînțeles, n-a schițat nici un gest), fiul domnului și al doamnei... Destul cu vorbele dulci. Dar vine un moment cînd scamatorii Încearcă să le arate copiilor că pe lumea asta nimic nu este imposibil. Atunci Îi cheamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În fiecare dimineață la micul dejun: nu era nimic de făcut, trebuia să aștepte, poate În altă zi, la biserică... Maica stareță Își Încheie discursul vorbind despre necesitatea de a termina lucrările de construcție la noul colegiu, profitînd apoi de aplauzele călduroase pentru a-i tapa pe toți de ceva bani. Acum era rîndul părintelui Brown să vorbească. Susan fu gata să leșine cînd auzi accentul Îngrozitor al părintelui, „un văcar cu sutană“, comentă În sinea ei. Fără să-și poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și nu reușea să Înțeleagă motivul acestui entuziasm subit pe care un univers de stăpîni Îl manifesta față de ea. Înțelegea oare? Sau pur și simplu simțea numai atingerea unor oameni incredibili și mai ales foarte schimbători, ale căror rîsete și aplauze Îi răsunau În urechi? Luis Martin obosi tot lăudînd-o atîta, se auziră cîteva strigăte de admirație: olé! și el o luă de mînă și o conduse din nou la bucătărie, trebuia păstrată bine bijuteria asta căreia Începuse să i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
vin din burduf, ca la Pamplona și ca Hemingway... Bărbătește. Viril. Ce naiba, nu mai erau niște copii. Dar nimeni nu era atît de viril ca popularul Mazamorra Quintana, studentul ăsta de la Politehnică, uite-l cum coboară spre locul lui În aplauzele prietenilor, ale cunoscuților și chiar ale necunoscuților și, cînd trece prin dreptul unei femei, Își vîră mîna În buzunarul pantalonilor și-i aranjează trăgîndu-i puțin la o parte și lăsînd, ca toreadorii, să se profileze cît mai bine organele genitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și așteaptă să Înceapă corrida ca să mai tacă dracului odată și să termine cu fanfaronada asta. Și corrida va Începe Îndată, fiindcă uite că apare Domnul Președinte al Republicii, unii vor zice că a fost primit cu ropote nesfîrșite de aplauze, alții că nu l-a aplaudat nimeni. Fanfara Gărzii Republicane atacă primele acorduri muzicale care creează atmosfera potrivită și toreadorii ies pe poarta de sub sectorul numărul unsprezece și Înaintează mai Întîi cu fața spre tribuna de la umbră, cotind apoi puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
atacă primele acorduri muzicale care creează atmosfera potrivită și toreadorii ies pe poarta de sub sectorul numărul unsprezece și Înaintează mai Întîi cu fața spre tribuna de la umbră, cotind apoi puțin spre loja unde se află judecătorul spectacolului. Izbucnesc ropote de aplauze pentru toreadorii care au avut o evoluție frumoasă anii trecuți și cineva o Învață pe Miss Univers declarația pe care trebuie s-o facă la terminarea corridei, să nu care cumva să strice totul suedeza asta; Între timp toreadorii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Și el, care nu dorea altceva decît să se odihnească, ba chiar să renunțe, spuse În mod cu totul inexplicabil că nu și cei de jos izbucniră Într-un hohot de rîsete presărat cu cîteva Înjurături admirative, ba chiar cu aplauze, pe care ei nu le auziră din pricina zgomotului de la betonieră. „Adu-l Înapoi! striga meșterul. Să nu pice tocmai acum inginerul!“ Dar Albinețu spuse: „Haide, Julio“ și Julius era surd la orice zgomot care venea de jos, lumea lui se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pînă la pian și-i supraveghea În timp ce cîntau minunat, cu atîta simțire și lui Susan Îi era din ce În ce mai rău. Se perindară unul după altul cei mai talentați copii de la Inmaculado Corazón, greșiră notele unul după altul și fură răsplătiți cu aplauze unul după altul cînd se opreau la jumătatea bucății și se uitau la măicuța Mary Agnes care-și frămînta șiragul de mătănii și era un pachet de nervi. CÎnd Julius se Îndreptă spre pian ca să cînte preludiul, măicuța Îl opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Proserpina. O să mai vorbim noi cînd s-o topi zăpada. Și pe urmă se Întoarse și intră În auditorium, Închizînd ușa În urma ei, ca să nu se răcească Academia. Se Îndreptă cu pași hotărîți spre scaunul cu șalurile, cînd deodată auzi aplauzele. Se lăsa Întunericul cînd Carlos Începu să claxoneze În fața porții de la intrarea palatului, gîndindu-se la tot bănetul care se cheltuise cu noua casă și totuși nu fuseseră În stare să mai dea o sumă neînsemnată pentru o poartă automată. Vru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ceremonii anunța cel de al doilea show al serii, printre bețiile de Anul Nou, Încercînd să atragă interesul bețivilor și al celorlalți clienți asupra frumoasei Gloria Symphony, artistă de faimă internațională și asupra revistei de faimă con-ti-nen-ta-lă Simfonia glo-ri-oa-să! Răsunară aplauze, dar nu apăru nimeni pe estradă și orchestra fu silită să atace din nou primele măsuri ale cîntecului Vino În rai cu Gloria cha cha cha Vino În rai cu mine cha cha cha Vlăjganul ajunsese tocmai atunci la poanta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dramatică a unei dansatoare ca atîtea altele. În schimb. Vlăjganul sări s-o ajute, „Mă Întorc Îndată, comoara mea“, Îi spuse coristei care se topea de dragul lui, ridicîndu-se În picioare și ducînd-o pe Gloria Symphony pînă la estradă, Însoțită de aplauze și de exclamațiile cîtorva indivizi habitués, care nu puteau suporta ideea că tocmai Vlăjganul o aducea la ordine pe cîntăreața cheflie. Izbucniră și alte exclamații cînd o lasă singură cu orchestra. — Agasant ca-ntotdeauna! se auzi un glas. Îl simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
simți cum te-apasă pe creier! — Da, răspunse Vlăjganul, oprindu-se o clipă și uitîn-du-se spre colțul de unde venise glasul; cînd eram mic am avut și eu soldăței de plumb, dar nu mă jucam cu ei: Îi Înghițeam. Hohote și aplauze la masa Vlăjganului, unde Bobby Îi traducea lui Lester răspunsul parazitului, iar Santiago și prietenii lui cheltuiau și se lăsau admirați de fetele din show. Vlăjganul se Întoarse și ceru să i se facă loc lîngă cîrna lui. „Cu tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
acum sub stăpînirea loviturilor lui, o subjugase iar: tun-tun... tun-tún... tun-tún tun-tún tun-tún tun-tún tun-tún tun-tún tun-tun tun-tún tun-tun-tac tun-tun-tac tun-tun-tac tún-tun tún-tun tun-tun tun-tun tun-tun-tac-tac tac-tác tac-tác tac-táctac-tac-tún tun tun, Gloria Symphony căzu moartă, a murit În ropote de aplauze, lac de sudoare, Învăluită În hohotul de rîs al Vlăjganului, În picioare, aplaudîndu-l Împreună cu ceilalți pe baterist care se dezlipea de banana lui uriașă și venea În Întîmpinarea ei, ca să mulțumească Împreună pentru aclamațiile și strigătele insolente ale bețivilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se râse nepoliticos de tare. Pe mica scenă de cabaret dansă o femeie grasă cu un șarpe letargic. Urmă un număr cu porum bei dre sați. În fine, apăru, abia văzut prin valurile de fum aromat de la havane, Cristian Vasile. Aplauze nebu nești îl însoțiră. Probabil că acest nume, unul dintre cele mai fai moase la vre mea lui, nu mai spune prea mult în ziua de azi. Unii-și mai amin tesc de cântecele lui, dar mai degrabă ca să râdă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
nesăbuită după fleacul cotidian! Să ne umplem spiritele de această măreață victorie a firii omenești, etern scormonitoare, dușman al prostiei și răutății, al plafonării și automulțumirii. Pe scenă urcă, acum, câțiva copii, flori pentru dirijor, flori pentru instrumentiști. Flori și aplauze. Ar fi trebuit să existe și un coș cu flori și așa, ca din partea tuturor celor aflători în acest oraș. Dar nu-i. Probabil, l-or fi luat, cumva, cu ei cei care n-au avut răbdare să asculte finalul
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
existe și un coș cu flori și așa, ca din partea tuturor celor aflători în acest oraș. Dar nu-i. Probabil, l-or fi luat, cumva, cu ei cei care n-au avut răbdare să asculte finalul concertului. Așa că... Ropotele de aplauze izbucnesc cu și mai multă forță. Dirijorul se-nclină și, la rândul său, își aplaudă orchestra. Instrumentiștii se ridică-n picioare și aplaudă și ei. Poate măiestria dirijorului. Poate înțelegerea și căldura sufletească a publicului, atât cât a mai avut
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ei. Scenele erau pline de consistență și detalii; pur și simplu nu realiza că acele imagini nu veneau de la ochi... Lectura nu dură mai mult de cincisprezece minute. Dar toți trei se zvârcoleau în eternitate când Weber termină pasajul, în aplauze politicoase. Apoi începură întrebările. Un student respectuos întrebă care e diferența între a scrie științific și a scrie pentru public. O pensionară voia să pună în discuție starea scandaloasă în care se aflau serviciile medicale. Apoi cineva întrebă dacă Weber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dată, cel puțin de două ori. Poate că asta era și problema: nu satisfăcuse apetitul colectiv insațiabil pentru noutate. Nimeni nu voia să-și aducă aminte de înflăcărări trecute. Devenise efigia unui deceniu apus. Acum trebuia să plătească pentru toate aplauzele de dinainte. Și asta era cruda ironie. La începuturile sale, pe când avea treizeci și ceva de ani, serile lui de scris nu erau pentru cineva anume. Reflecție pură, o scrisoare către Sylvie. Cuvinte pentru mica Jess, pentru atunci când avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Gio-vanni Calvin, al acelui „ad maiorem Dei gloriam” al lui Grigore cel Mare, însușit de Ignațiu de Loyola... Probabil nimeni nu se gândea la măgar, atunci când îi cântau lui Isus: „Osana Fiul lui David, binecuvântat cel care vine în numele Domnului...”. Aplauzele nu erau pentru el; faptul de a-l purta pe Isus era recompensa și gloria lui. Aceasta îl învață măgarul pe preot: să se facă plăcut și util lui Isus, să guste bucuria de a-l purta pe Isus personal
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]